43 matches
-
-ului schillerogoethean." Revendicînd reabilitarea baladei și declarîndu-și atașamentul la linia Mallarmé-Valéry, ei refuzau literatura căzută în robia actualității și modelor. Nicolae Balotă întrezărește în lumea începutului de secol XXI condițiile "ce fac și vor face tot mai posibilă creația în intemporal, condiții favorabile inițiativelor creatoare în regimul acelui atemporalism antiistoric ce se preconiza cu o jumătate de secol în urmă în Cercul Literar". Privirea Cronicarului miop nu bate atît de departe, dar oricum e un subiect interesant de discutat. Alte determinante
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7307_a_8632]
-
noastră și înăuntrul nostru, în intimitatea vieților noastre? Nu cumva este și ea o imagine pe cît de schematică, pe atît de parțială, și poate chiar afectată de o carență fundamentală? Gîndirea conceptuală ține, în fond, de generalitate, ține de intemporal; prin urmare, ea nu poate percepe în noi această experiență a timpului care, așa cum spuneam, este chiar ființa noastră. Nu cumva cuvintele ne trădează? Să ascultăm însă cîteva dintre ele, să le ascultăm în ele însele, fără vreun efort de
„Ce bine că Turnul Babel s-a prăbușit!“ () [Corola-journal/Journalistic/2925_a_4250]
-
doar ca extensie temporală. Șirul termenilor din partea de jos a tabloului sunt referiți aspectului de timp, în raport cu faza percepției sonorității. Formal, timpul se articulează prin/odată cu evenimentul de sonoritate, de al cărui inedit conștiința este surprinsă, trăindu-l ca imedialitate intemporală (fără nici o perspectivă formală), ca și cum timpul ar fi punctual-încremenit într-o clipă. Odată percepută rarefierea sonoră, conștiința poate contempla detensia energetică a acesteia într-o expresie de melocluster, adică a unor schimbări și succesive (figurate sintetic printr-un profil de
Mi?carea de instrumentare a formei muzicale by Oleg Garaz () [Corola-journal/Journalistic/84314_a_85639]
-
anii aceia când " cu totul împotriva vederilor lui Blaga " descopeream cu entuziasm fenomenologia, aș fi numit acea comuniune în viziune cu magistrul meu de filosofia culturii, folosind cuvintele lui Husserl, drept o împărtășire "im unzeitlichen Reiche der Ideen" " în imperiul intemporal al ideilor. Dar istoria, plină de larmă și furie, bântuia în timp ce noi contemplam ideile. În curând, timpul reușea să tulbure, dacă nu chiar să spulbere acel imperiu intemporal al Ideii. Universitatea noastră din Cluj intra în 1948 într-o zonă
Universitățile mele by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Imaginative/14087_a_15412]
-
lui Husserl, drept o împărtășire "im unzeitlichen Reiche der Ideen" " în imperiul intemporal al ideilor. Dar istoria, plină de larmă și furie, bântuia în timp ce noi contemplam ideile. În curând, timpul reușea să tulbure, dacă nu chiar să spulbere acel imperiu intemporal al Ideii. Universitatea noastră din Cluj intra în 1948 într-o zonă a turbulențelor anunțând distrugerea sa. Îmi amintesc cuvintele rostite cu un calm amenințător chiar în această sală, în fața cadrelor didactice de la Facultatea de Litere și Filosofie, a profesorilor
Universitățile mele by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Imaginative/14087_a_15412]
-
ca un pustiu înflorit gustului mortal de nesfârșire. De ce în umbra lor infinitul ne pare aproape? Fiindcă în preajma femeii nu mai există timp. Și tulburarea noastră crește, din cauză că atingem în lume o stare care depășește lumea. Iubirea este o aparență intemporală; căci nu se suspendă devenirea în mijlocul vieții? Sânt îmbrățișări, în care timpul e mai absent decât într-un astru mort. Dragostea fiind o întîlnire dureroasă și paradoxală a fericirii cu disperarea, el e prea neîncăpător excesului ei inuman. De aceea
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
a avut gânditori mesianici; căci toți vizionarii ei n-au depășit o profeție locală și mărginirea unei clipe istorice. Profetismul național românesc, care n-a întrecut limitele și problemele etnicului, a fost un profetism pe evenimente, iar nu pe dimensiuni intemporale. Eminescu a fost un profet național à rebours. Bălcescu însuși, care a cunoscut atmosfera mesianismului polonez - atât de promițător altădată și atât de compromis practic -, n-a fost mai mult de un profet al trecutului. Față de acest exces romantic, un
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
transistoric și este servită de o forță echivalentă valorii ei. Dintr-o epocă moare tot, afară de ce e transistoric. Renașterea sau Evul Mediu nu ne interesează decât pentru ceea ce mai pot spune și astăzi; pentru valabilitatea tipologică și sensul lor intemporal. Transistoria include tot ce e actual în istorie. Dacă perioada romantică nu ne-ar mai fi în nici un fel o întîlnire neindiferentă, ea ar fi un produs pur istoric, lipsit de un germen fecund. Suma de prezențe a trecutului alcătuiește
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
mai îmbucurătoare ale vieții noastre. Frenezia imitației, care a dominat tot secolul al XIX-lea, își are rădăcini atât de adânci, că sânt nemângâiat de a fi rămas atât de neînțeleasă lui Eminescu, care a priceput cum nimeni o Românie intemporală, pentru a o refuza în contingențele ei. Dacă secolul trecut nu era dominat de o sete oarbă de imitație, de superstiția modei, a arderii etapelor, a "ajungerii" celorlalte neamuri, am fi rămas poporul obscur și lamentabil care a înțeles universul
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
și puternică a versurilor lor. Cred că porțile țărănești, iile, balaurii, feții-frumoși, mozaicurile și zugrăvelile bizantine, conduc poezia la un stil pastiș ori pestriț. Stilul poeziei d-lui Blaga nu trebuie să fie universal, în sensul imperial al catolicismului, ci intemporal și ceresc, ca Ierusalimul ortodoxiei, care - în nici un caz - nu s-a refugiat în fundațiile Gândirii. Dar ce ne pasă! D-l Blaga ne-a dăruit o poezie mândră și rară. Salutăm această calmă, binefăcătoare stea. Peste orgiile materialității ortodoxe
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
pentru propria lor obiectivitate, în ce fel ceea ce se sustrage din principiu luminii ek-stazei poate, dimpotrivă, să intre în ea și să se pro-pună acolo în calitate de obiect? Prin opera acestui proces de obiectivare care este auto-obiectivarea vieții și ca efect intemporal al acestuia. Pe de o parte, viața transcendentală însăși se obiectivează, furnizându-i oricărui fenomen "uman" nucleul său concret și mai întâi omul însuși, individul empiric. O asemenea obiectivare nu este poate posibil de conceput fără o determinare naturală care
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
adăugăm că această contemporaneitate își are propria temporalitate și propria omnitemporalitate. Omnitemporalitatea sa, de vreme ce este posibil a deveni contemporan al unui eveniment care a avut loc acum douăzeci de secole și, a fortiori, al oricărui adevăr rațional și ca atare intemporal. "A deveni contemporan" înseamnă totuși: a intra în procesul care conduce la acel lucru al cărui contemporan dorești să fii și la contemporaneitatea căruia nu ajungi decât la capătul acestui proces. Temporalitatea acestuia din urmă este cea a ek-stazei, dacă
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
n-am vrut să ne mulțumim în această carte cu abstracția unei violențe universale. Riscul unor asemenea generalități antropologice este de a determina o viziune naturalizată asupra fenomenului, care descurajează făcându-l fatal, co-esențial omului. De aceea, dincolo de o disertație intemporală despre violență, ni s-a părut necesar să ne bazăm pe o reflecție actuală, care nu a ezitat în fața strategiilor de intervenție și a condițiilor sociologice și politice în care se construiește această violență. Violența este un fenomen: ea este
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
la preocupările "fraterne" ale lui Lucian Blaga: Geniul sau liric îl înclină să enunțe raporturile universale"114. Dar, precizează Barbu, câteva rânduri mai jos "stilul poeziei d-lui Blaga nu trebuie să fie universal, în sensul imperial al catolicismului, ci intemporal și ceresc [s.n.] că Ierusalimul ortodoxiei"115. Glosa barbiana pare să sugereze că "universalul" avut în vedere, nu se obține prin cristalizări analitice succesive, ci, direct, din experiența, prin intuiție (i.e., religioasă, în contextul dat), în felul în care Henri
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
this sentiment existing (aș mân could not possibly have conceived it to exist) independently of any succession of events - this idea - this sixth sense, upspringing from the ashes of the rest, was the first obvious and certain step of the intemporal soul upon the threshold of the temporal Eternity". 50 Plato, "Symposium", în Complete Works, 1997, pp. 492-493: "The final and highest mystery; it always is and neither comes nor ages, neither waxes, nor wanes; it is beautiful; în this way
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
păduroasă și contradictorie a creației, e o formă de existență mult mai complectă ca existența diurnă. E locul unde rege este Sufletul, căruia, la Edgar Poe, îi corespunde cîmpul strict al poeziei. Își dorește ca stilul poeziei blagiene să fie intemporal și ceresc, ca Ierusalimul ortodoxiei. Răsăritul crailor ("Ultima oră", 1 mai 1929) este o înălțătoare laudă întru marea carte mateină. "Niciodată, spune poetul, piatra nu va da Bucureștiului un sfert din strălucirea marilor cetăți din Apus. Civilizația noastră e sortită
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
călinesciană, n.n.), întrucât tragedia vieții poetului e pusă în propriul său suflet (s.n.), și nu în accidentul boalei din urmă; în orice condiție ar fi trăit, Eminescu ar fi fost sufletește la fel. Omul s-a născut uriaș și incomplect: intemporal, fără priză în realitate, în actualitate, cu un dezechilibru între materie și spirit, indiferent și absent, abstract, imens abstract, ars de pasiuni substanțiale, pendulând între extreme; sub raport erotic (chestiune importantă nu numai ca amănunt biografic, ci ca una din
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
continuă a unei iubiri agitate, fără ancorare într-o posesiune satisfăcută, căci și legătura cu Veronica Micle, în latura sa esențială, a fost tot de domeniul exaltării sentimentale. Așadar, în fața unui Eminescu material, echilibrat, vital și senzual, un Eminescu dematerializat, intemporal, dezaxat, abulic în ceea ce-l privește, dar voluntar și chiar violent în teorie, și absolut un inhibit sexual (s.n.)" 107. Nu-i greu de sesizat că, atribuind lui Eminescu o personalitate "eleatică" și o psihologie invariabilă, ce exclud din start
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]