915 matches
-
exprimă o intenție. În aceeași ordine de idei, este deosebit de important să reamintim faptul că părintele Dumitru Stăniloae a vorbit de intenție și intenționalitate în opera sa fundamentală Iisus Hristos sau restaurarea omului. Găsim aici demonstrațiile părintelui Stăniloae despre „prezența intențională”, „intenționalitatea conștientă”, „intenționalitatea deplină prin comuniune”, „intenționalitatea ultimă care este divină și umană”, „intenționalitatea nereținută”, despre Hristos care „este prezent într-un mod mai mult decât intențional” lângă acela care nu îl ignoră. De fapt, în opera vastă a părintelui
„FENOMENOLOGIA EPICĂ A SPIRITULUI ROMÂNESC ESTE O CREAŢIE NECESARĂ” [Corola-blog/BlogPost/92567_a_93859]
-
fundamentală Iisus Hristos sau restaurarea omului. Găsim aici demonstrațiile părintelui Stăniloae despre „prezența intențională”, „intenționalitatea conștientă”, „intenționalitatea deplină prin comuniune”, „intenționalitatea ultimă care este divină și umană”, „intenționalitatea nereținută”, despre Hristos care „este prezent într-un mod mai mult decât intențional” lângă acela care nu îl ignoră. De fapt, în opera vastă a părintelui Dumitru Stăniloae, aflată într-un dialog permanent și deosebit de activ cu scrierile unor mari teologi, dar și cu cele mai importante tendințe din filosofia secolelor al XIX
„FENOMENOLOGIA EPICĂ A SPIRITULUI ROMÂNESC ESTE O CREAŢIE NECESARĂ” [Corola-blog/BlogPost/92567_a_93859]
-
Despre fenomenologie doar atât: Este filosofia lui Edmund Husserl, fostul profesor al lui Heidegger, prin care nu trebuie vizate lucrurile în lume, ci modul în care ne sunt date lucrurile ca fenomene. Fenomenologia, vasăzică, avea ca scop analiza activității conștiinței intenționale. Din conferința Timp și Ființă se desprind următoarele idei călăuzitoare: a) ” Ființa înseamnă, încă de la începuturile gândirii occidental-europene și până astăzi, ajungere-la-prezență”, care are rolul ontologic al liniuței de unire dintre timp și ființă; b) ” Ființa și timpul se determină
MARTIN HEIDEGGER ŞI KARL JASPERS – ULTIMII MOHICANI AI MARII CUGETĂRI ÎNTR-O LUME CU SPIRITUL TOT MAI MIC de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382210_a_383539]
-
clarificăm noțiunile noastre și conținutul spuselor noastre. - Pune la capăt tot ceea ce știi ! - Muzica nu se naște întâmplător ! La cor, întotdeauna pornim de la text - o primă structurare a conținutului lucrării - apoi aprofundăm trăsăturile limbajului muzical. - Orice partitură are o existență intențională, la fel ca toate operele de artă ale omenirii. - O partitură corală trebuie analizată în așa fel ca fiecare secțiune să facă trimitere la întregul acesteia. - Toată analiza partiturii trebuie gândită ca o desfășurare a sistemului semiotic în componente subordonate
G?ndirea aforistic? a Maestrului Petre Cr?ciun by Ioan Golcea () [Corola-journal/Journalistic/83214_a_84539]
-
întru revelația ascultării (ca cert-mărturisitor). Dacă, în fizică: entropia este o mărime de stare care, în mod spontan, tinde (ca transfer termic) în omogenizarea cu un mediu; prin analogie, în muzică: expresivitatea este o trăsătură de caracter care, în mod intențional, temporizează (ca Mins) în adecvarea (coerență) cu o Fmz. Astfel, pe plan muzical, variația dezechilibru→echilibru, se aspectează ca temporizare expresivă, din diferite perspective modal-interpretative: disonanță→consonanță (armonic); sensibilă→tonică (melodic); aperiodic→periodic (ritmic); tensiune→relaxare (emoțional); sunet→tăcere (instrumental
Mișcarea de instrumentare a formei muzicale by Oleg Garaz () [Corola-journal/Journalistic/84314_a_85639]
-
de divertisment (jazzul), fie din zona muzicilor însoțitoare (muzica de film). De jazz se ocupă, într-o fericită cunoștință de cauză, Alex Vasiliu (Jazzul - un spațiu al interferențelor), iar muzica de film este abordată prin prisma tipologiilor de conținut și intenționale ori prin grila dimensiunii iconice, indiciale și simbolice, de către Antigona Rădulescu și Dan Dediu (Muzica de film: privire estetico-semiotică). Epuizând cuprinsul acestui productiv demers muzicologic, e timpul să căutăm o explicație a subtitlului său (un alt fel de manual). Răspunsul
Un alt fel de manual by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8611_a_9936]
-
copii este privit de Jean Perrot ca un „ludist”, ființă care recurge la joc ca la o „mască” și ca la o „metodă de explorare literară”; ludist, pentru că el posedă capacitatea de a împărtăși cu destinatarul literaturii, numite uneori și „intențională”, plăcerea surprizei și a jocului mereu pe cale să se reînnoiască. Această însușire esențială îl deosebește pe criticul contemporan al literaturii pentru copii de cel tradițional, care se mulțumea să identifice sursele, să verifice precizia datelor, să analizeze stilul autorului, fără
Despre joc, copii, cărți și traducerea lor la ora mondializării by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4479_a_5804]
-
dolari la un dolar valoare minereu, și furnizat unor SRL-uri, pentru a-l exporta. Prejudiciile cauzate, în acest fel, sunt la dimensiuni de subminare economică a statului, în înțelegere cu centre de decizie externe, ceea ce întrunește conținutul material și intențional al infracțiunii de trădare, pentru care cetățeanul Traian Băsescu trebuie să răspundă”, susține Stan. Acuzația de trădare poate aduce suspendarea rapidă din funcție, fără referendum. Contactat de DeCe News, deputatul Ion Stan ne-a declarat că acuzațiile sale politice și
Un singur motiv și pentru debarcarea și pentru judecarea lui Băsescu. Art. 96 cere 322 de parlamentari () [Corola-journal/Journalistic/44921_a_46246]
-
întrebărilor fără răspuns, un fluid melancolic până la tragic, care pleacă din indefinit și se pierde în indefinit. În cele ce urmează ne vom referi la ambiguități aflate la acel pol înalt al gândirii enigma Genezei. Este vorba nu de ambiguități intenționale create de un poet, și deci descifrabile, ci de ambiguități absolute, adică închise posibilității omului de a le dezlega vreodată. Imnul cosmogonic rigvedic se încheie cu o dublă ambiguitate: "Și fie că Unul a creat lumea, fie că nu a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
este nimic ce faci nimic/ ce cauți nimic ce vrei nimic// ce ai nimic ce te doare nimic/ ce simți nimic ce spui nimic)" (Ce s-a întâmplat). În alte instantanee, poetul mizează pe câte o imagine, așa-zicând, vectorială, intențională, vrând să fie ironic, arătând că își calculează efectul. Rezultatul este fie un hai-ku cu skepsis, în genul glumițelor lirice gustate de "optzeciști", fie un jet grațios de mică arteziană: "(la începutul nopții crâșma se ridică/ în aer propulsată de
Scrisoarea unui provincial by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8934_a_10259]
-
se sacrifice. Și Blandiana - numele comunei în care i s-a născut mama. Pseudonimul este resimțit de ea însăși ca un nume singular până la alienare.) Mistica animistă a scrisului devine modul adecvat de a adeveri viața. Este fundamentală aici transformarea intențională dinspre scriitor spre operă. Mărcile recunoscute în cele două ipostaze, biografică și artistică, urmează calea de la luciditate, alienare uimită și plăcută, spre ideala și inefabila tăcere. Din Calitatea de martor, 1970 (volum reeditat și augmentat în 1972, apărut și în
Dincolo de poezie by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/8990_a_10315]
-
aplicarea consecventă a principiilor simetriei și cvadraturii în alcătuirea motivelor, frazelor și perioadelor ori în structurarea formulelor ritmice și a strategiei orchestrale. Romantismul propune cu osârdie evitarea sensului unic și aureolarea textului muzical cu o remarcabilă densitate de sugestii, postulând intențional opera deschisă, polisemică, încărcată de narativitate. Tot ceea ce a urmat Romantismului (Impresionism, Expresionism, Neoclasicism, Concretism, Conceptualism etc.) și-a extras seva fie din programatismul (manifest ori implicit) intens narativ, fie din universul disciplinat al Barocului religios, accentuat contemplativ, ambele paradigme
Între claritate și echivoc by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9457_a_10782]
-
Întâi mă întrebam ce voiam să spun, apoi căutam cea mai bună formă, tonul cel mai convenabil [...]. Unii [...] au crezut că personajul din «Bufnița oarbă» sunt eu. E adevărat, bineînțeles, eu sunt autorul, dar detașat de narator. Fiecare frază e intențională... nimic din delirul unui opioman. Când descriam scena asta înfricoșătoare, râdeam cu lacrimi. Și totuși asta e opera mea cea mai clară. Nimic nu-i extraordinar în ea. Dar se vede? J’ai sourtout fait des transpositions. Să luăm cazul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
niște ghetuțe pentru femei. Remarcă mai ales o cataramă din alamă care, împreună cu o curelușă erau absolut inutile. Are o pițipoancă, ghiujul. Cine ar fi crezut că un om așa de sobru ca el se ține de... prostii. Gheorghe lasă intențional ușa bibliotecii deschisă spre hol și aude șușoteli, țopăituri și uși închise cu mare grijă. De fapt, are doar 53 de ani, are dreptul și el la viață. Eu îl vedeam doar cu nasul printre hîrtii și cărți prăfuite. Ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
În special printr-o tehnică a respirației, observată și practicată cu o disciplină severă a poziției de stat (în japoneză za semnifică "a se așeza"), meditația (în japoneză zen, adică a fi absorbiți, concentrați) ar trebui să conducă la concentrarea intențională și de aici la contemplarea eliberată de legături, răpită și pasivă, la uitarea de sine și, în fine, la veghea perfectă lipsită de conținut și la experiența iluminării. Dar și un occidental poate, stând așezat în tăcere, respirând ușor cu
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
de perceperea intelectuală a unui obiect inteligibil precum numărul, raportul abstract, idealitatea de orice fel etc. Or cunoașterea conținută în perceperea obiectului nu se epuizează nicidecum în cunoașterea obiectului. Ea presupune cunoașterea percepției înseși, care nu mai este conștiința, raportarea intențională la obiect, ci viața. Este ceea ce reiese din cogito-ul lui Descartes, una dintre analizele cele mai celebre din gândirea filozofică, care, în ciuda supraabundenței de comentarii, rămâne totuși cel mai adesea neînțeleasă. Rațiunea principală a acestei interpretări eronate este interesantă prin
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
sa de alterarea viziunii, de nebulozitatea mediului extatic de vizibilitate în care devine vizibil tot ceea ce mi-e dat să văd. Dacă totuși spaima rămâne intactă în ciuda pervertirii raportării la lume și a prăbușirii oricărei obiectivități, este pentru că această raportare intențională la o lume nu mai intervine în spaima însăși și nu are nici un loc în ea este pentru că spaima nu se dă niciodată ei înseși prin intermediul acestei raportări, al unei viziuni oarecare sau al ek-stazei în care se fondează orice
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
mai există o altă cunoaștere în afară de aceasta, nici o știință deosebită de știință. Tot din acest motiv această cunoaștere este cea care trebuie să ne conducă acțiunea, de care nu se diferențiază în măsura în care singura noastră raportare la viață este o raportare intențională și astfel raportare la o obiectivitate, în care singurul nostru comportament față de ființă, prin urmare, constă în a o aduce în această condiție care este și care trebuie să fie a sa: de a fi acolo în față și de
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
putea spune cel mult că știința neglijează această aparență ca atare, considerând-o drept o evidență sau o trivialitate, în vreme ce filozofia face din ea o problemă. În mod negativ, presupoziția științei (și a filozofiei care reduce subiectivitatea la o conștiință intențională a lumii și, în acest fel, fenomenalitatea la lume în mondenitatea sa), că nu există nimic altceva decât ființa exterioară, decât adevărul, este această exterioritate ca atare, adică, din perspectiva și în limbajul savantului, "obiectivitatea". Așadar, dacă viața este auto-afectarea
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
dacă se vrea exhaustivă, se desfășoară în mod necesar pe mai multe niveluri. În primul rând, prestațiile transcendentale care produc idealitățile științifice sunt ele însele, în calitate de efectuări ale subiectivității absolute, determinări afective, nu sunt doar intenționalități deschise asupra corelatului lor intențional și dând acces la acesta, modalități ale cunoștinței, ci, prin faptul de a se auto-afecta, prin faptul că nici o viziune care nu se încearcă văzând nu este posibilă, aceste intenționalități de fiecare dată specifice, cele ale ideației, ale conjuncției, ale
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
niciodată în În afara unde gândirea, cea științifică mai cu seamă, caută și găsește tot ceea ce găsește. Nefiind niciodată acolo în față, ea nu este nici în felul a ceea ce este acolo, stabil și permanent, oferit reiterării indefinite a unui scop intențional. Ființa originară a vieții și a științei înseși în calitate de mod al vieții, în calitate de patos, nu este, ea survine ca necontenita venire în sine a vieții, ca ceea ce, necontenind a se simți și a se încerca pe sine, nu contenește a
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
că ceea ce este așezat și adus în față nu este niciodată viața însăși, care se afectează numai în sine, ci reprezentarea sa goală, o semnificație, semnificația de a fi viața sau de a fi viață. Reprezentarea fenomenologică într-un corelat intențional a ceea ce este viu și conține astfel în sine esența vieții nu este decât surprinderea unei esențe ideale, surprinderea esenței transcendente a vieții, care nu se identifică nicidecum cu esența sa în mod originar vie, mai precis cu actualitatea fenomenologică
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
presupoziției scientiste care afirmă că nu există decât obiectiv și determinabil din punct de vedere obiectiv: inconștientul psihic, recunoscut în cele din urmă ca afect, nu este încă decât reprezentantul unor procese bioenergetice, așadar al unei realități naturale. Această țintă intențională care rămâne prizoniera reprezentării se reproduce pe planul terapiei și o condiționează atâta vreme cât aceasta se subordonează exclusiv intenției conștientizării. O astfel de teleologie controlează gândirea Occidentului și servește drept loc comun psihanalizei, științei, filozofiei clasice. Acestei teleologii a luminii i
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
astfel de cunoaștere este cea a vieții, a subiectivității care se cunoaște pe sine independent de orice abordare de un alt ordin: legată de limbaj, conceptuală sau sensibilă. Și pentru că viața se sustrage unei abordări de acest gen, orice țintă intențională îndreptată către ea nu găsește nimic altceva decât concepte neclare și cuvinte goale. Însă acolo unde nu este nimic de văzut, de înțeles și de simțit, acolo totuși se desfășoară și crește viața în încercarea absolută a certitudinii sale proprii
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
ca o raportare a acțiunii la scopuri, la norme sau la valori, a fost deja părăsit sălașul unde se află aceasta, adică viața însăși în care nu există nici scopuri, nici finalități, și aceasta deoarece raportarea la acestea ca relație intențională nu există, tocmai, în ceea ce ignoră în sine orice ek-stază. De altminteri, cum ar putea fi astfel de finalități capabile să se impună vieții, cum ar putea viața să le dorească și să se miște către ele, dacă ele îi
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]