52 matches
-
ajung pe stația din universul în oglindă, dominată de o alianță între klingonieni și cardassieni. Ei descoperă că nu s-au întors pe DS9, ci pe Terok Nor. Bajorul nu este o putere prietenoasă, iar Federația nu există. După spusele intendentei Kira, „terranii”, așa cum sunt numiți în acest univers, sunt niște barbari nemiloși care au ocupat Bajorul cu decenii în urmă, la fel cum făcuse Cardassia în universul normal. Klingonienii și cardassienii s-au aliat în cele din urmă, iar Bajorul
Star Trek: Deep Space Nine () [Corola-website/Science/321569_a_322898]
-
22 decembrie 2008 - 12 ianuarie 2009 și 5 martie 2014 - 9 noiembrie 2015). După absolvirea Școlii Militare de Ofițeri din Sibiu, la arma Intendență, specialitate Logistică, în urma căreia a obținut gradul de locotenent, a activat până în 1990 ca ofiter de intendenta și apoi ca ofițer consilier juridic cu grad de căpitan, fiind activat în 2001 drept colonel de Justiție. În decembrie 2001 a fost promovat la gradul de general maior activ de justiție militară. În 2003 primește a doua stea la
Gabriel Oprea () [Corola-website/Science/303924_a_305253]
-
cardinalului a ieșit la lumină. A creat o serie de funcții în aparatul de stat, iar persoanele investite cu astfel de prerogative erau numite chiar de către rege. De asemenea, pentru a consolida poziția monarhului, a introdus așa numitele posturi de intendenta, iar cei care dețineau aceste funcții aveau putere de decizie asupra judecătorilor, ofițerilor sau a supușilor coroanei. <footnote D.P. O'Connell, Richelieu, Garden City Press, Londra, 1968 footnote> În plus, a reușit să înființeze o adevarată rețea de informatori, iar
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
transmite din generație în generație. [...] Se estimează că 97% din populația mondială vorbește 4% din limbile lumii și, invers, 96% din limbile lumii sînt vorbite de 3% din populația mondială 49. Eterogenitatea noastră lingvistică este prin urmare, în esență, sub intendenta unei mici minorități a populației mondiale. Chiar limbi care au mai multe mii de vorbitori nu mai sînt învățate de către copii; mai mult de 50% din limbile lumii își pierd vorbitorii. După estimările noastre, 90% dintre ele ar putea fi
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
Milonga este payada satelor. Se cântau octosilabele ei pe o melodie veselă, punctata de intervenția chitarei"121. Acest dans, care încă nu se poate califica de tangou, ia naștere în locuințele comune ale femeilor din mahalalele orașelor, care lucrau în intendenta cazărmilor; erau negrese, mulatre, indiene, metise, foarte puține femei albe și care transformau, în zilele de permisie a trupelor, camerele lor în locuri de întâlniri vesele și zgomotoase și la care erau invitați și prietenii locului, dar mai ales cântăreți
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
face demonstrația diverselor lor calități. Este un ceremonial cu reguli precise, variate și copleșitoare, dirijat aproape în exclusivitate de femei: protocolul mesei, aranjamentul floral, dispunerea servitorilor și a argintăriei etc. Calitățile solicitate țin de gastronomie, de decorare, de diplomație și intendenta. "Elle était devenue toute jeune, une parfaite maîtresse de maison, sachant recevoir, sourire, causer, discerner leș gens, et distinguer ce qu'on devait dire à chacun, tout de suite à l'aise dans la vie, clairvoyante et souple" [Maupassant, Fort
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
avea să fie ocupat de portughezi, care la 1680 au întemeiat Nova Colonia de Sacramento, în 1777 a revenit spaniolilor, apoi englezilor, portughezilor, brazilienilor și în final noului stat independent Uruguay. După vernisaj, am luat masa împreună cu prefectul orașului, "Señor intendente", cum i se spune în Uruguay, la un restaurant pe malul Rio de la Plata, ascultând poveștile orașului și relatarea despre eforturile făcute de autorități pentru restaurarea și conservarea cartierului vechi, făcând față presiunilor de tot felul și agresiunilor secolului XXI
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
pierde mințile. Avem o mulțime de persoane în aceeași stare, așa că o să aibă tovarăși pe măsură. În clipa aceea, doi bătrâni intrară târșâindu-și picioarele și ținându-se de mână ca doi școlari întârziați. Nu pe-aici, le făcu observație intendenta. Întoarceți-vă în camera comună, vă rog. Cel din față se opri și se uită lung la ea, legânându-se înainte și înapoi. Stând în picioare pe fundalul perdelelor cu falduri și al scaunelor cu tapițerie de lux părea un bătrân
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
casei victoriene. Cel puțin, aici personalitățile pensionarilor păreau la fel de diverse și individualizate ca și dormitoarele lor. Tocmai începea să fie în stare să și-l imagineze pe tatăl ei ca pe unul dintre acești pensionari cu ciudățeniile lor înduioșătoare când intendenta îi conduse în camera de zi. În mijlocul unui perete era fixat un televizor mare, cu volumul dat la maxim. În jur de douăzeci de bătrâni stăteau acolo așezați pe mai multe rânduri, cu capetele date pe spate, cu gura căscată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
de douăzeci de bătrâni stăteau acolo așezați pe mai multe rânduri, cu capetele date pe spate, cu gura căscată, dormind buștean sau uitându-se la Home & Away. — Nu e momentul cel mai potrivit să vizitați locul imediat după prânz, remarcă intendenta pe un ton defensiv, simțind că Fran era oripilată, dar le place să se uite puțin la televizor. Fran simți că i se pune un nod în gât închipuindu-și-l pe tatăl ei drag ca o siluetă adormită în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
rândul acelor bătrâni uitați. — Au dreptul să aibă un televizor în cameră? Să se uite la curse, ar putea fi singurul lucru care să-l împiedice pe tatăl ei să înnebunească. Home & Away n-ar avea cu siguranță același efect. Intendenta clătină din cap. Nu-i încurajăm să petreacă prea mult timp în camera lor în timpul zilei. Credem că ar trebui să aibă, pe cât posibil, o viață socială. Fran se uită la mascarada de viață socială care i se desfășura înaintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
ajunse acolo își dădu seama cu groază că, deși era de-abia douăsprezece fără un sfert, la Tawny Beeches era ora prânzului și camera comună era pustie. — Dar e aberant de devreme. La ce oră serviți cina? o întrebă pe intendenta iritată. — Ceaiul se servește la patru și jumătate, biscuiții și cacaua la șapte. Dar tatăl meu detestă să mănânce devreme. E obișnuit să ia cina la nouă. Asta face foarte rău la digestie. Nimeni nu ar trebui să mănânce după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
și să-i spună că tatăl ei avea să deteste să i se bage pe gât cu forța jocul de bingo, că urâse toată viața veselia de complezență și că se simțea bine în propria sa companie, dar știa că intendenta ar fi ascultat-o în tăcere, cu un aer dezaprobator, și că ar fi ignorat comentariul ei. Camera lui Ralph era o cutie albă, identică cu o duzină de altele asemenea, rezultatul unei reconversii „inteligente“. Avea toate utilitățile -, debara, toaletă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
primitor de acasă care păstrase, în ciuda ieșirii lui la pensie, ceva din aerul unui birou de redacție. Unde erau toate lucrurile care-i erau dragi? Obiectele care marcaseră momente importante din viața lui? De ce nu-i aduceți câteva lucruri mâine? Intendenta își dădu seama că Fran era una din acele rude dificile, genul care nu și-ar sacrifica propria viață, dar care criticau modul în care alte persoane încercau să rezolve situația. — Nu prea multe, desigur. Considerăm că șase e relativ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
ei, femeia tăcu. — Mă duc să-l chem pe tatăl dumneavoastră, anunță în sfârșit. Fran așteptă, încercând să rămână stăpână pe ea. Tatăl ei avea nevoie ca ea să gândească limpede, nu să bocească. Acum, domnule Tyler, o auzi pe intendentă de la jumătate de hol distanță. Vă așteaptă o surpriză plăcută în camera dumneavoastră. Uitați. Deschise larg ușa. Ralph Tyler se uită de jur-împrejurul camerei, în timp ce un zâmbet nedumerit, dar încântat, lumina chipul care-i era atât de drag lui Fran. — Bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
privind-o pe Fran de parcă ar fi fost oaspetele de onoare la o premiere. Îmi e cunoscută figura dumneavoastră. Suntem cunoștințe vechi, nu? Fran simți că i se frânge inima. Îmi pare rău, draga mea. Pentru prima oară, în vocea intendentei se simțea o notă de compasiune autentică. — Mă tem că lucrul ăsta se întâmplă tot timpul. E greu de crezut, dar continuă să știe că ești o persoană importantă pentru el. Stevie o obordă imediat ce se întoarse la redacție. — Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
astea nu le era permis pensionarilor de aici; oricât de luxos ar fi fost stilul lor de viață, singurul lucru pe care nu-l aveau era libertatea de a alege. — Domnule Allen? Ați vrea să mă însoțiți acum? Sporovăind veselă, intendenta îl conduse pe coridoarele elegante până la camera comună. — Domnul Tyler este așezat pe scaunul din capăt. Jack merse de-a lungul șirului de scaune în direcția ferestrei cu vedere. Toate scaunele erau îndreptate spre ecranul uriaș, cu excepția unuia singur. Al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
lui și nu putu să îndure suferința și stânjeneala pe care le vedea acum pe chipul bătrânului. Simți, ca un impuls electric, un val de furie. — Soră! strigă, fără să-i pese măcar dacă asta era formula corectă de adresare. Intendenta apăru din nou, cu buzele strânse a dezaprobare. — Domnul Tyler a avut un accident și a fost lăsat să stea așa. — Răule! se pisici intendenta, de parcă Ralph ar fi fost un catâr căpos. Lui Jack îi veni s-o strângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
furie. — Soră! strigă, fără să-i pese măcar dacă asta era formula corectă de adresare. Intendenta apăru din nou, cu buzele strânse a dezaprobare. — Domnul Tyler a avut un accident și a fost lăsat să stea așa. — Răule! se pisici intendenta, de parcă Ralph ar fi fost un catâr căpos. Lui Jack îi veni s-o strângă de gât și era sigur că restul pensionarilor i-ar fi dat o mână de ajutor, călcând-o cu scaunele cu rotile. — Problema e că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
avea. În două minute strânse tot ce avea în cameră și Fran coborî în fugă scările, abia așteptând să lase în urmă Tawny Beeches și spoiala lui aristocratică. — Altcineva o să-i ia locul în doi timpi și trei mișcări, strigă intendenta în timp ce Fran ieșea pe ușă. Avem o listă de așteptare lungă cât brațul meu. Și tot trebuie să plătiți taxa pentru o lună de ședere. Sper că vă dați seama ce faceți, domnișoară Tyler. Asta spera și Fran. Tatăl ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
acasă, Fran îl conduse pe Laurence prin arșiță spre băncuța umbrită din mijlocul micului cimitir din spatele catedralei. Dacă avea să facă o scenă, prefera ca singurii martori să fie morții taciturni decât douăzeci de gazetari gălăgioși. — Tocmai m-a sunat intendenta de la Tawny Beeches. Era furioasă la culme. Credeam că am lămurit problema asta aseară. Tatăl tău are nevoie de îngrijire adecvată. — Are nevoie și de dragoste. Ceva de care cu siguranță nu avea parte acolo. Furia lui Laurence se îmblânzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
rău, Laurence, dar tata e fericit acolo și acolo o să rămână până când găsesc o soluție definitivă. — N-are decât. Părea că se închisese ceva în Laurence. — Acum trebuie să mă întorc la clinică. O să-i trimit un buchet de flori intendentei de la Tawny Beeches. Mi-a făcut o favoare primindu-l acolo atât de repede. — Bine, aprobă Fran, adăugând încet, numai să fie ofilite. Fran se trezi în ziua lansării Fair Exchange, cu simțurile ascuțite din cauza agitației, asezonată din belșug cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
dar văzu că în casa gazdelor lui nu se întâmpla mare lucru. Godun era văduv, dar Omar nu află decât cu acel prilej că femeia care trebăluia zi de zi în bucătăria de la parter era numai bona copiilor și o intendentă a curții cu acareturi. Godun avea un băiat, Martin, pe care îl strigau Mémé și o fetiță mai mică, Isabelle-Anais, care abia împlinise cinci ani. Amândoi erau palizi și subțirei, nu împrumutaseră mult de la tatăl lor, care era roșcovan și
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Omar nu o pricepea încă și nu pricepu nici când fata desenase un șapte în făina dintr-un lighean și îi arătase cu degetul spre tavan, ca și cum i-ar fi spus: „Urc la tine“. N-avusese timp să se lămurească. Intendenta intrase în bucătărie, cu o poală de vreascuri de pus în foc. Ieși iar în curte și simți cum transpiră și cum începe să se grăbească să înfigă lopata în mormanele înghețate. Nici nu reușise să vadă bine cam cum
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
împiedicam mereu într-un jupon, puteam din nou să mă aplec, să mă las pe spate, de vreme ce, după două luni de chin, aruncasem fără regrete corsetul la gunoi". În timpul războiului, femeile, rămase în spatele frontului, se reprofilaseră, devenind lucrătoare agricole, metalurgiste, intendente. Doamnele și domnișoarele din cercurile înstărite, însărcinate cu operele de caritate în serviciul public sau transformate în infirmiere, fuseseră și ele nevoite să fie active, să alerge de colo-colo. Prin urmare, hainele femeilor deveniseră din necesitate mai ușoare și mai
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]