77 matches
-
lui. Ca atare, precizează Eugen C o ș e r i u64, semnificația este cunoașterea atribuită de sistemul limbii unui element al ei (unui semn). Din corespondența cu noțiunea rezultă astfel că o semnificație are, pe de o parte, o intensiune, care reprezintă totalitatea semelor (unităților semantice minime relevante) și, pe de altă parte, o extensiune (sferă), reprezentată de totalitatea indivizilor care posedă trăsăturile corespunzătoare semelor respective, altfel spus, de ansamblul obiectelor pen-tru care semnul lingvistic este semn, fie că sînt
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
se află într-o combinare neobișnuită, ireală. În cazul numelor abstracte, caracteristice limbajului filozofiei, indicarea ostensivă a realității semnificate (a referentului) este exclusă și, de aceea, există posibilitatea interpretării diferite a semnificației, situație ce rezultă dintr-o mobilitate intensivă (a intensiunii) a noțiunii ce stă la baza semnificației respective. Acesta este motivul pentru care semnificația acestor nume se manifestă într-o manieră apropiată sensului, adică printr-o dependență accentuată de ambianța contextuală, de textul în care se dă expresie unui sistem
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
18-28, 163, 269, 331, 367 funcțiile limbii 83-85 general nedistinct 64 gîndire 241-249, 255, 304 glosocosmos 64, 149, 253, 255, 256, 261, 272, 273, 278, 286, 350, 351 imaginar lingvistic 213 imagine acustică 58, 60 instituirea normei 193, 195, 198 intensiune 60 intersubiectivitate 45, 66, 116, 328 intuiție 56, 57, 106, 107 lecția limbii 46, 286, 325, 327, 331 lege 172, 181-186 libertate lingvistică 32, 163-268 limbaj 11-18, 31, 66, 102, 114, 115, 150, 222, 169, 287; limbaj filozofic 331-334 limbă
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
particularități, avute deja în vedere de gramaticile care consideră numele proprii o subclasă distinctă a substantivului: flexiunea defectivă de gen și de număr, precum și frecvența rădăcinii nominale zero, respectiv raportul invers proporțional dintre conținutul semantic și sfera de întrebuințare (între intensiune și extensiune, cu alți termeni). Nu este de neglijat faptul că specialiștii au stabilit, în funcție de relevanța în plan gramatical, și alte subcategorii lexicosemantice specifice ale clasei substantivului, în afară de numele proprii: substantivele compacte, abstracte, colective, personale, relaționale, postverbale, care prezintă, fiecare
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
invizibilitatea lui Dumnezeu, de misterele sale, prin ceea ce se face, per ea quae fiunt. Nu prin poeme - cum este expresia paulină precisă -, ci prin poezii; nu prin intelect, ci prin înțelegere sau mai bine zis prin intenție - propriu zis prin intensiune -. (De ce oare, de vreme ce avem extesiune și intensitate, să nu avem și intensiune și extensitate?) Îmi trăiesc acum și aici viața povestind-o. Și acum și aici țin de actualitate, care nutrește și topește succesiunea timpului, așa cum eternitatea o învăluiește și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
quae fiunt. Nu prin poeme - cum este expresia paulină precisă -, ci prin poezii; nu prin intelect, ci prin înțelegere sau mai bine zis prin intenție - propriu zis prin intensiune -. (De ce oare, de vreme ce avem extesiune și intensitate, să nu avem și intensiune și extensitate?) Îmi trăiesc acum și aici viața povestind-o. Și acum și aici țin de actualitate, care nutrește și topește succesiunea timpului, așa cum eternitatea o învăluiește și-o îmbină. Duminică 3-7 Citind azi o istorie a misticii filozofice din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
completăm cu o manieră analitică de abordare. Astfel, vom porni de la metodologia construită pe baza tripartiției nivelurilor discursului (text, condiții de producere, univers de discurs). Conceptul de discurs jurnalistic va fi fixat prin delimitări textuale și contextuale apte să elucideze intensiunea și extensiunea specifică. Se încearcă evitarea, pe de o parte, a definirii vagi, extensionale, a discursului jurnalistic ca domeniu, și, pe de altă parte, a delimitării ostensive, imprecise, ca sumă de genuri. II.2. Mărcile textului jurnalistic Considerăm că textul
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
acest sens, John Van Cuilenburg vorbește despre strategie semantică, un concept care asumă faptul că opțiunile terminologice sunt dictate de o intenție de influențare 105. Acest lucru se poate realiza prin "cinci variante de strategie semantică: extensionalizarea diferendului intensional, impunerea intensiunii, modificarea intensiunii, relaționarea cuvintelor, manipularea conotațiilor"106. Extensionalizarea diferendului intensional presupune transferul conflictelor din planul definirii termenilor în planul aplicării lor. Atunci când nu există un consens cu privire la sensul unor cuvinte ca valoare, moralitate sau echitate, se valorizează această ambiguitate pentru
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
John Van Cuilenburg vorbește despre strategie semantică, un concept care asumă faptul că opțiunile terminologice sunt dictate de o intenție de influențare 105. Acest lucru se poate realiza prin "cinci variante de strategie semantică: extensionalizarea diferendului intensional, impunerea intensiunii, modificarea intensiunii, relaționarea cuvintelor, manipularea conotațiilor"106. Extensionalizarea diferendului intensional presupune transferul conflictelor din planul definirii termenilor în planul aplicării lor. Atunci când nu există un consens cu privire la sensul unor cuvinte ca valoare, moralitate sau echitate, se valorizează această ambiguitate pentru impunerea unui
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
intensional presupune transferul conflictelor din planul definirii termenilor în planul aplicării lor. Atunci când nu există un consens cu privire la sensul unor cuvinte ca valoare, moralitate sau echitate, se valorizează această ambiguitate pentru impunerea unui punct de vedere sau anularea altuia. Impunerea intensiunii "apare când vorbitorul pretinde că intensiunea folosită de el este singura corectă"107, în condițiile în care se pot identifica mai multe accepțiuni. Putem ilustra prin termenul de dictatură, care, odată aplicat unei stări de fapt, anulează orice dezbatere. În
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
definirii termenilor în planul aplicării lor. Atunci când nu există un consens cu privire la sensul unor cuvinte ca valoare, moralitate sau echitate, se valorizează această ambiguitate pentru impunerea unui punct de vedere sau anularea altuia. Impunerea intensiunii "apare când vorbitorul pretinde că intensiunea folosită de el este singura corectă"107, în condițiile în care se pot identifica mai multe accepțiuni. Putem ilustra prin termenul de dictatură, care, odată aplicat unei stări de fapt, anulează orice dezbatere. În exemplul "Odioasa dictatură a căzut!"108
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
fapt, anulează orice dezbatere. În exemplul "Odioasa dictatură a căzut!"108 nu mai poate fi vorba despre o negociere asupra sensului și realității celor spuse. Conceptul de odios și de dictatură anulează orice rezistență și orice alternativă de interpretare. Modificarea intensiunii presupune "lărgirea sau, dimpotrivă, restrângerea disimulată a extensiunii"109. Putem stabili pentru un anumit concept anumite note care nu se află în mod firesc în cadrul conceptului ca în cazul exemplului: "Libertatea înseamnă muncă, disciplină, seriozitate în tot ceea ce facem!"110
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
al lui Frege, arată că sintagmele “Luceafărul de dimineață” și “Luceafărul de seară” au aceeași semnificație, referință, dar sensuri diferite, întrucât același obiect sau referent este dat sau adus la conștiință în moduri diferite, cu alte cuvinte prin caracteristici, proprietăți, intensiuni sau conținuturi diferite. Plecând de la concepția lui Frege, am putea spune că termenii semnifică sau denotă un obiect sau referent, prin intermediul unui sens, atunci când ei sunt singulari și concreți. Termenii semnifică sau desemnează un concept, atunci când ei sunt generali și
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
termenii generali și abstracți se referă la entități neobservabile, precum oxigen, atom, etc., conceptul desemnat de cuvântul respectiv se manifestă pe latura intensională, de conținut, latura extensională sau sfera rămânând oarecum vidă. Oprindu-ne asupra distincției, făcute de Carnap, între intensiune și extensiune, am putea spune că există o consubstanționalitate între sens, intensitate și conținut și între semnificație (referință), extensiune și sferă. Prin urmare, “sensul unui cuvânt se va defini atunci ca ansamblul proprietăților pe care o entitate trebuie să le
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
interpretarea are acută nevoie de reconstrucția contextului producerii pentru a fi pertinentă. Ajungem acum și la ceea ce ne interesează în mod special: contextul influențează în mod direct sensul cuvintelor și enunțurilor și indirect referința acestora, dacă ne gândim că sensul, intensiunea determină referința, intensiunea sau sensul este de fapt modalitatea de referință, în sens fregean. Așadar, atunci când ne interesează sensul și referința cuvintelor și enunțurilor nu putem face abstracție de contextul folosirii lor. Wittgenstein afirmă că sensul nu este și nici
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
nevoie de reconstrucția contextului producerii pentru a fi pertinentă. Ajungem acum și la ceea ce ne interesează în mod special: contextul influențează în mod direct sensul cuvintelor și enunțurilor și indirect referința acestora, dacă ne gândim că sensul, intensiunea determină referința, intensiunea sau sensul este de fapt modalitatea de referință, în sens fregean. Așadar, atunci când ne interesează sensul și referința cuvintelor și enunțurilor nu putem face abstracție de contextul folosirii lor. Wittgenstein afirmă că sensul nu este și nici nu poate fi
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
este decât un joc estetic. Urmarea este „iluzia cunoașterii”. Cele spuse mai sus, ar putea fi sintetizate astfel: metafora sau enunțul metaforic, fie poate persuada printr-o fericită combinație de semnificanți, a căror semnificație nu e decât un joc al intensiunilor ce eludează extensiunea, fie poate convinge printr-o inspirată sinteză între semn, sens și referință. Pledăm pentru un limbaj metaforic de tip peircean, ca produs estetic ce emerge din combinația semn-sens-referință, și mai puțin pentru unul de tip saussurean, ce
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
la forma cea mai simplă a gândirii: noțiunea. Aceasta poate fi înțeleasă, potrivit unor convenții judicative minime, ca fiind sinteză între cuvânt și lucru; numai astfel ea constituie o "formă logică". Ceea ce logicienii pun pe seama noțiunii, anume conținutul și sfera, intensiunea și extensiunea, reprezintă trimiteri directe și la planul lingvistic și la cel ontic; de altminteri, când se intenționează accentuarea lingvisticului, chiar și a onticului, se folosește un "cuvânt" special: "termen", iar atunci când se dorește accentuarea "logicului", se spune pur și
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ușor improprie, cf. „Iată - prin urmare - un mare principiu pedagogic: ochii, urechile, mâinile și coardele vocale trebue să fie căile prin care ortografia va intra în deprinderea elevilor” (Papadopol, 1925: 86), iar când nu-l întrebuințează trimite exact la anumite intensiuni cunoscute ale termenului: cf. „să se plece de la cunoscut la necunoscut” (Papadopol, 1925: 109). Totuși în „încheerea” cursului său, Papadopol îți exprimă clar propriile principii pedagogice: „în predarea acestui studiu de însemnătate nediscutată totul va fi natural și măsurat, nimic
Bibliografie signaletică de didactică a limbii şi literaturii române : (1757-2010)/Vol. 1 : Sistematizare după criteriul apariţiilor lucrărilor : ordonare cronologică şi alfabetică by Mihaela Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/440_a_1359]
-
dintre aceste elemente și rubricile aferente. Găsim în aceeași unitate temporală de evoluție, utilizat întâmplător, deci fără o teorie care să justifice prima atestare într-o didactică a termenului, pe care îl considerăm tehnic, verbul să proiecteze, întrebuințat fără o intensiune științifică precisă, de către V. Goia (1982: 39), deși termenul tehnic proiectare didactică, este propus de R.M. Gagne (și J.L. Briggs) încă din 1975, (1977), care-l considera(u) o cale simplă de corelare a conținuturilor științifice. Tabloul paradigmatic al evoluției
Bibliografie signaletică de didactică a limbii şi literaturii române : (1757-2010)/Vol. 1 : Sistematizare după criteriul apariţiilor lucrărilor : ordonare cronologică şi alfabetică by Mihaela Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/440_a_1359]
-
ce constau în absența vorbirii (alaliei), pierderea ei (afazici), și de alte imperfecțiuni care deteriorează fenomenul de limbaj (disfazia, dizartria, mutismul psihogen logonevrozele, dislexiile etc.). Se arată că deficitul de limbaj și vorbire formulat în întârzieri, concretizat în forme și intensiuni diferite duce la forme de retard sau alterare a elocuției și recepției, cu răsunet asupra intelectului, afectivității, comportamentului și personalității logopatului. Ambele aspecte ale întârzierilor, simple și grave, sunt privite etiologic, simptomatologic, prin prisma diagnosticului diferențiat între ele și față de
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
prof. Mariana Anton Colegiul Național „Vasile Alecsandri”, Galați (Mihai Eminescu) Lumea în sensul său cel mai pur s-a născut dintr-un gând. Acesta a determinat un lung șir de contradicții. Aceeași etapă a urmat și cuvântul: „interdisciplinaritate”. Delimitând o intensiune relativă, abstractă, pozitivă simplă și o extensiune marcată de vid, general, colectiv și vag, a creat o lume, care, la rându-i, a impus o dihotomie: opțiune sau necesitate? Așa s-a creat o istorie a unui sens. Însă pentru
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
atitudinea. Comunicarea persuasivă ca mediere interculturală presupune interdependența dintre finalitatea și mijloacele comunicării, dintre pragmatică și semantică. Leech aborda "semantica strategică"45 realizând o paralelă între tipurile de manipulare conceptuală și asociativă. Primul tip implică manipulări de ordinul extensiunii și intensiunii verbale iar cel de-al doilea tip de manipulări se realizează prin conotații. Pentru a influența un public cât mai larg, programele de televizor rămân obligatorii la un nivel cultural scăzut, pe gustul păturilor mijlocii. Primatul economiei impune în viziunea
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
noi). Pentru a răspunde acestor dificultăți, au fost întrebuințate două direcții: clasificarea radială și cea clasică (Collier & Mahoney, 1993). Atât clasificarea radială, cât și cea clasică încearcă să răspundă dilemei formulate de Sartori (1970) care privește raportul invers proporțional între intensiunea și exteniunea unui concept. Cu cât un concept are mai multe atribute definitorii (cu cât este mai mare intensiunea) cu atât va putea cuprinde mai puține lucruri (extensiunea este cu atât mai limitată). Pincipala diferență între cele două tipuri de
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
Atât clasificarea radială, cât și cea clasică încearcă să răspundă dilemei formulate de Sartori (1970) care privește raportul invers proporțional între intensiunea și exteniunea unui concept. Cu cât un concept are mai multe atribute definitorii (cu cât este mai mare intensiunea) cu atât va putea cuprinde mai puține lucruri (extensiunea este cu atât mai limitată). Pincipala diferență între cele două tipuri de clasificare ține de modalitatea în care se raportează la dilema lui Sartori. Având în vedere că tipul de clasificare
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]