KorAP: Find »[drukola/base=intercom & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 2 3 4 5 6 >

131 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438

zi, ca să discutăm detaliile presante legate de mutare (de pildă, dacă preferam ca în noul meu dulap încastrat în perete să am umerașe de haine din satin sau din mătase). Unde pizda mă-tii ești, Claire! a revenit la viață intercomul. Când spun ACUM, tu ce crezi că înseamnă asta? Mâinile îmi tremurau. Ochiul stâng mi se zbătea. Cinci secunde ca să mă adun. Stomacul mi s-a strâns din nou. Ce mai făcusem, în dimineața asta, ca să fac să explodeze mânia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
noul ei asistent (douăzeci și patru de ani, fost manechin de lenjerie intimă masculină, care în cursul acelei dimineți scrisese „auteor“ într-un e-mail trimis tuturor angajaților companiei). — Scoate-l de pe lista mea de telefoane pe Hiram Peters, a lătrat Vivian în intercom. Poponautul dracului. Vai, nu. Bietul Hiram. Pe Phil aveau să-l apuce nervii. Muncise atât de mult ca să-l țină pe Hiram în joc. Ultimul roman epic al lui Hiram fusese nominalizat la Premiul Național al Cărții, consacrându-l ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
lui, Linda, tocmai născuse, în urmă cu trei luni, un al doilea băiețel, iar eu știam că Phil era deja destul de stresat din cauza banilor. Omul avea un CV impresionant, dar piața de muncă era destul de închisă. S-a auzit soneria intercomului. Era Netrebnicia Sa. — Claire, vreau să te văd la mine în birou. Imediat. Phil a schițat un zâmbet. — Ține-te tare, copile, mi-a spus el, îmbrățișându-mă. Eu o să fiu bine. Am prieteni la alte edituri și sunt sigur

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
a spus el, îmbrățișându-mă. Eu o să fiu bine. Am prieteni la alte edituri și sunt sigur c-o să se elibereze curând un post. N-o lăsa să te distrugă. — Claire! Am zis la mine în birou, ACUM! a urlat intercomul meu. Fără să vreau, am sărit din scaun. Vocea lui Vivian era ca o explozie de electroșocuri. Phil a dat din cap și și-a văzut de drum, în lungul holului. Înfuriată, am mărșăluit către biroul lui Vivian, apoi, fără

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
News publicase o fotografie veche de-a lui Vivian - botoasă, cu un machiaj încărcat și părul cu bucle mari, fermecătoare, de manechin. Am mugit și am luat o gură de cafea, ca să prind puteri. — Claire? m-a chemat David prin intercom. E Candace, linia unu. — Vrei s-o suni tu înapoi? Nu, vorbesc acum. Mulțumesc, i-am răspuns, preluând apelul. Salut, Candace. Ce s-a întâmplat? Ai luat o decizie în legătura cu oferta noastră? Cu o zi în urmă, îi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
mi-am ordonat singură. Nu ai timp acum să stai la birou și să-ți plângi de milă. M-am întors la pagina de catalog, dar totul mi se părea mai fără rost ca niciodată. David m-a sunat pe intercom. — A venit Luke. Ce zi! Ai un minut? — Sigur că da, David. Vrei să-l iei tu din hol și să-l aduci încoace? Fără să mă gândesc, am scormonit prin sertar, în căutarea unui gloss - apoi mi-am ridicat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
Books. Dacă-mi dădeam demisia atunci, altcineva avea să preia manuscrisul - și cine știa ce modificări avea să facă Vivian. ca să se răzbune pe mine. Trebuia să rămân în joc, de dragul lui Luke, ca să previn orice sabotaje aplicate înainte de publicare. Intercomul meu a prins viață. Mă chemau cele patru cifre înfricoșătoare. Nu din nou. Dezvoltasem un reflex pavlovian la vederea numărului derivației lui Vivian. Stomacul mi s-a strâns, iar inima a început să-mi bată ca bașii de la casetofonul unei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
proiectul ăsta. și ea și eu considerăm că are un potențial comercial enorm. Poate să fie dezvoltat chiar și pe TV. Ăsta e genul de abordare editorială pe care-l caut eu. știam exact de ce conversația respectivă se purta prin intercom: Vivian voia să obțină numărul maxim de persoane care puteau s-o asculte. Mă surprindea faptul că nu se gândise să instaleze în birou un eșafod unde să-și umilească angajații în stil puritan. Probabil că oamenii de la Resurse Umane

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
în stil puritan. Probabil că oamenii de la Resurse Umane i-ar fi trecut cu vedere și chestia asta - de vreme ce Grant Books deținea în momentul ăla locurile unu, doi și trei de pe lista best-seller-urilor din The New York Times. — Înțeleg, Vivian, am spus, dar intercomul se închisese deja. M-am uitat la ceasul mic, din colțul monitorului de la computer. Nu era nici măcar 1:00 p.m. Orele de liniște în care mă cufundasem acasă, în Iowa, deveniseră doar o amintire îndepărtată. Deschizându-mi e-mail-ul, am descoperit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
Am așezat manuscrisul lui Luke pe birou. În timpul zborului cu avionul înapoi, către New York, trecusem prin aproape toate paginile, iar acum mă hotărâsem să-mi încep ziua ușor, terminând cu revizia manuscrisului. — Claire, vino la mine în birou, a urlat intercomul groazei, înainte s-apuc să citesc vreun cuvânt. ACUM. Deci n-aveam să-mi încep ziua ușor. Furia mereu prezentă în vocea lui Vivian crescuse în intensitate cu vreo câteva octave. M-am târșâit pe coridor, mult prea amețită de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848

tip ciudat, se gândi Dallas. Genul amicului distant, dar foarte competent. Nu era niciodată surprins nepregătit. Dallas se simțea în siguranță alături de ofițerul științific care-l susținea și-i controla eficient fiecare hotărâre. ― Gata pentru detașarea platformei! (Apăsă pe comutatorul intercomului și ordonă:) Compartiment mașini, pregătiți detașarea! ― Alinierea babord și tribord verde, raportă Parker, fără nici o urmă de sarcasm. ― Verde și disjuncția ombilicului spinal, adăugă Brett. ― Trecerea cercului de iluminare, îi informă Lambert. Pătrundem în fața întunecată a planetei. Pe astronavă, o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
lucire, Dallas și Lambert se dotară cu propriile lămpi electrice. Cele trei lanterne împreună dădeau destulă lumină pentru continuarea activității. ― Ce s-a întâmplat? De ce nu a preluat generatorul secundar? Și care a fost cauza acestei avarii? Ripley apăsă pe intercom. ― Camera mașinilor! Ce-i acolo? Care e situația? ― Nasoală! se auzi glasul lui Parker care părea în același timp ocupat, îngrijorat și isteric. Un zumzăit îndepărtat, aidoma bătăilor furioase de aripi ale unei insecte colosale, constituia acum fondul sonor. Apoi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
în același timp ocupat, îngrijorat și isteric. Un zumzăit îndepărtat, aidoma bătăilor furioase de aripi ale unei insecte colosale, constituia acum fondul sonor. Apoi vorbi din nou, iar vorbele se umflau și se mistuiau ca și cum nu puteau rămâne în câmpul intercomului omnidirecțional. ― Praful ăsta afurisit din motoare! Asta e. S-a infiltrat în cursul coborârii. N-am închis intrările de reactoare și n-am acționat "reverse"-urile la timp. așa cred. Avem scurtcircuite peste tot și avem și foc. ― E grav

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
execută, fără nici un rezultat. Rămaseră la fel de palide ca țeasta unui contabil al Companiei) Cu atât mai rău. Vom continua să lucrăm fără ele ceva mai mult, îi zise. ― Sunteți siguri că nu mai sunt alte daune majore, zise ea în intercom. Ea resimți un elan de simpatie pentru Parker și Brett. Pentru prima oară de când făceau parte din aceeași unitate. Sau mai degrabă, de când fusese numită pe Nostromo; dat fiind că inginerul avea vechime mai mare pe această navă. ― Aproape, răspunse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
Să ne ocupăm de cele mai urgente, și să sperăm că altele n-o să mai fie. ― Bine de noi. ― Just! adăugă Brett care lucra de zor lângă Parker. ― La muncă. ― Sala mașinilor la muncă. Puneți de niște cafea! Ripley debranșă intercomul și se întoarse meditând, spre Dallas. Acesta se așeză tăcut, îngândurat. ― În cât timp vom putea porni, Ripley? inclusiv timpul necesar lui Parker și lui Brett să facă reparațiile. Ea consultă diverse instrumente, făcu niște operații pe un carnet. ― Dacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
energia! ― Lucrăm la asta. (Lambert făcu releveurile pe consola ei. Întunecată în parte). Vom fi gata când vor termina în sala mașinilor. După zece minute, un apel firav se declanșa pe pupitrul lui Kane. Studie un nivel, apoi apăsă pe intercom. ― Pasarela? Aici Kane. Aparent ostenit dar mulțumit de treaba făcută, Parker se auzi din măruntaiele navei: ― Nu știu cât o să țină... Unele suduri prezintă semne de umiditate. Dacă scoatem tot din conductă, refacem sudurile. Acum ar trebui să aveți energie. Ofițerul executant

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
apăsă o tastă. Pe ecranele video se înfiripară forme brăzdate de paraziți, apoi imaginile se precizară. Verifică repede celelalte aparate de supraveghere. Cele trei semnale emise de combinezoanele spațiale ale exploratorilor ajungeau clare. ― Cum merge? se auzi un glas în intercom. Stinse în grabă ecranul și răspunse: ― Foarte bine, până aici. ― Ei unde sunt? întrebă Ripley. ― Nu prea departe de sursă. Au pătruns pe un teren accidentat, iar semnalul dispare uneori. Dar sunt atât de aproape de țintă încât nu văd cum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
cu totul incertă. Trebuia să știi cum să extragi răspunsul din subtilități confuze, să citești printre rânduri. De această dată, însă, citirea era foarte limpede, nelăsând nici o îndoială. Și Ripley tare ar fi vrut să se înșele... Se repezi la intercom, îi răspunse imediat o voce. ― Laboratorul de știință. Ce este, Ripley? ― Este urgent, Ash. (Vorbea împiedicat, în pragul isteriei.) Am reușit să sustrag ceva din bancă, prin ECIU. Informația asta a ieșit brusc, nu știu. Dar nu asta contează. ― Complimente

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
își îndeplinea sarcina fără stimulare lichidă. Deținea o nouă informație, suficient pentru a-i pune mintea la contribuție. Două displayuri, până acum perfect goale, reînviară aliniind un șir de cifre. Ofițerul științific sări ca ars, le verifică și apasă pe intercom. ― Ripley? Ești acolo, Ripley? ― Da, mormăi ea. (Ea înregistrase intensitatea vocii lui. Se dezlipi de spetează.) Vești bune? ― Cred că da. Captez din nou semnalul emis de combinezoanelor lor. Și imaginile lor video au revenit pe ecrane! Ea respiră adânc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
distingeau niște forme care susțineau o masă amorfă: coca lui Nostromo. Aproape că ajunseseră lângă navă când Ash sosi în fața ușii blindate a sasului interior. Se opri, se asigură că putea să-l deschidă în câteva minute și apăsă pe intercomul cel mai apropiat. ― Ripley... sunt lângă sasul interior. (Se duse să privească printr-un mic hublou și continuă:) Nici un semn deocamdată. Este aproape noapte totală în exterior, dar când vor ajunge la ascensor îi voi vedea. ― De acord. Ea judeca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
12 conținea o sută din camerele de accelerare a particulelor. Gândul că trebuia să verifice manual fiecare dintre ele pentru a o găsi pe cea proastă îl făcea și mai nervos. Exact în aceeași clipă, îi chemă un glas prin intercom. ― Ce se întâmplă cu voi? "Oh, Doamne! se gândi Parker. Ripley, iar femeia asta afurisită. Îi zic eu ce se-ntâmplă..." ― Nu merge nimic, o informă el scurt. Și tu vezi-ți de treabă, îi zise lui Brett. ― Just. ― Ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
la difuzorul inofensiv... Ritmul era primitiv, nu prea studiat, iar sunetul își pierduse cu timpul precizia. Dar lui Dallas nu-i păsa. Se întinse și absorbi muzica de parcă ar fi ascultat-o pentru prima oară. Bătea din picior cadența melodiei. Intercomul făcu să se audă de trei ori apelul electronic. Cu un oftat de resemnare, stinse muzica și comută intercomul. ― Aici, Dallas. ― Ash. Cred că ar trebui să te uiți la Kane. S-a întâmplat ceva! Dallas se ridică. Ash nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
nu-i păsa. Se întinse și absorbi muzica de parcă ar fi ascultat-o pentru prima oară. Bătea din picior cadența melodiei. Intercomul făcu să se audă de trei ori apelul electronic. Cu un oftat de resemnare, stinse muzica și comută intercomul. ― Aici, Dallas. ― Ash. Cred că ar trebui să te uiți la Kane. S-a întâmplat ceva! Dallas se ridică. Ash nu părea îngrijorat, ceea ce era un semn bun. Dar părea nerăbdător, ceea ce nu prea era bine. ― Serios? ― Interesant, ― Vin acum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
și coloanele de bazalt. ― Gata, zise Ripley. Dallas îl privi pe Ash. ― Cum se comportă nava? ― Totul este corect. Pentru cât timp, nu știu, zise ofițerul studiind indicatoarele. ― Până ajungem pe orbită ar fi de-ajuns, replică Dallas apăsând pe intercom. Parker, cum stau lucrurile pe-acolo? Putem decola fără a avea toată puterea? Dacă nu puteau depăși gravitația acestei planete doar cu motoarele principale, Dallas o știa prea bine, trebuia să utilizeze hiperpropulsia. Dar o secundă sau două de hiper-propulsie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
eu. Avem niște probleme. ― Serioase? ― Motorul tribord e supraîncălzit. Apreciază și singur. ― Îl puteți regla? ― Glumești. Îl închid complet. ― Nouă compensație de accelerație inegală, anunță solemn Ripley. ― Să ne ții întregi până ajungem dincolo de dublu zero, îl rugă Dallas în intercom. ― Dar ce credeți că facem noi aici? răspunse Parker. Și puse punct conversației. O schimbare sensibilă în mugetul motoarelor se auzi și pe pasarelă. Nici unul nu se uită la vecin, de teamă să nu-i citească în ochi frica. Zburând

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]