41 matches
-
apropiat (romanul acoperă perioada anilor 2215-2386), în care majoritatea omenirii trăiește departe de Pământ, mai ales pe asteroizi sau orașe orbitale (fiecare dintre acestea fiind o republică independentă). Contactul cu Terra este strict interzis (în roman, această interdicție este numită „Interdict”), populația Pământului a scăzut semnificativ și a refuzat să folosească orice tehnologie modernă. Partea cea mai progresivă a omenirii a fost împărțită (de unde și numele lumii, Schismatrix) în două grupuri: „formatorii” ("Shapers") și „mecanicii” ("Mechanists"). Și unii și alții încearcă
Schismatrix () [Corola-website/Science/333721_a_335050]
-
Filip al II-lea August al Franței. Anul următor însă a fost mai puțin favorabil armatelor sale; iar în martie 1201 Inocențiu al III-lea a luat măsura decisivă de a-i plasa pe Filip și pe asociații săi sub interdict, începând să lucreze cu hotărâre în favoarea lui Otto. Tot în 1201, Filip a primit vizita vărului său, marchizul Bonifaciu de Montferrat, pe atunci comandantul Cruciadei a patra. În acel moment, cruciații asediau Zara în Marea Adriatică. Deși motivele exacte ale întâlnirii
Filip de Suabia () [Corola-website/Science/325444_a_326773]
-
Brabant. La 6 ianuarie 1205, Filip a fost din nou încoronat cu mare pompă la Aachen de către Adolf de Altena, deși abia în 1207 intrarea sa în Köln a marcat încheierea oficială a războiului. O lună sau două mia târziu, interdictul papal asupra sa a fost ridicat, iar în martie 1208 se pare că s-a încheiat un tratat prin care un nepot al papei Inocențiu al III-lea urma să se căsătorească cu una dintre fiicele lui Filip și să
Filip de Suabia () [Corola-website/Science/325444_a_326773]
-
1161 și principe-episcop de Liège. Rudolf a fost fiul ducelui Conrad I de Zähringen cu Clementia de Luxemburg-Namur. După moartea lui Arnold de Selenhofen, cetățenii din Mainz l-au ales pe Rudolf ca arhiepiscop, însă orașul a fost pus sub interdict, iar aristocrația și clerul s-au refugiat la Frankfurt pe Main, unde l-au ales în schimb pe Christian de Buch. Niciunea dintre elecții nu a fost recunoscută de către împăratul Frederic I Barbarossa. La sinodul desfășurat la Lodi, ambii arhiepiscopi
Rudolf de Zähringen () [Corola-website/Science/328531_a_329860]
-
Loritello. Alături de tatăl său și de ducele Robert Guiscard, Iordan a fost excomunicat, după care imediat tatăl său a căzut bolnav, s-a retras la Capua, s-a reconciliat cu Biserica și a murit. Iordan, temându-se să guverneze sub interdictul lansat de biserică, a renunțat la asedierea Napoli și a mers la Roma pentru a se reconcilia la rândul său cu Papa Grigore al VII-lea și a-și rezolva relațiile cu Biserica, față de care tatăl său fusese cîndva atât
Iordan I de Capua () [Corola-website/Science/328127_a_329456]
-
a devenit landgraf în mod formal. În 1242 Henric Rașpe, împreună cu regele Venceslau I al Boemiei, a fost ales de către împăratul Frederic al II-lea de Hohenstaufen pentru a administra Germania în numele fiului minor al împăratului, Conrad de Hohenstaufen. După interdictul lansat de papă Inocențiu al IV-lea împotriva lui Frederic al II-lea în 1245, Rașpe și-a schimbat opțiunea, iar în 22 mai 1246 a fost ales ca anti-rege, în opoziție față de Conrad al IV-lea. Puternicul stimulent papal
Henric Raspe () [Corola-website/Science/328641_a_329970]
-
a lui Filip drept lovită de nulitate, dat fiind că nu se pronunțase divorțul de Ingeborg. Pontiful i-a ordonat regelui Franței să se separe de Agnes; dat fiind că regele nu s-a supus, papa a plasat Franța sub interdict în 1199, situație care a persistat până la 7 septembrie 1200. Ca urmare a presiunilor papei și ale regelui Valdemar al II-lea al Danemarcei, fratele lui Ingeborg, Filip a cedat în cele din urmă, reprimind-o pe soția sa daneză
Maria de Franța (1198–1224) () [Corola-website/Science/324560_a_325889]
-
și, Ion P.Filipescu, Adopția și protecția copilului aflat în dificultate, Edit."ALL", București, 1997, p.56-58). 47 Vezi, D.Rizeanu, D.Protopopescu, Raporturile patrimoniale dintre soți în lumina Codului familiei, București, Edit. de Stat, 1963, p.40. 48 Cu privire la interdictiile, restrictiile si formalitatile care au afectat circulatia bunurilor imobile, a se vedea I. Vurdea, Evolutia legislatiei privind circulatia imobilelor, in Rev. Dreptul, nr. 6/1990, p. 38-46 49 D.Lupulescu, op. cit., p.82. 50 Trib. Sup. S. Civ, dec, nr.
[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
-
pentru reflectarea în imaginarul colectiv a politicului creștin (un set de valori și scopuri comune, fundamentale pentru organizarea imperiului). Teologia icoanei (altfel spus: filosofia creștină a imaginii) ajunge în timpul iconoclasmului, pentru prima oară în gândirea monoteistă, la rădăcina vetero-testamentară a interdictelor dogmatice; acest lucru se petrece după ce iudeo-creștinismul depășește anumite dificultăți moștenite din gândirea greacă și din speculațiile de ordin ontologic asupra opiniei (dóxa), mímēsis-ului și fenomenului (noūmen). Cum această filosofie pornește din Grecia antică și din
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
Jaeger, La naissance de la théologie 38) criticaseră antropomorfizarea divinului, impunând astfel o viziune teologică negativă. Din arché, principiul originar al lumii, derivau ápeiron, cel ce determină orice devenire și este nereprezentabil. 43 Vezi Besançon 72-120, unde se urmăresc în paralel interdictul Torei, interpretarea iudaică, cea musulmană și cea creștină, din Epistolele Apostolului Pavel. 44 Vezi Papaioannou, Kostas. L'Art grèque. Paris: Mazenod, 1972. 114 (apud Besançon 21). 45 Vezi: Sono due, o imperatore augusto, i sistemi con i quali principalmente è
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
să practice virtuțile: pacea și înțelegerea, respectul unul față de altul. Un alt remediu împotriva divorțului este nașterea și creșterea de copii, care întăresc unitatea dintre soți și responsabilitatea lor. Desfacerea căsătoriei rămâne în Noul testament ca și în Vechiul Testament un interdict și este condamnată chiar și privirea pătimașă la o altă femeie și prin analogie la un alt bărbat, fapt care ar duce la dezbinarea căsătoriei (Matei 5, 28). Sfântul Efrem Sirul numește taina căsătoriei taină desăvârșită pentru că a fost consfințită
Rolul familiei în asistenţa social - pastorală a copiilor abandonaţi by Adriana Nastasă () [Corola-publishinghouse/Science/91710_a_93179]
-
pândă ascuțindu-și ghearele și aștep- tând momentul oportun pentru poftele ei antinaționale... Națiune, fii deșteaptă !»” Însă violența se dovedește a fi una rituală, o ritualitate a sărbătorii care include excesul și suspendarea ătemporarăă a autorității, cu transgresarea calificată a interdictelor. Ipistatul Nae Ipingescu este maes- trul de ceremonii, cel care încalcă legea trăgând focuri de pistol în aer, focuri care dobândesc ecoul unor lovituri de tun în registrul lui „simț enorm și văz monstruos”. Petre- cerea, Lăsata Secului, marchează intrarea
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
de teoria critică a lui Bataille din Literatura și răul. Criticul consideră acolo actul artistic oarecum orientat spre "transgresie" în mod subliminal. Prin creație, artistul se situează, inevitabil, într-o arie a libertății nelimitate, unde experimentează necesitatea de a încălca interdictul, nu ca pe o rebeliune împotriva constrîngerilor impuse, ci, paradoxal, datorită absenței acestor constrîngeri. Literatura reprezintă o stare de exces a umanului și, de aceea, valorile sale merg dincolo de bariere și extreme, nefiind nici "Binele", nici "Răul", ci absolutul lor
In memoriam Victor Iancu by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/8261_a_9586]
-
confundă vreodată cu atracția, ci fiindcă, dacă n-o poate inhiba, n-o poate distruge, oroarea întărește atracția. Nu ajungem la extaz decît în perspectiva, oricît de îndepărtată ar fi ea, a morții, a ceea ce ne aneantizează". În chip tradițional, interdictele comune ale societății lovesc atît viața sexuală cît și moartea, conturînd un domeniu "sacru". Dar pe cînd interdictele privitoare la dispariția ființei au dobîndit un aspect grav, cele avînd ca obiect Erosul a ajuns a stîrni ironia, rîsul, batjocura. Acest
Poezia Ilenei Mălăncioiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17193_a_18518]
-
Nu ajungem la extaz decît în perspectiva, oricît de îndepărtată ar fi ea, a morții, a ceea ce ne aneantizează". În chip tradițional, interdictele comune ale societății lovesc atît viața sexuală cît și moartea, conturînd un domeniu "sacru". Dar pe cînd interdictele privitoare la dispariția ființei au dobîndit un aspect grav, cele avînd ca obiect Erosul a ajuns a stîrni ironia, rîsul, batjocura. Acest rîs dezonorant - expresie a unui destin inevitabil al omenirii - nu e decît o formă de ipocrizie, de neînțelegere
Poezia Ilenei Mălăncioiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17193_a_18518]
-
de patriarh sânt o condiție neapărată pentru restabilirea unei stări de lucruri cu orânduială întru ale bisericei. În spiritul acestui edict patriarhul nu numai că pusese sub anatema cea mare pe cei doi episcopi îngrămădiți, ci pusese și țara sub interdict, iar pe Vodă, preoțime și popor sub anatema cea mică, iar ridicarea acestei pedepse bisericești a declarat că atârnă de la primirea exarhului rânduit de patriarhat în persoana protopopului Petru. Episcopii Iosif și Meletie fură chemați să vie înaintea sinodului spre
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]