41 matches
-
ascultă o mărturisire sacramentală. § 3. - Can. 1379 - Cine, în afară de cazurile prevăzute de can. 1378, simulează administrarea unui sacrament, să fie sancționat cu o pedeapsă justă. Can. 1380 - Cine celebrează sau primește un sacrament în mod simoniac să fie pedepsit cu interdict sau cu suspendare. Can. 1381 - § 1. Oricine uzurpează un oficiu ecleziastic să fie sancționat cu o pedeapsă justă. § 2. - Can. 1382 - Episcopul care consacră pe cineva întru Episcop fără mandat papal, de asemenea, și cel care primește de la el consacrarea
HOTĂRÂRE nr. 1.218 din 1 octombrie 2008 privind recunoaşterea Codului de Drept Canonic al Bisericii Româno-Catolice şi a Codului Canoanelor Bisericilor Orientale. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/205066_a_206395]
-
ecleziastică, de slujire sau de funcție, să fie sancționat cu o pedeapsă justă. Titlul IV Delictul de fals Can. 1390 - § 1. Cine denunță în mod fals la Superiorul ecleziastic un confesor pentru delictul despre care vorbește can. 1387 cade în interdict latae sententiae, iar dacă este cleric, și în suspendare. § 2. Cine prezintă Superiorului ecleziastic vreo altă denunțare calomnioasă de delict, sau lezează în alt mod buna reputație a cuiva, poate fi sancționat cu o pedeapsă justă, nefiind exclusă cenzura. § 3
HOTĂRÂRE nr. 1.218 din 1 octombrie 2008 privind recunoaşterea Codului de Drept Canonic al Bisericii Româno-Catolice şi a Codului Canoanelor Bisericilor Orientale. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/205066_a_206395]
-
a numit pe Stephan Langton, care era profesor la Universitatea din Paris, cunoscut cercetător al Sfintei Scripturi și cel care a împărțit Biblia pe capitole. Regele a refuzat să-l accepte, iar papa a pus, în anul 1208, Anglia sub interdict. Regele a încercat să constrângă clerul prin violență. Atunci papa l-a declarat excomunicat și depus, încredințând regelui Franței îndeplinirea sentinței (1212) și aceasta din cauza teritoriilor pe care Anglia le avea pe continent. Pe de altă parte, Filip al II
Papa Inocențiu al III-lea () [Corola-website/Science/305428_a_306757]
-
dreptate. Ca urmare Inocențiu i-a poruncit lui Filip să o lase pe Agnes și să o ia înapoi pe Ingeborg, care-i era soție legitimă. Filip a refuzat să se supună ordinului papei, dar acesta a pus Franța sub interdict(1200), care afecta întreaga națiune franceză. Tumultul pe care l-a creat interdictul în toată Franța l-a obligat pe Filip să se supună papei, a alungat-o pe Ignes și a adus-o la palat, ca soție, pe Ingeborg
Papa Inocențiu al III-lea () [Corola-website/Science/305428_a_306757]
-
Agnes și să o ia înapoi pe Ingeborg, care-i era soție legitimă. Filip a refuzat să se supună ordinului papei, dar acesta a pus Franța sub interdict(1200), care afecta întreaga națiune franceză. Tumultul pe care l-a creat interdictul în toată Franța l-a obligat pe Filip să se supună papei, a alungat-o pe Ignes și a adus-o la palat, ca soție, pe Ingeborg. Viața ei nu a fost prea fericită, dar victoria lui Inocențiu a fost
Papa Inocențiu al III-lea () [Corola-website/Science/305428_a_306757]
-
Filip al II-lea August al Franței. Anul următor însă a fost mai puțin favorabil armatelor sale; iar în martie 1201 Inocențiu al III-lea a luat măsura decisivă de a-i plasa pe Filip și pe asociații săi sub interdict, începând să lucreze cu hotărâre în favoarea lui Otto. Tot în 1201, Filip a primit vizita vărului său, marchizul Bonifaciu de Montferrat, pe atunci comandantul Cruciadei a patra. În acel moment, cruciații asediau Zara în Marea Adriatică. Deși motivele exacte ale întâlnirii
Filip de Suabia () [Corola-website/Science/325444_a_326773]
-
Brabant. La 6 ianuarie 1205, Filip a fost din nou încoronat cu mare pompă la Aachen de către Adolf de Altena, deși abia în 1207 intrarea sa în Köln a marcat încheierea oficială a războiului. O lună sau două mia târziu, interdictul papal asupra sa a fost ridicat, iar în martie 1208 se pare că s-a încheiat un tratat prin care un nepot al papei Inocențiu al III-lea urma să se căsătorească cu una dintre fiicele lui Filip și să
Filip de Suabia () [Corola-website/Science/325444_a_326773]
-
Henric al V-lea (1125), Conrad l-a sprijinit pe fratele său Frederic în disputa pentru ocuparea tronului german, însă fără succes, tronul fiind ocupat de Lothar al III-lea, ducele de Saxonia. Asupra lui Frederic a fost lansat un interdict, iar Conrad a fost deposedat de stăpânirea asupra Franconiei și a regatului Burgundiei. Beneficiind de sprijinul orașelor imperiale, al Suabiei și al ducatului de Austria, Conrad a fost ales ca anti-rege la Nurnberg în decembrie 1127. Imediat după aceea, Conrad
Conrad al III-lea al Germaniei () [Corola-website/Science/324425_a_325754]
-
a lui Filip drept lovită de nulitate, dat fiind că nu se pronunțase divorțul de Ingeborg. Pontiful i-a ordonat regelui Franței să se separe de Agnes; dat fiind că regele nu s-a supus, papa a plasat Franța sub interdict în 1199, situație care a persistat până la 7 septembrie 1200. Ca urmare a presiunilor papei și ale regelui Valdemar al II-lea al Danemarcei, fratele lui Ingeborg, Filip a cedat în cele din urmă, reprimind-o pe soția sa daneză
Maria de Franța (1198–1224) () [Corola-website/Science/324560_a_325889]
-
și Saale, el a devenit teritoriul din care a pornit extinderea germană către răsărit ("Ostsiedlung"), începută prin invaziile promovate de regele Henric I "Păsărarul" și continuate de markgrafii saxoni. După ce ducele Henric Leul din dinastia Welfilor a fost plasat sub interdict imperial în 1180, Estfalia a fost tot mai mult subdivizată în state mai mici, printre care Ducatul Welf de Braunschweig-Lüneburg și comitatele de Anhalt, Wernigerode și Blankenburg, alături de orașul imperial de Goslar, dar și teritoriile ecleziastice ale arhiepiscopatului de Magdeburg
Estfalia () [Corola-website/Science/328060_a_329389]
-
Loritello. Alături de tatăl său și de ducele Robert Guiscard, Iordan a fost excomunicat, după care imediat tatăl său a căzut bolnav, s-a retras la Capua, s-a reconciliat cu Biserica și a murit. Iordan, temându-se să guverneze sub interdictul lansat de biserică, a renunțat la asedierea Napoli și a mers la Roma pentru a se reconcilia la rândul său cu Papa Grigore al VII-lea și a-și rezolva relațiile cu Biserica, față de care tatăl său fusese cîndva atât
Iordan I de Capua () [Corola-website/Science/328127_a_329456]
-
consimțământul său, deși la vremea respectivă el nu fusese decât un minor. Disputa dintre Antiohia și Edessa s-a transformat în conflict deschis, cu Josselin aliindu-se chiar cu musulmanii împotriva lui Bohemund. Patriarhul latin de Antiohia chiar a lansat interdictul asupra Comitatului de Edessa. În 1128, vărul său Roger al II-lea al Siciliei a invadat și cucerit Taranto, pretinzându-se moștenitorul de drept al fostului duce de Apulia, Guillaume al II-lea. Fiind plecat din Italia, Bohemund nu a
Bohemund al II-lea de Antiohia () [Corola-website/Science/328256_a_329585]
-
1161 și principe-episcop de Liège. Rudolf a fost fiul ducelui Conrad I de Zähringen cu Clementia de Luxemburg-Namur. După moartea lui Arnold de Selenhofen, cetățenii din Mainz l-au ales pe Rudolf ca arhiepiscop, însă orașul a fost pus sub interdict, iar aristocrația și clerul s-au refugiat la Frankfurt pe Main, unde l-au ales în schimb pe Christian de Buch. Niciunea dintre elecții nu a fost recunoscută de către împăratul Frederic I Barbarossa. La sinodul desfășurat la Lodi, ambii arhiepiscopi
Rudolf de Zähringen () [Corola-website/Science/328531_a_329860]
-
a devenit landgraf în mod formal. În 1242 Henric Rașpe, împreună cu regele Venceslau I al Boemiei, a fost ales de către împăratul Frederic al II-lea de Hohenstaufen pentru a administra Germania în numele fiului minor al împăratului, Conrad de Hohenstaufen. După interdictul lansat de papă Inocențiu al IV-lea împotriva lui Frederic al II-lea în 1245, Rașpe și-a schimbat opțiunea, iar în 22 mai 1246 a fost ales ca anti-rege, în opoziție față de Conrad al IV-lea. Puternicul stimulent papal
Henric Raspe () [Corola-website/Science/328641_a_329970]
-
a ales pe Henric Rașpe, landgraf de Thuringia, si pe Venceslau I de Boemia, pentru a asuma această poziție. Conrad a intervenit direct în politica germană din jurul anului 1240. Cu toate acestea, atunci când papă Inocențiu al IV-lea a impus interdictul asupra lui Frederic în 1245 și l-a declarat pe Conrad ca fiind depus, Henric Rașpe l-a sprijinit pe suveranul pontif, fiind în schimb ales de către papă că anti-rege al Germaniei la 22 mai 1246. Henric Rașpe l-a
Conrad al IV-lea al Germaniei () [Corola-website/Science/328649_a_329978]
-
apropiat (romanul acoperă perioada anilor 2215-2386), în care majoritatea omenirii trăiește departe de Pământ, mai ales pe asteroizi sau orașe orbitale (fiecare dintre acestea fiind o republică independentă). Contactul cu Terra este strict interzis (în roman, această interdicție este numită „Interdict”), populația Pământului a scăzut semnificativ și a refuzat să folosească orice tehnologie modernă. Partea cea mai progresivă a omenirii a fost împărțită (de unde și numele lumii, Schismatrix) în două grupuri: „formatorii” ("Shapers") și „mecanicii” ("Mechanists"). Și unii și alții încearcă
Schismatrix () [Corola-website/Science/333721_a_335050]