323 matches
-
nivelul corespunzător debitului de calcul, cote talveg. ... b) Calculul hidraulic al debușeelor traversărilor apelor de suprafață, traseele căilor de comunicație cu amplasarea șanțurilor de gardă, podețelor și a altor lucrări destinate asigurării scurgerii apelor de pe versanți sau din zona de interfluviu. Influență lucrărilor propuse asupra obiectivelor existente sau proiectate din zonă. ... c) La traseele care traversează amplasamente reținute pentru lacuri de acumulare ce se vor realiza în viitor (potrivit schemei directoare de amenajare și management), documentația tehnică va trebui să prezinte
EUR-Lex () [Corola-website/Law/179651_a_180980]
-
șes și colinara, situată în lunca Prutului. Comună Zagarancea se mărginește cu următoarele comune: Petrești(la nord), Todirești (la est), Mănoilești(la sud-est) și cu orașul Ungheni în partea de sud și sud-vest. Relieful comunei se prezintă sub formă de interfluvii largi, cu platouri întinse și cu versanți cu diferite grade de înclinare.Solurile sunt foarte fertile, fiind favorabile culturilor de cereale și plante tehnice. Rețeaua hidrografica este formată de răul Prut și de afluientul acestuia, pârâul Vladnic sau Hlabnic (hlabnic
Zagarancea, Ungheni () [Corola-website/Science/305222_a_306551]
-
de alunecare și de eroziune torențială, care scot din circuitul agricol suprafețe apreciabile de teren. Piemontul Cândești constituie o treaptă de relief care se deosebește prin alcătuirea geologică, tectonică și morfologică atât de Subcarpați, cât și de zona de câmpie. Interfluviile sunt netede, împădurite, ușor înclinate spre sud și fragmentate de văi mult mai adâncite în cuvertura de pietrișuri. Câmpiile, care ocupă peste 50% din suprafața județului, alcătuiesc cea mai joasă și cea mai tânără treaptă de relief. Orientarea generală a
Județul Dâmbovița () [Corola-website/Science/296657_a_297986]
-
sunt netede, împădurite, ușor înclinate spre sud și fragmentate de văi mult mai adâncite în cuvertura de pietrișuri. Câmpiile, care ocupă peste 50% din suprafața județului, alcătuiesc cea mai joasă și cea mai tânără treaptă de relief. Orientarea generală a interfluviilor , nord-vest -- sud-est, panta mică a acestora, lățimea și gradul slab de fragmentare dau nota dominantă a acestei unități. Din forajele existente se constată prezența unei cuverturi de pietrișuri de grosimi variabile peste care stau depozite loessoide sau de luncă. În
Județul Dâmbovița () [Corola-website/Science/296657_a_297986]
-
intrarea în județ o suprafață de bazin de 636 km2 și o lungime de 67 km, iar la ieșire o suprafață de bazin de 1120 km2 și o lungime de 157 km, confluența cu Argeșul fiind însă în afara județului Dâmbovița. Interfluviul dintre Dâmbovița și Ialomița este drenat, în zona de câmpie de Colentina și Ilfov, afluenți ai Dâmboviței, cu care se unește în județul Giurgiu. Un alt afluent important al râului Argeș este Sabarul, care își culege apele de pe teritoriul județului
Județul Dâmbovița () [Corola-website/Science/296657_a_297986]
-
pleistocene inferioare. Trebuie să remarcăm faptul că prin infiltrarea apelor superficiale în depozitele mio-pliocene, acestea suferă de cele mai multe ori un proces de mineralizare accentuată și apar, sau sunt întâlnite în foraje, ca ape minerale cu importanță mare pentru economia județului. Interfluviul dintre Dâmbovița și Argeș, exceptând luncile celor două râuri, este alcătuit din depozite de pietrișuri și nisipuri cu o permeabilitate bună. În colțul sud-vestic al județului, la sud de lunca Argeșului, în sectorul aferent Câmpiei Găvanu-Burdea, apele freatice au condiții
Județul Dâmbovița () [Corola-website/Science/296657_a_297986]
-
485 Ha. Se învecinează în N cu Bordușani, la E cu Movila și Fetești, la V cu județul Constanța, iar în partea de S cu județul Călărași. 1.2. Forme de relief, specificități, influențe Morfologia teritoriului este treapta joasă, având interfluviile cu aspect plat. Suprafața localității se găsește în cadrul luncii Dunării (zona estică) a Podișului Hagieni (zona vestică). Altitudinea medie este de aproximativ 55 m, cea mai joasă înregistrându-se în Lunca Dunării (4,5 m). Relieful dezvoltat pe loess și
Stelnica, Ialomița () [Corola-website/Science/324532_a_325861]
-
situată estul județului, în sud-estul Câmpiei Moldovei, subdiviziunea Jijiei inferioare, în vecinătatea nord-estică a municipiului Iași. Este deservită de șoseaua județeană DJ282G, care o leagă spre sud de Iași, unde se termină în DN24. Relieful se prezintă sub formă de interfluvii largi, cu platouri întinse și cu versanți cu diferite grade de înclinare. Pantele sunt cuprinse între 50 și 250 și de cele mai multe ori sunt afectate de eroziune și alunecări de teren. Tipul de sol dominant este cernoziomul. Pe văi există
Comuna Aroneanu, Iași () [Corola-website/Science/301256_a_302585]
-
cu specii silvice de foioase și rășinoase (pini și tisă). Teritoriul satului Crasnaleuca ocupă o suprafață totală de 4240 ha, reprezentând 0,85 % din teritoriul județului Botoșani. Relieful se caracterizează în cea mai mare parte prin forme larg vălurate, cu interfluvii colinare deluroase dezvoltate pe depozite miocene ușor înclinate spre est-sud-est separate cu văi largi și cu lunci pe valea Prutului. Relieful este mai frământat în valea lui Carpen și Ponoare. Clima este continentală, specifică Europei de Est. Precipitațiile sunt provocate
Crasnaleuca, Botoșani () [Corola-website/Science/300907_a_302236]
-
km². Panta este un indicator ce reflectă marea uniformitate altitudinală și orizontalitatea reliefului pentru teritoriul comunei Viișoara. Din acest punct de vedere situația se prezintă astfel: Din punct de vedere morfologic caracteristica principală este aceea a cuprinderii teritoriului în marele interfluviu Călmățui- Vedea, partea de est a câmpiei Boianului, prezența a numeroase crovuri iar la extremități existența a doua văi, a Găuriciului în NE și a Călmățuiului în SV. Cea mai mare parte a teritoriul studiat o constituie o suprafață aproape
Comuna Viișoara, Teleorman () [Corola-website/Science/301854_a_303183]
-
o suprafață aproape plană interfluvială cuprinsă între cele două văi ce o mărginesc: valea Găuriciului și valea Călmățuiului. Are o orientare generală NE-SV cu o dezvoltare mai mare în partea de sud și sud-vest unde aspectul general se modifică, interfluviul fiind străpuns de câteva văi scurte: Cazanului, Marcului Siliștei și Adâncata. Interfluviul are altitudinile cuprinse în general între 80 și 90 m.Unele sectoare ale interfluviului poartă diferite denumiri provenite de la poziția geografică fie de la anumite evenimente socio-istorice petrecute, cum
Comuna Viișoara, Teleorman () [Corola-website/Science/301854_a_303183]
-
mărginesc: valea Găuriciului și valea Călmățuiului. Are o orientare generală NE-SV cu o dezvoltare mai mare în partea de sud și sud-vest unde aspectul general se modifică, interfluviul fiind străpuns de câteva văi scurte: Cazanului, Marcului Siliștei și Adâncata. Interfluviul are altitudinile cuprinse în general între 80 și 90 m.Unele sectoare ale interfluviului poartă diferite denumiri provenite de la poziția geografică fie de la anumite evenimente socio-istorice petrecute, cum ar fi:platoul “Viișorii”, câmpul “ la Suhaia”, câmpul “ la plop”, câmpul “ Gauriciu
Comuna Viișoara, Teleorman () [Corola-website/Science/301854_a_303183]
-
dezvoltare mai mare în partea de sud și sud-vest unde aspectul general se modifică, interfluviul fiind străpuns de câteva văi scurte: Cazanului, Marcului Siliștei și Adâncata. Interfluviul are altitudinile cuprinse în general între 80 și 90 m.Unele sectoare ale interfluviului poartă diferite denumiri provenite de la poziția geografică fie de la anumite evenimente socio-istorice petrecute, cum ar fi:platoul “Viișorii”, câmpul “ la Suhaia”, câmpul “ la plop”, câmpul “ Gauriciu” sau câmpul “ Japca”. Imensitatea și planeitatea morfologică a câmpului este întreruptă din loc în loc de
Comuna Viișoara, Teleorman () [Corola-website/Science/301854_a_303183]
-
măgura Duminecă, măgura Bâtlanu, măgura de la sosea (Ion Spiru, "File de istorie teleormăneană", 1996, pag. 65),care astăzi nu mai sunt cunoscute. ...cărora localnicii le spun găvane indiferent de mărimea lor, sunt formațiuni morfologice negative cu o mare răspândire în cadrul interfluviului Vedea- Călmățui, deci și pe teritoriul comunei Viișoara. De altfel ele se integrează marelui clastocarst sufozional prezent în sudul câmpiilor Boian și Burnas( Petre Coteț, Câmpia Română, Studiu de Geomorfologie aplicată, 1976, pag 163, fig 12 ) . Aceste crovuri ocupă 25
Comuna Viișoara, Teleorman () [Corola-website/Science/301854_a_303183]
-
deci și pe teritoriul comunei Viișoara. De altfel ele se integrează marelui clastocarst sufozional prezent în sudul câmpiilor Boian și Burnas( Petre Coteț, Câmpia Română, Studiu de Geomorfologie aplicată, 1976, pag 163, fig 12 ) . Aceste crovuri ocupă 25 % din suprafața interfluviului, având suprafețe de la 1-2 ha până la 150 ha, cu adâncimi cuprinse între 1-5 m , frecvență mai mare a lor înregistrându-se în zonele centrală și sudică ale teritoriului. Numele acestor găvane provin de la diferite fenomene sau întâmplări petrecute, de la numele
Comuna Viișoara, Teleorman () [Corola-website/Science/301854_a_303183]
-
Bărăgan” provine din cuvântul "Buragan", de origine orientală care se traduce prin „furtună”, „vîrtej”, „vifor”. Câmpia Brăilei este formată din două părți aproape egale: "Câmpul Viziru" și "Câmpul Ianca", separate de Valea Ianca. Relieful comunei este relativ uniform, reprezentat prin interfluvii plane întinse, având un aspect șes, de mari dimensiuni, cu înălțimea de 20-24 metri deasupra nivelului mării. Înălțimile sunt mai mari în zona de vest și de sud a comunei (zona Bordei Verde-vest - Filiu - Lișcoteanca, inclusă în Câmpul Ianca) și
Comuna Bordei Verde, Brăila () [Corola-website/Science/300944_a_302273]
-
montane, unde cantitatea de precipitații se menține în jur de 200-300 mm, exercită o puternică activitate de eroziune mai ales pe versanții alcătuiți din roci moi (argile, marne). În aceste locuri se formează o rețea densă de ravene, despărțite prin interfluvii proeminente, ascuțite, din asocierea cărora rezultă relieful de tip "badlands". Uedurile sunt văi largi prin care se scurg apele temporare în timpul viiturilor; apele se pierd prin infiltrație și evaporare chiar în patul văilor respective; sunt considerate de către unii autori, văi
Relief deșertic () [Corola-website/Science/300768_a_302097]
-
pantă domoală, permițând chiar unele acumulări incipiente de nisip. În lungul acestora dar și a uedurilor funcționale, turbioanele de vânt excaveaza mici depresiuni, cunoscute în Africa sub numele de "pans". Depresiunile de coraziune și deflație se formează mai ales pe interfluviile plate (hamade) constituite din granite și gresii, deoarece aceste roci se dezagregă direct în nisipuri ce pot fi transportate imediat de vânt. Evoluția lor este accelerată în cazul în care sub placa de gresie se găsește o rocă friabilă (nisip
Relief deșertic () [Corola-website/Science/300768_a_302097]
-
variat, cu o fragmentare sub formă de platouri, coline (cueste) și dealuri (Zamca - 385 metri; Viei - 376 metri; Mănăstirii - 375 metri; Țarinca - 435 metri) separate de văile râurilor și pârâurilor: Suceava, Șcheia, Târgului, Bogdana, Mitocu și Morii. Orientarea generală a interfluviilor, cât și a văii Sucevei este nord-vest - sud-est, conform structurii geologice cu caracter monoclival. Pantele reliefului se prezintă destul de variat. Majoritatea lor, aproximativ 60% din suprafața teritoriului, sunt sub 3°, 25% din teritoriu cuprinde pante între 3° și 10°, iar
Suceava () [Corola-website/Science/296956_a_298285]
-
important centru economic, politico-militar și cultural-artistic al Țării Românești. Are o suprafață de ha. Orașul este situat pe o terasă înaltă de 260 m, deasupra văii Ialomiței, la limita dintre regiunea deluroasă subcarpatică și Câmpia Înaltă a Târgoviștei, care cuprinde interfluviul dintre râul Dâmbovița și râul Ialomița până la contactul cu „câmpia de divagare”, joasă și monotonă, fiind o prelungire a câmpiilor subcolinare. Câmpia este desprinsă din uniformitatea Câmpiei Române, Târgoviștea fiind așezată în sectorul subcolinar al acesteia, parte a câmpiei Piemontane
Târgoviște () [Corola-website/Science/298021_a_299350]
-
hidrografică este radiară divergentă pe con și radiară convergentă pe crater. La baza conului, râurile sunt colectate de o rețea inelară, iar în crater se formează lacul de crater. Văile adânci care fragmentează conul se numesc barrancos (în insulele Azore). Interfluviile de formă triunghiulară care urcă în pantă crescândă spre vârful conului sunt numite planeze. În partea superioară, după o evoluție îndelungată ele se transformă în creste. Prin eroziune regresivă barrancosurile pătrund în interiorul craterului și drenează lacul. Dirijarea rețelei convergente din
Relief vulcanic () [Corola-website/Science/300771_a_302100]
-
face foarte permeabile. Dezagregarea este însă foarte activă în regiunile deșertice sau periglaciare. Dacă relieful și climatul permit umplerea fisurilor cu apă, eroziunea fluviatilă taie văi adânci, asemănătoare canioanelor, cu numeroase rupturi de pantă însoțite de cascade. Între ele rămân interfluvii largi, adevărate platouri alungite (platourile de lavă din Idaho și Oregon, tăiate de râurile Snake și Columbia). De multe ori văile se adâncesc pe vechile interfluvii fosilizate, unde grosimea lavei este redusă; apar și aici inversiuni de relief. Când văile
Relief vulcanic () [Corola-website/Science/300771_a_302100]
-
adânci, asemănătoare canioanelor, cu numeroase rupturi de pantă însoțite de cascade. Între ele rămân interfluvii largi, adevărate platouri alungite (platourile de lavă din Idaho și Oregon, tăiate de râurile Snake și Columbia). De multe ori văile se adâncesc pe vechile interfluvii fosilizate, unde grosimea lavei este redusă; apar și aici inversiuni de relief. Când văile ajung la rocile friabile ale subasmentului, versanții se retrag repede, văile se lărgesc, apar văi secundare, iar platourile sunt fragmentate în bucăți tot mai mici. Aceste
Relief vulcanic () [Corola-website/Science/300771_a_302100]
-
este municipiul de reședință al județului cu același nume, Moldova, România. Este așezat în partea de sud-vest a județului , pe interfluviul dintre râurile Sitna și Dresleuca, spre vest între Dresleuca și Siret, apoi coboară între dealurile Crivăț, Agafton, Baisa, în adâncuri sprijinindu-se pe platforma Moldovei. Orașul este atestat documentar de pisania Bisericii armene Sfânta Maria ce datează din 1350. Între
Botoșani () [Corola-website/Science/296935_a_298264]
-
orașului este de 163 metri, nedepășind decât excepțional 200 metri, în partea vestică. Caracteristic acestei regiuni este relieful de dealuri joase sau câmpii deluroase, dezvoltate pe depozite monoclinale (ușor înclinate spre sud-est), cu pante slabe, cu văi foarte largi, cu interfluvii ca niște platouri și cu energie de relief redusă, în medie 30-40 metri. Orașul Botoșani, acesta este încadrat de două râuri principale: Sitna (principalul afluent al Jijiei - 65 km) și Dresleuca, un afluent al Sitnei. Din cauza acumulării de la Cătămărești, râul
Botoșani () [Corola-website/Science/296935_a_298264]