52 matches
-
trei pagini. Ceea ce iese cu adevărat în evidență este disputa violentă și lipsită de fair-play dintre cei care îl neagă pe Eminescu printr-un infantil "mie nu-mi place" (am menționat la început numele lor) și cei care îl "apără" interjecțional (Leonida Lari, George Alboiu) sau chiar printr-un fel de răgete de rinoceri scufundați până la grumaz în nămol (Nicolae Danciu Petniceanu, I. T. Lazăr). Privind totul de foarte sus, de acolo de unde nu se mai sesizează nuanțele, înțelegem că în
CONTESTAREA LUI EMINESCU ÎN STIL HIP-HOP by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17407_a_18732]
-
De strâns în volum nu prea ai ce: clișeele cotidianului consumabil se scurg ca nisipul printre degete. Încă tânărul Eugen Istodor reprezintă o excepție de la această regulă a pasivității, a lenei în gândire și lipsei de proiect, compensate logoreic și interjecțional. După două volume de dialoguri "deșucheate", Interviuri contra naturii (1997) și Oameni cu care aș muri de gât (2000) și după ce a impus un stil propriu de abordare în jurnalistica autohtonă, gazetarul de la "Academia Cațavencu" a căutat și a găsit
Cele mai frumoase tâlhării by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10173_a_11498]
-
l-a obligat pe autorul antologiei să aleagă o asemenea mostră de poezie? Calitățile principale ale antologiei sunt efortul comprehensiv ce o însuflețește și stilul elevat, rafinat-intelectual al autorului. Ion Mircea se diferențiază net de "comentatorii" cu stil abrupt, gâfâit, interjecțional și vag agramat, construindu-și minuțios frazele și dublând desfășurătorul liric printr-un adevărat ceremonial critic. Referințele culturale și paralelele cu diverse experimente științifice abundă, dar ele nu distonează în ansamblul antologiei, făcând corp comun cu felul în care autorul
Nihil sine Deo? by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10371_a_11696]
-
cu variante ca a uști, huschi, huști etc. Așadar, a ușchi (sau a uști, a huști etc.) e un verb împrumutat din țigănește, a cărui formă de imperativ (identică în romaně și în română) - ușchi, uști, huști etc. - are uz interjecțional (și alte imperative tind să devină interjecții, cazul cel mai caracteristic fiind uite - din a uita). Interjecția are și varianta fonetică ușchea: "Ușchea, zice. Fetele sânt speriate și se retrag val-vîrtej" (Zig-zag, 32, 1992). Din a (se) ușchi s-a
Ușchit by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7296_a_8621]
-
-a, Litera P, pe-pînar, 1974) conține tot explicația dominantă (pis + sufixul -ică), sugerând și o alternativă, prin trimiterea către turcismul dialectal pisik. Argumentele pentru explicația prin împrumut (cel mai probabil, din turcă) sunt mult mai solide decât o ipotetică derivare interjecțională. Termenul turcesc pisik este astăzi considerat dialectal sau învechit, ceea ce nu contrazice o influență în stadiul mai vechi al limbii române. Cuvântul pisică e atestat în română în Pravila de la Govora (1640) și apare în Biblia de la București (1688): „târâtoarele
Despre pisică by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5874_a_7199]
-
este vorba despre impunătorul Big Ben și maiestuoasele clădiri ale Parlamentului (străjuite de statuile unor figuri exemplare, de la Richard Inimă de Leu pînă la Cromwell), despre Westminster Abbey, despre terifianta închisoare „Clink" (al cărei nume poate fi ori o aluzie interjecțională la sunetul făcut de lanțuri, ori un vechi verb englezesc, cu etimologie necunoscută, to clink, care ar fi însemnat „a lega"), de pe malul drept al Tamisei, despre cocheta casă memorială a lui Dickens (de pe Doughty Street, aproape de British Museum), despre
România - o perspectivă londoneză by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/6875_a_8200]
-
în cauză înseamnă de obicei, în România anului 2006, înfruntare polemică și discurs revendicativ. Există pe această temă o întreagă bibliografie de specialitate, mai ales franceză, dar ea rămîne ignorată cu superbie; cel puțin pînă acum, observăm mai ales vocația interjecțională a disputei, evocarea confuză și vagă de argumente literare pentru mascarea unor pulsiuni ce n-au nimic a face cu literatura, ci doar cu obsesia afirmării sociale și mediatice. Așa a fost mereu și pretutindeni, dar cu atît mai mult
Generație și degenerare by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/10190_a_11515]
-
chiar cu "luare în râs, ironizare": "dacă ai văzut o greșeală o zici frumos, nu cu loluri și miștouri și intenții clare de a te lua din nou de cineva" (shinobi-fansub.com). Pluralul poate fi folosit la rândul sau exclamativ, interjecțional: "LOLURI o mie !" (roportal.ro). Substantivizarea e doar un aspect al îmbogățirii lexicale pe care o produce lol. Există deja un derivat al acestuia: verbul a (se) lolăi, care se conjuga însoțit sau nu de reflexivul se, cu sau fără
Lol by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6647_a_7972]
-
diaristice, prozopoeme, definiții metaforice, scintilații vizionare, videoclipuri psihedelice, dialoguri colocvial argotice, într-o rotație amețitoare a imaginarului și a registrelor, de la banalitatea cotidianului la bizareria suprarealistă, de la cultural și științific la scatologic, grotesc și funebru, de la poetic și diafan, la interjecțional, ironic și sarcastic. În bună măsură, acest continuum de „vorbe“ și imagini, cu multă- multă poezie, amintește de filmul muzical The Wall al formației Pink Floyd. Chiar și „poienița druidică“, văzută la început ca un topos paradisiac, se transformă treptat
Nanabozo și „poienița druidică“ borgesiană by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/2542_a_3867]
-
ales prin preluarea sa în literatură. Formula are funcția specifică de a anunța și a introduce o ghicitoare; se caracterizează, în mai mare măsură decît expresiile echivalente - de tipul Ghici ghicitoarea mea - prin fixitate, ritualizare, fiind de fapt ininteligibilă și interjecțională. Vasile Alecsandri a jucat un rol important în răspîndirea ei: prin poezia , din ciclul Doine, idilă grațios-erotică și desuet artificială ("Păstorul zise: Cinel-cinel, / Copilei june de lângă el"; Nu ghici-ndată / Vesela fată / și pe guriță fu sărutată") și mai ales
Cinel-cinel by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9335_a_10660]
-
element tipic țigănesc (fiind o terminație verbală foarte frecventă), folosit în evocarea cu scop comic a vorbirii țiganilor: șocarel, cărel, haordel. Din punct de vedere sociolingvistic, nu cred că e vreo problemă în a imagina pentru o formulă de tip interjecțional trecerea din limba romani în româna populară. În descîntece, ghicitori, jocuri de copii nu se constată doar conservarea elementelor arhaice, ci și interferențele cît se poate de firești cu alte limbi, inclusiv cu limba țiganilor din România. De altfel, Vasile
Cinel-cinel by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9335_a_10660]
-
scumpire. Cu totul inocent, el spunea în toate părțile: "N-o să mai avem cafea! Cumpărați cafea!" răspândind el însuși psihoza depozitării. În timp ce Saferian și doctorul Rapig conversau astfel, cu întreruperi de meditare, fie clătinând din cap, fie printr-o propoziție interjecțională, intră pe ușă madam Angela Valsamaky- Farfara, gătită din ac cu un tailleur pepit, punctat în piept cu o crizantemă artificială. Saferian se ridică cu greu de pe scaun. Sărută mâna musafirei pe deasupra biroului și, invitînd-o să ia loc, spuse: - S-
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Pronunțarea curată și ținoarea acestei vocale, fără de-a cădea în cântec, e proscholiul cel mai bun pentru portamentul necesar și lui. Cu puterea sa esențial muzicală e legată și împrejurarea că această vocală are mai mult decât toate puterea interjecțională. Pentru că interjecțiunea e elementul simțirei numai, care cade înaintea a orce dezvoltare limbistică, (precizarea, destinarea) otărîrea sigură a interjecțiunei lui e coprinsă în sunet însuși, ci se produce numai prin afectul celui ce vorbește. Litera a ca interjecțiune poate de-
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
curat în cea mai simplă a lui manifestare. De-aceea ar fi un esercițiu care s-ar plăti daca actorul ar încerca să esprime în a o scală de simțiri varii și dac-ar percurge formele diferite a puterei lui interjecționale. A e tonul curat, ne-mpiedecat, el e așadar barea naturală de la care se dezvoltă celelalte vocale în linie a-și de-scendinte. Înspre adâncime (profonditate) a trece în sunetul o, în înălțime trece în sunetul e, care amândouă formează numai membrele
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
pierd nu doar hălci de timp prețios mergând pe jos ori cu transportul în comun; ci și savoarea întâlnirilor cu neprevăzutul individual și cu natura umană, în general. În autobuzul supraaglomerat călătorii nu discută, ci se ceartă. „Comunicarea“ lor este interjecțională și impregnată de ură. Ce diferență față de colocviile tihnite din taxi! Aglomerația urbană naște aici nu violență, ci solidaritate; nicidecum luptă oarbă pentru un loc liber, ci o contemplație în doi a valurilor și zădărniciilor vieții. Bineînțeles, contemplația nu e
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2210_a_3535]
-
romantismul german. În ambele cazuri timpul a reparat injustiția prin revelația unor vizionari. * Justiția poetică înalță omul spre inefabil, neantul spre existență, existența spre eternul reînceput. Fără poezie, viața este o planetă fără soare, o pasăre fără aripi, un limbaj interjecțional fără înțeles. Poezia este adevărata înțelepciune. Este înțelepciunea de a trăi în idealitatea care face să amuțească îndoielile, întrebările, tânguirile. Idealitatea frumosului și a sublimului constituie realele adevăruri ale vieții ale unei vieți superioare. Căci nu este adevărat decât ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
opinia lui Karl Bühler, există trei factori esențiali ai comunicării verbale - subiectul vorbitor, destinatarul și conținutul comunicării - care determină fiecare o altă funcție: a) de reprezentare (referențială, denotativă, informativă) - despre obiectul discutat; b) de expresie (subiectivă, numită mai târziu și interjecțională) - privitoare la vorbitor; c) de apel (intersubiectivă, conativă, persuasivă, retorică) - referitoare la receptor; Mai târziu, Bühler înlocuiește acești termeni cu simbol (a), simptom (b), respectiv semnal. Pornind de la modelul configurat de K. Bühler și luând în discuție actul lingvistic, mesajul
Reprezentativitatea exerciţiilor de limbă pentru formarea competenţelor de comunicare by Carcea Mariana, Haraga Ana, Luchian Didiţa () [Corola-publishinghouse/Science/91830_a_92362]
-
de mod, capitolul despre structurile clișeizate), a unor valori discursive speciale pe care le dobândesc, în limba actuală, anumite forme și construcții (de exemplu, valorile discursive noi ale nehotărâtului alde sau alunecările de sens ale unor conective conjuncționale, ale alocutivelor interjecționale etc.). În final, lucrarea cuprinde o Bibliografie generală, la care s-au adăugat titlurile speciale, impuse de fiecare articol în parte. Tot aici apare și detalierea corpusului folosit, alcătuit din corpusul comun (CLRA) și din cel suplimentar, diferit de la un
[Corola-publishinghouse/Science/85015_a_85801]
-
seamă atenție), adjectivale (cu capul în nori distrat neatent), pronominale (cine știe ce ceva), numerale (tuscinci câteșicinci), verbale (a-și lua zborul a se înălța a se ridica), adverbiale (din când ân când uneori), prepoziționale (în fața înaintea), conjuncționale (măcar că măcar să cu toate că deși), interjecționale (vai Doamne ferește!). (b) Antonimia reflectă opoziția semantică dintre unități lexicale care au formă diferită, trimițând, în context, către referenți contrari (Hobjilă, 2009; cf. Bidu-Vrănceanu, Forăscu, 1988, p. 165). Antonimele se plasează în clase diferite atât prin raportare la criteriul formei
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
unități sintactice de sine stătătoare (substitute de propoziții/ fraze). Interjecțiile din limba română se diferențiază 120 în funcție de: * formă/ structură: interjecții sintetice, simple (ura, bravo, miau, bis, halt, wow etc.) sau compuse (hodoronc-tronc, tic-tac, cip-cirip, lipa-lipa etc.) vs. interjecții perifrastice/ locuțiuni interjecționale (Doamne ferește!; ei, asta-i!); * informația transmisă/ redată: interjecții propriu-zise (care transmit sentimente/ acte de voință: o, of, wow, hai etc.) vs. interjecții onomatopee (care imită zgomote din natură trosc, vâj, pic-pic etc., sunete produse de viețuitoare cip-cirip, miau, mor-mor etc.
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
unor subiecte-pronume în nominativ, persoana I sau a II-a. Prin raportare la criteriul sintactic, se remarcă eterogenitatea clasei interjecțiilor. Deși nu au o funcție sintactică-tip, interjecțiile pot îndeplini, contextual, funcția 121 de: * subiect: Se aude cip-cirip.; * predicat verbal/ interjecțional: Hai cu noi!; Ploaia pic-pic pe pervaz.; * nume predicativ: Este vai de ei.; Sunetul așteptat de copii era clinc-clinc.; * atribut interjecțional: Sunetul clinc al clopoțelului era așteptat de toți copiii.; A mâncat o prăjitură yummy.; * complement direct: El a auzit
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
nu au o funcție sintactică-tip, interjecțiile pot îndeplini, contextual, funcția 121 de: * subiect: Se aude cip-cirip.; * predicat verbal/ interjecțional: Hai cu noi!; Ploaia pic-pic pe pervaz.; * nume predicativ: Este vai de ei.; Sunetul așteptat de copii era clinc-clinc.; * atribut interjecțional: Sunetul clinc al clopoțelului era așteptat de toți copiii.; A mâncat o prăjitură yummy.; * complement direct: El a auzit deodată trosc în spatele lui.; * complement circumstanțial de mod: Mergea lipa-lipa ca să nu facă zgomot etc. În alte contexte, interjecțiile se constituie
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
cuponul/ orice persoană solicită acest lucru printr-un document scris.; * adverb relativ: Se știe deja/ unde va fi următoarea vacanță. PREDICAT predicat * predicat verbal exprimat prin verb predicativ la un mod personal, predicativ: Spera/ să i se împlinească dorința. * predicat interjecțional exprimat prin interjecție predicativă: Hai repede! sau prin interjecție onomatopee cu valoare predicativă: El țuști pe ușă. * predicat adverbial: Probabil/ cu siguranță că va veni.) * predicat nominal = verb copulativ (a fi, a deveni, a ieși, a ajunge, a se face
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
numeral: Al doilea/ care a intrat/ este fratele lui. Modalități de realizare atribut substantival prepozițional atribut substantival genitival atribut substantival în dativ atribut pronominal prepozițional atribut pronominal genitival atribut pronominal în dativ posesiv atribut adjectival atribut verbal atribut adverbial atribut interjecțional atribut exprimat prin: * substantiv în cazul acuzativ: Notele de la examen au fost mari. * substantiv în cazul genitiv: Notele candidaților au fost mari. * substantiv în cazul dativ (cu prepoziție): A remarcat purtarea lui asemenea fratelui lui mai mare. * pronume în cazul
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
a toată făptura..." (Calistrat Hogaș, Singur) Exemplificați, în enunțuri, atributul exprimat prin toate tipurile de adjective pronominale. Ilustrați, în enunțuri, rolul de atribut substantival al numeralelor cu valoare substantivală. Formulați enunțuri în care să existe următoarele tipuri de atribut: atribut interjecțional, atribut adverbial și atribut verbal. Alcătuiți enunțuri care să conțină: (a) un atribut pronominal genitival exprimat prin pronume relativ; (b) un atribut pronominal în dativ posesiv; c) un atribut pronominal prepozițional exprimat prin pronume reflexiv. Precizați părțile de vorbire care
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]