52 matches
-
Se caracterizează prin concentrarea întregului lor plan semantic într-un singur termen. În funcție de acest termen, ele sunt: • adverbiale, când enunțul se realizează printr-un adverb (locuțiune adverbială): da, firește, nicidecum etc.: „- Ai dat casa cu chirie ciocoiului? - Da.” (I.L. Caragiale) • interjecționale, când enunțul se realizează prin interjecții: vai, off! etc.: „- Bine, Costică, acum vii?... ai venit cam târziu! - Ei, aș!” (I.L. Caragiale) Observații: Enunțurile dezvoltate în baza unor interjecții voliționale, prezentative sau onomatopeice pot realiza funcția de predicat și pot primi
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
crud.” (M.Eminescu) , dar tranzitiv, ca verb „obiectiv”: „Îl adoarme mereu cu aceeași poveste.” Când regentul este o interjecție volițională sau o onamotopee, complementul direct funcționează, sub aspect semantic, tot ca expresie a unei limite exterioare (pentru o acțiune reflectată interjecțional sau onomatopeic): „Na-ți aripa asta...” (I. Creangă) Pentru interjecțiile prezentative: iată, uite, complementul direct reprezintă, cel mai adesea, însăși rațiunea apariției lor în enunț; complementul direct exprimă „obiectul” care este (sau trebuie) luat în atenție: „Iată lacul. Luna plină
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
lui Dumnezeu pentru unii, a întâmplării pentru alții. În ce mă privește, am exclus definitiv întâmplarea ca având vreun rol dincolo de domeniul evidențelor mărunte, iar Dumnezeu a fost multă vreme un nume, utilizat mai degrabă în derivat adjectival, adverbial sau interjecțional, care exprima gradul superlativ al unei emoții. Neimplicarea spirituală este consecința târzie a unei - insolubilă multă vreme - probleme religioase, cu originea într-o proastă, nefericită, neinspirată pedagogie aplicată în prima copilărie de către consorțiul adulților, compus din preot, primar, directorul școlii
Diagnostic by Mirel Cană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1368_a_2725]
-
o săptămână a tăcerii. Am tăcut atunci cât pentru două vieți. Ființa mea vorbitoare, mai mult, guralivă, în fapt: zgomotoasă, a fost suspendată. Mă iritau cuvintele. Dar mai ales vorbirea. Eram convins de inutilitatea ei. Vorbirea era o anomalie. Exprimarea interjecțională ar fi fost suficientă. Ce rost avea înstrăinarea lucrurilor de ele însele prin cuvinte? Activitatea cuvintelor era infernală, pentru că le suprima lucrurilor materia, adică viața lor, ele însele, cuvintele, fiind lipsite de materie. Nu în lucruri e un mister, nu
Diagnostic by Mirel Cană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1368_a_2725]
-
pierd nu doar hălci de timp prețios mergând pe jos ori cu transportul în comun; ci și savoarea întâlnirilor cu neprevăzutul individual și cu natura umană, în general. În autobuzul supraaglomerat călătorii nu discută, ci se ceartă. „Comunicarea“ lor este interjecțională și impregnată de ură. Ce diferență față de colocviile tihnite din taxi! Aglomerația urbană naște aici nu violență, ci solidaritate; nicidecum luptă oarbă pentru un loc liber, ci o contemplație în doi a valurilor și zădărniciilor vieții. Bineînțeles, contemplația nu e
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2210_a_3535]
-
seamă atenție), adjectivale (cu capul în nori distrat neatent), pronominale (cine știe ce ceva), numerale (tuscinci câteșicinci), verbale (a-și lua zborul a se înălța a se ridica), adverbiale (din când ân când uneori), prepoziționale (în fața înaintea), conjuncționale (măcar că măcar să cu toate că deși), interjecționale (vai Doamne ferește!). (b) Antonimia reflectă opoziția semantică dintre unități lexicale care au formă diferită, trimițând, în context, către referenți contrari (Hobjilă, 2009; cf. Bidu-Vrănceanu, Forăscu, 1988, p. 165). Antonimele se plasează în clase diferite atât prin raportare la criteriul formei
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
unități sintactice de sine stătătoare (substitute de propoziții/ fraze). Interjecțiile din limba română se diferențiază 120 în funcție de: * formă/ structură: interjecții sintetice, simple (ura, bravo, miau, bis, halt, wow etc.) sau compuse (hodoronc-tronc, tic-tac, cip-cirip, lipa-lipa etc.) vs. interjecții perifrastice/ locuțiuni interjecționale (Doamne ferește!; ei, asta-i!); * informația transmisă/ redată: interjecții propriu-zise (care transmit sentimente/ acte de voință: o, of, wow, hai etc.) vs. interjecții onomatopee (care imită zgomote din natură trosc, vâj, pic-pic etc., sunete produse de viețuitoare cip-cirip, miau, mor-mor etc.
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
unor subiecte-pronume în nominativ, persoana I sau a II-a. Prin raportare la criteriul sintactic, se remarcă eterogenitatea clasei interjecțiilor. Deși nu au o funcție sintactică-tip, interjecțiile pot îndeplini, contextual, funcția 121 de: * subiect: Se aude cip-cirip.; * predicat verbal/ interjecțional: Hai cu noi!; Ploaia pic-pic pe pervaz.; * nume predicativ: Este vai de ei.; Sunetul așteptat de copii era clinc-clinc.; * atribut interjecțional: Sunetul clinc al clopoțelului era așteptat de toți copiii.; A mâncat o prăjitură yummy.; * complement direct: El a auzit
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
nu au o funcție sintactică-tip, interjecțiile pot îndeplini, contextual, funcția 121 de: * subiect: Se aude cip-cirip.; * predicat verbal/ interjecțional: Hai cu noi!; Ploaia pic-pic pe pervaz.; * nume predicativ: Este vai de ei.; Sunetul așteptat de copii era clinc-clinc.; * atribut interjecțional: Sunetul clinc al clopoțelului era așteptat de toți copiii.; A mâncat o prăjitură yummy.; * complement direct: El a auzit deodată trosc în spatele lui.; * complement circumstanțial de mod: Mergea lipa-lipa ca să nu facă zgomot etc. În alte contexte, interjecțiile se constituie
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
cuponul/ orice persoană solicită acest lucru printr-un document scris.; * adverb relativ: Se știe deja/ unde va fi următoarea vacanță. PREDICAT predicat * predicat verbal exprimat prin verb predicativ la un mod personal, predicativ: Spera/ să i se împlinească dorința. * predicat interjecțional exprimat prin interjecție predicativă: Hai repede! sau prin interjecție onomatopee cu valoare predicativă: El țuști pe ușă. * predicat adverbial: Probabil/ cu siguranță că va veni.) * predicat nominal = verb copulativ (a fi, a deveni, a ieși, a ajunge, a se face
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
numeral: Al doilea/ care a intrat/ este fratele lui. Modalități de realizare atribut substantival prepozițional atribut substantival genitival atribut substantival în dativ atribut pronominal prepozițional atribut pronominal genitival atribut pronominal în dativ posesiv atribut adjectival atribut verbal atribut adverbial atribut interjecțional atribut exprimat prin: * substantiv în cazul acuzativ: Notele de la examen au fost mari. * substantiv în cazul genitiv: Notele candidaților au fost mari. * substantiv în cazul dativ (cu prepoziție): A remarcat purtarea lui asemenea fratelui lui mai mare. * pronume în cazul
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
a toată făptura..." (Calistrat Hogaș, Singur) Exemplificați, în enunțuri, atributul exprimat prin toate tipurile de adjective pronominale. Ilustrați, în enunțuri, rolul de atribut substantival al numeralelor cu valoare substantivală. Formulați enunțuri în care să existe următoarele tipuri de atribut: atribut interjecțional, atribut adverbial și atribut verbal. Alcătuiți enunțuri care să conțină: (a) un atribut pronominal genitival exprimat prin pronume relativ; (b) un atribut pronominal în dativ posesiv; c) un atribut pronominal prepozițional exprimat prin pronume reflexiv. Precizați părțile de vorbire care
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
persoana întâi plural); (d) predicatul să fie exprimat printr-un adverb predicativ; (e) atributul să fie exprimat printr-un adjectiv pronominal nehotărât; (f) numele predicativ să fie exprimat printr-un numeral colectiv în cazul acuzativ; (g) să existe un atribut interjecțional; (h) verbul a părea să aibă valoare copulativă. 4. Transcrieți subiectele, predicatele și atributele din text și precizați părțile de vorbire valorificate: Pe drum horea și doinea, iar buzduganul și-l arunca să spintece nourii, de cădea departe tot cale
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
expresii, vezi și Dumistrăcel, 1980. 42 Vezi, de exemplu: locuțiuni substantivale (părere de rău), locuțiuni adjectivale (cu scaun la cap), locuțiuni pronominale (cine știe cine), numerale locuțiuni/ numerale perifrastice (prima oară), locuțiuni verbale (a o șterge), locuțiuni adverbiale (de jur împrejur), locuțiuni interjecționale (Doamne ferește!), locuțiuni prepoziționale (de-a lungul), locuțiuni conjuncționale (din cauză că), în condițiile în care "constituirea în unități/ grupări stabile cuvinte compuse sau locuțiuni se realizează în timp și presupune pierderea autonomiei componentelor" (Gramatica, 2005, p. 9). 43 Cf. și Șerban & Evseev
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
opinia lui Karl Bühler, există trei factori esențiali ai comunicării verbale - subiectul vorbitor, destinatarul și conținutul comunicării - care determină fiecare o altă funcție: a) de reprezentare (referențială, denotativă, informativă) - despre obiectul discutat; b) de expresie (subiectivă, numită mai târziu și interjecțională) - privitoare la vorbitor; c) de apel (intersubiectivă, conativă, persuasivă, retorică) - referitoare la receptor; Mai târziu, Bühler înlocuiește acești termeni cu simbol (a), simptom (b), respectiv semnal. Pornind de la modelul configurat de K. Bühler și luând în discuție actul lingvistic, mesajul
Reprezentativitatea exerciţiilor de limbă pentru formarea competenţelor de comunicare by Carcea Mariana, Haraga Ana, Luchian Didiţa () [Corola-publishinghouse/Science/91830_a_92362]
-
cineva), a pune la respect; a constrânge să judece mai bine, să se poarte cum trebuie. ♦ (Cu valoare de interjecție) Ai dreptate! just! da! desigur!" Utilizarea acestui termen de către Ghiță Pristanda a făcut ca, atunci când cuvântul este "repetat" cu valoare interjecțională, el să dobândească un sens mai degrabă ironic și antifrastic ("ce prostie!", "ce aberație!", "vezi să nu!"... etc.). Acest sens pare să îl fi avut în vedere, de exemplu, eseistul Andrei Cornea, care și-a intitulat chiar Rezon rubrica pe
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
2006: 49). Comunicarea științifică își fundamentează substanța pe această funcție, în condițiile în care sfera de interes nu o reprezintă atitudinea, reacțiile destinatarului sau structura mesajului, ci sistemul gândirii. I.1.2. Funcția expresivă Funcția expresivă (numită și emotivă sau interjecțională), centrată pe emițător este legată mai mult sau mai puțin conștient de latura "individualității intelectuale", de dimensiunea afectivă a emițătorului în confruntarea cu realitatea non-verbală. Procesul gândirii nu trebuie absolutizat în viața spirituală a omului, atunci când vorbim de unicitatea lui
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
Prin funcția expresivă, emițătorul exprimă conștient sau inconștient, voluntar sau involuntar, propria sa atitudine față de conținutul mesajului pe care îl transmite, față de realitatea (ontologică, materială, obiectivă subiectivă) cu care intră în dialog. Funcția expresivă este absolută în interjecții și elemente interjecționale, fără a se reduce doar la acestea ("- Aș! Zic eu..." "- Măi! Adaugă el..." (I.L. Caragiale) și se află într-o relație de interdependență cu funcția de comunicare. Alte caracteristici formale având rolul de a marca participarea afectivă a vorbitorului la
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
INDICI DE ALOCUTIVITATE ÎN LIMBA ROMÂNĂ ACTUALĂ (CLASA ALOCUTIVELOR INTERJECȚIONALE) MARGARETA MANU MAGDA 1. PRELIMINARII 1.1. În această lucrare ne propunem să urmărim poziția unor alocutive în româna actuală standard (în texte de după 1990, aparținând unor registre lingvistice de exprimare diferite). Se încearcă, de asemenea, pe baza unor sondaje
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
personale/tranzacționale 2) precum și de gradul de formalitate al contextului situațional în care se desfășoară comunicarea. 2.2.3. Funcțiile în comunicare ale indicilor de alocutivitate sunt următoarele: (a) mobilizarea verbală 3 − interpelarea (prin folosirea formulelor de politețe, interogațiilor, contrucțiilor interjecționale etc.); desemnarea destinatarului (prin folosirea alocutivelor de adresare, aparținând "tipului vocativ"); solicitarea ca destinatarul să-și asume statutul de alocutor (solicitarea de participare la interlocuțiune prin folosirea elementelor aparținând "tipului imperativ") − (b) prezentarea; (c) menținerea contactului; (d) demobilizarea verbală 4
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
destinatarului (prin folosirea alocutivelor de adresare, aparținând "tipului vocativ"); solicitarea ca destinatarul să-și asume statutul de alocutor (solicitarea de participare la interlocuțiune prin folosirea elementelor aparținând "tipului imperativ") − (b) prezentarea; (c) menținerea contactului; (d) demobilizarea verbală 4. 3. ALOCUTIVE INTERJECȚIONALE 5 În paginile de față, ne vom ocupa de unele formațiuni din româna actuală încadrabile, în mod tradițional, în categoria interjecțiilor alocutive 6. Materialul lingvistic consultat relevă faptul că interjecția ocupă o poziție privilegiată în discursul românesc actual, în realizarea
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
prevestesc succesul extremei drepte ... (www.ziare.com) 4. CONCLUZII Analiza efectuată de noi asupra ponderii și funcțiilor comunicative ale interjecțiilor alocutive în limba română actuală permite enunțarea următoarelor constatări: (a) Elementele lingvistice aparținând categoriei alocutivelor în general (și a indicilor interjecționali în special) sunt deosebit de frecvente în uzul românei actuale. Vitalitatea acestor formațiuni (în spațiu și timp) este justificată prin faptul că acestea sunt eficiente în funcționare (formațiunile analizate sunt polivalente, putând îndeplini în comunicare, în afara funcției lor prototipice, și alte
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
Vezi și Zafiu (2005). 34 Referitor la forma unor interjecții, în GALR I: 662 se menționează următoarele: "Interjecțiile sunt, prin definiție, cuvinte neflexibile. Chiar și interjecțiile provenite din părți de vorbire flexibile își pierd caracterul flexibil, fiind fixate pentru valoarea interjecțională cu o anumită formă. Singurele interjecții care au forme flexionare sunt interjecțiile cu semnificație imperativă uite, poftim și haide, care au forme cu desinența verbală de persoana a II-a plural -ți: uitați, poftiți, haideți sau cu desinența verbală de
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
1989 − Partikelforschung), hai(de) a fost clasată ca particulă apelativă − care realizează o ofertă pentru îndeplinirea unei acțiuni alături de particulele care au funcția de frânare sau atenuare a unei acțiuni a interlocutorului (stai, lasă). 44Intr-o abordare mai nouă, unele formațiuni interjecționale sunt asociate studiului marcatorilor discursivi (operatori, conectori sau particule), termeni generici pentru desemnarea unor unități simple sau chiar complexe care au în comun funcția de a se referi la componentele actului comunicativ. Aceștia nu sunt încadrabili într-o clasă gramaticală
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
de mod, capitolul despre structurile clișeizate), a unor valori discursive speciale pe care le dobândesc, în limba actuală, anumite forme și construcții (de exemplu, valorile discursive noi ale nehotărâtului alde sau alunecările de sens ale unor conective conjuncționale, ale alocutivelor interjecționale etc.). În final, lucrarea cuprinde o Bibliografie generală, la care s-au adăugat titlurile speciale, impuse de fiecare articol în parte. Tot aici apare și detalierea corpusului folosit, alcătuit din corpusul comun (CLRA) și din cel suplimentar, diferit de la un
[Corola-publishinghouse/Science/85015_a_85801]