334 matches
-
manevră a comuniștilor și securiștilor. înspăimântați de spectrul înfometării (nu e o metaforă!), localnicii nici măcar nu mai observă că minciunile gogonate ale falnicilor lachei ai lui Ceaușescu au darul demonic de a le adormi vigilența. Ele sunt, ca-n basme, interludiile lirice dinaintea sosirii zmeului cel mare, a lighioanei crude care va distruge totul. Teleaștii de ambe sexe, plictisiți de cererile (monotone, e drept!) de a se face dreptate, riscă să devină complicii asasinilor și profitorilor care au transformat România într-
Fanții catodici by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17190_a_18515]
-
vor fi la cheremul nostru. Averea, mai cu seamă. Pe liste îl vom alege și nu unul câte unul, ca să nu obosim. O puzderie de independenți în Camere, ce-ar mai încurcă lucrurile! Și nu oricând, ci în acest straniu interludiu în care politicul și economicul alternează - dupa vocea cea mai avertizată din republică. Politicul a luat-o, hai-hui, înainte. Economia îl va urma, întocmai cum administrația, armiile napoleoniene. Dar chiar dacă unul din doi alegători va sta acasă în fatidica duminică
Blestematul joc al alternantelor by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17566_a_18891]
-
nu o societate a dogmelor străine, impuse cu forța, ci lumea unei modeste democrații de factură populară. Cei zece ani au putut confirma în parte că exprimarea judecăților despre regim nu-i afecta acestuia securitatea, îi aducea numai beneficii. Scurt interludiu sub tensiune În ordinea de idei din Tsunami-ul politicii de la Est, momentul istoric interpus brutal în reforma sistemului a fost anul 1968, când URSS a oprit cu tancurile desprimăvărarea cehoslovacă și implicit pe a noastră, ca și influența eurocomunismului
Evocări din „prima fază“ by Dumitru Popescu () [Corola-journal/Journalistic/2472_a_3797]
-
au recoltat constant o puternică aversiune nu numai din partea minorității aflate în vizor, ci a majorității poporului, lezat în demnitatea sa de aroganța și atotputernicia paznicilor. Echitate, dar fără dezagreabile conexe După cum se știe, ca să continui firul ideilor din Scurt interludiu sub tensiune, hotarul despărțitor între cele două etape ale istoriei comunismului românesc, marcând trecerea de la statutul de subordonare totală față de Moscova, imitare servilă a modelului stalinist, la cel de independență politică și de stat, la dreptul de a alege calea
Evocări din „prima fază“ by Dumitru Popescu () [Corola-journal/Journalistic/2472_a_3797]
-
Cîștigătorul în urma mazilirii sale nu este vreunul dintre cei care forțaseră limitele controlului politic, ci acela cu care se aflase umăr la umăr „pentru îndrumarea artei de către partid”, Zaharia Stancu. El este adevăratul moștenitor al conducerii Uniunii Scriitorilor, după un interludiu decorativ asigurat de vîrstnicul Demostene Botez. La fel de prompt în a urma directivele, dar și în a beneficia ca scriitor (traducerea în șaptesprezece limbi a romanului Desculț, cu care se laudă admiratorii regimului, nu se datorase cu siguranță doar valorii literare
O revistă culturală în comunism. „Gazeta literară“ 1954-1968 by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/2502_a_3827]
-
În ciuda paradei de cultură cosmopolită, este printre primii și cei mai violenți atacatori ai timidelor încercări de literaturizare a discuțiilor din paginile „Gazetei”, ale primelor deschideri spre modernism și chestionarea limitelor ideologice care își fac apariția în 1956, în scurtul interludiu dintre moartea lui Stalin, raportul lui Hrușciov și evenimentele dramatice din Ungaria. Deja în 1957, cînd tabăra celor care încercaseră să vorbească despre modernism părea definitv învinsă, Petru Dumitriu devine categoric: „În țara asta sîntem cîțiva scriitori și critici care
O revistă culturală în comunism. „Gazeta literară“ 1954-1968 by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/2502_a_3827]
-
de 61 de ori, deși spectacolele n-au fost consecutive. Secretul acestei popularități are o dublă natură; pe de o parte, ea reprezintă cea mai timpurie mostră de ballad opera - al cărei specific îl constituie cântecele, de obicei populare, și interludiile muzicale împrăștiate printre replicile personajelor. Acest tip de "operă", strâns înrudită cu singspielul german și cu opera comique franceză, apare ca o reacție împotriva operei italiene care inundase Londra la acea vreme. De altfel, și alte elemente sunt menite a
Comedia vorbei de lemn by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/16820_a_18145]
-
al lui Golopenția se ameliorează, i se dă hîrtie și întocmește memorii și scrisori către familie, procurorul șef, Miron Constantinescu (pe care îl previne că e mai util în libertate decît în detenție), cerînd cărți de citit, inclusiv Capitalul. Acest interludiu s-a petrecut în iunie 1950, după care reîncepe calvarul declarațiilor insistente pînă în mai 1951. Și ele sînt nu numai sîcîitoare, dar efectiv epuizante. Iar Golopenția era o fire bolnăvicioasă și, pînă la urmă, îl răpune o tuberculoză galopantă
Cazul Anton Golopenția by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15785_a_17110]
-
neînțeles", ci arată efemerul care rămâne în urma acestui geniu al musical-ului. Ritmul frenetic al narațiunii nu cadrează cu o introspecție indulgentă, ci cu un spectacol de pe Broadway. Acțiunea sare înainte și înapoi din punct de vedere cronologic cu ajutorul unor interludii onirice. Abordarea e una anti-telos: introspecția enumeră, descrie sau detaliază, dar nu încearcă să explice sau să amestece psihologia sau psihanaliza cu numerele de vodevil. O alegere deja postmodernă, care lasă la latitudinea spectatorului elucidarea: existența lui Joe poate să
Muzici și filme by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11985_a_13310]
-
ce se poate delimita foarte clar: înainte și după 1989. Fără îndoială că perioada propice pentru crescători a reprezentat-o intervalul 1907-1989. O dovedește și consecvența participărilor la manifestările expoziționale de gen, dar și organizarea anuală - fireasca excepție reprezentând-o interludiile cauzate de cele două conflagrații mondiale - a unor acțiuni de gen chiar la Timișoara. „Nu pot fi comparate cele două perioade - subliniază domnul Marcel Matiuți, președintele asociației - după cum nu pot fi comparate fondurile de care beneficiam înainte și cele pe
Agenda2003-2-03-b () [Corola-journal/Journalistic/280576_a_281905]
-
lirism stenic. Până la mărturisirile de viață în care a fost implicat, autorul se suspectează adesea dur, ridicându-și mingea la fileu, ca și când sinele ar trebui să rămână mut, neparticipativ. Scriitorul Nicolae Radu are asimilată foarte bine știința acoladei sau a interludiului, trecând motivat de la religie, mitologie, la concretul barbar din atâtea împrejurări ale comunismului neiertător. În aceeași orientare pidosnică, intră și turnătoriile, una mai cu moț decât alta, fie și atunci când politica a fost distructivă, praf și pulbere. Apoi, nicio justificare
PROZATORI CU ŞTAIF. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_402]
-
Prevăzând cucerirea romană, esenienii „și-au pus în siguranță prețioasa bibliotecă în grotele din apropierea lor, pe care nădăjduiau s-o regăsească după trecerea primejdiei, unde însă nu s-au mai întors, se pare, niciodată, să-și ia manuscrisele.” De ce acest interludiu? Fiindcă tot aici s-au găsit fabuloasele și... atât de clarele (!) scrieri despre importanța studierii sinelui, a universului interior: cele șapte oglinzi eseniene: Oglinda a ceea ce suntem în momentul prezent; Oglinda a ceea ce judecăm în acest moment; Oglinda a ceea ce
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93230_a_94522]
-
o vedem și în reprezentările din Bisericile baroce. Și Bach era ornamental, dar Toccata și Fuga în Re major pe care am cântat-o este un exemplu de structură complexă: are o Introducere "pentru încălzirea degetelor", un Allegro, un Fugato, interludii și pagini improvizatorii culminând cu o Fugă. Așadar, în timp ce la francezi ornamentația furniza elementul de complexitate, la Bach complexitatea rezulta din structură. D.P. O serie de teoreticieni vorbesc despre ornamente ca despre niște elemente arhitectonice care ascund, "deghizând" Adevărul... J.M.
Cu Julien Musafia în căutarea adevărului în muzică by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/8245_a_9570]
-
sau mai ales prin utilizarea ca fundal muzical a Imnului Europei, tot ce poate fi morală (a fabulei filmului) țintește precis către Europa. Desigur, aceeași indes- tructibilă veveriță - Lăcomia - revine. Numai că de data asta ea nu mai face doar interludii hazlii, aproape aleatoare sau divagaționiste. Incidența micului animal mai tare ca moartea (lăcomia - păcat letal) este de data asta epică. Aici, actele lăcomiei chiar contribuie la deriva catastrofică, mondială (susținând astfel titlul acestui episod). Iar inocentul, galeșul mit al Atlantidei
Ice Age 4, critica Europei și relevanța muzicii by Marin MARIAN () [Corola-journal/Journalistic/83388_a_84713]
-
a Fecioarei Maria (sec.XII d.Hr.), texte scrise sub inspirație divină. Situată într-o lume ce depășește limitele tonalului, cu sonorități aspre ce comentează și susțin linia melodica a solistei, construită pe intervale aventuros distanțe, întreruptă doar de scurte interludii, Sprachrohr - de Sancta Maria de Carmen Cârneci este o muzică complexă, dificilă, ce pune la grea încercare interpreții iar noi, publicul, o vom înțelege mai bine pe masura ce o vom reasculta în sălile de concert. Toate piesele cuprinse în programul concertului
Meridian, la Conservator by Veturia DIMOFTACHE () [Corola-journal/Journalistic/83408_a_84733]
-
dăunează filmului care pierde profunzimea complicatelor relații umane, astfel că uneori chiar defectele aduc nota de relativism necesar, unei linii clar trasate fiindu-i de preferat linia ce se pierde în necunoscut. Regizorului îi ies mai bine o serie de interludii familiale, precum discuția dintre bunic și nepot la un borcan de compot din care bătrînul soarbe cu un pai, scenă cu o dulceață medeleniană fără a cădea însă în dulcegărie, pe cînd scena cu fanatica mătușă care aruncă cărți din
Capul cocoșului decapitat by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8612_a_9937]
-
moartea accidentală a unui prieten, Liviu, în mașina căruia ar fi trebuit să se afle și autorul; este prima fracturare, premonitorie, ce tulbură curgerea previzibilă a vieții profesorului).(<footnote Idem- pag.10 footnote>) De aici înainte textul se polifonizează.Apar interludii, leit- motive reprezentănd întămplări (leit-motivul morții lui Liviu va fi quasi omniprezent) fapte, oameni, acțiuni a căror împletire le transformă în teme importante, atât existențiale cât și abstract-spirituale. Momentele de echilibru pasager -însemnănd chiar și o reevaluare autobiografică- sunt deschise
DE LA CUV?NT LA SUNET ?I DE LA SUNET LA CUV?NT ?N ROMANUL NOP?I ?I NELINI?TI DE MIHAIL DIACONESCU by Elena Agapia Rot?rescu () [Corola-journal/Journalistic/84201_a_85526]
-
doar, galic, antimodernă, că e destinată unor elite care afectează exigența sau unor grupuri de cititori determinați statistic, că are în spate o tradiție sau că se naște din cerneala tiparului, literatura e - deducem - literatură. Practic, de la capitolul al treilea - Interludiu. Despre romanul francez al secolului al XX-lea - volumul lui Alexandru Matei devine, cu adevărat, substanțial. Mi se pare cea mai clară dovadă a faptului că extincția pe care, repetitiv, o anunță criticul este mai degrabă o formă de canalizare
Literatura în două zile by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7989_a_9314]
-
Schwartz avea să ajungă la un nivel de invidiat pentru mulți colegi de breaslă. Debutul și l-a făcut pe Rivieră, mai întâi la Cannes și apoi la Monaco. După cei patru ani petrecuți pe Coasta de Azur și un interludiu pe malul Atlanticului, la Le Hâvre, Schwartz alege să treacă Rinul și începutul anilor ’50 îl găsește la anonima echipă germană Hamborn 07. Urmează Rot Weiss Essen, unde îl antrenează pe celebrul Helmut Rahn, câștigător al primului trofeu de campioană
Agenda2006-02-06-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/284625_a_285954]
-
bate cartea? Da, pentru o zi-două, pentru că Țăndărei tot Huzurei (de la „huzurit”, nu-i așa?) rămîne: acolo, în ficțiunile unui prozator care, în ultimul roman, tipărit postum, predă și o lecție de istorie: a anului 1917, în carte, repetîndu-și straniul interludiu, cum îl numește, azi: „Peste cîțiva ani, bîjbîiala asta va fi o lecție de istorie. Va fi scris acolo ce s-a întîmplat și de ce, cine s-a orientat bine și cine a dat-o cu oiștea-n gard... Atunci
Țăndărei by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/3896_a_5221]
-
fi indicat sursele dacă și-ar fi editat cursul. E interesant de adăugat, pentru direcția viitoare a discuției, că același număr al revistei Saeculum care găzduia recenzia cu pricina semnala descoperirea unei „importante influențe, nemărturisită de Bergson“. II Dincolo de scenă. Interludiu Culisele tenebroase ale acestei recenzii ne sunt cunoscute prin mărturiile a doi dintre colaboratorii lui Lucian Blaga. Zevedei Barbu (1914-1993) era asistentul său la Universitatea din Cluj și secretar de redacție al revistei Saeculum. Printre cei cărora Blaga le solicită
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
lucru". "Denn alle Lust will Ewigkeit, will tiefe, tiefe Ewigkeit" "Căci toate bucuriile vor Eternitatea, vor adânca, adânca Eternitate". Iar această eternitate este un prezent absolut și inefabil, o stare extatică a unei vieți superioare. Moartea nu este decât un interludiu ce ne desparte de următoarea "întoarcere" a lui același. Ca și pentru Spinoza, pentru Nietzsche, nu există transcendență, totul este aici, imanent. Din acest motiv, nu trebuie să amânăm bucuria de a trăi într-un dincolo imaginar. Imanența este în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
bate cartea? Da, pentru o zi-două, pentru că Țăndărei tot Huzurei (de la "huzurit", nu-i așa?) rămîne: acolo, în ficțiunile unui prozator care, în ultimul roman, tipărit postum, predă și o lecție de istorie: a anului 1917, în carte, repetîndu-și straniul interludiu, cum îl numește, azi: "Peste cîțiva ani, bîjbîiala asta va fi o lecție de istorie. Va fi scris acolo ce s-a întîmplat și de ce, cine s-a orientat bine și cine a dat-o cu oiștea-n gard... Atunci
Țăndărei by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/8743_a_10068]
-
care obștile funcționau într-un cadru conceptual în care ne raportăm doar la constrângerile determinate de diversele reguli în funcțiune; chiar dacă apelul la reguli înseamnă să admitem existența obligațiilor ori a datoriilor, nu implică în mod necesar și admiterea drepturilor. Interludiu: despre ubicuitatea bunurilor comune Două caracteristici sunt definitorii pentru modul devălmaș de gestionare a bunurilor pe care azi le numim comune. Folosirea în devălmășie a unui bun precum izlazul însemna, pe de o parte, că niciun membru al obștii nu
Aranjamente instituţionale alternative de guvernare a bunurilor comune. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Adrian Miroiu () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1759]
-
de ani dintre jumătatea secolului al XVIII-lea și începutul regimului comunist, devoluția aranjamentului devălmaș a avut loc printr-un set de adaptări, dintre care cele mai importante sunt restrângerea domeniului acțiunii colective și simplificarea graduală a arhitecturii sale instituționale. • Interludiu 1: momentul colectivizării găsește proprietatea devălmașă asupra pădurilor separată între obști, iar proprietatea asupra pământului cultivabil privatizată. După această fază, nivelul de complexitate al aranjamentului a ajuns la minimul posibil, existența sa continuând pentru întreaga perioadă a regimului comunist și
Modelul cutumiar de autoguvernare locală: obştile din Munţii Vrancei. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Horia Paul Terpe () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1821]