142 matches
-
mai rece decât gheața și totodată nelăsând nici un reziduu. Entalpia sa de sublimare este de 571 kJ/kg (25.2 kJ/mol). Gheața carbonică este non-polară, cu un moment de dipol la zero, deci forțele van der Waals de atracție intermoleculară funcționează. Compoziția duce la un coeficient scăzut de conductivitate termică și electrică. Gheața carbonică („dry ice”) a fost descoperită pentru prima oară în 1834 de chimistul francez Charles Thilorier, care a publicat prima descriere a substanței. De-a lungul experimentelor
Gheață carbonică () [Corola-website/Science/327487_a_328816]
-
privind reacția cicloalchenelor cu cloruri acide catalizata de clorura de aluminiu, în ciclohexan că solvent (cunoscută astăzi în literatura că “reacția Nenițescu de acilare reductiva“) sau transferul de hidrogen “într-o formă foarte activă“. Aceasta este prima menționare a transferului intermolecular de ion de hidrura, așa cum se va numi mai tarziu. În perioada 1965-1970 studiază reacțiile solvolitice. Colaborează cu celebri profesori din Statele Unite ale Americii, contribuie cu scrierea unor capitole la diverse tratate. Numeroși compuși organici și reacții îi poartă numele
Costin D. Nenițescu () [Corola-website/Science/303906_a_305235]
-
Gazul perfect este un model teoretic de gaz, format din „molecule” de dimensiune neglijabilă și fără forțe intermoleculare. Conceptul de gaz perfect este folosit în cadrul fizicii atomice și moleculare ca o idealizare a stării gazoase a substanțelor, și se pretează la analiza cu mijloacele mecanicii statistice. Gazul perfect nu are viscozitate, proprietățile sale nu depind de presiune sau
Gaz perfect () [Corola-website/Science/309598_a_310927]
-
mică, la temperaturi joase și la volume mici, adică la presiuni ridicate. În general, pentru cele mai multe gaze factorul formula 79 la temperatura și presiunea ordinară. abaterile lor de la comportarea ideală, datorată degenerării sunt cu mult mai mici decât abaterile datorate forțelor intermoleculare și deci nu pot fi observate. Efectul degenerării poate fi observat în cazul heliului care are o pondere moleculară redusă, punct de fierbere coborât (-4,2 K); la presiunea atmosferică, rezultă pentru heliu formula 80, valoare suficient de mare pentru ca abaterea
Gaz perfect () [Corola-website/Science/309598_a_310927]
-
Bose-Einstein în cazul gazului perfect, constă în suprapopularea nivelelor de energii joase. La temperaturi foarte scăzute și presiuni mari are loc o degenerare extremă a gazului în urma căruia se produce o condensare a gazului care nu se datorează acțiunii forțelor intermoleculare, fenomen cunoscut sub denumirea de "condensare Einstein", iar gazul aflat într-o asemenea stare energetică se numește condensatul lui Einstein. Un gaz perfect Fermi este un gaz format din particule numite fermioni, caracterizate prin aceea că au spinii semîntregi, aflate
Gaz perfect () [Corola-website/Science/309598_a_310927]
-
legătură împarte compușii în: "ionici" și "covalenți". Exista legături covalente (se realizează prin unirea atomilor care pun în comun electronii). - Legături polare (intre atomi diferiți) - Legături covalente nepolare (intre atomi identici) După nivelul la care se formează legăturile, există forțe intermoleculare (între molecule) și forțe intramoleculare (în cadrul aceleiași molecule). Legătura ionică este formată prin atragerea electrostatică cu sarcini opuse și are loc între metalele tipice și nemetalele tipice. Pentru a forma o configurație electronică exterioară de echilibru (8 electroni), atomii se
Legătură chimică () [Corola-website/Science/301477_a_302806]
-
de o mare complexitate matematică pentru acea perioadă, i-a consolidat reputația, atât ca astronom, cât și ca matematician. În fizică, lui Laplace i se datorează teoria forțelor de atracție capilare, care apar în situațiile în care forțele de adeziune intermoleculară dintre un lichid și un solid sunt mai puternice decât forțele de coeziune intermoleculare din interiorul lichidului. Capilaritatea poate induce o mișcare ascendentă a apei, contrară celei descendente induse de gravitație. Fenomenul fusese descris de Francis Hauksbee încă din 1709
Pierre-Simon Laplace () [Corola-website/Science/298288_a_299617]
-
astronom, cât și ca matematician. În fizică, lui Laplace i se datorează teoria forțelor de atracție capilare, care apar în situațiile în care forțele de adeziune intermoleculară dintre un lichid și un solid sunt mai puternice decât forțele de coeziune intermoleculare din interiorul lichidului. Capilaritatea poate induce o mișcare ascendentă a apei, contrară celei descendente induse de gravitație. Fenomenul fusese descris de Francis Hauksbee încă din 1709 în lucrarea sa "Physico-Mechanical Experiments on Various Subjects", dar Laplace este cel care a
Pierre-Simon Laplace () [Corola-website/Science/298288_a_299617]
-
vinilice poate să se schimbe (sau nu) după ce una din cele două legaturi duble reacționează. Macroradicalul crescător poate reacționa cu o legatură dublă a monomerului polivinilic, cu cealaltă legătură pendantă, poate forma o legătură covalentă cu o catenă liberă (reticulare intermoleculară) sau cu una de pe aceeași catenă (ciclizare intramoleculară reticulantă). Există două moduri de formare a ciclizărilor în timpul reacțiilor de reticulare: ciclizarea pe seama legăturii duble pendante și cea pe seama unei legaturi duble existente pe o altă catenă existentă în aceeași moleculă
(Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Cristina Doina Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1450]
-
pendante și cea pe seama unei legaturi duble existente pe o altă catenă existentă în aceeași moleculă , așa numita ciclizare multiplă. La inceputul procesului de polimerizare, în sistemul de reacție există numai câteva legături duble pendante care pot participa la reticularea intermoleculară. Totuși, reacția de ciclizare intramoleculară poate avea loc dacă inchiderea ciclului este susținută de flexibilitatea catenei. Așadar, începutul reticulărilor sunt exclusiv intramoleculare. Se formează cicluri de diverse mărimi, dar cel mai adesea ciclurile mici au probabilitatea cea mai mare de
(Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Cristina Doina Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1450]
-
de polimerizare duce la formarea moleculelor de copolimer bogate în componenta bisnesaturată, copolimer care încă mai conține un număr mare de legături duble nereacționate. Reacțiile de propagare, ciclizare și reticulare (figura 6 a), duc la formarea: -nucleilor primari slab reticulați intermolecular (din cauza existenței diluantului); -microgelurilor reticulate intramolecular; -catenelor liniare solubile în monomerii nereacționați. Formarea unui număr mic de legături intermoleculare între nucleii abia formați dă naștere unui domeniu de joasă reticulare, care se umflă în amestecul diluant-monomeri. Transformarea monomerilor în copolimer
(Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Cristina Doina Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1450]
-
mare de legături duble nereacționate. Reacțiile de propagare, ciclizare și reticulare (figura 6 a), duc la formarea: -nucleilor primari slab reticulați intermolecular (din cauza existenței diluantului); -microgelurilor reticulate intramolecular; -catenelor liniare solubile în monomerii nereacționați. Formarea unui număr mic de legături intermoleculare între nucleii abia formați dă naștere unui domeniu de joasă reticulare, care se umflă în amestecul diluant-monomeri. Transformarea monomerilor în copolimer reticulat determină apariția separării de faze între copolimer și mediu inert și duce la apariția unei faze bogată în
(Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Cristina Doina Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1450]
-
solubilitatea solutului, natura efluentului, izotermele de adsorbție si existența legăturilor de hidrogen; influența naturii polimerului: permeabilitatea (cea mai mare se observă la polimeri cu catene flexibile, densitate de împachetare mică a macromoleculelor înseamnă o permeabititate mare) și reticularea prin legături intermoleculare ( o densitate de reticulare mare impune o constrângere asupra mobilității segmentelor aflate în agitație termică) Tratarea apelor industriuale O problemă foarte importantă a tratării apelor constă în reținerea fenolilor din soluțiile apoase /70/ Acești compuși apar în procesele industriale și
(Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Cristina Doina Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1450]
-
vinilice poate să se schimbe (sau nu) după ce una din cele două legaturi duble reacționează. Macroradicalul crescător poate reacționa cu o legatură dublă a monomerului polivinilic, cu cealaltă legătură pendantă, poate forma o legătură covalentă cu o catenă liberă (reticulare intermoleculară) sau cu una de pe aceeași catenă (ciclizare intramoleculară reticulantă). Există două moduri de formare a ciclizărilor în timpul reacțiilor de reticulare: ciclizarea pe seama legăturii duble pendante și cea pe seama unei legaturi duble existente pe o altă catenă existentă în aceeași moleculă
(Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Cristina Doina Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1450]
-
pendante și cea pe seama unei legaturi duble existente pe o altă catenă existentă în aceeași moleculă , așa numita ciclizare multiplă. La inceputul procesului de polimerizare, în sistemul de reacție există numai câteva legături duble pendante care pot participa la reticularea intermoleculară. Totuși, reacția de ciclizare intramoleculară poate avea loc dacă inchiderea ciclului este susținută de flexibilitatea catenei. Așadar, începutul reticulărilor sunt exclusiv intramoleculare. Se formează cicluri de diverse mărimi, dar cel mai adesea ciclurile mici au probabilitatea cea mai mare de
(Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Cristina Doina Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1450]
-
de polimerizare duce la formarea moleculelor de copolimer bogate în componenta bisnesaturată, copolimer care încă mai conține un număr mare de legături duble nereacționate. Reacțiile de propagare, ciclizare și reticulare (figura 6 a), duc la formarea: -nucleilor primari slab reticulați intermolecular (din cauza existenței diluantului); -microgelurilor reticulate intramolecular; -catenelor liniare solubile în monomerii nereacționați. Formarea unui număr mic de legături intermoleculare între nucleii abia formați dă naștere unui domeniu de joasă reticulare, care se umflă în amestecul diluant-monomeri. Transformarea monomerilor în copolimer
(Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Cristina Doina Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1450]
-
mare de legături duble nereacționate. Reacțiile de propagare, ciclizare și reticulare (figura 6 a), duc la formarea: -nucleilor primari slab reticulați intermolecular (din cauza existenței diluantului); -microgelurilor reticulate intramolecular; -catenelor liniare solubile în monomerii nereacționați. Formarea unui număr mic de legături intermoleculare între nucleii abia formați dă naștere unui domeniu de joasă reticulare, care se umflă în amestecul diluant-monomeri. Transformarea monomerilor în copolimer reticulat determină apariția separării de faze între copolimer și mediu inert și duce la apariția unei faze bogată în
(Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Cristina Doina Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1450]
-
solubilitatea solutului, natura efluentului, izotermele de adsorbție si existența legăturilor de hidrogen; influența naturii polimerului: permeabilitatea (cea mai mare se observă la polimeri cu catene flexibile, densitate de împachetare mică a macromoleculelor înseamnă o permeabititate mare) și reticularea prin legături intermoleculare ( o densitate de reticulare mare impune o constrângere asupra mobilității segmentelor aflate în agitație termică) Tratarea apelor industriuale O problemă foarte importantă a tratării apelor constă în reținerea fenolilor din soluțiile apoase /70/ Acești compuși apar în procesele industriale și
(Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Cristina Doina Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1450]
-
rețin moleculele de solut în faze determină tipul de sorbție. Modul particular al sorbției poate fi: • la suprafața unei faze (adsorbție); • în interiorul unei faze (absorbție). Forma gazoasă, lichidă sau solidă a celor două faze adiacente definesc sistemul de separare. Legăturile intermoleculare Forțele intermoleculare, cunoscute și sub denumirea de forțe van der Waals, scad exponențial cu distanța dintre nucleele atomilor cei mai apropiați ai moleculelor considerate. Moleculele nu numai că se atrag, dar se și resping când distanța dintre ele este prea
ANALIZA MEDICAMENTELOR VOLUMUL 1 by MIHAI IOAN LAZ?R, DOINA LAZ?R, ANDREIA CORCIOV? () [Corola-publishinghouse/Science/84343_a_85668]
-
de solut în faze determină tipul de sorbție. Modul particular al sorbției poate fi: • la suprafața unei faze (adsorbție); • în interiorul unei faze (absorbție). Forma gazoasă, lichidă sau solidă a celor două faze adiacente definesc sistemul de separare. Legăturile intermoleculare Forțele intermoleculare, cunoscute și sub denumirea de forțe van der Waals, scad exponențial cu distanța dintre nucleele atomilor cei mai apropiați ai moleculelor considerate. Moleculele nu numai că se atrag, dar se și resping când distanța dintre ele este prea mică. Se
ANALIZA MEDICAMENTELOR VOLUMUL 1 by MIHAI IOAN LAZ?R, DOINA LAZ?R, ANDREIA CORCIOV? () [Corola-publishinghouse/Science/84343_a_85668]
-
acestora se înregistrează sub formă de curbă care se manifestă sub formă de picuri a căror arie se folosește pentru calcularea concentrației. V. 1. 2. CROMATOGRAFIA PE STRAT SUBȚIRE THIN LAYER CHROMATOGRAPHY (TLC) Principii generale În procesul cromatografic intervin legături intermoleculare de slabă energie care sunt de trei tipuri: forțele van der Waals; legăturile de hidrogen; complexele de transfer de sarcină. Doar fizisorbția este implicată în fenomenele cromatografice. O moleculă fizisorbită nu-și pierde identitatea. Forțele van der Waals Energia lor
ANALIZA MEDICAMENTELOR VOLUMUL 1 by MIHAI IOAN LAZ?R, DOINA LAZ?R, ANDREIA CORCIOV? () [Corola-publishinghouse/Science/84343_a_85668]
-
le avem în vedere atunci când le studiem. Mecanismul adsorbției Dacă se pune în contact un lichid cu o suprafață solidă, se formează un strat monomolecular la interfață, care rezultă ca urmare a adsorbției moleculelor de solvenți sau de soluții: interacțiunile intermoleculare solid-lichid sunt mult mai intense decât interacțiunile intermoleculare lichid-lichid pentru o moleculă, aceasta se adsoarbe, stabilizând astfel sistemul. Acest proces continuă până la stabilirea unui echilibru. Nu putem vorbi despre adsorbție fără a vorbi de izotermie. O moleculă de solut poate
ANALIZA MEDICAMENTELOR VOLUMUL 1 by MIHAI IOAN LAZ?R, DOINA LAZ?R, ANDREIA CORCIOV? () [Corola-publishinghouse/Science/84343_a_85668]
-
adsorbției Dacă se pune în contact un lichid cu o suprafață solidă, se formează un strat monomolecular la interfață, care rezultă ca urmare a adsorbției moleculelor de solvenți sau de soluții: interacțiunile intermoleculare solid-lichid sunt mult mai intense decât interacțiunile intermoleculare lichid-lichid pentru o moleculă, aceasta se adsoarbe, stabilizând astfel sistemul. Acest proces continuă până la stabilirea unui echilibru. Nu putem vorbi despre adsorbție fără a vorbi de izotermie. O moleculă de solut poate fi adsorbită de un adsorbant prin intermediul forțelor descrise
ANALIZA MEDICAMENTELOR VOLUMUL 1 by MIHAI IOAN LAZ?R, DOINA LAZ?R, ANDREIA CORCIOV? () [Corola-publishinghouse/Science/84343_a_85668]
-
de apă nu mai au existență independentă, ci se asociază prin legături de hidrogen. Natura acestora a fost presupusă în 1930 de către chimistul american Linus Pauling și confirmată ulterior experimental. Legătura de hidrogen este cel mai puternic tip de interacție intermoleculară. în cazul apei, ea se realizează între un atom de hidrogen al unei molecule și un atom de oxigen al unei molecule vecine datorită dubletelor de electroni neparticipanți ai acestuia din urmă. Legătura de hidrogen nu este deci, numai de
Aplicaţii ale echipamentelor periferice şi de interfaţare om calculator by Dan Marius Dobrea () [Corola-publishinghouse/Science/259_a_528]
-
galacturonic. Acționează la un pH slab bazic (8,5-9,4) și la temperatura optimă de +350C. În funcție de proveniență, unele exo PAL sunt activate diferențiat de cationii de Ca2+, în timp ce altele nu necesită Ca2+. B) Izomerazele sunt enzime care catalizează rearanjări intermoleculare, de tipul izomerizărilor, racemizărilor sau epimerizărilor. Glucozoizomerazele diferă ca masă moleculară și cofactori, în funcție de microorganismele care le produc (Streptomyces, Bacillus sp., Actinoplanes sp.). Masa moleculară oscilează între 80.000-160.000, iar cofactori sunt fie Mg2+ (imprimă activitate), fie Ca2+ (imprimă
Materii prime horticole mai importante pentru industria alimentară. Struguri, fructe, legume. Cunoștințe de bază și aplicații practice by Dumitru D. Beceanu, Anghel Roxana Mihaela, Filimon V. Răzvan () [Corola-publishinghouse/Science/1627_a_3105]