44 matches
-
de panică. Clark și colaboratorii săi (1985), precum și Salkovskis (1986a) au publicat două serii de studii de caz care ilustrează eficacitatea hiperventilației voluntare în tratarea atacurilor de panică. După ce au experimentat simptomele produse de hiperventilația voluntară (o formă de expunere interoceptivă), pacienții și-au putut controla mai bine atacurile de panică pentru că au fost în stare să reatribuie cauza simptomelor lor de panică. Pacienții au fost ulterior învățați să respire în cicluri de cîte cinci secunde și li s-a recomandat
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
considerabile care atestă că bizuirea deplină pe reglarea respirației ca metodă de controlare a atacurilor de panică poate fi dăunătoare, pentru că pacientul nu învață niciodată că atacurile de panică nu sînt periculoase (Schmidt et al., 2000). Totuși, asociată cu expunerea interoceptivă la simptomele de panică, poate fi de ajutor. Reglarea respirației este o tehnică de control foarte potrivită pentru situațiile în care oamenii sînt extrem de neliniștiți din diverse motive. Meditația Benson (1976) a introdus în Vest o formă simplificată de yoga
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
socială, fobii specifice, TOC și SSPT. Expunerea la stimulul fobic este esențială, pentru că favorizează înțelegerea faptului că teama este nejustificată. Pentru mulți, acești stimuli sînt chiar simptomele, adică pulsul accelerat în atacurile de panică sau gîndurile intruzive în TOC. Expunerea interoceptivă se referă la confruntarea gradată a subiecților cu aceste simptome, pînă cînd nu mai resimt anxietatea. În tulburarea de panică, expunerea interoceptivă este esențială pentru menținerea controlului. Terapia cognitivă Deși terapia cognitivă a fost inclusă relativ recent printre metodele comportamentale
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
acești stimuli sînt chiar simptomele, adică pulsul accelerat în atacurile de panică sau gîndurile intruzive în TOC. Expunerea interoceptivă se referă la confruntarea gradată a subiecților cu aceste simptome, pînă cînd nu mai resimt anxietatea. În tulburarea de panică, expunerea interoceptivă este esențială pentru menținerea controlului. Terapia cognitivă Deși terapia cognitivă a fost inclusă relativ recent printre metodele comportamentale, în spatele ei se află o istorie destul de îndelungată. Filosoful grec Epictet (secolul I d.Hr.) afirma că nu sîntem afectați de situațiile cu
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
tipurilor de expunere. Fava și colaboratorii săi (1997) au obținut informații în sprijinul teoriei că expunerea suplimentară se dovedește utilă în cazul pacienților care nu au obținut inițial rezultate în urma acestei forme de terapie. Tratamentele mai noi de pildă, expunerea interoceptivă au fost folosite pentru a trata direct atacurile de panică. Persoanelor predispuse la atacuri de panică li se cere să se implice într-o serie de exerciții care produc senzații similare celor resimțite în timpul unui episod de panică (Rapee și
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
în cazul pacienților cu agorafobie (Page, 1994a; vezi și Ito et al., 1996), iar Craske și colaboratorii săi (1997) au descoperit că frecvența atacurilor de panică după tratament și după evaluarea făcută peste șase luni este redusă de creșterea expunerii interoceptive. Studiul realizat de Craske și colaboratorii săi este important și datorită faptului că a descoperit un tratament specific. Cu alte cuvinte, expunerea interoceptivă părea să aibă efecte specifice asupra frecvenței atacurilor de panică, ceea ce o recomanda pentru tratarea pacienților care
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
atacurilor de panică după tratament și după evaluarea făcută peste șase luni este redusă de creșterea expunerii interoceptive. Studiul realizat de Craske și colaboratorii săi este important și datorită faptului că a descoperit un tratament specific. Cu alte cuvinte, expunerea interoceptivă părea să aibă efecte specifice asupra frecvenței atacurilor de panică, ceea ce o recomanda pentru tratarea pacienților care sufereau de această afecțiune. Pe scurt, expunerea in vivo este tratamentul cel mai potrivit pentru evitarea agorafobică. Expunerea în sine este un tratament
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
după ce sînt în stare să controleze cu succes panica resimțită într-o situație fobogenă, tratamentul este considerat serios. De aceea, Ghidul practic pentru pacienți descrie două forme de expunere: expunerea in vivo la situațiile care le produc frică și expunerea interoceptivă la senzațiile fizice asociate cu atacurile de panică. În timp ce prima urmărește în primul rînd scăderea evitării fobice asociate cu anumite locuri, ultima se concentrează asupra reducerii frecvenței atacurilor de panică prin reducerea fricii de senzațiile fizice asociate. Mattick și colaboratorii
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
asupra reducerii frecvenței atacurilor de panică prin reducerea fricii de senzațiile fizice asociate. Mattick și colaboratorii săi (1990) au demonstrat că expunerea in vivo are un efect nedorit, pe lîngă cel antifobic, iar Page (1994) a sugerat că și expunerea interoceptivă are, la rîndul ei, efecte neplăcute. Cu toate acestea, faptul că încep să-și înfrunte temerile îi face deseori pe pacienți să devină anxioși, pentru că piedicile în calea progresului tratamentului devin imediat vizibile, anxietatea asociată este mult mai pronunțată, iar
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
fiziologice ale anxietății, prezența altor persoane care pot face evaluări negative) menține supraestimarea probabilității și evaluării rezultatelor sociale negative (Hope et al., 1989; Mattick et al., 1995). Predispoziția interpretativă poate, de asemenea, să determine un individ să interpreteze greșit informațiile interoceptive ca dezastruoase și o situație socială ambiguă ca negativă. Indivizii cu fobie socială au fost mereu predispuși spre o interpretare negativă a situațiilor relevante pentru sine, chiar și cînd li s-au prezentat alternative pozitive într-un studiu (Amir et
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
psihice de semnalizare și reflectare, prin intermediul aferențelor unui singur analizator, a proprietăților simple și separate ale obiectelor și fenomenelor, în forma unor imagini directe, elementare" (Popescu-Neveanu, 1978). Orice persoană prezintă o sensibilitate exteroceptivă (pentru semnalele venite din afara organismului), o sensibilitate interoceptivă (semnalele venite de la organele interne) și o sensibilitate proprioceptivă (semnalele venite de la receptorii specifici din mușchi, tendoane și articulații). în același timp, sensibilitatea este dependentă de integritatea și maturizarea căilor nervoase; prin urmare, la un copil cu dizabilități mentale/intelectuale
Psihopedagogia persoanelor cu cerinţe speciale: strategii diferenţiate şi incluzive în educaţie by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/874_a_1657]
-
inutile, a lipsei de coordonare (Krestovnicov, 1954, citat de Dragnea și Bota, 1999, p. 162). Mecanismele fiziologice din scoarța cerebrală se prezintă sub forma unor întinse zone de excitație, prin faptul că în sistemul nervos pătrund excitanți pe cale extero-, proprioși interoceptivă. Excitația la nivelul zonei de proiecție a mai multor analizatori iradiază, inhibiția fiind slabă. Prin urmare, se observă mișcări generalizate ale aparatului locomotor. Etapa a II-a - mișcările sunt corespunzătoare scopului, dar încă mai sunt efectuate rigid, deoarece subiecții nu
FUNDAMENTELE TEORETICE ALE EDUCAȚIEI FIZICE ȘI SPORTULUI by Adrian Cojocariu () [Corola-publishinghouse/Science/1271_a_2363]
-
reprezentări și halucinații, care apar fie în perioada de dezvoltare a halucinațiilor, fie în perioada de dispariție a acestora. Indiferent de natura acestora, halucinațiile se caracterizează prin următoarele aspecte psihopatologice generale: - au o modalitate de reprezentare sau repartizare spațială (exteroceptive, interoceptive sau proprioceptive); - au o proiecție spațială; - se caracterizează prin intensitate, claritate, culoare; - au un caracter complex; - au o mare rezonanță afectivă; - se pot asocia cu tulburări de gândire de tip delirant. După modalitatea lor senzorială, halucinațiile se împart în următoarele
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
la epileptici, alcoolici sau în intoxicațiile cu cocaină. 4) Halucinațiile tactile sau haptice interesează analizatorul tactil-cutanat și ele sunt mai rare. Pot apărea în stările toxice, în cursul intoxicațiilor cronice cu alcool sau cocaină și la bolnavii schizofrenici. 5) Halucinațiile interoceptive și proprioceptive interesează sfera viscerală sau genitală. Au un caracter imprecis, fiind resimțite ca niște stări cenestezice difuze, uneori ca un delir de posesiune sau sunt semnalate în cursul sindromului Cottard. 6) Halucinațiile polisenzoriale, nu sunt modalități rare și ele
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
al lecturii, - furtul și ghicirea gândirii, - uitări provocate sau depanarea de amintiri neplăcute, - senzația de stranietate a gândirii, de ideație impusă sau provocată, mentismul xenopatic. b) Automatismul senzorial si senzitiv se caracterizează prin următoarele manifestări psihopatologice: - false percepții, extero și interoceptive care parazitează percepțiile normale ale individului. c) Automatismul psihomotor sau kinetic se caracterizează prin senzația de mișcare forțată percepută de bolnav în musculatură, articulații, laringe, buze, limbă. d) Automatismul mintal asociat cu delirul de influență este caracterizat prin următoarele aspecte
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
senzorială de percepția delirantă în care iluzia și interpretarea se desfășoară pe fundalul intuiției delirante. 3) Iluzii gustative și olfactive reprezintă perceperea unor senzații gustative și mirosuri altele decât cele normale. Ele se deosebesc greu unele de altele. 4) Iluzii interoceptive sau viscerale constă în perceperea eronată a funcționării unor organe sau aparate (destul de frecvent din sfera-digestivă). 5) Iluziile de modificare a schemei corporale sunt determinate de o percepție denaturată a corpului în ceea ce privește forma, mări mea, greutatea și poziția corpului. Bolnavii
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
managementul stresului pentru a preveni tensiunea constantă prin învățarea a diferite modalități de coping; d) antrenament de relaxare pentru a reduce excitația fiziologică; e) restructurare cognitivă pentru a provoca și și corecta cognițiile disfuncționale de panică și anxietate; f) expunere interoceptivă pentru a reduce teama de senzațiile somatice; g) expunere in vivo pentru a reduce evitarea agorafobică; h) tehnici menite să prevină recăderea. Pe durata cursului participanții și-au evaluat progresul. După trei luni de la terminarea acestuia a fost oferită o
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
Situată între căile de acces senzoriale și memorie, pe de o parte, și generatorii reacțiilor de teamă, pe de altă parte, amigdala reprezintă, în prezent, o țintă favorită a cercetării. Modelul comportamental Goldstein și Chambless propun un model de condiționare interoceptiv pavlovian. Senzațiile corporale, pe care persoana le percepe în momentul în care aceasta declanșează un atac de panică, devin stimuli condiționali care facilitează activarea atacului de panică. Persoana care suferă de tulburare de panică dezvoltă un comportament hiperatent în legătură cu toate
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
cu condiția ca în prealabil să fie calmă și să nu aibă motive de îngrijorare. Dificultatea pe care o resimte în încercarea de a se relaxa poate fi legată de teama sa de schimbări fiziologice: relaxarea capătă aspectul unei expuneri interoceptive. In auto-observația sa, doamna S. nu identifică nici un factor declanșator special (serile erau calme și nu trăia nici un sentiment de neliniște anticipată în legătură cu zilele care urmau acestora). Gândurile care erau asociate acestor situații sunt: „Voi muri în curând”, și „Devin
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]