92 matches
-
murit de mult. — Al meu, nu. Pentru mine e o figură mitică. — Inventată de dumneata. — Nu... nu inventată... nu-i ca celelalte născociri... realmente, pe undeva, acolo. Ăsta-i lucrul, într-un anumit fel. — Lucrul? — Adică problema noastră actuală, a interregnului nostru, a interimatului nostru, a timpului îngerilor... — De ce al îngerilor? — Spirit fără Dumnezeu. — Așadar, aștepți o nouă revelație? — Nu, pur și simplu stau în expectativă. — Până când? — Până când religia o să se schimbe în ceva în care să putem crede. — Desigur, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
șase de zile de Închisoare 38. Două izvoare siriene menționează că trupul i-a fost jupuit, iar pielea, umplută cu fîn, a fost expusă la porțile orașului elamiților, B@3@t-Lapat39. Moartea lui a fost urmată de un soi de interregn, după care Sisinnios (M@2@r S@1@sin) și aliatul său Gabriabios (M@2@r Gabriab) i-au urmat la conducerea comunității. Succesorul lui Sisinnios a fost Innaios. S-au trimis misionari către răsărit și către apus. Marii misionari
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
înfățișare palpabilă, care funcționează după principii ale mijlocirii fertilizării, transfuziei sau transplantului. Acestui tip de virtualizare interumană i se adaugă posibilitatea de virtualizare hibridă sau transumană prin obținerea unor conglomerate metise, amestecând speciile și regnurile în imaginea unui bestiar monstruos. Interregnurile și melanjurile, „zgomotele” survenite în diversele operații corporale constituie „accidente” ale ființei care modifică structura și funcționarea umanului și a umanității. De la monstruozitățile corporale care au bântuit imaginația Evului Mediu la posibilele reprezentări monstruoase care se află astăzi în stadiul
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
cu alteritatea. Artista dovedește că identitatea nu este dată, ci poate fi modelată, pluralizată și hibridată, nu este o stare, ci este un proces al devenirii și al transformării la întâlnirea cu alteritatea, cu celălalt, fie că e vorba de interregnuri, fie de multietnii, fie de tehnoculturalități. 2.5. Virtualitatea ca virulență. Baudrillard și critica identității la interfațătc "2.5. Virtualitatea ca virulență. Baudrillard și critica identității la interfață" La polul opus acestor puncte de vedere, teoretice sau artistice, care ilustrează
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
ca model cyborgic, avataric sau transgenic (transmutat genetică. Am văzut deja că aceste întrebări ontologice și epistemologice sunt dublate de o serie de chestiuni antropologice care vizează condiția umană în proximitatea alterității sau a celuilalt în numeroase accepții: întrupările biotehnologice, interregnurile sau multietniile care se manifestă pe Internet. În acest context, ontologia postumanului virtual nu înseamnă o desprindere de materia viscerală și percepțională a corpului în favoarea primatului acordat minții sau spiritului ca localizări ale eului, ci înseamnă o situare în trup
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
va menține diviziunea politică, împiedicând astfel realizarea unificării teritoriale și centralizarea instituțională. Această diversitate se întâlnea în Italia, unde orașele împărțeau teritoriile cu principate puternice și de întindere variabilă și în Germania, unde fărâmițarea politică a fost accentuată de marele interregn. Spania, cu o juxtapunere de mici regate disparate, sau Franța cu mici țări autonome, dacă nu independente, au completat acest peisaj politic, analog amalgamului germanic de orașe, comitate, ducate și regate sub suveranitatea împăratului. Începând din a doua jumătate a
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
constituite în Hermandades, s-au angajat în lupta contra nobilimii; în Anglia și Franța stările au profitat de primele conflicte dintre monarhie și papalitate, de nevoia ajutorului în perioada cruciadelor și a Războiului de 100 de ani; în perioadele de interregn, de stingere a dinastiilor care au fondat principatele teritoriale (Țările de Jos, Italia și Germania), stările interveneau repede pentru înlocuirea lor. În condițiile divizării politice, cazul Germaniei este reprezentativ. Micul interregn (1197-1209), cu luptele interne care l-au însoțit, a
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
a Războiului de 100 de ani; în perioadele de interregn, de stingere a dinastiilor care au fondat principatele teritoriale (Țările de Jos, Italia și Germania), stările interveneau repede pentru înlocuirea lor. În condițiile divizării politice, cazul Germaniei este reprezentativ. Micul interregn (1197-1209), cu luptele interne care l-au însoțit, a creat condițiile în care puterea suveranului putea fi limitată. Frederich al II-lea a fost pus sub tutela marilor principi laici și ecleziastici, pe care i-a recunoscut ca "suverani ai
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
socială a fost păstrată și transmisă prin două izvoare de drept (oglinzi, germ. spiegel): Sachsenspiegel (1230) și Schwabenspiegel (1274)302. La sfârșitul secolului al XIII-lea și începutul celui de-al XIV-lea, perioadă ce coincide cu anarhia feudală a interregnului (1254-1273) și limitarea incipientă a puterii imperiale, se constituie stările care vor dobândi, în virtutea privilegiilor, caracter corporativ: principii laici și ecleziastici (Fürsten), seniorii (Herren) și cavalerii (Ritter). Acestor trei stări privilegiate li se vor adăuga orașele care, unite în Ligi
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
oamenilor săi de încredere din rândul ministerialilor și a micii nobilimi. În acest fel Frederich I a reușit, pentru o perioadă de timp, să stingă conflictul dintre Staufeni și Welfi și să obțină sprijinul clerului în lupta cu papalitatea. "Micul interregn" dintre 1197 și 1209, cu luptele interne care l-au însoțit, a determinat ruperea echilibrului dintre suveran și stările privilegiate. Frederich al II-lea (1215-1250), interesat de "politica sa italiană", va fi repede pus sub tutela marilor principi laici și
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
Consiliile (1232)315. La capătul acestei evoluții, după moartea lui Frederich al II-lea și domnia efemeră a lui Conrad al IV-lea (1250-1254), s-a produs transferul decisiv de autoritate dinspre regalitate către marii principi. A urmat perioada "marelui interregn" (1254-1273) în care, pe fondul luptelor interne s-a accentuat diferența de putere între principatele teritoriale. Titlul de principe va fi rezervat seniorilor care se aflau în relație directă de vasalitate față de rege. Această delimitare nu a exclus la început
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
în relație directă de vasalitate față de rege. Această delimitare nu a exclus la început pe ceilalți seniori de la vot: în 1220 Henric al VII-lea a primit la alegere vota tam electorum quam principum et nobilium Teutonie 316. În perioada interregnului numărul principilor ecleziastici a rămas aproximativ același, cu preeminența arhiepiscopilor de Mainz, Köln și Tier, în timp ce numărul principilor laici s-a redus la șaisprezece 317, ulterior prezența acestora în realizarea actului electiv va scădea la patru persoane: comitele palatin al
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
I Barbarossa în anul 1158, a avut acest scop: restabilirea drepturilor monarhiei (regalia)327. Întrucât principii teritoriali dețineau puterea reală, instituțiile de pace proclamate de Reichstag nu aveau efect decât după ce erau întărite prin hotărâri speciale ale adunărilor locale. Perioada interregnului a fost marcată de o serie de transformări în alcătuirea și competențele Dietei. Stările au restrâns serios atribuțiile judecătorești ale suveranului: deși ar fi trebuit să fie judecător suprem, puterea sa a fost limitată de practica "dreptății pumnului" (Fanstrecht). Au
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
Ferdinand I monopolul convocării acestora va deveni realitate, chiar și sub aspect juridic. Dietele erau convocate prin scrisori adresate stărilor și care circulau în diferitele regiuni prin intermediul unor mesageri speciali. Și orașele primeau astfel de scrisori de convocare. În perioada interregnului, cel care era îndrituit să convoace Adunările de stări era marele greav (supremus burggravius) în Boemia și căpitanul general (capitaneus terrae) în Moravia, dar numai după ce primeau încuviințarea celorlalți demnitari ai țării, sau în executarea unei hotărâri luate în Dieta
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
la 17 mai 1302 o mare răscoală: Matines de Brouges (Utreniile din Bruges, asemenea Vecerniilor siciliene). După bătălia de la Courtrai regimul democratic se va instaura în toate orașele. Interesul Imperiului german pentru provinciile Țărilor de Jos, desprinse în perioada "marelui interregn", continua să se manifeste. În 1320 Flandra renunța pentru totdeauna la teritoriile concedate prin pacea de la Athis (1305), devenind un teritoriu german. Caracterul democrațiilor urbane conservă "democrația privilegiaților". Spiritul corporatist se manifesta deplin. Guvernarea orașului este impusă de repartizarea locuitorilor
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
cadru geografic restrâns, a Confederației țărănești (Waldstätten); al doilea este marcat de joncțiunea acestui "contingent submontan și montan" cu orașele din câmpie. În secolul al XIII-lea, în condiții favorabile, va începe o ușoară mișcare de independență. Era perioada Marelui interregn din Imperiu, când primele trei cantoane Uri, Schwytz și Unterwalden se uneau pentru a-și apăra libertățile. Anul 1291, când aceste cantoane au primit cele dintâi privilegii (immédiateté), a deschis drumul spre afirmarea libertății 393. Cea de-a doua perioadă
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
își asigurase, prin membri săi, controlul asupra Consiliului regal. Regele era pus sub tutelă. Decretul a rămas în vigoare până în anul 1301 și, cu mici modificări, sub regii care au urmat. În prima jumătate a secolului al XIV-lea, după interregnul ce a urmat sfârșitului dinastiei arpadiene, s-a instalat o perioadă de consolidare relativă și tranzitorie a puterii centrale. Baza consolidării relative a puterii monarhice a constituit-o unirea stărilor privilegiate, formarea solidarității de "stare politică", pentru a pune capăt
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
lui Iancu de Hunedoara, care în calitatea sa de guvernator al regatului a acționat pentru atragerea orașelor în viața politică. După bătălia de la Varna (1444) și moartea regelui Vl adislav, în 1446 stările Ungariei l-au numit regent (guvernator) pe timpul interregnului pe "genialul comandant de oști iancu de Hunedoara"515. Acum, ordinele au apărut în masă la adunările dietale. Ca guvernator, Iancu de Hunedoara va reglementa convocarea anuală a Dietei de Rusalii și modalitatea de participare: "art. 31 § 1. Item, quod
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
Scrisoarea de convocare se adresa mitropoliților, arhimandriților, egumenilor, marilor boieri în funcție și vechilor dregători. Treptat, asentimentul Porții va reflecta interesele de putere suzerană 656. Convocarea fără act domnesc era o excepție. Astfel de adunări aveau loc în perioade de interregn, când mitropolitul și membrii Sfatului domnesc ori ai Divanului, reuniți pentru desemnarea candidatului la tron (nominatio), convocau reprezentanții stărilor în scopul alegerii (electio). La moartea neașteptată a lui Șerban Cantacuzino (1688), Adunarea stărilor pentru alegerea lui Constantin Brâncoveanu a fost
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
care apare în lumea poetică brumariană este metamorfozată, când nu metamorfozează ea însăși spațiul în care apare, contaminându-l cu o senzualitate ațâțătoare. S-a observat că în opera lirică a lui Emil Brumaru feminitatea este redată în general prin intermediul interregnului: "O evidentă manieră, exersată în timp, unifică poemele în care Brumaru glorifică frumusețea Reparatei cu imnurile dedicate fructelor sferice din volumul debutului. Naivitatea viziunii asociază în mod descriptiv-analogic fragmentelor anatomice legume și fructe simbolizând fertilitatea, abundența, carnația senzuală" (Rodica Ilie
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
lor în spațiul public. A. Séon vine cu un mic medalion, Disperarea Himerei, unde Himera nu are nimic din ceea ce o consacră mitologic ca monstru, ci este antropomorfizată, lansând un țipăt în vid. Doar privirea spectrală o mai poate asocia interregnului monstruos. Sentimental-dulcege, în același stil Art Nouveau, avem schița în peniță a lui N. Vermont la pagina 26 și cea a D-nei S. Roguska 513, "Siestă" la pagina 30. Mircea Demetriad numele îi este ortografiat uneori Dimitriad semnează un articol
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
spunem ce noi avantaje și ce preponderență își asigură Rusia prin Pacea de la Adrianopole și prin Tratatul de la Unkiar-Skelessi, care interzicea Bosforul navigației europene. Nu intră în domeniul nostru decât să menționăm noile mizerii care apăsară asupra Principatelor în timpul acestui interregn. În sfârșit, rușii plecară, lăsând țara mai ruinată, mai devastată ca niciodată. Administrația lor nu fusese totuși complet inactivă. Rămase după ocupație un document istoric, faimosul Regulament Organic despre care s-a vorbit atât. Acesta fu o binefacere, pentru că întemeia
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
numai al meu, dar văd cu Încetineală cum mă transform În ceva indecis, aflat la hotarul nemanifestării. Îmi dau seama de pericolul iminent al alunecării definitive În forme fără Întoarcere și atunci fac un efort teribil să mă adun din interregnuri, să mă salvez. Cu grijă, Încep să-mi pipăi brațele, picioarele, toracele, craniul și să le masez ușor cu buricele degetelor. Pe măsură ce le ating, observ cum se dezumflă, se reduc la dimensiunea normală, văd cum se rupe vălul de ceață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
multor puteri ale Europei. În fine la 1774 se încheie pacea de la Cuciuc-Cainargi, în care (art. 16) se stabilește că Principatele vor primi înapoi terenurile pe nedrept uzurpate de turci dimprejurul cetăților Hotin, Bender, Akerman, Chilia, Brăila ș. a. În genere interregnul din vremea ocupației rusești de la 1769 - 1774 e cel mai caracteristic pentru vederile de atunci a Rusiei. Ea voia o Românie unită care s-ajungă de la Nistru până în Carpați. Pe monetele bătute pentru Principate marca Moldovei și a Țării Românești
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
de azi - nu. Dar politica înaltă nu ne preocupă. Noi am urmărit până acuma firul roșu al dreptului neschimbat a Moldovei asupra Basarabiei întrucît el trăia în chiar conștiința țării. De aceea venim iar la mitropolia Proilavei. În vremea acestui interregn, Gavril, mitropolitul Moldovei, în înțelegere cu Grigorie, mitropolitul Ungrovlahiei, desființează Proilavia și reintegrează vechile eparhii române. Ținutul Brăilei se dă episcopiei de Buzău; ținuturile Ismail, Reni, Chilia, Acher-man și Bender episcopiei de Huși, iar ținutul Hotinului episcopiei de Rădăuți. Mitropoliții
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]