733 matches
-
-și arată toate secretele dintr-odată, că are numeroase locuri ascunse și misterioase, dezvăluite doar arareori. De aceea, perspectiva locuitorilor asupra orașului este întotdeauna limitată, iar contactul trunchiat. Doar printr-o lupta perseverența, contorsionata și dureroasă se câștigă accesul spre interstițiile devoratoare ale metropolei. În fine, în ceea ce privește coordonatele fantastice ale orașului, acestea se conturează mai pregnant în acest român decât în operele anterioare ale lui Rushdie. Ele sunt create de mințile înclinate spre narațiune ale locuitorilor, care, au și ei trăsături
ORASUL PALIMPSEST by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/18077_a_19402]
-
decerebrat. Recunosc și semnez. Citind cartea lui Andrei Pleșu și observând cum își dezvoltă și ramifică ideea, intuiesc mai bine, prin contrast, ce înseamnă să înțelegi fără să gândești. Îți vine o idee, o formulezi - și atât. Lipsește rămurișul, lipsesc interstițiile, capilarele prin care se răspândește sângele în organism. De unde nu numai simplitate, dar și o anumită grosolănie a ideii, care trebuie gătită, asezonată, nu trântită pe masă ca o ciosvârtă, cum adesea mi se întâmplă să fac. Andrei Pleșuscrie despre
Insemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/2533_a_3858]
-
și dramele celor două dictaturi (dictatura antonesciană și apoi cea comunistă), scriitorul reface, în fond, arhitectura unui destin traumatic, în care diversele plăci tectonice ale structurii narative se întrepătrund și se completează, într-un spațiu al rupturilor violente și al interstițiilor unei culpe neștiute, redate cu percepția acută a unui martor necomplezent, de maximă intransigență etică. De altfel, istoria traumatică a eului e încorporată în sfera cuprinzătoare a Istoriei unui secol demonizat și absurd. Semnificative sunt, din această perspectivă, chiar cuvintele
Recursul la memorie by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/2433_a_3758]
-
lucru e să nu-l mai primești". Să se fi petrecut episodul amoros cu Iuliu Roșca (vag dramaturg, cu o piesă reprezentată la Naționalul bucureștean, și frecventator al Junimei bucureștene), care anunță că se căsătorește cu Veronica, tot în acest interstițiu al ruperii relațiilor dintre Eminescu și Veronica? Să presupun, deși n-am probe documentare la îndemînă. Dar ofițerii de care se lăsa înconjurată, îi tolera, oare, numai cît nu întreținea relațiile cu Eminescu? Evident, după restabilirea relațiilor lor amoroase, Veronica
Un excepțional eveniment editorial by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16929_a_18254]
-
nu ezită să închidă un ochi în fața calamităților reprezentate de �doctoranzii" plini de fumuri și abordând aere de cuceritori transcontinentali. Că totul e o farsă, o dovedește statutul clasei universitarilor: cu sau fără doctorat, doctoranzi sau simple loaze pierdute în interstițiile facultăților, sunt plătiți în bătaie de joc. La una din universitățile de prestigiu din țară, la o facultate și ea prestigioasă, salariul unui asistent universitar (cu vechime!) nu depășește două milioane și jumătate, al unui conferențiar ajunge, la sfârșitul carierei, la
Nesimțirea tunde electric by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15824_a_17149]
-
unul închinat lui Adolf Hitler și un articol purtînd titlul Un chip al Căpitanului. Apoi, poetul făcea paradă, venind în fața "Capșei" în uniformă legionară și măturînd, ostentativ, strada. Și a și patrulat în fața Ministerului Învățămîntului, seara și noaptea, în chiar interstițiul 21-22 ianuarie 1941, adică în zilele rebeliunii. Dacă marele poet tăcea, poate că totul intra în uitare. Dar cum se zvonea, imediat după 23 august 1944, că vor fi epurați foștii naziști din SSR, poetul a trimis către Comitetul de
Insolitul Oscar Lemnaru by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15645_a_16970]
-
Viața și opiniile lui Zacharias Lichter. în contextul discuției asupra acestuia din urmă am întîlnit o idee de mare aplicabilitate viitoare: Stranietatea asocierii dintre marxismul cel mai primitiv al Estului și gustul hipersofisticat, rafinat al contraculturii care ia naștere în interstițiile acestui marxism de grotă va asigura României un loc pe agenda noilor generații de istorici ai mentalităților." Caius Dobrescu face și o discuție mult mai atentă decît am întîlnit de obicei în jurul implicării/neimplicării intelectualilor în politică: "Deși într-un
Inamicii lui Caius Dobrescu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15673_a_16998]
-
Rusiei imperiale. Spre nenorocirea unei mari părți a omenirii. Unde ne-am aflat și noi, teritoriu tragic predestinat. În care rudimentarii Dej și Ceaușescu au fost executorii testamentari ai jalnicei utopii. (Apropo: referințele ultimilor ani au în vedere doar sinistrul interstițiu al pantofarului, fiind tot mai mult uitat celălalt, al ciocănarului, ce transformase țara în lagăr de exterminare.) Ciclopul de sub Cetățuia, al cărui ochi s-a scurs în smîrcurile de la poale, zace acum (ruginit memento înspăimîntător) în soarta lui previzibilă: emanație
Ordinea - dezordinea by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/16154_a_17479]
-
de plutire, o dată cu regizorul din propria-i condiție. Pornită atît de sumbru, partitura se decantează grațios și incitant, într-o manieră cu totul proprie, într-un rar film de coautori care știu că literarul valid în cinema e acela din interstiții, nu din șocuri de acțiune și replici verbioase, ci mai degrabă din revelația subtextului tăcut, din privirea eroilor și a obiectivului aparatului de filmat. Date care se cer totuși construite - n-avem încotro - "literar". Ecuația nu e tocmai de la sine
Nihil sine litteratura... by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/16321_a_17646]
-
așa începe dimineața. Cînd ea îi aduce la pat dulceața obișnuită, de prune, că e mai ieftină. El o întreabă, după aceea: Ia vezi, s-a mai lăsat praful afară? Ea ridică perdelele. Trage jaluzelele, care scîrțîie văzîndu-se praful prin interstițiile de lemn, de trestie, un praf ce colorează lumina, ca într-un amurg deși e dimineața, vara, iar soarele bate puternic în jaluzele... Cînd trage cu putere jaluzelele în sus, praful depus pe ele sboară în odaie răspîndindu-se peste tot
Praful by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16489_a_17814]
-
de conformism și chiar de docilitate canonică", desigur, față de ideologia gândiristă. Cum a procedat însă și în capitolele precedente, unde vorbea despre poeme în care programul tindea să sufoce mișcarea liberă a imaginației, el descoperă, cu destulă satisfacție, dominația "în interstițiile canonului, a imaginarului acvatic", cu omologii și recurențe semnificative (o reușită demonstrație în acest sens făcuse și în paginile dedicate mai devreme poemelor din Limpezimi). Ultimele cărți ale poetului, cele înscrise de obicei sub emblema clasicismului "mediteranean" se bucură, la
O lectură nouă a operei lui Ion Pillat by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16509_a_17834]
-
Alexandra Olivotto Nicăieri nu e mai evidentă existența celor două Românii, un concept actual deși a fost inaugurat de junimiști, decât la televizor. Filmele bune și emisiunile culturale par să existe în interstițiile grilei TV, uneori pe fundalul unor paradoxuri. Mi-e greu să pricep, de exemplu, cum ajunge un lungmetraj ca Marele albastru (1988) al lui Luc Besson să fie difuzat la ProTV, campionul filmelor comerciale. E drept, vineri, la ora 00
În apărarea Marelui albastru by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11845_a_13170]
-
acest motiv, tresar de fiecare dată când cineva are curajul să spună lucrurilor pe nume. Adevărul a devenit în România mileniului trei un lux, iar onoarea o zeflemea pe care-o mai îngaimă doar bețivii! Un vechi prieten, supraviețuitor prin interstițiile Ministerului Educației, îmi spunea mai zilele trecute că noua putere a adus, pe lîngă faimoasa-i incompetență, și un nou tip de om. De la securistul cu ceafă groasă, ce fojgăia prin clădirea din Nuferilor la începutul lui 1990, s-a
Răutatea vine pe unde radio by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16062_a_17387]
-
marginea abisului cu cuvintele care anunță ceea ce e mai rău. „Nu mai simt nimic”. Într-o lume exclusiv a simțurilor, acest fapt este echivalent cu moartea. Un alt fel de a salva existența lui Joe de la acest delirium sexual sunt interstițiile, un spațiul și el repetitiv, o existență a intervalului care apelează la repetiția cu caracter mitic-liturgic, aceeași poveste spusă de tatăl ei despre originea frasinului, aceleași plimbări reluate obsedant într-un parc, care configurează nu doar conturul unei insolitări, ci
Melanconimfomania by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2805_a_4130]
-
multor denivelări stilistice și ale unor amputări tematice, vădit discutabile, întregul roman este apanajul "strong" studiat al autorului. Altfel spus, scriitorul Ion Catrina se arată maestrul de șah, în mutările dezinvolte ale temelor din literaturile lumii. Însă nu puține sunt interstițiile care luminează descrieri, portrete, comentarii apres, folosirea adecvată a unui lexic supus obiectului, și nu puține dialoguri din pletora vivacității acestora. Partea nevăzută care se cumulează secvențial la nivelul totalului, se reduce la selectarea, purificarea și abordarea temelor, toate descendente
PROZATORI CU ŞTAIF. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_402]
-
carnavalizării unei istorii dramatice (naratorul vine, la un moment dat, și cu ideea boicotului istoriei, prin „pierderea de sine“ a personajelor, însă adaptarea intră în contradicție flagrantă cu boicotarea). Construcția epică a lui Nicolae Stan se situează, de fapt, în interstițiul dintre formula realismului critic obiectiv și aceea a realismului magic. Nu este nici frescă social-istorică a comunismului românesc, dar nici fabulație insolită marqueziană, ruptă complet de referentul real. Ieșirile din verosimil sunt destul de puține față de universul miraculos din Un veac
Un roman al interstițiilor by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/2614_a_3939]
-
textuale. Teoretizând și psihanalizând, în 1973, falia sau intermitența, aceste rupturi ale discursului ca surse ale „plăcerii”, el și-a pus în practică propriul brevet, mai exact ceea ce va lăsa el drept moștenire, dincolo de structuralism: „tot mărunțișul logic e în interstiții (...). Narativitatea e deconstruită și istoria rămâne, cu toate acestea, citabilă”. Examinate mai îndeaproape prin filtrul „plăcerii textului”, cele două vocații dezvoltă împreună un produs extrem de interesant, cu echilibru instabil, un amestec fascinant de cinism și de extaz, de mistică și
„Ultimul“ Barthes și mistica intermitenței by Adrian Mureșan () [Corola-journal/Journalistic/2565_a_3890]
-
decise de captare a eului, integrate tentativei experimentaliste". Cu următorul adaos, de-o prețiozitate abstractizantă care nu e cîtuși de puțin de natură a explicita eteroclita conexiune: "metoda lui Nichita Stănescu, în consens cu aceea bacoviană, situează actul poetic în interstițiile spațiului "prelingvistic", instaurînd viziunea tragică a traversării semnificantului de către o instanță vorbitoare, ce se afirmă nu în discursul încheiat, ci în pulsiunea preverbală". Dacă poezia contează numai ca "fapt scriptural", ca "realitate textuală", sentimental fiind abhorat drept un factor neprielnic
Dificultățile unei "panorame" (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8445_a_9770]
-
ale raportării la real, tinde "să devină instanța absolută a discursului, abolind treptat orice mediere". De la Arghezi n-am putea avea pretenții prea mari, întrucît, vai, eul său "nu reușește să se întrevadă decît uneori, ca voce infuză, hibridată în interstițiile unei alte voci impersonale ce aparține instanței metafizice". "Situarea ambiguă" a autorului Cuvintelor potrivite, "sistemul oscilant al poeticității" sale nu fac decît să valideze "un discurs al cărui obiect este de presupus dincolo de text, într-o exterioritate incongruentă". Nici cu
Dificultățile unei "panorame" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8469_a_9794]
-
un fiasco mai mult sau mai puțin mascat, fiecare ar dori să renunțe la ceea ce face, ar dori să înceapă altceva, iar această speranță este încă vie. Mica escapadă a acestui trio estivalier nu reprezintă decît o clipă suspendată, un interstițiu temporal în care s-a strecurat cu nostalgie o întreagă lume dispărută. Radu Muntean reușește să prindă fragilitatea acestui moment, și chiar dacă glumele și frivolitatea șarjată a convivilor lasă impresia de dolce farniente adolescentin, în poveste se insinuează o tristețe
Ubi sunt valurile de altădată? by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8018_a_9343]
-
umblam amețiți", moto-ul, luat din vorba unui cojocar, al Zenobiei, e calea spre această condiție somnambulic-clarvăzătoare: "se reîncepe plimbarea somnambulică/ pe firul fragil dintre între vis și ape/ între moarte și veghe/ între memorie și asfixie." (Persistența flăcărilor). Un interstițiu straniu, chemînd și viziunile lui Bachelard, și cinul tuturor arheologilor memoriei, pînă la Dali, cu a sa interpretare paranoică a realității. O realitate-plasă, în care toate se țin de una, și jumătățile pierdute (în vara lui 1944, vară de război
Ce-am mai putea visa by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7051_a_8376]
-
tocmai voința de întemeiere, gigantismul viziunii scriitorului. La un capăt (Aripa stângă), romanul e o cosmogonie, la celălalt (Aripa dreaptă) o distopie. Sfârșitul lumii, întrupat simbolic în anul 1989, nu e doar finalul unui drum, ci resorbirea istoriei în propriile interstiții. Scriitorul - centru și țintă al acestei povești bovarice despre întemeierea, mărirea și decăderea universului - e predestinat să scrie scenariul fantasmagoric al rătăcirii prin hăurile și excrescențele unei lumi care-l fascinează și-i provoacă, în egală măsură, oroare. Felul în
Ce-ați zice de-un fan-club Cărtărescu? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7055_a_8380]
-
acut personală un traseu politic, moral și intelectual fascinant. Cuprinzând perioada imediat premergătoare căderii comunismului, a președinției de treisprezece ani, acoperind și doi ani din intervalul de după ieșirea din politica activă, Pe scurt, vă rog! este un veritabil ghid în interstițiile lumii politice și culturale ale unui răstimp cu adevărat istoric. Construit pe trei paliere, discursul se vrea o simfonie confesiv-etică, o încercare de a pune la dispoziția cititorului un material nu doar convingător, ci și apropiat de firescul vieții. La
Chiar: de ce n-am avut un Havel? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7077_a_8402]
-
Față de acesta, mai vârstnic cu aproape patru decenii și menținându-se mereu pe creasta valului, autorul Amintirilor mai are un motiv de invidie. Cele mai bune pagini de aici sunt cele care îndreptățesc comparația cu Ghica. Restul se pierd în interstiții. De vină nu e limba. Nici talentul. Ci atitudinea. Copilărie propriu-zisă, Radu Rosetti nu reiese să fi avut. S-a născut responsabil. E principalul defect al cărții. Cel puțin de la un punct încolo, primii săi ani se confundă cu preparativele
O generație pierdută by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4333_a_5658]
-
într-un pasaj autoscopic. Aici, pentru prima oară, Banu pare să o investească cu o valoare emblematică pentru întregul său parcurs creator: "Oare ce sunt eu, dacă nu un scriitor neîmplinit și un teoretician incomplet? Mă aflu în indeterminabilul acestui interstițiu (dans le creux de l'entre-deux)... iar textele mele poartă în ele prezența acestui disconfort. Pe fundalul acestei duble dezamăgiri, continui să scriu. Activitatea mea constă în a scrie fără ca vreodată să mă plasez de o parte ori de cealaltă
Despre incandescența riguros temperată by Anca Măniuțiu () [Corola-journal/Journalistic/8896_a_10221]