308 matches
-
principii neoliberale va determina o definire diferită a interesului național. În procesele de atribuire a identităților și definire a intereselor, actorii internaționali sunt ghidați de anumite reguli. În sens larg, ele sunt depozitarele succinte ale așteptărilor unei colectivități date (comunități intersubiective) referitoare la identitatea, rolul și conduita agenților și structurilor. Una dintre cele mai importante implicații ale acestor teze este cea dezvăluită de Wendt în legătură cu anarhia și principiul autoajutorării (self help). Anarhia, ca structură, și politica de putere, bazată pe autoajutorare
RELATII INTERNATIONALE by Olivia Toderean () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1515]
-
preocupări este constituită de autorii care își concentrează atenția asupra modalităților în care limbajul și discursurile academice despre relațiile internaționale contribuie la construirea realității internaționale. Autorii constructiviști, precum Kratochwill, subliniază că actele de vorbire sunt mijloace de construire a înțelesurilor intersubiective. La fel de important, ele au și o dimensiune ilocuționară, cuvintele având consecințe practice directe în anumite cazuri. Anunțarea descoperirii unor noi resurse de petrol, de exemplu, va duce imediat la consecințe directe pe piața bursieră internațională și la anumite acțiuni ale
RELATII INTERNATIONALE by Olivia Toderean () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1515]
-
operațiunii de contracarare a insurgenților i-a determinat pe comandanții militari să raporteze cifre exagerate care să le convină superiorilor - pe termen scurt - dar care erau prea puțin conforme situației de pe teren. Scopul este acela de a scăpa de variabilitatea intersubiectivă a celor care efectuează recensămintele sau a codificatorilor, iar acest lucru necesită proceduri mecanice, standardizate, care nu lasă loc evaluărilor personale. Vezi Porter, Trust in Numbers, p. 29. Charles Tilly, Coercion, Capital, and European States, A.D. 990-1992, Blackwell, Oxford, 1990
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
studiul său mai vechi Les premises philosophiques de la conception du droit de Giorgio Del Vecchio (1937), după cum se exprima În introducere, Mircea Djuvara observă că la Del Vecchio există o etică subiectivă, constituind ceea ce se numește Morală, și o Etică „intersubiectivă” care constituie Dreptul, cele două fiind un „singur tot”. În baza acestor structuri logice diferite, morala consideră și evaluează activitatea din punct de vedere al conștiinței subiectului, al „interiorului”, dând Întâietate elementului psihic al acțiunilor; dreptul, dimpotrivă, consideră și evaluează
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
altcineva, În situație de obiect. Considerată sub unghiul practic, deoarece e În mod etic necesară, atitudinea conștiinței ne permite precizarea unei serii Întregi de evaluări și aprecieri ale conduitei, dintr-un punct de vedere pe care Îl putem numi drept intersubiectiv. Caracterul absolut al persoanei umane, imaginată sub speciae aeternitatis, constituie Într-adevăr norma fundamentală a relațiilor dintre mai multe persoane, dintre care fiecare are, În virtutea acestui principiu, dreptul de a fi recunoscută ca atare de către celelalte și pentru care toate
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
În fața celorlalte. Tocmai din această normă fundamentală decurge un mare număr de alte norme, la fel de reciproce, norme care cuprind diversele reguli și obligații ale fiecărei persoane și care Îi privesc toate aspectele de activitate. Astfel ia naștere sistemul de Etică intersubiectivă care stă pe aceeași bază a Eticii subiective de care vorbeam mai sus și care are aceeași valoare cu ea, deoarece, repetăm, principiul este același În ambele cazuri. Cele două sisteme se interpenetrează reciproc, atât practic cât și logic, iar
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
o formă vagă și atenuată, datorită tocmai caracterului subiectiv al acestor norme, care sunt chemate să acționeze direct „din interior” asupra conștiinței fiecărui subiect Este cu totul altceva când se trece de la morală la drept. Normele dreptului fiind de natură intersubiectivă, voință care le stabilește și le conferă o validitate are și trebuie să aibă un caracter supraindividual, adică ea nu coincide cu nici una dintre voințele individuale (sau cel puțin nu este necesar ca ea să coincidă cu ele), și ea
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
temei, un „imperativ categoric”. Domeniul real În care dreptul și cutuma Își au locul este, de fapt, viața socială cu Întreg sistemul său de relații dintre indivizi și viața individuală. Funcția propriu-zisă a moralei obiective este, În fond, reglarea relațiilor intersubiective. Conținutul a ceea ce dreptul și obiceiul prescriu individului În toate relațiile vieții este infinit variat, Însă Îi prescriu și calea unică prin care soluția „morală” și justă este posibilă, nelăsându-l să aleagă o cale În mod arbitrar. Dreptul și
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
mod esențial echivalenți. Statele numite semi-suverane sunt, În realitate, semi-state”. Giorgio del Vecchio adaugă că, dimpotrivă, nu sunt echivalenți termenii de: Stat și organizare juridică sau, mai exact: Stat și Drept. Dreptul, Înțeles ca „simplu criterium ideal de coordonare etică intersubiectivă, deci ca o conotație Între facultățile și obligațiile mai multor subiecți, poate și trebuie să fie Însuși imaginat independent de pozitivitatea sa, atunci când este dificil, sau cel puțin inutil, de a corupe un Stat non-pozitiv, chiar dacă nu s-a introduce
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
unei anumite perspicacități: nu filosofezi și nu duci o viață filosofică singur, dar nici chiar cu oricine. Față de cei care nu pot intra în mod decent în comunitatea electivă epicuriană, punctuală sau durabilă, geografic reperabilă, sedentară, sau legată de fluxurile intersubiective, nomade, îți rămâne ultimul recurs al materialiștilor, al subversivilor și al maeștrilor imanenței: râzi - și te bucuri în altă parte... XII PHILODEMOS DIN GADARA și comunitatea hedonistă -1- Efectele benefice ale catastrofei. Uneori, cel mai mare mai rău generează cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
la teoriile structurale (care urmăreau evidențierea primatului unor dimensiuni societale ale comunicării asupra persoanei văzute în realitatea ei practică), începând cu anii ’60 ai secolului trecut, s-au dezvoltat o seamă de curente care urmăreau alte perspective - persoana, grupurile, raporturile intersubiective în experiența vieții cotidiene. Aceste abordări, numite sociologii interpretative, cuprind mai multe teorii care s-au aplecat inclusiv asupra fenomenului comunicațional: dintre ele, ne vom opri asupra interacționismului simbolic și etnometodologiei. ¬ Interacționismul simbolic. Curentul interacționist este rezultatul cercetărilor sociologilor reuniți
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
ca orice tradiție istorică, au nevoie de interpretare și înțelegere. Wittgenstein, ca și Feyerabend, susține că: semnificația conceptelor este dată de aplicarea lor practică. ș...ț În loc să caute originile cuvintelor în lumea obiectivă sau într-o activitate care poate fi intersubiectivă, Wittgenstein le găsește în ceea ce el numește „jocuri de limbaj” sau „forme de viață”. Ambele expresii atrag atenția asupra faptului că limbajul este direct legat de activitate și nu poate fi înțeles în afara vieții din care face parte (Trigg, 1996
[Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
și cea a postmoderniștilor sceptici. Viziunea asupra realității este cea care îi diferențiază pe postmoderni, ei luînd în considerare, indiferent de orientarea din care se revendică, imposibilitatea „oricărei viziuni asupra realității care presupune independența proceselor mentale individuale și a comunicării intersubiective” (p. 110). Posibilitatea de a spune despre ceva că este real devine ea însăși problematică, în condițiile în care validitatea sau autenticitatea dimensiunilor realității nu pot fi universale, general valabile. Extrema sceptică a postmodernismului susține imposibilitatea noastră de a distinge
[Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
aici: 1) pe de o parte, socialitatea, dialogul, reprezintă pentru Humboldt ingrediente indispensabile pentru activitatea spirituală. Nu există individ uman acolo unde nu există comunicare. Dar 2) comunicarea nu trebuie nicidecum Înțeleasă ca transmitere de informație, ci ea este act intersubiectiv de punere-În-comun a semnelor limbii și act intersubiectiv de punere-În-comun a unei lumi. Alteritatea este o componentă indisolubilă a subiectului: iată o idee humboldtiană fundamentală. șCu deja mulți ani În urmă, tineretul românesc a fost vrăjit, o bună bucată de
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
reprezintă pentru Humboldt ingrediente indispensabile pentru activitatea spirituală. Nu există individ uman acolo unde nu există comunicare. Dar 2) comunicarea nu trebuie nicidecum Înțeleasă ca transmitere de informație, ci ea este act intersubiectiv de punere-În-comun a semnelor limbii și act intersubiectiv de punere-În-comun a unei lumi. Alteritatea este o componentă indisolubilă a subiectului: iată o idee humboldtiană fundamentală. șCu deja mulți ani În urmă, tineretul românesc a fost vrăjit, o bună bucată de vreme, cu o emisiune TV (revoluționară, la timpul
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
alteritatea precedă și urmează actul lingvistic, act care, cu toate acestea, rămâne În sine guvernat de principiul opus, cel al creativității (al unei imaginații productive). În fine, obiectivitatea, În măsura În care ea mai este, survine Într-un al treilea moment, după confirmarea intersubiectivă a unui produs al imaginației individuale; și ea nu mai e ceva plin, capabil să fundeze prin soliditatea lui de nezdruncinat, ci un dat susceptibil de grade ale realității, care suferă el Însuși nevoia continuă a unei fundări. Treitate (natură
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
În cuprinsul teritoriului dat, rezultat al frecventării ei mai asidue de către protagoniștii experimentului. Dar pe toate hărțile - sau, cel puțin, pe multe dintre ele -, anumite puncte se vor repeta, semnalând astfel că ele sunt repere mai generale pe acea hartă intersubiectivă. O altă metodă constă În prezentarea unor fotografii care panoramează diverse locuri dintr-un teritoriu dat. Subiecții ar trebui, În acest caz, să spună dacă recunosc sau nu zona reprezentată Într-o anumită poză. Rezultatele vor depinde de felul cum
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
Sanda Cordoș: Da, dar este o reacție. Horea Poenar: Rezistența nu este Întotdeauna o reacție, nu duce până acolo. Vorbim de reacție atunci când vorbim de nivelul Înalt, eventual, de diferența pe care o aduce activul față de pasiv, de schimbare În intersubiectiv față de simpla supraviețuire În subiectiv. Rezistența poate fi, așa cum o Înțelegi tu, doar supraviețuire. Am rămas oameni, am rămas umani și sănătoși. Foarte bine, dar asta nu duce, ca relevanță și discuție, prea departe. Sanda Cordoș: Da, dar să știi
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
unei anumite perspicacități: nu filosofezi și nu duci o viață filosofică singur, dar nici chiar cu oricine. Față de cei care nu pot intra în mod decent în comunitatea electivă epicuriană, punctuală sau durabilă, geografic reperabilă, sedentară, sau legată de fluxurile intersubiective, nomade, îți rămâne ultimul recurs al materialiștilor, al subversivilor și al maeștrilor imanenței: râzi - și te bucuri în altă parte... XII PHILODEMOS DIN GADARA și comunitatea hedonistă -1- Efectele benefice ale catastrofei. Uneori, cel mai mare mai rău generează cel
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
baza teoriei sale despre existența unor ,,niveluri multiple ale realității". Din această perspectivă, Basarab Nicolescu definește realitatea ca ,,ceea ce rezistă experiențelor, reprezentărilor, descrierilor, imaginilor ori formalizărilor noastre matematice", acest concept nefiind ,,doar o construcție socială, consensul unei colectivități, un acord intersubiectiv. Ea are de asemenea o dimensiune trans-subiectivă..."403, iar prin ,,nivel de realitate" înțelege ,,un ansamblu de sisteme invariant la acțiunea unui număr de legi generale"404. Realul, pe de altă parte, este total diferit de realitate, neputând fiind niciodată
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
inclus); de asemenea, structura argumentativă este artistic susținută de secvențe eterogene: analogie, diasirm, sarcasm, recursul la unele dintre figurile agresiunii 294 (M. Angenot). În ipostaza de actant privilegiat, polemistul este unul și același cu eul enunțării, angajat explicit în dimensiunea intersubiectivă (Benveniste) a unei comunicări, în mare parte performative. Privit global, textul se prezintă ca un ansamblu eteroclit de secvențe: descriere, narațiune, argumentație, intercalate ingenios în scopul de a servi demersului persuasiv al eului polemic. În incipit, autorul stabilește, fără echivoc
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
corelată cu sentimentul responsabilității cu înțelegerea suferinței posibile a celuilalt pe care fiecare o poate cauza. Dacă lipsește considerația și stima pentru altul în contextul unei păreri despre sine centrată pe egofilie, evaluarea acestuia ca persoană în sine, rezonanța afectivă intersubiectivă, capacitatea de descentrare, de plasare în situația celuilalt, de milă, de compasiune, sentimentul de vinovăție poate fi redus sau chiar poate lipsi. Rușinea și vinovăția sunt cultivate de socio-cultură în diverse grade. În unele cazuri, cum e cel al creștinismului
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
culturii, căci toate celelalte forme - artă, știința, mitul, religia, filozofia se servesc la rîndul lor de limbaj. Limbajul este definitoriu pentru ființă umană și asta pentru că " Pe de o parte este logos, înțelegere a ființei; pe de alta este logos intersubiectiv, forma și expresie a istoricității omului. Omul trăiește într-o lume lingvistică pe care o creează el însuși că ființă istorică. Acestea sînt cele două dimensiuni esențiale ale limbajului: dimensiunea subiect-obiect și dimensiunea subiect-subiect. Că limbaj în general, limbajul corespunde
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
355, 356, 357, ~ a vorbirii 25, 30, 34, 41, 99 lituaniana 88, 137, 140, 145, 164, 280, 281, 327, 344, 345 livonă (liv) 179, 281 loglan 231, 232, 233 logocentrism 40, 47 logograma 256, 285 logos 12, 17, 40, 118, ~ intersubiectiv 40 lomavren 116 luhya 281, 326 luo (dholuo) 211, 281, 326, 337 luviană 148 luvită 281 luxemburgheza 281, 327, 345 M maasai (maa) 171, 211, 282, 326 macedoneană 117, 146, 153, 165, 248, 282, 327 macendoneană veche (helenică, antică) 153
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
asigurată, la nevoie, prin forța de constrângere a statului 46. Regulile juridice nu au o existență "obiectivă", ci există doar ca instrumente mentale, fără a avea materialitate. "Regulile juridice sunt etaloane, măsuri abstracte ale conduitei umane, existând doar prin intermediul raporturilor intersubiective. De aceea, este de neconceput o normă care ar reglementa raporturile dintre un om și un lucru"47. Pentru înțelegerea conceptului de normă juridică trebuie să facem distincția între norma juridică și actul juridic individual sau concret. Spre deosebire de norma juridică
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]