272 matches
-
îndreptată spre Fiul, face și pe Fiul să răspundă cu o simțire intensificată a iubirii Tatălui față de El” . Intersubiectivitatea divină Părintele Dumitru Stăniloae arată că în Sfânta Treime este trăită subiectivitatea pură. Fircărui Subiect treimic îi sunt interioare celelalte două. Intersubiectivitatea treimică exprimă reciproca afirmare, transparența și interioritatea desăvârșită a Persoanelor Sfintei Treimi. Caracterul pur al Subiectelor divine presupune o deplină intersubiectivitate a lor. Fiecare Persoană dumnezeiască împărtășește în mod distinct întreaga ființă divină. Tatăl Îl naște pe Fiul, însă aceasta
DESPRE DUMNEZEU TATAL IN VIZIUNEA PARINTELUI STANILOAE. de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 235 din 23 august 2011 by http://confluente.ro/Despre_dumnezeu_tatal_in_viziunea_parintelui_staniloae_.html [Corola-blog/BlogPost/354191_a_355520]
-
Dumitru Stăniloae arată că în Sfânta Treime este trăită subiectivitatea pură. Fircărui Subiect treimic îi sunt interioare celelalte două. Intersubiectivitatea treimică exprimă reciproca afirmare, transparența și interioritatea desăvârșită a Persoanelor Sfintei Treimi. Caracterul pur al Subiectelor divine presupune o deplină intersubiectivitate a lor. Fiecare Persoană dumnezeiască împărtășește în mod distinct întreaga ființă divină. Tatăl Îl naște pe Fiul, însă aceasta nu presupune oarecum că Fiul este un obiect al Tatălui. Fiecare își trăiește propria subiectivitate într-o relație de afirmare reciprocă
DESPRE DUMNEZEU TATAL IN VIZIUNEA PARINTELUI STANILOAE. de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 235 din 23 august 2011 by http://confluente.ro/Despre_dumnezeu_tatal_in_viziunea_parintelui_staniloae_.html [Corola-blog/BlogPost/354191_a_355520]
-
presupune oarecum că Fiul este un obiect al Tatălui. Fiecare își trăiește propria subiectivitate într-o relație de afirmare reciprocă. De aceea este folosită și expresia „Fiul se naște din Tatăl”. Tatăl se cunoaște prin Fiul și Fiul prin Tatăl. Intersubiectivitatea divină presupune afirmarea reciprocă a Persoanelor Sfintei Treimi, fără să se ajungă la confuzia modurilor de împărtășire a ființei dumnezeiești. Astfel, „Intersubiectivitatea și afirmarea reciprocă face ca Tatăl, trăindu-se ca Tată, trăiește ca Tată toată subectivitatea filială a Fiului
DESPRE DUMNEZEU TATAL IN VIZIUNEA PARINTELUI STANILOAE. de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 235 din 23 august 2011 by http://confluente.ro/Despre_dumnezeu_tatal_in_viziunea_parintelui_staniloae_.html [Corola-blog/BlogPost/354191_a_355520]
-
este folosită și expresia „Fiul se naște din Tatăl”. Tatăl se cunoaște prin Fiul și Fiul prin Tatăl. Intersubiectivitatea divină presupune afirmarea reciprocă a Persoanelor Sfintei Treimi, fără să se ajungă la confuzia modurilor de împărtășire a ființei dumnezeiești. Astfel, „Intersubiectivitatea și afirmarea reciprocă face ca Tatăl, trăindu-se ca Tată, trăiește ca Tată toată subectivitatea filială a Fiului; subiectivitatea Fiului Îi este interioară, dar ca unui Tată. Îi este nesfârșit mai interioară de cum îi este interioară unui tată pământesc subiectivitatea
DESPRE DUMNEZEU TATAL IN VIZIUNEA PARINTELUI STANILOAE. de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 235 din 23 august 2011 by http://confluente.ro/Despre_dumnezeu_tatal_in_viziunea_parintelui_staniloae_.html [Corola-blog/BlogPost/354191_a_355520]
-
artistului, alteori - dimpotrivă - cu optica metafizică. După el, este important să se analizeze această problematică pornind de la bază, recunoscând că stilul are în primul rând o exigență datorită primatului perceptiv, ceea ce implică luarea în considerație a dimensiunilor istorice și a intersubiectivității indivizilor. Pentru o listă completă a publicațiilor, vezi:
Maurice Merleau-Ponty () [Corola-website/Science/299291_a_300620]
-
o pedeapsă divină). În opoziție cu această idee a pedepsei divine Humboldt afirmă diversitatea limbilor ca fiind cel mai de preț dar pe care Dumnezeu l-a făcut omenirii. Puterea dumnezeiască (energeia umană este asemnătoare energeiei divine, dar limitată de intersubiectivitatea vorbirii) a diversităților limbilor face ca omul să poată avea o multiplicitate de viziuni ale lumii, o multiplicitate de lumi posibile în care să trăiască, căci fiecare limbă conține în ea însăși, implicit o lume. Pentru Humboldt, această multiplicitate a
Wilhelm von Humboldt () [Corola-website/Science/303504_a_304833]
-
individuală cu cel de egalitate propus de social-democrație. Termenul de recunoaștere vine pe filieră hegeliană și presupune să-l consideri pe celălalt egal, dar în același timp diferit de sine și astfel relațiile sociale devin mai presus decât individul, iar intersubiectivitatea primează subiectivității . Cei doi termeni sunt antagonici astfel că susținătorii sunt în dezbateri permanente. Liberalii, cei care propun dreptatea distributivă, consideră că politicile de recunoaștere sunt centrate prea mult pe comunitate, în timp ce teoreticienii recunoașterii acuză teoria distribuției ca fiind prea
Nancy Fraser () [Corola-website/Science/333638_a_334967]
-
eliminarea tuturor impedimentelor economice prin redistribuție ceea ce presupune restructurare economică pentru a asigura condiții obiective în fața cărora toți indivizii sunt egali. În același timp, soluția pentru nerecunoașterea diferențelor este eliminarea impedimentelor culturale prin recunoaștera acestora ceea ce presupune politici ce suplinesc intersubiectivitatea dintre indivizi. Astfel, pentru a elimina marginalizarea sau excluziunea politică, trebuie eliminate impedimentele de natură politică prin democratizare . Cele două direcții de acțiune, redistribuția și recunoașterea, sunt îmbinate prin două strategii: afirmarea și transformarea. Distincția dintre cele două constă, pe
Nancy Fraser () [Corola-website/Science/333638_a_334967]
-
unei gândiri puternice și lucide, conștientă de reticențele și de obiecțiile pe care o filosofie de acest tip le va provoca În mod necesar. Care sunt Însă momentele esențiale ale acestui demers? Jacques ne invită la o metafizică a dialogului. Intersubiectivitatea pe care se bazează aceasta nu se reduce la alternanța prestațiilor a două subiectivități similare, ca la Emile Benveniste: „Eu institui o altă persoană, care, deși exterioară mie, devine pentru mine ecoul căruia Îi spun tu și care Îmi spune
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
de-ajuns să admitem, premisă stânjenitoare, dar inevitabilă și de care ne debarasăm imediat după aceea, ca În științele umane cercetătorul să fie simultan și alternativ subiectul care Întreprinde cercetarea și obiectul acesteia pentru a rezolva dificilele probleme puse de intersubiectivitate și de interferență Între cunoaștere și angajare. Diversitatea culturilor și a limbilor trimite la sisteme diferite de interpretare, care nu pot fi Întotdeauna convertite unul În celălalt. Valorile exprimate Într-un sistem oarecare nu pot fi decât relative sau convenționale
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
a obiectelor gândirii din "formele categoriale" sprijinite de "intuiția categorială". Căci fenomen nu înseamnă altceva decât ceea ce adaugă conștiința datului fizic: intenționalitatea, semnificația, esența, noema. Or, fiindcă noema e legată de noesă (de la noos), și transcendentalul va deveni în final intersubiectivitatea, căci și esența presupune mereu existența. Expunerile celor doi filosofi privind "crizele lumii moderne"/"criza Europei spirituale" (dacă Guénon a prezentat din anul 1931 în scris ideile, Husserl le-a vorbit într-o conferință din anul 1935, iar forma scrisă
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
discutat și se discută Încă, cu alte cuvinte, constrângerea sau, mai exact, posibilitatea unei constrângeri. Violarea unei obligații juridice Înseamnă să faci ceva Împotriva căruia o altă persoană să aibă dreptul de a se opune. Într-adevăr, acesta este sensul „intersubiectivității” (alteritas) cu privire la drept. Caracterul bilateral inerent Dreptului exclude, prin urmare, orice discontinuitate logică, orice separație Între cele elemente opuse și complementare din care se compune. Cel care depășește limitele propriului său drept impietează prin aceasta, În mod obligatoriu, asupra dreptului
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
confruntări în ceea ce privește definițiile plăcerii, desigur, dar și în ceea ce privește metoda - scenografia gestului sau cea a verbului -, cunoașterea - senzuală sau intelectuală -, natura realului - material sau imaterial -, scopurile înțelepciunii - practică sau teoretică, ori chiar mistică -, trupul - prieten sau dușman -, dualismul - adevăr sau eroare -, intersubiectivitate - celibatar sau comunitar -, politica - a refuza sau a susține puterea -, precum și alte chestiuni referitor la care Platon și Aristip propun două lumi ireconciliabile. Se putea angaja realmente o discuție fecundă fie și numai despre plăcere. Subtitlul dialogului lasă de altfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
oferă nicio împlinire? Familia înseamnă altceva decât ceea ce ne învață societatea despre ea încă de la cea mai fragedă vârstă? Relațiile cu cea mai mare parte a semenilor sunt plasate foarte adesea sub semnul ipocriziei, al invidiei, al geloziei, al trădării? Intersubiectivitatea sexuată pune mai multe probleme decât rezolvă? Normal, așa-i lumea, și încă pentru multă vreme de-aici încolo... Unii așteaptă schimbarea ei și speră o revoluție, o răsturnare provocată de presiunile sociale sau de forțele politice. Alții se mulțumesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
pe tiran. Platon aspiră să organizeze viața privată, să legifereze în ceea ce privește viața sexuală a indivizilor, să pedepsească pe oricine refuză să-și subordoneze libertatea personală statutului de cetățean al statului Leviathan? Epicur crede în contractul între indivizi consimțind la edificarea intersubiectivității libere. Cetățeanul atenian conduce comunitatea folosind constrângerea, autoritatea, poliția? Cel din Samos face apel la prietenie. Platon se află la originea totalitarismelor moderne îa se citi sau reciti textele lui Popper)? Epicur se află la originea rezistențelor dintotdeauna. La țară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
dacă între părțile implicate - popoare sau indivizi - n-a fost încheiat niciun contract; 3) că justiția nu are o existență în sine, ci numai relativ la numitul contract. Idei cardinale, esențiale și geniale. Ele fac posibil contractul hedonist care guvernează orice intersubiectivitate: în lipsa lui triumfă starea naturală, vidul, vacuitatea juridică. Nu există nedreptate în sine, ci numai relativ la ceea ce s-a înțeles și s-a definit în prealabil între două părți ca fiind drept, respectiv nedrept. Acest lucru este valabil și în ceea ce privește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
dar visceral incapabil să producă bucurie, fericire și plăcere, înțeleptul îl va îndepărta, îl va da la o parte pe inoportun - sau pe inoportună... Asta pentru că nu poți „contracta” cu toți: universul nu poate fi câmpul de bătălie al oricărei intersubiectivități. Comunitatea este posibilă doar acolo unde ne aflăm; ea se deplasează potențial odată cu noi: Grădina n-ar putea fi o închisoare sau un azil, o fortăreață sau un ospiciu. Filosoful nu se limitează la cadrul strict al comunității filosofice, ba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
decurg consecințe etice și politice. Universul atomic este pus în mișcare de o libertate asimilabilă cu o forță din care decurge totul. Declivitatea integrează libertatea într-o lume care, din acel moment, este organizată altfel, ea face așadar posibilă o intersubiectivitate, deci o viață socială. Apoi, la alții, responsabilitatea individuală, dragă adepților oricărei ordini colective... Un asemenea capriciu al atomilor inaugurează un antidestin. Din clipa în care niște atomi se întâlnesc, lumea se constituie. în dezordine, în haos, desigur, dar formele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
se detașează de natură și se îndreaptă din ce în ce mai mult spre cultură. în acest tablou istoric al progreselor spiritului uman, Venus marchează puncte, chiar dacă Marte nu dă îndărăt. Odată cu nașterea muzicii, Lucrețiu semnalează deschiderea oamenilor spre tot felul de plăceri: o intersubiectivitate radioasă în relație directă cu natura, râsetele sub frunzișul copacilor, bucuria și dansul; muzica vocală și instrumentală triumfă, proprietatea se dezvoltă odată cu prosperitatea pe mări, încheierea primelor tratate permite contractele, dreptul, așadar întrajutorarea și alianțele, tot atâtea logici hedoniste în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
noile cercetări media, se vorbește chiar de naratologie mediatică. Aceasta consideră discursul promovat de mass-media identic cu discursul narativ - ca structură, expresie și funcționalitate [...] Forma textuală apropiată comunicării jurnalistice este narațiunea, ca formă a comunicării umane, cu grad mare de intersubiectivitate. Din această perspectivă, se consideră că așteptările publicului se circumscriu sferei povestirii și dialogului, forme textuale care permit recompunerea semnificațiilor și receptarea negociată, în cadrul sistemelor de referințe și de așteptări ale audienței. De aceea, marele public este interesat de cea
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
și timpi condensați, de fiecare dată altminteri, În funcție de filtrul unei subiectivități sau ai alteia, dar și la o Înlocuire a măsurătorilor precise din fizică, prin reflectarea temporală specific umană pe care o presupune chiar și memoria colectivă, un produs al intersubiectivității sociale, deci unul În care reflexele prea intens subiective sunt relativizate de Împărtășirea lor de către alți subiecți. „Locuri ale memoriei” vor fi deci toposurile - nume, obiecte și chiar locuri propriu-zise - care marchează hărțile invizibile ale imaginarului unei colectivități. A le
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
În moduri diferite 2. Or, această gestionare plurală și complementară ori concurențială a memoriei comunitare are consecințe importante. Una dintre ele este aceea că, adoptând un model utilizat În sociologie, diversele versiuni și tendințe de evocare a trecutului În virtutea unor intersubiectivități specifice participă la delimitarea unui câmp de forțe ce pot fi figurate și analizate ca atare, constatându-li-se forța simbolică. Un astfel de câmp ar fi unul prin excelență agonal, În care confruntarea dintre variantele de memorie ia aspectul
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
invarianți - sau, dacă există, sunt foarte puțini. Nu subscriu la ceea ce ar putea fi arhetipal Într-o asemenea interpretare. Cred, dimpotrivă, că e o lume mișcătoare, că această lume a locurilor memoriei este prin excelență un loc al subiectivității, al intersubiectivității, dacă nu cumva exagerez, pentru că - și cu asta vin la chestiunea kantiană, neokantiană sau postneokantiană sau cum vrem s-o numim -, am foarte mari rezerve În ceea ce scriu și În micile mele meditații de seară cu privire la utilizarea termenului obiectiv. Nu
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
Așadar, nu am un răspuns, dar manifest prudență În fața termenului realitate obiectivă - nu știu ce e aceea. Prin excelență Însă, faptele acestea care pot fi numite - cu o metaforă, iarăși, nu știu cât de izbutită - locurile memoriei țin de reflectarea subiectivă, eventual de o intersubiectivitate, de anumite repere pe care le luăm din discursul public al celorlalți. Și cu asta vreau să accentuez puțin asupra cuvântului „public”, pentru că individualul nu-mi este limpede ce loc ar avea În constituirea locurilor comune ale memoriei. Cred că
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
Cu un astfel de îndemn, hedonismul și logica contractuală pe care el o presupune își găsesc titlurile de noblețe. în afara cazului de delicvență relațională a vreunui individ care consideră ca dezirabilă pulsiunea morții - și, prin aceasta, neagă orice posibilitate de intersubiectivitate -, oricine vrea să se bucure și să nu sufere. Prin urmare, făcându-i altuia ce ar dori pentru sine, el face ca cineva să se bucure și îl scutește de o suferință. Cu o treaptă mai sus decât morala negativă
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]