428 matches
-
sau intertext biblic. De aici și "amestecul generic al formelor de jurnal, istorie, teză și ficțiune" care o îndreptățeau pe Linda Hutcheon să încadreze romanul în categoria metaficțiunilor istoriografice. Însă raportarea la aceste forme se face și ea întotdeauna parodic: intertextul biblic funcționează ca un pretext pentru a sugera lucrurile ce nu pot fi afirmate răspicat, adevărurile ce nu pot fi rostite cu glas tare. "Chipul de aur" echivalează aici cu societatea capitalistă aurită, unde, ironic, evreii acestei povești nu vor
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
îndepărtat, așa cum o face Ulysse a lui Joyce cu Odiseea lui Homer și ai intertextualității. Estetica postmodernismului literar e, ca și cea arhitecturală, esențialmente "citaționistă"; un roman precum Cartea lui Daniel al lui E.L. Doctorow folosește o paletă largă de intertexte parodice. Chiar titlul trimite la cartea din Biblie cu același nume, în timp ce destinul evreilor din timpurile moderne reia, situațional, fatalitatea strămoșilor lor. Intertext se face aici și la propriu: romanul se deschide citînd, în primul epigraf, chiar fragmentul biblic din
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
esențialmente "citaționistă"; un roman precum Cartea lui Daniel al lui E.L. Doctorow folosește o paletă largă de intertexte parodice. Chiar titlul trimite la cartea din Biblie cu același nume, în timp ce destinul evreilor din timpurile moderne reia, situațional, fatalitatea strămoșilor lor. Intertext se face aici și la propriu: romanul se deschide citînd, în primul epigraf, chiar fragmentul biblic din Daniel 3:4344, despre porunca împăratului ca toți supușii săi să se închine unui "chip de aur", iar nivelul simbolic e asigurat de
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
trucat, tot parodic, unul modest, de simplu scrib care transcrie "din pură plăcere fabulatorie". Parodic este și incipitul propriu-zis al romanului, care face trimiteri intertextuale la Biblie pentru a ne arunca mai apoi în "cea mai neagră" confuzie. După un intertext solemn ("La început era Cuvântul și Cuvântul era la Dumnezeu și Cuvântul era Dumnezeu."), se trece, pe un ton de moquerie didactică, la inversarea ierarhiei: "Acesta era la început la Dumnezeu și datoria călugărului dreptcredincios este să repete în fiecare
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
smulge barba, plânsu-i umple fața. (Cântecul lui Roland, în Poeme epice ale Evului Mediu, p. 82) 225 Despre Turpino, arhiepiscop din Reims, se crede că ar fi autorul cronicii Historia Caroli Magni et Rolandi, de unde și o formulă inovatoare de intertext renascentist. 226 Francesco de Sanctis, op.cit., p. 410. 227 Cf. Maurice Lever, apud Toma Pavel, "Romanele comice", în Arta îndepărtării. Eseu despre imaginația clasică, traducere de Mihaela Mancaș, Editura Nemira, București, 1999, p. 199. 228 Volumul său Roman et réalité
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
1.3. Funcția conativă / 15 I.1.4. Funcția metalingvistică / 16 I.1.5. Funcția poetică / 17 I.1.6. Funcția fatică / 18 I.1.6. 1. Aspecte controversate ale faticului în limbajul publicistic / 19 I.1.6.2. Rolul intertextului în titlul jurnalistic / 22 I.1.7. Lingvistică și imagine în publicitate / 28 I.1.8. Tehnica arhetipului cultural în argumentarea publicitară / 34 Capitolul II. Terminologia / 39 II.1. Repere istorice și evoluție / 39 II.1.1. Școala de la Viena
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
incidența funcției fatice prin formule ritualizate, dialoguri care au rolul de a prelungi conversația, prin stabilirea unor legături sociale și afective, prin funcția reflexivă a mesajului - cu pronunțate efecte la nivelul pragmatic al comunicării etc. I.1.6.2. Rolul intertextului în titlul jurnalistic Lingvistica modernă extinde problema faticului în stilul publicistic, la cercetări aprofundate privind intertextualitatea/ rolul intertextului în titlu. Noțiunea de intertext a fost lansată de Școala formalistă rusă. Analizând caracterul polifonic al romanelor lui Dostoievski, Bahtin a demonstrat
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
sociale și afective, prin funcția reflexivă a mesajului - cu pronunțate efecte la nivelul pragmatic al comunicării etc. I.1.6.2. Rolul intertextului în titlul jurnalistic Lingvistica modernă extinde problema faticului în stilul publicistic, la cercetări aprofundate privind intertextualitatea/ rolul intertextului în titlu. Noțiunea de intertext a fost lansată de Școala formalistă rusă. Analizând caracterul polifonic al romanelor lui Dostoievski, Bahtin a demonstrat faptul că textul poate fi interpretat în mai multe "chei". În sens larg, conceptul de intertextualitate a fost
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
reflexivă a mesajului - cu pronunțate efecte la nivelul pragmatic al comunicării etc. I.1.6.2. Rolul intertextului în titlul jurnalistic Lingvistica modernă extinde problema faticului în stilul publicistic, la cercetări aprofundate privind intertextualitatea/ rolul intertextului în titlu. Noțiunea de intertext a fost lansată de Școala formalistă rusă. Analizând caracterul polifonic al romanelor lui Dostoievski, Bahtin a demonstrat faptul că textul poate fi interpretat în mai multe "chei". În sens larg, conceptul de intertextualitate a fost valorificat de naratologii francezi contemporani
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
noastre" J. Kristeva, 1966: 112). Dintre numeroasele concepte bahtiene ce stau sub incidența dialogismului amintim doar pe acela de plurilingvism. Aplicația conceptului de intertextualitate, Julia Kristeva a realizat-o pe romanul francez din secolul al XV-lea "considerat drept un intertext rezultând din transformarea mai multor coduri aparent eterogene: scolastica, poezia de curte, literatura orală publicitară a orașului medieval, carnavalul" (J. Kristeva, 1980: 272). Fie și numai în treacăt spus, teoria intertextului și a intertextualității reprezintă tipare mult mai complexe și
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
francez din secolul al XV-lea "considerat drept un intertext rezultând din transformarea mai multor coduri aparent eterogene: scolastica, poezia de curte, literatura orală publicitară a orașului medieval, carnavalul" (J. Kristeva, 1980: 272). Fie și numai în treacăt spus, teoria intertextului și a intertextualității reprezintă tipare mult mai complexe și mai nuanțate ale relațiilor dintre texte, decât noțiunile de sursă și influență - mult prea comune și generale, considerate adesea cvasi-sinonime. În concepția Grupului Tel Quel din anii 60, intertextualitatea este o
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
dintre texte, decât noțiunile de sursă și influență - mult prea comune și generale, considerate adesea cvasi-sinonime. În concepția Grupului Tel Quel din anii 60, intertextualitatea este o problemă cu caracter general și implicit, coextensivă discursului (Roland Barthes utiliza conceptul de "intertext infinit"). Intertextualitatea în "sens restrâns" În sens restrâns, intertextualitatea/ intertextul iau forma citatului, a aluziei, a clișeului. Citatul devine "blazon" al enunțului, în relația text-paratext. În ultimele decenii, intertextualitatea s-a dezvoltat ca un procedeu de succes (Mihăilă, 1985; S.
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
comune și generale, considerate adesea cvasi-sinonime. În concepția Grupului Tel Quel din anii 60, intertextualitatea este o problemă cu caracter general și implicit, coextensivă discursului (Roland Barthes utiliza conceptul de "intertext infinit"). Intertextualitatea în "sens restrâns" În sens restrâns, intertextualitatea/ intertextul iau forma citatului, a aluziei, a clișeului. Citatul devine "blazon" al enunțului, în relația text-paratext. În ultimele decenii, intertextualitatea s-a dezvoltat ca un procedeu de succes (Mihăilă, 1985; S. Dumistrăcel, 2006; M.C. Cătănescu, 2007) în limbajul jurnalistic, devenind unul
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
rămas același/ "SUA: Suntem extrem de sceptici la afirmațiile potrivit cărora rebelii sirieni ar fi putut folosi arme chimice" etc. citatul nu produce "perturbări" la nivelul sensului și nici în funcționarea limbii, prin eliminarea ghilimelelor. Absența/ prezența semnelor grafice utilizate în intertext este o strategie de persuasiune deosebit de productivă în publicistica actuală, indiferent de profilul cultural al publicației: "Prof. dr. Robert Lefkowitz: "Jumătate dintre medicamentele care se prescriu în acest moment, la nivel mondial, țintesc receptorii cuplați cu proteina G" (Revista Hipocrate
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
a citatului erudit, variabile de la o perioadă istorică la alta, de la o publicație la alta - în sincronie: tiparul artistului, tiparul oamenilor de teatru, tiparul VIP-ului, tiparul formelor de cultură, tiparul omului de cultură, tiparul "patristic" (S. Dumistrăcel, 2006) etc. Intertext și topos jurnalistic Clișeele jurnalistice (toposuri) sunt deosebit de variate în presa contemporană. Apar în portrete, evocări, știri, comentarii etc. în majoritatea speciilor media. "Locurile comune" pentru a identifica subiectele, Aristotel le-a clasificat în două categorii: subiecte de invenție și
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
preferată și în relația dintre referent și acțiune/ fenomen: ,,Plata prin card, "călcâiul lui Ahile" pentru vânzările online din România!", făcându-se apel la clișee care aparțin moștenirii culturale a Europei. Argumentul continuității este strategia cea mai des folosită în intertext, structurată de două și chiar trei categorii de mărci argumentative: antroponimul pe de o parte, citatul /maxima prin intermediul căreia se stabliește legătura cu cititorul, pe de altă parte, urmată de concluzia "vocii" consacrate public: Eugen Nicolăescu: Lupul își schimbă părul
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
recurente dintr-o anumită literatură. Toposul jurnalistic este fundamentat pe simbioza om-societate, pe informația privind starea de fapt și în mod deosebit, pe o "știință" a interacțiunii. Raportat la "tipul comunicării", la strategiile logice, la funcții și la "registrul comunicării", intertextul este încadrabil în anumite scheme. Fiecare tip de informație, fiecare topos reclamă o direcție de comunicare și implicit, un tipar specific de intertextualitate. Citatul livresc înnobilează informația, îmbogățește paratextul publicistic, educă în subsidiar, este o pledoarie pro domo suo etc.
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
Centrul Editorial-Poligrafic Medicina, Chișinău. MORRIS, Ch., 1946: Ch. Morris, Signs, Language and Behavior, Prentice-Hall, New York. MUREȘAN, M., 2008 - M. Mureșan, Stilul/Limbajul jurnalistic și funcția fatică a limbii, Editura Digital Data, Cluj-Napoca. MIHĂILĂ, R., 1985: Rodica Mihăilă, Titlul, metatext și intertext, Studii și cercetări lingvistice nr. 1. MILICĂ, Ioan, 2013: Ioan Milică, Metafora științifică,Trăsături, tipuri și funcții ale metaforei în discursul științific, în Lumi discursive, Editura Junimea, Iași. MIRCIOIU C., MIRON D., RĂDULESCU F., GHICIUC, ANUȚA V., 2008: Constantin Mircioiu
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
pe corpus au cunoscut evoluții importante, de la analizele statistice pe corpusuri considerate închise, organizate pe diferite criterii (apartenență ideologică, coordonate istorice), dar care prezentau dezavantajul unor analize tautologice, circulare, la analizele pe corpusuri "deschise", în care trec în prim plan intertextul și interdiscursul. În analiza discursului, corpusul ilustrează, în mod necesar, articularea dintre texte, dintre text și discurs, dintre discurs și instituție (spațiul social generînd moduri de enunțare specifice). Rezultat al unei operațiuni complexe de deconstrucție și de reconstrucție, corpusurile, în
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
clasic, didascalia era de dimensiuni reduse, limitîndu-se de obicei la jocul actorilor, ca la antici, dar, în perioada modernă, a devenit de dimensiuni extinse, avînd numeroase indicații de decor și de regie, care alcătuiesc scenariul. Astfel, didascalia, care reprezintă un intertext în raport cu textul dramatic propriu-zis, devine ea însăși un discurs eterogen din punct de vedere structural și de conținut. În general, ea conține indicații în legătură cu cel căruia îi este adresată o intervenție din textul dramatic, precizează contextul situațional în care se
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
n a l i z e i d i s c u r s u l u i, didascalia prezintă particularitatea de a fi un discurs complementar ale cărui raporturi cu discursul dramatic sînt evidente, dar nu întotdeauna esențiale. V. intertext, intertextualitate. DUCROT - SCHAEFFER 1995; DSL 2001. RN DIGLOSIE. Prin conceptul "diglosie" se redă situația folosirii a două variante aparente ale aceleiași limbi în cadrul unei comunități lingvistice concret determinate. Pusă în circulație în secolul al XIX-lea în domeniul elenisticii, prin
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
l i z a d i s c u r s u l u i poate fi rezumat de triada interdiscurs, intradiscurs, preconstruct, în forma unui aisberg, intradiscursul fiind singura parte observabilă, dar care suportă efectele interdiscursului prin intermediul preconstructelor. V. intertext, intertextualitate, intradiscurs. PÊCHEUX 1975; COURTINE 1982; DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; ADAM 2006; AMOSSY 2006; CHARAUDEAU 2006; PAVEAU 2006. AF INTERLOCUTOR. Interlocutorul este persoana participantă la o conversație, căreia i se adresează locutorul și care la rîndul său
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
a n a l i z a d i s c u r s u l u i, interpretarea devine operantă îndeosebi în cazul discursului dialogic, deși ea nu lipsește în nici una dintre speciile discursive. V. alteritate, dialog, dialogism, interdiscurs, intertext. GREIMAS - COURTES 1993; MOESCHLER - REBOUL 1994; DUCROT - SCHAEFFER 1995; DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001; VARO - LINARES 2004. RN INTERSUBIECTIVITATE. Prin intersubiectivitate se înțelege proprietatea de a fi valabil pentru mai mult de un subiect, astfel încît un adevăr recunoscut în general
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
și un interlocutor, iar finalizarea, transmiterea de informații, este posibilă deoarece între cei doi există o legătură, o convenție (implicită) de a înțelege aceleași lucruri prin aceleași enunțuri. V. alteritate, comunicare, dialog, dialogism. DUBOIS 1973; FLEW 1984; COSERIU 1994. RN INTERTEXT. Prin intertext se înțelege discursul sau ansamblul discursurilor (ori textelor), exterioare și anterioare, cu care un discurs intră în interacțiune în tratarea unui subiect. Altfel spus, intertextul este ansamblul fragmentelor invocate (citații, aluzii, parafrazări etc.) în realizarea unui text, pe
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
interlocutor, iar finalizarea, transmiterea de informații, este posibilă deoarece între cei doi există o legătură, o convenție (implicită) de a înțelege aceleași lucruri prin aceleași enunțuri. V. alteritate, comunicare, dialog, dialogism. DUBOIS 1973; FLEW 1984; COSERIU 1994. RN INTERTEXT. Prin intertext se înțelege discursul sau ansamblul discursurilor (ori textelor), exterioare și anterioare, cu care un discurs intră în interacțiune în tratarea unui subiect. Altfel spus, intertextul este ansamblul fragmentelor invocate (citații, aluzii, parafrazări etc.) în realizarea unui text, pe baza cărora
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]