705 matches
-
Iuda, poezie, 2o11; Un om, o flacără..., mo- nografie, 2o11, iar din cuprinsul acestor cărți am desprins ideea că domnul George Că- lin e un scriitor puternic, stăpân pe condei, care prin idei filozofice în jurul cărora cir- cumscrie metafore textuale, intertextuale, transparente, dă frâu liber versului într-o flu- idizare a fonemelor. Cu toată filozofia, poezia domnului Călin e o poezie accesibilă tu- turor cititorilor, prin simplitatea construcției versului, compoziției oricărei strofe, în ge- neral a poeziei. Imaginația poetul George Călin
CUM L-AM CUNOSCUT PE DOMNUL GEORGE CĂLIN de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1846 din 20 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/ion_i_paraianu_1453315846.html [Corola-blog/BlogPost/371052_a_372381]
-
la Gellu Naum). Evanghelia Cerului - Zodii de poet, carte singulară de lectură și compoziție, concepută într-o manieră originală de poetul Theodor Răpan, aduce în peisajul literar un text nou, pe baza intertextualității, pe care îl numim REFLINTEXT (reflex literar intertextual), o formă de introspecție a sinelui, în care privirea în oglindă, referențialitatea, redefinirea poeticului, subtilitatea metaforei, plăsmuirea unui univers propriu, insolitul imaginilor artistice, dobândesc noi valențe estetice. Cea de-a treia Evanghelie, a Tăcerii, vine cu un alt tip de
TESTAMENT ÎN ALFABETUL TĂCERII de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 1143 din 16 februarie 2014 by http://confluente.ro/Testament_in_alfabetul_tacer_nicoleta_milea_1392502263.html [Corola-blog/BlogPost/364091_a_365420]
-
frazei, puritatea lexicală a creației, folosirea timpurilor verbale - sum-esse-fui - care implică metafora dinamică. Cu riscul de a mă repeta, subliniez că Evangheliile lirice aduc în peisajul literar un text nou, pe baza intertextualității, pe care îl numim „reflintext” (reflex literar intertextual), dar și „autoreflexul”, ca forme de introspecție a sinelui, în care privirea în oglindă, referențialitatea, redefinirea poeticului, subtilitatea metaforei, plăsmuirea unui univers propriu, insolitul imaginilor artistice dobândesc noi valențe estetice. O calitate fundamentală o identificăm în capacitatea autorului lor de
APOCALIPSA DUPA THEODOR RAPAN SAU VOCATIA UNIVERSALULUI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 556 din 09 iulie 2012 by http://confluente.ro/Apocalipsa_dupa_theodor_rapan_sau_vocati_nicoleta_milea_1341852615.html [Corola-blog/BlogPost/341955_a_343284]
-
postmodern' trebuie privit mai degrabă ca o gradație iar nu ca un tip nou, o continuare, iar nu o ruptură. Un teoretician al acestei idei este Marshall Berman, a cărui carte "All That is Solid Melts into Air" (un citat intertextual din Karl Marx) reflectă chiar în titlul ei natura fluidă și ubicuă a modernității. Postmodernismul, ca fenomen artistic, filozofic și chiar social înclină spre formele deschise, ludice, provizorii, este un discurs al ironiei și al fragmentelor, implicând arta și științele
Postmodernism () [Corola-website/Science/297646_a_298975]
-
pare, este că filmul mobilizează texte scrise pentru un scop exclusiv stilistic, de a gâdila plăcut spectatorul (post)modern cu ceva „vechi” într-un ambalaj nou: „... esențial e că <i>Aferim!</i> te transformă într-un spectator cu toate simțurile intertextuale în alertă, conștient că tot ce se spune & se vede pe ecran e susceptibil să vină de undeva din memoria genului, reciclat & reintepretat & făcut nou. Performanța filmului, altfel spus, e că reușește să facă vechiul cu totul
Aferim! și construcția alterității. Câteva scene () [Corola-website/Science/295836_a_297165]
-
în permanență pentru a se propune reciproc ca dublul unuia al celuilalt sau ca dublul uneia al celeilalte”. În "romanul istoric" se pot citi și alte texte, uneori singurele ce atestă anumite evenimente istorice, relația dintre ele fiind, evident, una intertextuală. Cititorul unui roman istoric este transpus imaginar într-o lume preexistentă conținutului textual citit, el „trăiește” conținutul imaginar al altor texte, acolo unde au existat „într-adevăr” anumite realități atestate documentar. Invers, autorul va cerceta mai întâi foarte atent cronici
Roman istoric () [Corola-website/Science/306850_a_308179]
-
al IX-lea, actele senzaționale (precum tentativa de sinucidere a lui Treplev) nu sunt prezentate pe scenă. Personajele tind să vorbească pe ocolite mai degrabă decât să se adreseze direct, o practică dramatică cunoscută ca subtext. Piesa prezintă o relație intertextuală cu ‘Hamlet’. Arkadina și Treplev citează versuri din această piesă înainte ca piesa în piesă din primul act să aibă loc. De asemenea, găsim și foarte multe aluzii la detaliile complotului din ‘Hamlet’. De exemplu, Treplev încearcă să își recâștige
Pescărușul () [Corola-website/Science/314726_a_316055]
-
s-au păstrat doar treizeci. Ğahiz Această carte este scrisă pe la sfârșitul vieții lui al-Ğahiz. Ea însumează nu numai experiența unei vieți de cercetare și studiu, ci și materialul adunat de alții, arabi și de alte neamuri, într-o manieră intertextuală sui- generis, specifică acelor cărți despre care se spune că aparțin unui gen aparte, numit adab. La fel ca și alte lucrări de acest tip "Bayan", retorica, elocvența, nu presupune o organizare strictă, ea trece de la un subiect la altul
Al-Jahiz () [Corola-website/Science/317739_a_319068]
-
un fenomen real și unul imaginat. În cursul secolului al XVIII-lea sodomia s-a identificat cu efeminitatea sau în opoziție cu o conduită virilă. În privința acesta, Ian McCormick susține că 'o interpretare și imaginativă implică o serie de intervenții intertextuale în care istoria devine o poveste falsuri și reconstrucții în dezbatere aprinsă cu, și în jurul, heterosexualității „dominante”... Deconstrucția a ceea ce credem că vedem poate implica reconstrucția noastră în moduri surprinzătoare și neașteptate.' În Biblia iudaică, Sodoma era un oraș distrus
Sodomie () [Corola-website/Science/305568_a_306897]
-
John Philip Sousa. Nu a fost prima opțiune a Pitonilor dar această înregistrare din arhivele BBC era în domeniul public, și deci gratis. Folosirea animațiilor suprarealiste, de tip colaj și stop motion ale lui Gilliam a fost încă un element intertextual inovator al stilului Piton. Multe dintre imaginile folosite de Gilliam erau preluate din opere de artă faimoase, precum și din ilustrații și gravuri victoriene. Piciorul uriaș care zdrobește titlul emisiunii la finalul prezentării distribuției, este de fapt piciorul lui Cupid, decupat
Monty Python () [Corola-website/Science/309765_a_311094]
-
public american, este îndrăgostit de maraton, a alergat într-o cursă de maraton în Grecia, și a scris o carte de memorii ale unui alegător de cursă lungă. Succesul romanului "Pădurea norvegiană" (ノルウェイの森 "Noruwei no mori", titlul conține o trimitere intertextuală la celebrul cântec "Norwegian Wood" al formației Beatles), devenit bestseller în 1987, l-a făcut cunoscut nu numai în Japonia, ci și în lumea largă. Romanul a fost ecranizat în 2010, Opera lui Murakami cuprinde (lista nu este exhaustivă): A
Haruki Murakami () [Corola-website/Science/297116_a_298445]
-
matur - ce-i drept - care si-a construit obsesiv propria lume poetică: aceleași imagini, personaje, obiecte, ca în filmele lui Tarkovski. Harrum este deja un roman poetic, nu un simplu șir de poeme. Textele se află prinse într-o rețea intertextuală care te transportă de la Mallarmé și a lui roză mentală la Eminescu, la René Char, Iova și Paul Daian, Felix Lupu, te poartă prin Vechiul Testament. Mai ales ultima parte a volumului, cea de inedite intitulată Addenda este propriu-zis un hiper-text
Ludicul și autoironia by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/12070_a_13395]
-
exprimărilor căutate și arabescurilor stilistice un condei sec, neutru și rece de la care singurele abateri sunt pasajele intens (auto)ironice. Orwell nu face nicăieri paradă de cultură, refuză orice referințe și evită pasaje pe care astăzi le-am putea numi intertextuale. În plus, tratează temele într-un mod cât mai atipic cu putință, din unghiul la care este cel mai puțin probabil ca un cititor să se aștepte. De exemplu, abordând subiectul dezinteresului cititorilor față de lectură sub pretextul că mai toate
Verdictele lui Orwell by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/5048_a_6373]
-
fi constituit dintr-o îmbinare a structurilor epice europene curente cu elemente literare autohtone de mare circulație, precum epistolaritatea, retorica, dramaturgia istorică și baladescul. Demonstrația se întemeiază pe argumente literare, culturale și de istoria mentalităților, plecându-se atât de la paradigme intertextuale, cât și de la posibilitățile oferite de interacțiunea dintre „lectura” textului de bază și „interpretarea” lui. Pelerinaj spre ființă (1999) este un „eseu asupra imaginarului poetic eminescian” condus de principiul diacroniei. Autorul apreciază că opera lui Eminescu reprezintă una din cele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287997_a_289326]
-
355, consecința acestei atitudini nostalgic-ironice fiind aceea că, în ultimă instanță, amintirile adevărate nu mai pot fi deosebite de cele false: toate sunt, metaforic, niște obiecte de joacă, mingi pe care le ții în brațe etc. Semnificativă este și referința intertextuală din ultimele versuri; aluzia la acel personaj „dintr-o carte celebră” (desigur Infernul lui Dante), care își purta în mâini propriul cap, luminându-și drumul, sugerează, pe de o parte, că delimitarea ficțiunii de non-ficțiune nu se poate face odată
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
ca o lume esențialmente ipotetică: fiecare poem nu e altceva decât diagrama acestei dinamici a aproximării realului și, odată cu el, a propriei substanțe a eului 356. Sunt puține poemele în care natura idiosincratic livrescă a inspirației poetului și caracterul inevitabil intertextual al construcțiilor cad în plan secund, în favoarea elementului autobiografic. Bunăoară poemul poveste scurtă, inclus tot în volumul de debut din 1968, este unul dintre cele mai grăitoare în acest sens: acum foarte mulți ani, am fost într-o seară în
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
i se povestea despre sora lui, care ar fi fost și ea mai mare dacă nu murea la o vârstă fragedă, înainte de nașterea sa357. Ceea ce surprinde aici este renunțarea la orice fel de poeticitate manifestă - nici măcar (auto)ironia sau aluziile intertextuale nu mai sunt evidente - în favoarea prezentării nude, neutre a unor amintiri aparent insignifiante. „Cadrul”, reprezentat de orașul misterios din apropierea mării, este vag individualizat încă din primele versuri prin câteva detalii voit banale (lumina slabă a soarelui, marea apărând la capătul
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
nu are practic prea multe în comun cu lumea occidentală a simulacrelor, în afară de aceeași inaderență la real). În poemele lui Mircea Ivănescu s-ar părea că avem de-a face cu o gamă largă de forme ale evaziunii. Toate referințele intertextuale, toate aluziile livrești și ingenioasele mises en abyme, luate împreună, nu aveau practic - cum observa Matei Călinescu - „nici o atingere cu lumea înconjurătoare, ba chiar puteau fi folosite, împreună cu alte mijloace poetice și lingvistice pentru crearea unei lumi artificiale (...) ermetic izolată
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
de păianjeni. Pe canalele indiferenței, avuțiile se scurg ireversibil în conturi dubioase. Deprofesionalizarea și aculturația se extind. Miturile ideologice infestează modelele culturale individuale și de grup, generând alte morfologii culturale dezavantajoase. Timp de aproape cincizeci de ani, esticii au parcurs "intertextual", pe vârste și în limbile naționalităților, poveștile (așa-numitele "metanarațiuni") despre izbânzile comunitariste "exemplare" ale bolșevicilor Rusiei de la începutul secolului trecut, pe care le-au "aplicat creator" în efemerele lor republici populare. De fapt, cruzimile războiului civil de după revoluția din
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
scriu cu o mână și revin cu cealaltă) decât, nu-i așa, spontaneității poetice. Legitime fiind, aceste observații descriptive nu mi se par totuși esențiale. Cum nici speculația livrescă n-o consider numaidecât necesară. Se poate, desigur, discuta și așa, intertextual: de pildă, poemul Din depărtare (de la pp. 15-16) poate fi urmărit ca o rescriere a cunoscutei Elegii a doua a lui Nichita Stănescu. Avem toate argumentele pentru a face asta. Imaginile consună: „Ține minte - îmi spun - ține minte:/ un zeu
Din nou acasă, pe Câmpia Armaghedonului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2467_a_3792]
-
ți-l oferă o recenzie - stilul alert al lui Searle te "păcălește", cîștigîndu-te mai mult decît e poate cazul, conceptele propuse de filosof se "aglomerează" într-un sistem cu o arhitectură destul de complicată, discursul său, polemic și malițios, e constant intertextual, deși filosoful "are aerul" de a fi primul care își alege exemple precum regulile jocului de șah ori performative ca cele în detaliu analizate de Austin, profesorul său de la Oxford. O prezentare schematică a ideilor lui Searle riscă să "naivizeze
Limbaj și instituții sociale by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15470_a_16795]
-
Cei doi Foucault S-a spus exact despre Umberto Eco că este un „mare manipulator“ de materiale semiotice care nu-i aparțin. Dacă reducem intertextualitatea la accepția semiozică cea mai exterioară, atunci se poate vorbi, Într-adevăr, de o metodă intertextuală pe care semiologul o aplică tale-quale În procesul creativ, fără să se preocupe În vreun fel de originalitatea scriiturii. Prin definiție, scriitorul semiolog nu suferă de complexul acesta. Mare scormonitor de texte (mai mult sau mai puțin apocrife), romancierul face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
pe care-l exhibă personajul, are accentele virulente ale pamfletului din Scrisoarea III: "Așa-i trebuie țării... mama lui, lui Apolodor din Damasc că a făcut podul peste Dunăre. să ne vie toți gușații din Balcani..."58 Textul capătă valențe intertextuale. O viziune, cu totul nouă, asupra sinuciderii lui Ladima ne-o aduce celălalt prieten al său, Cibănoiu. Convingerea sa este că gestul s-ar explica nu numai prin certitudinea tardivă și chinuitoare a poetului de a fi iubit o prostituată
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
nu poate fi expediată printr-o simplă constatare, așa cum a procedat criticul. Cine citește piesa lui Camil Petrescu, cu o "lentilă" eminesciană, realizează că textul, în unele părți ale sale, dobândește o structură mozaicată, alcătuită din replici cu un caracter intertextual eminamente eminescian și chiar din unele mituri comune celor doi autori. Prinsă în mrejele iubirii țesute de doi bărbați (asemeni Cătălinei), Alta rostește, astfel, aserțiuni pronunțat intertextuale. E de discutat dacă această intenționalitate nu demonstrează, din partea dramaturgului, dorința non-echivocă de
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
părți ale sale, dobândește o structură mozaicată, alcătuită din replici cu un caracter intertextual eminamente eminescian și chiar din unele mituri comune celor doi autori. Prinsă în mrejele iubirii țesute de doi bărbați (asemeni Cătălinei), Alta rostește, astfel, aserțiuni pronunțat intertextuale. E de discutat dacă această intenționalitate nu demonstrează, din partea dramaturgului, dorința non-echivocă de a reconstitui un subiect în continuarea Luceafărului: "Alta: Dragul meu, fă un gest...fii brav, fii superb! Așa cum te-am visat...Mori pentru o clipă de iubire
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]