30 matches
-
lat. udus, respectiv lat. mutus. În alte cazuri însă, putem stabili originea latină a unui cuvânt românesc numai dacă știm că există o serie de corespondențe între sunetele latinești și cele românești din perspectiva istoriei limbii. Dacă știm că l intervocalic din latină devine r, putem cu ușurință să vedem că rom. soare și rom. sare provin din lat. solem și lat. salem, care au același sens. Putem să presupunem și că rom. tare vine din lat. talis „astfel de, așa
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
un cuvânt provine din latină sau nu. De exemplu, nu poate fi moștenit din latină un cuvânt românesc care are cl sau gl (a înclina, clar, glandă), după cum nici bilă „fiere“ nu poate veni din lat. bilis „fiere“, fiindcă l intervocalic din cuvântul latinesc nu a devenit r în corespondentul său românesc. Nu o dată, în viață unui cuvânt moștenit au intervenit mai multe legi fonetice, ceea ce face dificilă descoperirea etimonului latin. Îmi place să citez ca exemplu cuvântul măruntaie, care continuă
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
h În următoarele cazuri: Christos → Christos; chor → cor; character → caracter; duch → duh; monarch → monarh; paroch → paroh etc.; - qu se transcrie c În următoarele situații: qualitate → calitate; que → ce; quantitate → cantitate; quare → care sau cv În: eloquent → elocvent; adequat → adecvat; - s intervocalic, urmat de sonore sau În poziție finală, se transcrie z, conform ortografiei actuale. De exemplu: desgust → dezgust; isbuti → izbuti; poesie → poezie; rosă → roză; tesă → teză; isvor → izvor; desbrăca → dezbrăca; frances → francez; engles → englez etc.; - s se păstrează În: esemplu, espunere
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
frances → francez; engles → englez etc.; - s se păstrează În: esemplu, espunere, estract etc., unde corespunde pronunțării unei anumite etape lingvistice. Formele recomandate azi de limba literară sunt: exemplu, expunere, extract etc. O problemă specială se pune În cazul lui s intervocalic din cuvântul filosofie. Revista de specialitate continuă să se numească Revista de filosofie. DOOM (ediția a II-a) acceptă ambele variante. Grupurile ti (pentru ț) și si (pentru ș) se vor transcrie ț și ș. De exemplu: fatia → fața; asia
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
Blaga este orientată spre limba populară (p.184) și că românii ar trebui să scrie filosofie, iar nu filozofie, fiindcă așa se scrie în majoritatea limbilor europene (p.182). Acele limbi însă (excepție făcînd spaniola) au regula pronunției lui s intervocalic ca z, în vreme ce româna nu are o asemenea regulă, astfel încît între pronunția din limbile europene și scrierea românească cu z există o deplină concordanță. 396 Spațiul mioritic, în Lucian Blaga, Opere, vol. IX, p.313 ș.u. 397 Vezi
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]