87 matches
-
and matters în an existențial voyage, be it longer or just at the beginning. Walter Chiurlea gathers his poems în a “2009 Cry”. În his texts, there is an alternation between the modern and classic norms of the poetic discourse; intimism intersects with reflections and nostalgias that characterize a soul which is ”a wanderer through my own youth”, a soul for which life is a continuous search and a possible expectation în a non-calculable passage. Nostalgia though is not a mere
SUB SEMNUL TRECERII de CONSTANTIN DRAM în ediţia nr. 728 din 28 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350759_a_352088]
-
poezia face posibilă uimirea, o dimensiune a miraculosului. Universul devine roditor, fecund, plin, totul e „sămânță și freamăt” vital. A jubila înseamnă a trăi. Poezie a cuplului, a maternității și a viețuirii casnice, lipsită de grandilocvență și ferită de riscul intimismului, fiindcă alungă retorica și sentimentalismul, cultivând sistematic emoția : „Luciditatea împinge-n sânge vietăți oribile” dar câtă luciditate atâta constiința a nevoii de poezie. Jubilația se naște dintr-o suferință învinsă, lumea e transfigurată ca o condiție a supraviețuirii. Poezia Angelei
ANGELA NACHE „MIRACULUM” PREFAŢĂ DE MIRCEA IORGULESCU de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 335 din 01 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351007_a_352336]
-
1998, traducere de Claudia Ioana Doroholschi și Ioana Ploeșteanu. Serna, Pierre, Nobilul, În Omul Luminilor, Iași, Polirom, 2000, volum coordonat de Michel Vovelle, traducere din limba franceză de Ingrid Ilinca, postfață de Radu Toma. Simion, Eugen, Ficțiunea jurnalului intim. II, Intimismul european, București, Editura Univers Enciclopedic, 2002. Simmel, Georg, Cultura filosofică. Despre aventură, sexe și criza modernului, București, Editura Humanitas, 1998, traducere de Nicolae Stoian și Magdalena Popescu-Marin. Tadié, Jean-Yves, Marcel Proust. Biographie, Paris, Gallimard, 1996. Taine, Hyppolyte, Notes sur Paris
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
L., prin Macedonski, s-a aflat pe o poziție negativistă (explicabilă, în parte, prin eforturile de a impune o poezie pe care gustul epocii încă nu o accepta, dar agravată de patimă și de invidie). Constantă, structurală, rămâne opoziția față de intimismul elegiac și față de tradiționalism. Excesele moderniste sub semnul cărora a fost așezată revista sunt totuși rare. Poezia parnasiană, picturală și obiectivistă, este respinsă pentru lipsa „simțământului” (Bonifaciu Florescu, Despre poezia descriptivă). Articolele lui Macedonski Poezia viitorului (1892) și În pragul
LITERATORUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287826_a_289155]
-
obligând însă revista la o polemică cu N. Iorga, semnată de Ioan P. Lazăr. Alt moment polemic este provocat, în 1909, de apariția volumului Poezii al lui Emil Isac, atacat violent tot de Dionisie Stoica, din pricina modernismului său, văzut ca „intimism agresiv”. Traducerile apărute de-a lungul timpului în G. de d. aduc în prim-plan scrieri de Alphonse Daudet, Jules Verne, Lev Tolstoi, Kostolány Aranka, presărate printre povești și anecdote, snoave și poezii populare. În perioada 1907-1911, revista capătă un
GAZETA DE DUMINICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287188_a_288517]
-
unui pribeag, unei fete ce cântă, uneia care plânge, unei „fecioare bătrâne”, unei „noi Magdalene”, care plânge, de asemenea, unei „femei trecute”, care „vorbește cu toamna”, unui „apostol nebun”. Toate aceste modalități ale desentimentalizării - sau oricum, ale atenuării sentimentalității - mențin intimismul în marginile unei discreții delicate, chiar dacă nu îl ridică permanent la condiția artistului. Dar ele introduc în poezie note simboliste. Acestea se precizează printr-o fluență muzicală de factură minoră, produsă prin repetiții, tehnica laitmotivului, prin multiplicarea rimelor, îndeosebi a
FARAGO-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286956_a_288285]
-
pe insulă, reprezentată la Teatrul Național din Craiova în stagiunile 1982-1985, nu o impune ca dramaturg. Un progres evident îl constituie cel de-al doilea volum de versuri, Paradis pentru ziua de luni (1983), în care renunță la discursivitatea și intimismul mărunt din primele poeme, înlocuindu-le cu o lirică sobră, reflexivă, care preferă să sugereze decât să exprime concret evenimentele, lucrurile, vocile, percepute acum într-un vortex sinestezic. Poemele, ce se constituie într-o „aplecare riscantă peste balustrada eului”, păstrează
FIRAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287007_a_288336]
-
Acceptarea biografismului în programul liric poate constitui chiar un jalon al traiectoriei lui literare, diferit apreciată de exegeți: dacă Eugen Simion consideră refuzul realului drept o constantă a unei poezii exclusiv autoreferențiale, Nicolae Manolescu descoperă în Manualul autorului (1989) un intimism caligrafic și reflexiv, unele concesii făcute biograficului fiind interpretate ca un semn de oboseală a textualismului. Poezie a poeziei, deschisă deopotrivă spre lume și spre ființa poetului care se automărturisește prin scrisul său, se află și în Poemul cu latura
GHIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287276_a_288605]
-
analiza relațiilor dintre individ și lumea în care trăiește sau, mai bine, [...] a gradului de libertate îngăduit de societate individului” (Nicolae Manolescu). Tema, desigur îndrăzneață și delicată în contextul istoric al apariției romanului, e tratată cu relevanță. Persistă aplecarea spre intimism, dar apare un spor de comentarii analitice auctoriale pe tărâmul psihologismului, frizând uneori fastidiosul și vădind obsesia interpretării micilor gesturi uzuale ca elemente ale codului nescris al unui joc al disimulării. Romanului Magdalena avea să i se reproșeze afilierea forțată
GIUGARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287283_a_288612]
-
deosebită, unele încearcă analiza dramelor feminine, ca în Mireasă: o tânără, care află chiar în ziua nunții că mirele a fugit cu prietena ei cea mai bună, își potolește „sângele aprins” călugărindu-se. Reușitele prozatoarei sunt mai ales pe linia intimismului de salon, a melodramei educative (Departe de lume, Aci, pe pământ), și a documentului evocator (Maialul). Un roman, Martirii (1908), evocă drama românilor transilvăneni, tentativele de a rezista deznaționalizării și de a nu-și pierde omenia. Piesele scrise de H.
HODOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287440_a_288769]
-
numai în bibliografia autorului, ci și în peisajul general al criticii literare. Conținutul specific al fiecărui volum e semnificat sintetic de titlu. Primul tom, intitulat Există o poetică a jurnalului?, examinează pe larg - teoretic și demonstrativ - chestiunea enunțată. Al doilea, Intimismul european, investighează cu armele criticii literare scrierile diaristice - intime, subiective, confesive - a peste douăzeci de autori iluștri ori reprezentativi pentru acest gen, de la Samuel Pepys, Amiel, Benjamin Constant la Paul Léautaud, Franz Kafka, Cesare Pavese, Anaïs Nin, Raymond Queneau sau
SIMION-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289682_a_291011]
-
deosebire atras. În 2001 înființează Editura Esoteria, unde își va publica ultimele cărți. În poezie Ț. a adoptat o variantă aparte față de cei numiți de G. Călinescu „suprarealiști bucovineni”: amalgamează figurația tradițională (motive de basm și baladă) cu onirisme bizare, intimismul cu demitizarea, confidența mistificată cu incoerența conceptuală și artificiozitatea construcției frastice. Îndatorat formulelor ermetizante, autorul Lavei intermediare (1970) urmează mai ales principiul marinettist al „cuvintelor în libertate”. Vidate de sens, cuvintele „eliberate” compun imagini „în libertate”, aproape niște monștri imagistici
ŢUGUI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290294_a_291623]
-
relativ evazionism în raport cu somațiile cotidianului, atitudine interpretată ulterior, nu numai în ce îl privește pe T., ca o stratagemă menită să permită conturarea unei realități alienante prin refugiul în impersonal, în vizionarism abstract, într-un orfism patetic ori într-un intimism cerebralizat, distilat în metafizic ori învestit ca receptacul al scrutării moralului și ontologicului. Poetul se înfățișează ca un iscusit versificator al trăirilor juvenile, solar și jubilativ, nu fără profunditate și melancolie, cu o exprimare ceremonioasă, recurgând la un arsenal retoric
TUDORAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290290_a_291619]
-
asemenea poeților latini / puterea proslăvirii și geniul lor bogat / să cânt delicatețea picioarelor ce-au stat / întinse goale-n umbră sub brațe de smochini”. Începând cu poezia din Marathon (1936), poate sub influența grupării Iconar, al cărei program îl împărtășește, intimismul muzical e copleșit de vizualul iconografic, efuziunea sentimentală se condensează în contemplație. Iubitei frenetice i se substituie „o fată ca Iisus de doisprezece ani”, sunt contemplați „patriarhi biblici cu barba ca iernile / și mantii albe ca helgile”, care ies din
ZAHARIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290687_a_292016]
-
nesiguranță în perceperea realului, ca expresie a inconsistenței și a evanescentului. Poeziile privilegiază metamorfoza prin mișcare regresivă către germinativ („Orele lichide până la țărmuri curg / Și trupul îmi descrește în neștire” - Stăvilare). Influențe din Ion Minulescu sunt evidente în amestecul de intimism melancolic și sugestivitate căutată. De altfel, V. se remarcă prin culorile, parfumurile, artificiile punerii în pagină („Splendoarea lumii pe zilele de soare / Pe trandafirii rozalii, sublimi, / Pudră căzând în marmore ușoare, / În muguri răcoroși de heruvimi”), iar realul este adesea
VOINEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290626_a_291955]
-
un deceniu de Maria Banuș, iar cu Nina Cassian debutând concomitent, P. nu lansa, asemenea celor două, o „voce” poetică sau un mesaj aparte. Obținând intermitent acuratețe formală, ea etala doar o foame juvenilă de expresie, distonând cu înclinările spre intimism și dezabuzare. Document pentru starea de spirit a unei vârste biografice dar mai ales literare, placheta, firavă, Visele Babei Dochia încerca, prin cele trei cicluri din sumar, Umbra Negoiului, Umbra orașului și Umbra Omului, să sugereze un parcurs de emancipare
PORUMBACU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288980_a_290309]
-
Cronica”, „Bucovina literară” ș.a. Primele volume - Pe adresa copilăriei (1969), Versuri de vacanță (1973) - se adresează copiilor. Din 1974 va renunța la acest tip de poezie. Versurile din culegerile Cel din urmă (1974) și Scrisori către prieteni (1978) marchează un intimism întors către evocare și destăinuire potolită. Poetul este atras de o atmosferă incertă, ambiguă, dar care nu incită la debusolare, ci, dimpotrivă, la meditație calmă. Predomină seara, amurgul, umbra, se mizează pe nedumerire. Se invocă „suprafața istoriei”, deși în realitate
MURESEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288312_a_289641]
-
concentrare, cu mijloace retorice și elemente lexicale și anecdotice puține) - nu sunt parabole fluente și consecvente (deși semantizarea în manieră parabolică e frecvent utilizată, în secvențe scurte, articulate ca elementele unui puzzle), ci aproximări prudente ale unei confesiuni profunde. Aparentul intimism - uneori cu accente cinic-autoironice - e, de fapt, o modalitate piezișă de contemplare a ontologicului: „spre seară acolo în încăierările din piață/ în prelungirea străduțelor atone unde reproșurile /nu mai contenesc / printre tâmplele de porci, pe salteaua / în tunelul slinos / printre
PAVEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288735_a_290064]
-
ireductibil în chip univoc fie la tematică, fie la stil, asigurat de corelarea ingenioasă a acestora. Tematica majoră este configurată aici de investigarea raporturilor dintre Eros și Thanatos. P. reușește să acrediteze ceea ce s-ar putea numi o refondare a intimismului, repudiind deopotrivă autoanaliza verbioasă, explicarea intelectualistă, ca și lamentația gratuită sau exhibarea fervent autenticistă a interiorității, eventual sub semnul mizerabilismului provocator. SCRIERI: Narațiuni întâmplătoare, Cluj-Napoca, 1989; Poemul deshumat, Cluj-Napoca, 1994; Creier intermediar, Oradea, 1997; Întoarce-te, Esthera, Cluj-Napoca, 1999; Muncile
PAVEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288735_a_290064]
-
orgolioasă uneori, umilă altă dată, fantastă sau naturalistă. O atare „artă poetică” urmărește în fond o democratizare absolută a universului poetic: la nivelul limbajului propriu-zis, al temelor, al atitudinii față de ele. Vizate sunt aici în primul rând sentimentalismul minor, purismul, intimismul. Stilul adresativ liber șochează, bruschează „bunul-simț”. Violența este nelimitată. Lira „stiliștilor” îi pare lui P. „foanfă” și „rablagită”, aceștia sunt niște „maimuțoi”, „marțafoi”. Umanismul invocat teoretic are o solidă acoperire estetică. Tematica însăși e grandioasă. Este cântată în general germinația
PARASCHIVESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288691_a_290020]
-
făcea lumină // Eram voinic deși nu prea înalt / Nici astăzi nu mă dau pe-o crâșmă-ntreagă / Ca mine, când prin șnapsuri dau asalt / Nu era altul la măsea să tragă...”). În esență, lirica lui P. se afiliază mai degrabă intimismului livresc decât rebeliunii goliarde sau villonești, iar aceasta din urmă, când se manifestă, este învestită cu o tentă cărturărească. Mai convingătoare decât gesticulațiile potatorice sunt fără îndoială - deși par „desuete” - câteva pasteluri meditativ-nostalgice sau câteva schițe bucolice ori sentimental-peisagiste, precum
PACA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288599_a_289928]
-
autoperfecționa. Autorul volumului Émaux et camées pledează pentru autonomia esteticului, considerând arta scop, nu mijloc, afirmând că „orice artist care își propune altceva decât frumosul nu e artist”. Refuzându-se militantismului civic, poezia parnasiană se distanțează la fel de categoric și față de intimism. „Je ne te vendrai pas, mon ivresse et mon mal”, își previne Leconte de Lisle, într-o poezie, cititorul. În articole el condamnă explicit sentimentalismul, ia în derâdere lirismul lacrimogen, acuză poezia elegiacă de facilitate și de concesii inadmisibile făcute
PARNASIANISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288697_a_290026]
-
putea reda convingător preaplinul realității de tip nou, iată că tot În acest an o altă tendință primejdioasă pare că pândește poezia: cultul eului liric, În defavoarea eului colectiv (recte masele), Îndepărtarea poetului de la grijile și sarcinile colective și apropierea de intimismul tipic burghez, cultivarea livrescului, Într-un cuvânt un alt virus Încearcă să submineze vigoarea și militantismul liric: individualismul. Abia infiltrat, În numai două poezii, acesta este repede detectat de Scânteia, care, pentru a opri epidemia, administrează vaccinul, recte critica principială
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
de la principiile realismului socialist. Nu este greu de Înțeles că acest original „principiu” de creație: „eu și tema”duce de-a dreptul la individualism, neexcluzând totodată - fie evitarea studiului realității și deci schematismul, fie etalarea măruntelor impresii personale și deci intimismul. O asemenea orientare a călăuzit - mai mult sau mai puțin conștient - pe unii poeți, atunci când au Început să se refere În multe poezii, mai degrabă la plimbările lor În realitate și la ceea ce sugerează aceste plimbări (Victor Felea În poezia
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
impresionist într-o puzderie de notații lirice ingenioase. Cum autorul se definește în mod esențial ca virtuoz, va exersa posibilitățile metaforei, contururile căutate, prețioase ale desenului, tiparele dificile ale liedului și sonetului. Toate sunt convocate să stabilizeze fluxul capricios al intimismului, să-i dea consistență („dantele de sticlă belgiană, cristaline și reci”, sună caracterizarea lui Emil Isac). Veșmântul râvnit pentru aceste „miniaturi” și „oglinzi” duce gândul la o medievalitate uneori grațioasă, alteori semeață. Mai spontan, enunțul liric din ciclul complementar Cântece
BUCUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285907_a_287236]