7,824 matches
-
începe știrea. Corect ar fi fost "Cîteva zeci de simpatizanți...". CRONICA ROMÂNĂ în schimb îi consacră președintelui niște ditirambi cu care ar fi fost mulțumit și Ceaușescu dacă ar fi luat hotărîrea istorică să-și serbeze ziua de naștere în intimitate. "Ieri, președintele României a împlinit 72 de ani, Ion Iliescu un model politic unic pentru istoria postdecembristă". Cronicarul nu cunoaște motivul pentru care președintele Iliescu a preferat să-și serbeze fără fast ziua de naștere, dar dacă această decizie are
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15464_a_16789]
-
că autorul n-ar fi arătat oricui un astfel de bilet, ci doar unui om care-i era prieten destul de bun. Șocul deschiderii dosarului se amplifică. Nu era doar urmărire, ascultarea telefoanelor, ci se pe-trecea o distrugere sigură a intimității, a securității ultime. Nu de puține ori, în jurnal, autorul își notează reacțiile aberante, aproape clinice, rezultate din starea continuă de suspiciune (cu grijă alimentată de aparatul Securității). Uneori autorul adaugă note care-i precizează clar intenția: tinerii constituie o
Teroarea pe înțelesul copiilor by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15493_a_16818]
-
nația și instituțiile sale își vor reveni din amorțeala sărbătorilor. Dacă în decembrie am asistat la o încrucișare de săbii, de-acum înainte vom fi martorii unui război de gherilă: geamuri sparte, luări spectaculoase de prizonieri, violuri (de corespondență, de intimitate, de spații), vendete. Sărbătorile nu vor calma întru nimic tensiunea, din simplul motiv că s-a mers prea departe. Dacă Iliescu nu va urmări punerea în practică a ideilor enunțate în Parlament (îndeosebi lupta împotriva corupției) își pierde credibilitatea. în
Cântecul scrâșnit al amânarii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14396_a_15721]
-
lui Ion Gheorghiu dezvăluie o infailibilă continuitate și ea se sprijină pe două coordonate esențiale: o luciditate și un spirit analitic ieșite din comun și o particulară sensibilitate la ceremonialul baroc al culorii. Dacă în Grădini disponibilitatea sa analitică viza intimitatea materiei, structurile inaparente ale mineralului, vegetalului și biologicului, formelelor celulare și embrionare, în glosele plastice pe marginea lui Arcimboldo el ia în stăpînire o lume deja organizată cromatic și formal. Dar comportamentul său artistic nu suferă nici o modificare de fond
Alin Gheorghiu sau ezitările posterității by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14415_a_15740]
-
fost un "model" de sistematizare), modernizarea forțată al cărei principal rezultat a fost recăderea în premodernitatea de dinainte de război o dată cu dispariția dictaturii. Cartea are un public-țintă mai larg decît cititorul autohton, stilul în care e scrisă, evitînd trimiterile la o intimitate culturală cu lectorul, o recomandă ca o lucrare adresată specialiștilor în schimbarea politică. E, apoi, și un semnal de alarmă: dacă România nu va intra în Uniunea Europeană în 2009, "evoluția ei va fi chiar mai dezastruoasă"; dacă însă elitele politice
Antisemitism și inginerie socială by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14456_a_15781]
-
prin practică, prin filosofie și prin morală el este: adversar al conservatorismului și dușman al experimentului, individualist cu simțul proprietății, dar cu un puternic instinct al solidarității și cu un remarcabil respect pentru profesie, rezervat în fața zgomotului însă comunicativ în intimitate și gata oricînd să transmită fără emfază ceea ce știe, în raporturi bune cu lumea vizibilă și cu normele raționale pe care toate meseriile, chiar și cele creatoare, le au. Decalogul său uman și artistic este, aproximativ, acesta: 1. să nu
Decalogul artistului de mijloc by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14503_a_15828]
-
numeroase, dar concise cât privește viața personală. Portretul pe care Kunze i-l face dictatorului este foarte credibil - și asta se datorează îndeosebi faptului că pentru prima dată i se întocmește acestuia o cronologie politică integrală - și mai ales o intimitate, psihologică în primul rând. Dar autorul se dovedește inspirat și interesant mai ales prin considerațiile privind politica externă a regimului și a dictatorului, un loc important ocupându-l aici conexiunile și implicațiile germane ale acesteia. Cititorul va putea aproxima, de
Portretul unei dictaturi by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/14511_a_15836]
-
în urechi. Numai într-o țară ca a noastră se pune problema dacă Ristea Priboi trebuie să plătească ori nu pentru trecutul său pătat. Numai în pustiul moral vegheat de fantoma lui Ceaușescu un astfel de individ devine parte a intimității prim-ministeriale. O fi, ea, vina, individuală, dar asumarea crimei comise devine parte din moștenirea urmașilor. Sau, în cazul nostru, a "consiliaților".
Infernul ca parc de distracții by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14562_a_15887]
-
însă și "întîlniri miraculoase", cu prietenii, cu dragostea - evadările din cotidianul cenușiu și constrîngător. Accentele cad, evident, pe povestea de dragoste: "E prima oară cînd scriu surdă la fala, frumusețea sau urîtul vorbei, la efectul cuvintelor. Poate fi o nerușinare intimitatea evocată, poate ar trebui spusă altfel dragostea bărbat-femeie, evitat carnalul, prea trăitul. Dar eu nu scriu, ispășesc...". Cuvintele totuși și-au făcut efectul, proza e frumoasă, are o poeticitate profundă, fără a fi liricoidă (așa cum se întîmplă la cei mai mulți poeți
Cochilia lui Pagurus by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/14591_a_15916]
-
nivel conceptual, deși pornesc de la o scânteie anecdotică (darul evocării, spuneam - mai mult chiar decât pe cel al povestirii). Mi-a reținut atenția îndeosebi imaginea unui Perpessicius încă solid legat de o fabuloasă Brăilă, precum și relația de caldă și discretă intimitate intelectuală cu Zeletin. Poate că ar fi fost preferabil ca volumul să fie mai mult dedicat unor evocări pur și simplu liniare. El se prezintă, în forma sa de acum, într-o anume dezordine a priorităților, cele analitic-teoretice devansându-le
Vremurile autorilor by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/14646_a_15971]
-
de la sine înțeles că atîta vreme cît Simone Boue trăia, aceste scrisori nu aveau voie să vadă lumina tiparului. Doar moartea ei neașteptată m-a determinat, la rugămințile scriitorului Ulrich Horstmann, să scriu această carte, din cuprinsul căreia am exclus intimitățile. În ceea ce privește faptul că lectura romanului epistolar le-a încîntat mai degrabă pe cititoare și mai puțin pe cititorii masculini, aceasta s-ar putea datora, în eventualitatea unor resentimente machiste, superiorității pe care în relația dată, o deține femeia, prin tinerețea
Cu Friedgard Thoma, dincolo de Ușa interzisă by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13992_a_15317]
-
eternamente nevralgică: bătutul pe burtă la români. Sigur că după o jumătate de secol de crispare a relațiilor dintre indivizi (am cunoscut destui românași care mureau de admirație auzind că Pingelică Ceaușescu îi spunea soaței chiar și în momentele de intimitate "Tovarășa"!) orice detabuizare e normală, ba chiar binevenită. Dar de aici la pertu-ul cvasi-generalizat, la înrudirea cu forța prin apelative gen "nea Mitică", "nea Nelu", și la diminutivarea care o fi dând bine în curtea cu orătănii, dar sună (vorba
Gura analfabetă a poliglotului by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14054_a_15379]
-
și extrem de simpatic, care-a ajuns să descrețească până și fruntea vecinelor mele de palier, pensionare total inocente în materie de fotbal). Sursa acestei veritabile manii o constituie comentatorii sportivi, care urmăresc, desigur, să-și demonstreze atotștiința și gradul de intimitate cu vedetele driblingului, fentei, foarfecii și pasei în adâncime. După ce-au epuizat campionatul intern, plin de "Puiu", "Nelu", "Gigi" ori "Gică", au ajuns să joace bambilici și cu jucătorii străini. N-ai să-i auzi pronunțând, nici în ruptul
Gura analfabetă a poliglotului by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14054_a_15379]
-
sac: doar ne învârtim într-o bătătură planetară în care ne strigăm unii pe alții cum ne vine la gura poliglotă! E normal s-avem relații relaxate, să ne alintăm și dezmierdăm după pofta inimii. Dar există limite. Dacă, în intimitate, lui Eminescu, de exemplu, i se spunea "Titi", nu văd ce ne-ar îndreptăți pe noi să-l numim astfel, chiar dacă-i știm poezia pe de rost. Spunându-i "Titi" sau "Mișu", nu ne ridicăm la înălțimea lui, ci ne
Gura analfabetă a poliglotului by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14054_a_15379]
-
că e vorba de politicianul Vadim sau de antrenorul Dinu) se află un "Las-o mai moale, că știm noi cine ești și cum te-ai cățărat în poziția actuală!" Nota de derizoriu în care ne aruncă afirmarea mahalagistică a intimității n-ar fi atât de respingătoare dac-ar aparține unei afecțiuni reale. Dar despre ce afecțiune poate fi vorba când, de pildă, într-o emisiune de televiziune, un jalnic băgător de seamă la un club din București e făcut harcea-parcea
Gura analfabetă a poliglotului by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14054_a_15379]
-
lui Gabriel García Márquez au prins glas în lectura actorului Mario Adorf. Totuși imperativele și grijile prezentului și-au lăsat amprenta și asupra show-urilor literare sporindu-le atractivitatea: conflictul dintre civilizații și culturi, lupta dintre bine și rău, tiraniile intimității, temerile ecologiste, emanciparea feminină, dragostea și războiul... Litcologne a mai acordat în această a treia sa ediție un loc important și literaturii pentru copii și unui gen relativ mai puțin gustat pînă nu demult, dar foarte la modă acum: cărțile
Literatura în vremuri de război by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/14047_a_15372]
-
de la masa de joc." Este rezumat în această mărturisire sensul activ al puterii de a face, cât și baza respectivului sens: imbold, capacitate de opțiune, nevoie de continuitate, inclusă în încordarea și înverșunarea de a nu ceda, de franchețe, de intimitate cu documentul manuscris ori pagină tipărită. Și pe deasupra a orice, lupta cu inerțiile, indiferent de criterii și împrejurări. Oricum, piedici, indiferent de orgoliul manifestării sau de veghea benignă a automatizării, în materie de găsire a argumentelor. Cuvântul înainte este când
La volumul 21 by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14062_a_15387]
-
aproape, în alte zone ale scrierii, apoi în alte scrieri, în biografia și spiritualitatea autorului, reușind în cele din urmă să contureze o imagine a omului și a mesajului său văzute parcă de undeva de dinăuntru, dintr-o zonă de intimitate și de nemărturisire tulburătoare. Să ne reamintim ce anume cuprinde acest al VI-lea capitol: este " cine nu-și amintește textul poate își amintește mai ușor măiastrul film al lui Visconti " episodul balului în aristocraticul palat palermitan al principilor di
Lampedusa văzut de români by Smaranda Bratu Elian () [Corola-journal/Journalistic/14081_a_15406]
-
extraordinar de cald. Am rămas siderat ascultându-l! Latura mondenă a recepției acestui celest teritoriu era susținut de soția lui, Principesa Maruca. Gazda coresponda cu musafirii prin mici bilețele. Păstrez și astăzi câteva asemenea foșnitoare mesagii. - Cum era Enescu în intimitate? - Fermecător! De o imensă simplitate și tandrețe, fără nici un ifos. Datorită minunatului poet și muzicolog, pe nedrept uitatul Emanoil Ciomac am putut pătrunde în raiul muzicii enesciene. Am avut, așadar, privilegiul să-i "cunosc", firește, din afară, pe Enescu, pe
Barbu Brezianu: by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14113_a_15438]
-
fericise cu peste jumătate de veac în urmă. Erau ei înșiși străluminați de această tîrzie și tonică regăsire. Cumințenia pămîntului Încăperea largă și înaltă din strada Pangratti, atelierul meșterului, are urieșenie de templu, de for, dar și de căldură și intimitate de odaie dintr-o casă modestă de țară, unde trăiesc de-a valma oameni și vietăți într-o înfățișare de început de lume. Domesticul și solemnul se împreună. Se oficiază parcă, dar firescul omenesc e și el în elementul lui
Întîlniri cu Ion Irimescu by Grigore Ilisei () [Corola-journal/Journalistic/14234_a_15559]
-
coroniță pe mormînt.// Metalica, vibrînda a clopotelor jale/ Întreba care este misterul ce ne leagă/ de locul nașterii noastre. Ca un tunel// În care ne aruncăm spre o apă mai pură/ Amniotică, letală, maritală./ Colo, în Eliseu!..." (Ediție critică). În intimitatea substanței, constatăm o diminuare a furorii distructive, o îmblînzire a rigorilor avangardiste, ce parțial renunță la oarecum infantila lor poză compact teribilistă. Absurdul se mlădiază, devine delicat, înzestrîndu-se cu fragmente de pietate: "În nu foarte greaua curgere dinspre/ naștere spre
Comedia literaturii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15154_a_16479]
-
pune în scenă "ochiul orb", stigmat al mutilării gnoseologice. Ține să ne apară drept un damnat aidoma prezicătorilor antici a căror infirmitate constituia o pedeapsă a zeilor ofensați pentru că li s-au divulgat secretele ori pentru că li s-a violat intimitatea. Exemplu: Tiresias care și-a pierdut vederea deoarece a privit-o pe zeița Atena goală, pe cînd se scălda. Spre deosebire însă de acești predictori, poetul nostru nu aspiră să devină un devinator (ceea ce ar reprezenta o participare la lumea
Un poet al Nordului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15172_a_16497]
-
aude neîncetat și fiecare minut îți țăcăne în urechi. Orele însă nu înaintează. Deși Regele se apropie de moarte, deși rotițele se învîrtesc, deși secundarul muncește pe cadranul fizicii și metafizicii. Vedem asta și în burta mecanismului care își expune intimitatea. Aceasta-i pecetea anormalității normale în care trăim. Este însăși imaginea utopiei, definiția absurdului existenței - prizonieră a paradoxurilor, orgoliilor, imoralității, dezintegrării, putrefacției, nonsensului. Să rostești textul lui Eugène Ionesco este una din probele importante pentru un actor. Chiar și din
Sala tronului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15179_a_16504]
-
lucru posibil doar datorită absenței totale a spectatorilor. În școala noastră, la Malmö, la examenele din primul an, nu asistă nici măcar elevii din clasele superioare. Ca să nu existe nici o privire dinafară. Contextul debutului trebuie să asigure, grație celei mai stricte intimități, o libertate absolută. * Într-o zi, pe la începutul cursului, i-am spus unui elev: "renunță la teatru". Nu m-a înțeles, doar venise să facă teatru... Ca să faci teatru, trebuie, mai întâi, să-l uiți! În universitățile americane, am întâlnit
Radu Penciulescu - O confesiune by Delia Voicu () [Corola-journal/Journalistic/15202_a_16527]
-
morală. Vlad Zografi despre Viitorul e maculatură. Felul în care scrie acest dramaturg, în care alătură cuvintele și prinde ideile în verb, în forme și formule memorabile, felul în care apare plutind în această lume, posedînd-o de fapt pînă aproape de intimitatea fibrelor ei, aspectul inocent al unei replici care conține observații și sentințe usturătoare, vîrtejul perspectivelor, firesc, care te duce pe sus ca într-o nebunie oferindu-ți șansa distanțării ca să pricepi că ciudățenia se găsește în noi, în sistem, în
Dracul vorbește românește by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15250_a_16575]