79 matches
-
care cer, conform principiului perechilor de adiacență, producerea de către interlocutor a unui răspuns la stimul); (ii) să dea alocutorului semnale explicite că îi cedează cuvântul (secvențe de apel adresate interlocutorului - vocative, întrebări de confirmare); (iii) să recurgă la un contur intonațional terminal; (iv) să tacă; (v) să-i ofere interlocutorului semnale mimico-gestuale (îl privește fix, îl invită prin mimică și/sau gesturi să preia cuvântul, își relaxează brusc mușchii feței etc.). Accesul la cuvânt nu este însă reglementat de reguli foarte
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
de semnalizare a intențiilor interacționale: de pildă, intenția de a păstra cuvântul este semnalizată de vorbitorii din Europa Centrală și de Sud printr-un debit verbal mai mare și prin ridicarea tonului, iar de cei din Asia de Sud-Est printr-un contur intonațional ascendent, încetinirea ritmului vorbirii sau prin repetiție. În concluzie, de la o cultură la alta apar diferențe privind competiția pentru cuvânt: prezența sau absența ei, formele particulare de manifestare. 2.5.3. Semnalele de recepție (back-channels) Semnalele de recepție sunt intervenții
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
interculturală (dintre membrii unor grupuri/culturi diferite): cu cât diferențele de gestionare a spațiului și a timpului - incluzând distanțe, postúri, gesturi, atingeri, priviri etc. - sunt mai mici, cu atât interactanții se adaptează mai ușor. 2.7.1. Elementele paraverbale Contururile intonaționale, debitul verbal, înălțimea tonului sunt părți constitutive ale textului oral, constrânse cultural. Această variație este rezultatul interacțiunilor complexe dintre mai mulți factori, dintre care unii genetici, înnăscuți, alții rezultați în timpul interacțiunilor cu mediu sau între indivizi în cadrul vieții sociale. În
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
evita întreruperea vorbirii superiorului; când relațiile dintre vorbitori sunt de egalitate, atunci semnalele de recepție sunt frecvente, plasate de obicei spre sfârșitul replicii vorbitorului curent. Semnalele de recepție pot fi emfatizate prin mimică și gesturi, prin repetiție (da-da-da), prin marcare intonațională suplimentară. Uneori ele sunt integrate în perechea de adiacență printr-un conector specific (păi). În cadrul interacțiunii, accentul cade nu pe rezolvarea problemei, ci pe negocierea relațiilor interpersonale. Conservarea imaginii publice reciproce este scopul ambilor interlocutori, astfel încât aceștia se concentrează mai
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
opri în mod special asupra lexicului specific Arhipelagului, analizat anterior de destui comentatori ai lui Soljenițîn, Cecilia Maticiuc este interesată în ce măsură acesta poate spune ceva despre modul cum se construiește discursul personajului la nivel tematico-motivațional, la nivel stilistic, sintactic și intonațional. Cu alte cuvinte, în locul inventarierii lexicale, autoarea cărții a ales să investigheze ceea ce Bahtin numește "vocea", căreia îi relevă specificul de emisie, conținutul ideatic și afectiv, dar și strategia de a se raporta la alte voci și de a se
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
formei, se impun pentru vârstă preșcolarității: întrebări valorificând un vocabular adecvat vârstei, pronunțate corect; întrebări reflectând forma literară a limbii române și normele în uz ale acesteia (anumite forme de plural, de feminin, fenomenul acordului etc.); întrebări cu un contur intonațional precis, model pentru copii; formulări simple, de tip propozițional, clare, concise; construcții cu topică preponderent obiectivă etc. ( Selecția tipului/tipurilor de întrebare/întrebări, construcția acestora prin adaptarea din punctul de vedere al conținutului și al formei la particularitățile de vârstă
Elemente de didactică a activităţilor de educare a limbajului: (etapa preşcolarităţii) by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Administrative/1425_a_2667]
-
împărăția lui Șopticel, Telefonul fără fir, Aproape departe, Ne jucăm cu...sonorul (diferențieri ale intensității cu care se pronunță pentru ultimul exemplu, palete cu +, sau o telecomandă uriașă, eventual confecționată chiar de copii) etc.; intonația, semnele de punctuație: diferențierea curbelor intonaționale corespunzătoare construcțiilor enunțiative, interogative, exclamative sau neexclamative, exersarea acestora, asocierea lor cu semnele de punctuație (eventual, în forme stilizate, ca personaje, ca figurine cu mimici expresive etc.) Spune întreabă miră-te/bucură-te!, Prezentatorul de știri, Interviul, Sensibilul, Ce mi
Elemente de didactică a activităţilor de educare a limbajului: (etapa preşcolarităţii) by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Administrative/1425_a_2667]
-
Paris, că narativitatea muzicii ar trebui cercetată și la nivelul expresiei muzicale/Ănoncă musical și la nivelul interpretării muzicale/Ănonciation musicale. Mai înseamnă că există un tip de narativitate care transpare atunci când interpretul sau ascultătorul conectează un element din prediscursul intonațional sau colecția de motive din memoria colectivă cu o structură muzicală. Acest tip de narativitate nu poate fi analizat fără studiul interacțiunii dintre subiectul și obiectul implicate în procesul comunicării muzicale. În Cyberage Narratology: Computers, Metaphor and Narrative Marie-Laure Ryan
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2197]
-
Angela Nemeș și altele, în calitatea ei de profesoară de canto, domeniu în care a profesat scurtă vreme și la Conservatorul ieșean. Cine a urmărit-o evoluând în spectacole cu greu ar fi reușit să-i găsească cusururi în privința acurateței intonaționale, a trăirilor dramatice și a conturării caracterului personajului interpretat. Pentru acest motiv și pentru multă vreme, rămâne reper valoric greu de depășit pe scena din Iași! În sprijinul acestei afirmații stau mărturie câteva imprimări de excepție, păstrate în fonoteca de la
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
Oana Cioată - anul II și Alin Deleanu - anul I, a fost la înălțime. Toți au avut o prestație artistică de calitate, interpretând colinde dintre cele mai reprezentative, în diferite limbi străine! Fiecare solist s-a impus prin siguranță și acuratețe intonațională. Prin felul în care s-au prezentat, au dat o notă de profesionalism serii respective. Publicul i-a răsplătit, pe merit, cu aplauze. Ingenios a fost folosit cadrul din hol, decorat cu sugestive simboluri ale sărbătorilor de iarnă, din care
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
Disonanțele din partea de „raga“ au devenit parte constitutivă a modului la Stroe, iar solistul nu trece prin ele, așa cum se întâmplă îm muzica indiană, ci trebuie să le cânte, să insiste pe microtonii. Csendes reușește din plin acest lucru, diferențele intonaționale fiind evidente și pentru auzul neantrenat. Oare câte ore de studiu sunt necesare unui muzician care abordează repertoriul concertistic și cameral european de la Bach la ... Penderecki pentru a se adapta unei asemenea tratări a materialului sonor? Concertul pentru pian și
Privind spre Orient din Sala Radio by Cleopatra DAVID [Corola-journal/Journalistic/84006_a_85331]
-
Stravinski, Richard Strauss, Hindemith, Nabokov, Chaplin... cu douăzeci și cinci de ani în urmă, însuși compozitorul Olivier Messiaen a remarcat originalitatea absolută, cu totul promițătoare pe atunci, a creației muzicianului român. Este inițiator al conceptului de muzică spectrală, muzică ale cărei structuri intonaționale se poziționează în baza raporturilor dintre elementele spectrului sonor. Muzica sa, economic scrisă, se desfășoară, însă, pe spații largi, generoase. Rădulescu este un autor prolific. Crede cu putere în ceea ce face. Este unul dintre puținii compozitori români ce dispun de
Singurătatea artistului de cursă lungă by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/15596_a_16921]
-
străinătate, și s-a bucurat de două distribuții. În ultima din cele patru seri în care s-a desfășurat spectacolul, în rolul lui Rigoletto s-a aflat clujeanul Martin Fülöp. Deși a avut unele momente ezitante din punct de vedere intonațional, vocea, dar și calitatea interpretării și a jocului, îl califică pentru rolul bufonului, pe care îl redă obscur și luminos, crud și iubitor, aprig și vulnerabil. Italianca Romina Cascucci a adus pe scenă o Gilda mai matură decât cea cerută
Chicago Post by Norela Liviana COSTEA [Corola-journal/Journalistic/83476_a_84801]
-
mare” și din acest motiv dificil de manevrat, i-a făcut personajului adolescentei o intrare în scenă aproape ostentativă. Însă în acea seară, registrul acut a fost impresionant, salturile (în special cele din aria Caro nome), executate precis, fără probleme intonaționale, iar avantajul interpretării în limba maternă a adus multă expresivitate textului. Ducele - adus pe scenă de Paul Tabone, și el australian -, a fost cea mai surprinzătoare apariție din punct de vedere fizic. Tenorul are timbru vocal plăcut, și interpretarea celebrei
Chicago Post by Norela Liviana COSTEA [Corola-journal/Journalistic/83476_a_84801]
-
interpretarea celebrei arii La donna e mobile a fost efectuată fără dificultăți, vocea rămânând clară din punct de vedere timbral. S-au putut observa însă lipsuri la nivel de tehnică vocală, care au dus la dificultăți în ce privește precizia intonațională. Sparafucile și Maddalena au creat, în seara de 23 februarie un cuplu mafiot în adevăratul sens al cuvântului. Basul Petre Burcă a adus pe scenă figura caracteristică unui criminal de profesie; iar despre mezzosoprana rusoaică Polina Garaeva, se poate spune
Chicago Post by Norela Liviana COSTEA [Corola-journal/Journalistic/83476_a_84801]
-
actul sonor George Balint În mod curent, când ascultăm o operă muzicală, deja prin adjectivul de muzical îi și prezumăm o valoare estetică. În fond, la scară umană, a fi muzical înseamnă a fi cantabil, adică a putea fi abordat intonațional, printr-o redare vocală. Nu totdeauna însă muzicalitatea este reductibilă cantabilității și nu mereu autorul unei opere muzicale dorește să ne-o prezinte astfel. Uneori, muzicalitatea poate fi o condiție impusă, un tribut pe care autorul trebuie să-l plătească
Aspecte ale rela?iei timp ? oper? by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
TA imaginar. Un atare timp suspendă în fond dramatismul curgerii (temporalitatea), printr-un interval de temporizare. Astfel, în acord cu onirismul conștiinței, OS se închipuie pur artistic. Prin aceasta se produce glasul sau tonul poetic al OS, într-o variație intonațională care iese din confuzia alunecării și aproximării valorilor, păstrând doar profilul între aceastea, ca expresie intervalică. Putem spune că intervalitatea este o fereastră încrustată în continuitatea timpului, prin care putem privi la ceea ce era ocultat, dincolo de el, accesând astfel imaginea
Aspecte ale rela?iei timp ? oper? by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
de acompaniament, sub aspectul armăturii temporale. footnote>. Pe plan estetic, OS este valorizată sub aspectul frumosului, respectiv al muzicalității, într-o sintagmatizare căreia îi referim termenul de melosonie. Este stadiul corespondent unui al treilea nivel de interpretare, propriu abordării vocale (intonaționale) a OS. Într-o melosonie sunt deja însușite/cuprinse atât referințele metric-instrumentale cât și cele ale mișcărilor sufletești, contopit-sublimate prin adăugirea a ceea ce ține de imaginația/intuiția artistică, într-o expresie de cantabilitate (intonabilitate vocală). Melosonia se exprimă deci prin
Aspecte ale rela?iei timp ? oper? by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
această sincronie sintagmatizată, clipa anteriorității sau așteptării, asociată temporal cu aceea a incipitului sau atacului/articulării sonore, se constituie ca moment-punte, de trecere în stadiul următor. Printr-o a treia analogie, modalizarea din asincronie în sincronie corespunde aspectului de acordaj intonațional și/sau instrumental. Într-o sală de concerte ne este familiar să asistăm involuntar la acordaj, a cărui sonoritate este cu atât mai spectaculoasă cu cât este făcută de un ansamblu orchestral numeros. De obicei, după ce se dă tonul - ca
Aspecte ale rela?iei timp ? oper? by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
secole, unde - oare! - aveai posibilitatea să auzi acorduri curate? D. Av. - Astăzi, ambientul sonor joacă un rol important. Astăzi educația auzului nostru este cu totul alta. C. Il. - Nu ne putem permite să cântăm, să intonăm fals. D. Av. - Licențele intonaționale le acceptăm greu în imprimările maeștrilor trecutului. Acolo important rămâne sensul, natura comunicării, adevărul artistic. Pe de altă parte, în zilele noastre competiția joacă un rol covârșitor. C. Il. - Spiritul competiției a existat întotdeauna. în urmă cu două secole, Paganini
Violoncelistul Cătălin Ilea în dialog cu Dumitru Avakian by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/7369_a_8694]
-
în oratoriile bizantine ale lui Paul Constantinescu unitatea construcției este asigurată de unitatea limbajului, de originalitatea acestuia, de întrepătrunderea intimă a surselor, anume cântul popular și cântarea de strană, psaltică. Cântarea monodică prin semnificațiile spirituale ale acesteia, prin specificitatea ei intonațională de natură modală, se află la originile demersului componistic. Marile unisonuri corale sunt momente ale comuniunii spirituale. Polifonia corurilor ample are la bază cântul monodic. Rezultă, în felul ei, o gândire simfonică ce nu insistă nici asupra aspectului dezvoltător și
Concerte pascale by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/7392_a_8717]
-
în formula actuală - se pare, optimă - în primăvara anului 2012. Cei șase cântăreți profesioniști, cu toți studenți, absolvenți de studii superioare, masteranzi, s-au impus prin trăsături distinctive, cum sunt glasurile bine timbrate, omogenitatea de ansamblu, infailibilul simț ritmic, acuratețea intonațională, rafinamentul dozajului dinamic, diversitatea repertorială, inventivitatea improvizatorică individuală, ținuta scenică și nu în ultimul rând feeling-ul special al show-ului,- iată tot atâtea atribute recomandând grupul pentru exigențele oricărui podium festivalier de gen. Iată și numele celor șase interpreți alcătuind
Revela?ii ale anului 2012: ?Jazzappella? by Florian LUNGU () [Corola-journal/Journalistic/84023_a_85348]
-
sonor. Chiar și acolo unde virtuozitatea și insolitul își expun penajul, observăm că le lipsește strălucirea și prospețimea. Ori că sunt imediat acoperite de colbul sufocant al armoniilor terne, cenușii. Cum sufocată de opacitatea forjelor post-seriale, cu rezolvări ritmice ori intonaționale și cu articulații cadențiale pe cât de previzibile, pe atât de vulnerabile, s-a arătat a fi opusul lui Ranaud François - Poemes de Paul Mefano (observați încrengătura), compozitor și flautist situat în siajul estetic și atitudinal al "mentorului". Dar și în
Soliști,dirijori, orchestre by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10356_a_11681]
-
expresiei ce susțin frumusețea acestui emoționant crez artistic. Aria a fost excelent construită. Angela știe să te cucerească, să te aducă în lumea ei; o face într-un fel care te obligă să treci pe moment peste cele câteva licențe intonaționale, peste filajul dificil de stăpânit al vocii, pe sunetul final al ariei. O arie este un moment; un spectacol este cu totul altceva. Nu pot să nu amintesc: rolul Floriei Tosca este seducător pentru fiecare soprană. Inclusiv pentru Angela Gheorghiu
Refugiul în cultură by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/7162_a_8487]
-
Sonata pentru violoncel și pian, a clarinetistului Cristian Mancaș - prima Rapsodie pentru clarinet și pian, a violistului Marian Movileanu - uimitoarea Sonată pentru flaut, violă și harpă, lucrare ce propulsează în actualitatea începutului de secol XX, în plin Art Nouveau, structuri intonaționale și formule instrumentale proprii climatului muzicii renascentiste, un climat pe care autorul îl comentează, în bună parte îl reinventează, reînnodând marea tradiție a muzicii franceze. În felul său atât de original, Debussy pare a se fi apropiat de viziunea lui
Tezaur muzical cameral by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/3036_a_4361]