442 matches
-
sötétedik" „se întunecă”, "tavaszodik" „se face primăvară”, "villámlik" „fulgeră” etc.), cele care exprimă existența sau non-existența ("van" „a fi” la prezent, "lesz" „a fi” la viitor, "nincs" „a nu fi” la prezent) și altele, precum "fő" „fierbe” (intranzitiv), "nő" „crește” (intranzitiv), "esik" „cade” etc. Pe lângă verbele medii propriu-zise mai sunt și unele apropiate de cele active, numite medio-active, care exprimă activitatea obișnuită a unui subiect animat, parte de animat sau inanimat: "álmodik" „visează”, "a szív dobog „inima bate”, "az óra ketyeg
Verbul în limba maghiară () [Corola-website/Science/316230_a_317559]
-
ceea ce îl face să corespundă deseori cu supinul românesc: "alkalmazandó szabályok" „reguli de aplicat”, "követendő példa" „exemplu de urmat”, "Használat előtt felrázandó" „A se scutura înainte de întrebuințare”. De regulă se pot pune la participiu viitor verbele tranzitive, dar și unele intranzitive pot avea această formă: "marad" „a rămâne” → "maradandó" „durabil(ă)”, "romlik" „a se strica” → "romlandó" „perisabil(ă)”. Gerunziul se formează cu sufixul "-va/-ve": "mosolyogva „zâmbind”, "érezve „simțind”. În general, gerunziul verbelor intranzitive are sens activ: Ülve dolgozik" „Lucrează șezând
Verbul în limba maghiară () [Corola-website/Science/316230_a_317559]
-
participiu viitor verbele tranzitive, dar și unele intranzitive pot avea această formă: "marad" „a rămâne” → "maradandó" „durabil(ă)”, "romlik" „a se strica” → "romlandó" „perisabil(ă)”. Gerunziul se formează cu sufixul "-va/-ve": "mosolyogva „zâmbind”, "érezve „simțind”. În general, gerunziul verbelor intranzitive are sens activ: Ülve dolgozik" „Lucrează șezând”. Cel al verbelor tranzitive poate fi activ ("A hírt olvasva felkiáltott" „Citind știrea, a scos un strigăt”) sau pasiv: Megsózva kéred a sültkrumplit?" „Vrei cartofii prăjiți sărați?” Construcția gerunziului cu verbul "van" „a
Verbul în limba maghiară () [Corola-website/Science/316230_a_317559]
-
Complementul indirect este partea secundară de propoziție care determină un verb intranzitiv sau o interjecție și din punct de vedere semantic indică persoana asupra căruia se răsfrânge indirect acțiunea verbului sau căruia i se atribuie o acțiune, o însușire sau o caracteristică exprimată prin cuvântul determinat. Răspunde la întrebările următoare:Cazul Acuzativ
Complement indirect () [Corola-website/Science/311116_a_312445]
-
a fi”. Distribuția lor nu depinde de mod și timp, ci de diateza verbului. Cu avoir se formează toate formele compuse ale aproape tuturor verbelor la diateza activă. Este vorba de toate verbele tranzitive și de marea majoritate a celor intranzitive: "j’ai mangé une pomme" „am mâncat un măr”, "elle aurait volé en ballon" „ea ar fi zburat cu balonul”. Être se folosește pentru toate verbele reflexive ("nous nous sommes promenés" „ne-am plimbat”, "s’être entendus" „a se fi
Verb auxiliar () [Corola-website/Science/317536_a_318865]
-
ea ar fi zburat cu balonul”. Être se folosește pentru toate verbele reflexive ("nous nous sommes promenés" „ne-am plimbat”, "s’être entendus" „a se fi înțeles”). Tot cu acest auxiliar se formează și timpurile compuse ale unor verbe active intranzitive: "vous êtes venus" „ați venit”, "qu’elle soit arrivée" „(ea) să fi sosit”. Diateza pasivă are în esență aceeași structură că în română, formele pe care le are "être" la diateza activă fiind asociate cu participiul perfect al verbului cu
Verb auxiliar () [Corola-website/Science/317536_a_318865]
-
pasiv) și două timpuri( prezent și preterit). Există și câteva nume verbale, numite infinitiv 1 și 2, supin și substantiv verbal, la fel ca si participiul, de sens pasiv cu sensul de verb tranzitiv și activ cu sens pentru verbele intranzitive. Hitita este cunsocută ca având un sistem verbal mai simplu decât alte limbi indo-europene, precum sanscrita sau greacă antică. Verbul avea următoarele sufixe: -,-ahh-” care înseamnă ,ceea ce înseamnă cuvântul de bază” sau ,a duce la aceeași structură”. Exemple de astfel
Limba hitită () [Corola-website/Science/314852_a_316181]
-
de tranzitivitate lasă, într-un anume sens, loc ambiguităților. În mod paradoxal, fereastra deschisă către lume, în transparența căreia privirea întâlnește (fie și prin medierea conceptelor) lucrurile, trimite, în cazul celei mai descriptive poezii, ca și în cazul celei mai intranzitive, la o lume de gradul al doilea. Referentul rămâne, până la urmă, o categorie „hantologică”, liminară, căci „întotdeauna peisajele, universul sau conținutul poemului sunt separate printr-o ruptură de ordin ontologic de peisajele, de universul sau de conținutul realității înconjurătoare, toate
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
că nu sunt pe calea cea bună cât de mult sens are permanentul efort estetic, veșnica invenție cu cât scrii mai bine ești privit cu mai multă răceală și ești izolat tot mai mult și nu ai nimic în afara plăcerii intranzitive de a scrie căci ambiția de a intra în istoria literaturii este o imbecilitate iar a crea imagini...voronca din perioada târzie spunea despre imaginile sale: îmi mai amintesc câteva, dar la ce bun ?... aș vrea să uit tot ce
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
paliere sonore morfologice și sintactice tatonează modalitățile cele mai adecvate întru relevarea nuanțelor gîndirii și sensibilității poetice. Mai mult, atunci cînd suntem în prezența unor produse artistice autotrofe, muzica și textul devin inseparabile, întrucît ele coabitează într-o simbioză perfectă, intranzitivă. în vreme ce, atunci cînd muzica poate supraviețui textului (în ipostaza sacrificării acestuia), avem de-a face cu producții artistice heterotrofe, în care asocierea text-muzică este sub semnul convenționalului și arbitrariului, textul devenind pretext, iar muzica - simplă proteză ori, dimpotrivă, corpore sano
Pretextele muzicii cu text by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11037_a_12362]
-
CRISTOFOR, EUGEN, Metodica predării limbii și literaturii române, Curs, București, Centrul de multiplicare al univ. din Buc., 1979, 312 p. (Universitatea din București, Facultatea de limba și literatura română). [69] GHINESCU, FLORENTE, Valoarea unor perifraze românești construite cu participiul activ intranzitiv, ProblSLLR, 199-211. [70] GIURGIU EMIL, Calitățile generale ale stilului, în “Limba și literatura română”, 5, nr. 2, apr. iunie, 1979, p. 14-17. [71] GLOD, FLORICA, Limbajul științific în predarea matematicii, Tribșc, 9, nr. 199, 1979, 7. [72] GOGA, MIRCEA, Propuneri
Bibliografie signaletică de didactică a limbii şi literaturii române : (1757-2010)/Vol. 1 : Sistematizare după criteriul apariţiilor lucrărilor : ordonare cronologică şi alfabetică by Mihaela Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/440_a_1359]
-
al grupului din care face parte este păstrat în literalitatea sa. Este, desigur, o sarcină doliul, însă cel care nu reușește să scape de comemorarea obsedantă a unui trecut dureros refuză trăirea prezentului. În acest caz, adevărul rămâne un fapt intranzitiv care nu duce dincolo de el însuși. Într-o a doua formă, durerea marginalizată, amintirea îmblânzită a faptului dureros din trecut devine un exemplu de viață de care individul, dar mai ales colectivitatea se pot servi. Operația este dublă și amintește
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
care o întrețin cu un verb (a fremăta → freamăt); 2) faptul că se combină cu aceleași grupuri nominale ca verbul și le conferă aceleași roluri: dacă nu ar fi *Disperarea scânteiază, nu ar exista nici *Scânteierea disperării... Când verbul este intranzitiv, genitivul este obligatoriu interpretat ca subiect ("genitiv subiectiv", ca în exemplele date); când verbul este tranzitiv, genitivul poate fi interpretat și ca un complement de obiect ("genitiv obiectiv": revendicarea concediilor plătite); 3) nevoia de a fi interpretate ca o frază
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
unei limbi organizează raporturile dintre diferitele tipuri de verb și actanții lor principali. În tipologia limbilor se urmărește modul în care o limbă distinge subiectul de obiectul unui verb tranzitiv, față de modul în care acea limba marchează subiectul unui verb intranzitiv. Din această perspectivă, o limbă poate fi: 1. acuzativă Într-o limbă acuzativă (o limbă cu structura actanțială de tip nominativ-acuzativ), subiectul verbelor intranzitive și cel al verbelor tranzitive este marcat similar, opunîndu-se în ansamblu obiectului unui verb tranzitiv. Subiectul
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
subiectul de obiectul unui verb tranzitiv, față de modul în care acea limba marchează subiectul unui verb intranzitiv. Din această perspectivă, o limbă poate fi: 1. acuzativă Într-o limbă acuzativă (o limbă cu structura actanțială de tip nominativ-acuzativ), subiectul verbelor intranzitive și cel al verbelor tranzitive este marcat similar, opunîndu-se în ansamblu obiectului unui verb tranzitiv. Subiectul verbelor tranzitive și intranzitive stă în nominativ, în timp ce obiectul verbelor tranzitive stă în acuzativ. Tipul acuzativ este cel mai răspîndit (toate limbile indo-europene, cu excepția
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
o limbă poate fi: 1. acuzativă Într-o limbă acuzativă (o limbă cu structura actanțială de tip nominativ-acuzativ), subiectul verbelor intranzitive și cel al verbelor tranzitive este marcat similar, opunîndu-se în ansamblu obiectului unui verb tranzitiv. Subiectul verbelor tranzitive și intranzitive stă în nominativ, în timp ce obiectul verbelor tranzitive stă în acuzativ. Tipul acuzativ este cel mai răspîndit (toate limbile indo-europene, cu excepția cîtorva limbi indo-iraniene, limbile fino-ugrice, limbile afro-asiatice, limbile negro-africane etc. 2. ergativă Într-o limbă ergativă (o limbă cu structura
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
tranzitive stă în acuzativ. Tipul acuzativ este cel mai răspîndit (toate limbile indo-europene, cu excepția cîtorva limbi indo-iraniene, limbile fino-ugrice, limbile afro-asiatice, limbile negro-africane etc. 2. ergativă Într-o limbă ergativă (o limbă cu structura actanțială de tip absolutiv-ergativ), subiectul verbelor intranzitive și obiectul verbelor tranzitive este marcat similar, opunîndu-se în ansamblu subiectului unui verb tranzitiv. Subiectul verbelor intranzitive și obiectul verbelor tranzitive stau în cazul absolutiv, în timp ce subiectul verbelor tranzitive stă în cazul ergativ. 3. activă (duală) Într-o limbă activă
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
limbile fino-ugrice, limbile afro-asiatice, limbile negro-africane etc. 2. ergativă Într-o limbă ergativă (o limbă cu structura actanțială de tip absolutiv-ergativ), subiectul verbelor intranzitive și obiectul verbelor tranzitive este marcat similar, opunîndu-se în ansamblu subiectului unui verb tranzitiv. Subiectul verbelor intranzitive și obiectul verbelor tranzitive stau în cazul absolutiv, în timp ce subiectul verbelor tranzitive stă în cazul ergativ. 3. activă (duală) Într-o limbă activă, numită și duală (o limbă cu structura actanțială de tip activ-inactiv), subiectul verbelor intranzitive ia cînd marca
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
tranzitiv. Subiectul verbelor intranzitive și obiectul verbelor tranzitive stau în cazul absolutiv, în timp ce subiectul verbelor tranzitive stă în cazul ergativ. 3. activă (duală) Într-o limbă activă, numită și duală (o limbă cu structura actanțială de tip activ-inactiv), subiectul verbelor intranzitive ia cînd marca subiectului unui verb tranzitiv, cînd marca obiectului unui verb tranzitiv. Așa se întîmplă, de pildă, în cazul cîtorva limbi amerindiene (siu, guaraní etc.). Pentru că structura actanțială acuzativă ne este mult mai familiară, descriem în continuare mai detaliat
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
poziția obiectului direct și este exprimat prin acuzativ"177. Gabriela Pana Dindelegan consideră (DSL: 201) că ergativul este un "caz diferit de absolutiv, dar corelativ cu acesta, selectat pentru exprimarea agentului verbelor tranzitive, în timp ce absolutivul este selectat pentru subiectul verbelor intranzitive și pentru pacientul verbelor tranzitive; în general, ergativul este cazul marcat, în timp ce absolutivul, cazul nemarcat." În cea mai importantă lucrare românească dedicată acestei probleme 178, autoarea preia, în general, opiniile lui R.M.W. Dixon 179, pe care le sintetizam și
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
În cea mai importantă lucrare românească dedicată acestei probleme 178, autoarea preia, în general, opiniile lui R.M.W. Dixon 179, pe care le sintetizam și noi, în continuare. "O limbă este ergativă - consideră autorul amintit anterior - daca subiectul unui verb intranzitiv (S) are un comportament identic cu obiectul direct al unui verb tranzitiv (O), dar diferit de subiectul unui verb tranzitiv (A) (Dixon, 1994: 1). Din punct de vedere morfologic, "comportament identic" înseamnă același caz morfologic, de obicei absolutiv pentru S
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
1). Din punct de vedere morfologic, "comportament identic" înseamnă același caz morfologic, de obicei absolutiv pentru S și O și ergativ pentru A. O limbă este de tip acuzativ dacă același caz, nominativul, marchează subiectul verbelor tranzitive și subiectul verbelor intranzitive, iar un alt caz, acuzativul, marchează obiectul direct al verbelor tranzitive (Dixon 1994: 1). Marcarea acestor constituenți poate fi schematizata astfel: A Ergativ Nominativ S Absolutiv Acuzativ O Dixon (1994: 9) Din punct de vedere sintactic, "comportamentul identic" are în
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
poziția A, atunci limba are sintaxa ergativă. Dacă aceleași constrîngeri privesc pozițiile S și A, dar nu și poziția O, atunci limba este acuzativă din punct de vedere sintactic. (Dragomirescu 2010: 18-19). Altfel spus, în construcția ergativă subiectul unui verb intranzitiv se marchează printr-un caz special, ergativul, în timp ce cazul obiectului direct este același că cel al subiectului cu verbe intranzitive. În general, este un caz existent în unele limbi neindo-europene: limbi caucaziene (de ex. în georgiana), limbi australiene (de ex.
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
atunci limba este acuzativă din punct de vedere sintactic. (Dragomirescu 2010: 18-19). Altfel spus, în construcția ergativă subiectul unui verb intranzitiv se marchează printr-un caz special, ergativul, în timp ce cazul obiectului direct este același că cel al subiectului cu verbe intranzitive. În general, este un caz existent în unele limbi neindo-europene: limbi caucaziene (de ex. în georgiana), limbi australiene (de ex. dyirbal), basca, tibetana, limbi maya, ciucotă, eschimosa etc. De exemplu, în basca: Baïgorryk partida irabazi du ("Baïgorry a cîștigat partida
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
tip ergativ. În sintaxa, termenul ergativ este folosit pentru a descrie o structură actanțială, spre deosebire de acuzativ. "Ergativitatea este o structură în care pacientul (actant secund) construcțiilor bi-actanțiale (tranzitivitate) e cel care furnizează (prin intermediul absolutivului, caz nemarcat) actantul unic al construcției intranzitive, contrar structurii limbilor acuzative care rezervă această funcție agentului, adică primului dintre cei doi actanți ai construcției tranzitive. Ergativitatea rezidă deci în marcajul primului actant al construcțiilor tranzitive."181 În schimb, "termenul acuzativ descrie în sintaxa o structură actanțială, spre deosebire de
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]