1,401 matches
-
carte a fost Youth without Youth and Other Novellas 4), editată de Matei Călinescu. Din cuprins fac parte Pelerina, Tinerețe fără tinerețe și Nouăsprezece trandafiri. Au fost cîteva completări cu fragmente din Forbidden Forest și Autobiography, II. Criticii au fost intrigați, dar ei n-au știut să se apropie cu adevărat de povestirile lui Eliade, în ciuda excelentei introduceri făcută de Matei Călinescu. - Din dragoste pentru opera unui mare gînditor, savant, scriitor, profesor, prieten, român - ați învățat limba română ca să-l puteți
Prof. Mac Linscott Ricketts: „Mircea Eliade e produsul culturii românești” by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/13329_a_14654]
-
eleva de la internatul Liceului German din Timișoara, devenită țintă a glumelor colegilor pentru că germana ei dialectală, vorbită la țară, nu se potrivește cu cea de la oraș și scriitoarea încă tînără, abia sosită în Berlinul de Vest, al cărei accent străin intrigă pe toată lumea și care este obligată mereu să asculte, de la vînzătoare și coafeze lecții despre cum se fac lucrurile "la noi, în Germania". Regele se-nclină și ucide este o culegere de eseuri despre condiția de marginal, dar și despre
Întîlnire cu alteritatea by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12043_a_13368]
-
Marius Chivu - Va ajunge cartea în Cercul violenților? l-am provocat eu. - Mă îndoiesc. - Bine, dar e mai crudă decât basmele lui Andersen! m-am intrigat. - Credeți? Totuși nu e o carte pentru copii. Este un roman poate pentru copiii care au crescut cu Andersen. În basmele sale Andersen povestește agresiuni împotriva unor micro-ființe extrem de fragile. Cei care îi agresează pe soldățelul de plumb, pe Degețica
Orori între copertele Bibliotecii Iad (II) by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12082_a_13407]
-
dimpotrivă, ființa chinuită e un copil, agresiunea nu e la vedere, agresorul e chiar părintele și captivitatea nu e de natură fizică - se vede foarte bine din ce mi-ați citit - și cu atât mai puțin punctul final. Mai degrabă intriga. Nu știu ce va face Alice după naștere. - Dar nu spuneau Părinții Bisericii că e la fel de primejdios să pui o carte în mâinile unui ignorant, cum e să pui o sabie în mâna unui copil? - Basmul crud s-a transformat într-un
Orori între copertele Bibliotecii Iad (II) by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12082_a_13407]
-
Bacău, Tulcea, Budapesta", fu răspunsul plin de solicitudine al necunoscutului, ce mânca în picioare, lângă șofer, dintr-un pahar de plastic cu iahnie de fasole, în care învârtea o furculiță, tot de plastic. "- Dar asta e în străinătate!", am strigat intrigat la culme. "- N-ai pașaport?" "- N-am la mine!" "- Da' buletin ai?" "- Niciodată nu plec fără el", am răspuns întrucâtva ușurat. "- Atunci e'n regulă. Ești valabil." "- Valabil la ce?". "- Ca să votezi, ce naiba? Nu te urcași, ca și noi, la
Printre coșmaruri by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12149_a_13474]
-
De bună seamă asta văzuse și "Titanul și Părintele sculpturii moderne", cum obișnuim a-l numi, viclenindu-l totuși, asta văzuse și-i plăcuse! De ce să-l înveșmîntăm azi într-o haină "modernă", însă prea largă, întristător de inadecvată? Ne intrigă și altceva. Introducerea a două rînduri de scări dinspre digul originar spre Masa Tăcerii, de-a dreapta și de-a stînga ei, cu sugestia unei solemnități secunde, stînjenitoare, ca și cum te-ai aștepta să le vezi așternute cu covorul roșu pentru ca "autoritățile
Brâncuși dichisit by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12180_a_13505]
-
excentrică față de gustul comun nu se manifestă doar la nivel politic. În plan estetic lucrurile sînt chiar mai complicate pentru că jurnalistul ajunge să își ia gustul propriu și raționamente foarte subiective drept adevăruri universale care ar trebui împărtășite de toată lumea. Intrigat de succesul de critică și de casă al cărții lui Andrei Pleșu, Despre îngeri, Cristian Tudor Popescu scrie cu năduf, fără să clipească: "Departe de a se afla în zona de vîrf a creației lui Pleșu, această compilație plăcută la
Teribilismul justițiar by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12177_a_13502]
-
întîlnit la structuri similare, în același grad de relevanță." în cazul lui Preda, susține Cornel Regman, interesează scriitorul în același grad cu omul, "subiectul" Preda, progresiv implicat în "aventura" scrierilor ultime, chiar "dacă artisticește destule pagini nu conving, iar uneori intrigă și (...) nemulțumesc", căci vulnerabilitatea unui "dispensator de energii mitice" ar fi aptă a deveni ea însăși faimoasă precum călcîiul lui Ahile sau locul fatal de pe umărul lui Siegfried. După asemenea inflexiuni mitologice, care sună "frumos", însă oarecum convențional (ironic?) sub
Un inconformist: Cornel Regman (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12208_a_13533]
-
comun cu volumele, direcționând privirea spre anumite puncte de interes ale construcției. Simion Moldovan ne-a obișnuit în aparițiile sale bucureștene periodice cu imaginația sa bogată, cu o mitologie personală, cu o inventivitate la nivelul limbajului plastic care riscă să intrige adepții unui purism sculptural. Tehnici și materiale din cele mai eteroclite se amalgamează în sculptura lui, aproximând o tipologie umană robotizată. În lucrarea cioplită la Bistra, Simion Moldovan nu se teme să figureze explicit în două registre suprapuse, lumea răului
SIMPOZION "Ion Vlasiu" by Ioana Vlasiu () [Corola-journal/Journalistic/12687_a_14012]
-
aceea a ierarhizărilor viciate prin oficializarea neavenită a unor prestigii sau marginalizarea nedreaptă a unor valori. Toate acestea nu puteau să nu intre în raza de acțiune a revizuirilor, a căror necesitate criticul nu o pune în discuție. Ce îl intrigă pe C. Stănescu este ciudata pasiune resentimentară a unor revizuitori, care normal ar fi fost să procedeze în liniște și cu spiritul limpede. Cu atât mai ciudate și mai de neînțeles îi apar criticului resentimentele atunci când ele îi vizează pe
Foiletonul de sâmbătă by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/12660_a_13985]
-
sovietice. Am mai scris într-un roman, dar repet întâmplarea, să nu se creadă cumva că este o invenție, o ficțiune... E primăvară. Umblu în haină numai. A. după primele cuvinte schimbate, el având un accent maghiar dur, se uită intrigat la mine și mă întreabă ce port în buzunarul drept... Mă uit și eu mirat de întrebare și zic... Scînteia!...Bine,bine, zice, dar cum o ții? Și-mi face semn să i-o dau. Scot ziarul din buzunar și
1952, 53, nedatate by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12852_a_14177]
-
același timp, expropriat și apropriat numai de ele - așa cum piețele și bulevardele sînt, în timpul marșurilor, numai ale participanților. Sînt texte care, cum spuneam, au ieșit în decor ca să protesteze împreună, ca să obțină ceva: Noi sîntem literatura! - și nu literatura. Noi intrigăm cititorul, îl enervăm, îi provocăm întîmplarea, evenimentul de a ne fi întîlnit, conștienți că ne va uita imediat după. Pentru că aici sîntem împreună în decor, în ceea ce mărginește pista pe care se aleargă pentru a cîștiga. Cercetătorii francezi sînt convinși
Literatură "pură" și literatură "de consum" by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/12315_a_13640]
-
a jurnalului. Camil Petrescu scrie jurnal fără să aibă încredere în acest gen de scriere. Confesiunea e un procedeu literar pentru personajele sale, dar pentru el însuși, ca autor, e absurd și fără sens. Sunt chiar cuvintele acuzatoare ale diaristului intrigat: "Un jurnal e un lucru anost și aproape fără sens. Totuși, simt nevoia unei exteriorizări" (însemnare din 13 ianuarie 1927, prima zi a jurnalului, p. 17); "acest jurnal e o absurditate. (...) prezintă o imagine falsă și incompletă, în orice caz
Un confesiv paradoxal by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12493_a_13818]
-
ciudat. Ajungem astfel la celălalt personaj-pereche al lui Mârzea, care nu mai este, cum era Dumitrașcu în Voința de putere, un personaj complementar, ci unul antitetic. Să-l vedem mai de aproape. Aristide Bizoniu este numele omului care l-a intrigat pe Mârzea din clipa în care l-a văzut în redacția ziarului ,Ardealul", așteptând tăcut în anticamera directorială să fie primit în audiență, un individ ,în negru", rigid, neprivind la nimeni în jur deși era acolo multă lume, zidit parcă
Cealaltă putere by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/11407_a_12732]
-
ajutându-i pe unul și pe altul, oameni cu necazuri, implicându-se în rezolvarea cine știe cărei dispute locative, în obținerea vreunei mult râvnite aprobări, făcând bine turmei pe care o păstorea și oricui apela la el. Pe Mârzea la început îl intrigă personajul, cum spuneam, îl intrigă și oarecum îl amuză, prin înfățișarea țeapănă și aerul vetust, devenind apoi o problemă pe care neapărat trebuie să o dezlege. Îl urmărește pe preot sau pune pe alții să o facă, îl caută el
Cealaltă putere by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/11407_a_12732]
-
pe altul, oameni cu necazuri, implicându-se în rezolvarea cine știe cărei dispute locative, în obținerea vreunei mult râvnite aprobări, făcând bine turmei pe care o păstorea și oricui apela la el. Pe Mârzea la început îl intrigă personajul, cum spuneam, îl intrigă și oarecum îl amuză, prin înfățișarea țeapănă și aerul vetust, devenind apoi o problemă pe care neapărat trebuie să o dezlege. Îl urmărește pe preot sau pune pe alții să o facă, îl caută el însuși la biserică sau îl
Cealaltă putere by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/11407_a_12732]
-
fără riscul unei pierderi de interes, substanța manifestării de odinioară, prezentând-o într-o altă lumină. La București - scriam eu - a avut loc la răscrucea anilor (ultima săptămână a lui 1985, primele două ale lui 1986) o expoziție care a intrigat, prin mesajul ei nereceptat, receptat greșit, sau receptat numai în parte: Prolog 1 (,Flori de măr"). Din rândul celor cinci expozanți, Paul Gherasim, Cristian Paraschiv, Horea Paștina, Mihai Sîrbulescu și Constantin Flondor, numai primii patru s-au dovedit de fapt
Paul Gherasim a împlinit 80 de ani! by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/11464_a_12789]
-
e mult mai lungă. O calitate esențială trebuie subliniată încă de la început: rigoarea care a prezidat la selecția unora dintre operele expuse, pentru a se integra temei programate. Dacă nu se ține seama de această rigoare, prezența lor poate să intrige, pentru că ele nu corespund cu ceea ce știm în general despre artist; un exemplu printre altele: Carabinier și calul său, de Gericault, unde calul văzut în umbră aproape că își pierde configurația, căpătând aspectul unei pete cvasiuniforme, care contrastează puternic cu
Umbre și lumini. Patru secole de pictură franceză by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/11505_a_12830]
-
rară: un critic de film american spunea că sună mereu real! Filmările nu mi s-au părut spectaculoase, am detectat chiar câteva tăieturi brutale, dar zilele acestea ai nevoie de un buget mare pentru așa ceva. Un amănunt interesant m-a intrigat: camera e mobilă, dar nu într-un mod ostentativ (și cumva agresiv față de spectator ca uneori la Florin Piersic jr.), ba chiar extrem de discret, te prinzi de asta uitându-te prin colțurile ecranului. Ceea ce are un efect binecuvântat de defamiliarizare
O peliculă mai veselă decât alta by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11568_a_12893]
-
pojghița cuvintelor poate "pocni" și trebuie forțată. O spune însuși autorul, fără a reuși însă prea multe lucruri în acest sens. A rămâne la suprafața uscată a literaturii, cu alte cuvinte a te plasa în afara intrigii și departe de a intriga, asta e confortabil, dar nu are nici un rost și, cu atât mai puțin, vreun merit literar. Cea mai bună proză a volumului e X, tocmai pentru că omogenitatea de care vorbeam mai sus e naturală și nu cere neapărat o sforțare
Pojghița cuvintelor by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11646_a_12971]
-
prea lungi tatonări și face vizibile culoarele poetice rămase libere, dar, în același timp, îi și limitează opțiunile. Aceeași sensibilitate (ultragiată?) feminină - unul dintre motto-uri este un vers consonant din Elena Vlădăreanu - își caută un mod inedit de a intriga și de a se transforma în poezie și ar fi fost interesant de urmărit acest conflict până la capăt. Multe dintre mărcile poeziei sunt deja înregistrate, dar Miruna Vlada este conștientă de delicatețea ipostazei în care se află: "scrii ca toți
Vindecarea nu aparține cuvintelor... by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11668_a_12993]
-
gros, încât Vasia, orbit și cu răsuflarea tăiată, a avut curând impresia că se mișcă într-o nebuloasă. Natalia în schimb nu părea deloc stânjenită de dogoare și de lipsa de aer. S-ar fi zis că această mizanscenă o intriga și o amuza prin noutatea ei. Cum Vasia rămânea nemișcat și mut, cu brațele atârnând, cu privirea furișă, ea luă inițiativa și, fără ca el să-i fi cerut ceva, își desfăcu nasturii din partea de sus a corsajului. Acest gest îndrăzneț
Henri Troyat - Etajul bufonilor by Sanda Mihăescu-Cîrsteanu () [Corola-journal/Journalistic/11660_a_12985]
-
Ciudat, / Avem politică /silfidă și politicieni viguroși./ Sau ciudățenia e inversă?/ Inversiunile politice/ fac deliciul mileniului trei. Curat deliciu! Și cît lirism! Tot dumneaei: Locuiește/ într-o casă/ cu numeroase/ W.C-uri./ Multă lume/e deranjată/ la stomac./ Era intrigat/ de faptul/ că eu am /doar două/ W.C.- uri. Un autor cu ilustrul nume Popescu ne atrage atenția. Dar sînt Popești și Popești. Acesta creează în stare de ebrietate, dar măcar recunoaște bărbătește! / iar m-am îmbătat prieteni,/ chipul zilei
Veleitarii by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/11691_a_13016]
-
mai îndulcească nițel judecata... Așa, de pildă, recent, într-un carnet de note vechi, dau de un citat în franceză, de mână, cu o caligrafie ordonată, de profesor trecând tema lecției pe tablă. Scris ce nu-mi aparține. Fraza mă intrigă: Qui a rejeté ses démons, nous inopportune avec ses anges... Puțin mai jos, tot cu litere de mână, însemnarea mea dezordonată, făcând literele să se hâțâne: Henry Michaux - scris de mâna lui Manolescu. Ce căuta ilustrul critic, aici... illo tempore
Scribul egiptean by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11699_a_13024]
-
aș spune că încăperea tocmai descrisă este de fapt salonul postoperatoriu al unei clinici de urgență bucureștene, ați reciti paragraful de mai sus și m-ați suspecta de literatură. Dar ce vină am eu!? Știu și ce anume v-a intrigat cel mai tare. Poate chiar scandalizat, dar să nu ne învârtim după deget: toată lumea știe că doctorii, mai precis chirurgii, asistați îndeaproape de anesteziști, iau zilnic, în toată România, mită de miliarde de lei. Faptul că unii doctori sunt tineri
Ce mai contează titlul! by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12959_a_14284]