132 matches
-
influența lui Eliade, pe când Gallimard subliniază poziția unică a lui Eliade în domeniul său : “stilul lui atât de clar doarece el se adresa unui public inteligent”. Iar interesul lui Eliade pentru “irațional” a apărut ca un nou subiect atât de intrigant pentru comunitatea intelectualilor. Incitante sunt relatările lui Alain Păruit, traducătorul în franceză a operei literare a lui Eliade. Acesta ne destăinuiește cum observa tineri citind “Istoria Religiilor” în metroul Parisului. Cartea lui favorită era “La Țigănci” în care el subliniază
Editura Destine Literare by Francisc Dworschack () [Corola-journal/Science/76_a_294]
-
Aceste evenimente declanșează Revoluția Franceză iar Moreau devine un om căutat de către autorități. Pentru a se ascunde de autorități, Moreau se alătura unei trupe de teatru commedia dell'arte conduse de M. Binet. El interpretează rolul lui Scaramouche, un vagabond intrigant. Își descoperă aptitudinea pentru actorie și scris, ceea ce propulsează trupa de la pragul sărăciei la succes, fapt care le dă posibilitatea să joace la teatrul Feydau din Nantes. Binet, care îl interpetează pe Pantaloon, devine tot mai deranjat de influența lui
Scaramouche (roman) () [Corola-website/Science/325799_a_327128]
-
o mustață îndoita. "Miles," motanul cel mai artistic al grupului și, de asemenea, cel mai rapid, este identificat de urechi ascuțite, X-ul de pe ochiul drept și două mustăți ascuțite. "Nee Chee," gânditoul grupului (de asemenea, cunoscut sub numele de intrigant), este identificat prin niște dungi negre și albe pe coadă cauzate de o scurgere chimică și trei mustăți. "Mystery", lideră de grup și singura pisicuța dintre cei patru, pare a fi cea mai apropiată de Emily, si, prin urmare, considerată
Emily the Strange () [Corola-website/Science/329469_a_330798]
-
pe o singura idee- de unde și denumirea de personaj masca pornindu-se desigur și de la faptul că actorii jucau mascați. Dar dincolo de existența reală a măștii, exista construcția psihologică, cu o singură direcție de dezvoltate: Pulcinella - trândav, pungaș, mâncău; Brighella - intrigant, deștept, viclean, răutăcios; Arlecchino - pierde-vară, naiv, vesel etc. Scenariile commediei dell’arte aduceau întâmplări și personaje din viața de toate zilele, cu implicațiile sociale și politice ale zilei. Dar în ciuda schematismului lor, ele ofereau reprezentații spectaculoase, nu atât prin dinamismul
Commedia dell'arte () [Corola-website/Science/309104_a_310433]
-
ca pe niște valori absolute, ca pe niște adevăruri nerăsturnabile, pe când ele nu sânt decât cristalizațiunea unor stări de lucruri cari n-au nici o asemănare cu ale noastre. își poate imagina cineva că oricare din aceasta generație de avocați și intriganți de meserie va înțelege cu atât mai puțin starea Dobrogei cu cât n-au fost capabili de-a înțelege starea propriei lor țări, în care s-au născut și a cării limbă de bine de rău o vorbesc. Tot acești
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
vrei, dar la caractere să nu te aștepți, minuni închipuite destule, dar adevăr lumesc deloc. Eroii se nasc, trăiesc și mor, umblă, se mișcă, intră și ies, totdeauna ex machina, fără altă noimă decât spre a sluji încîlcirii melodramatice. Un intrigant, cel puțin un om mârșav și spurcat (după fapte numai, că aminteri, după vorbele lui naive, se vede a fi băiat bun), încurcă și turbură fericirea și liniștea a o sumă de alte persoane cinstite, ori din ambiție, ori din
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
o sumă de alte persoane cinstite, ori din ambiție, ori din dragoste, ori din "sfînta foame" a banilor, ori din cine știe ce altă netrebnică pornire, sau, și mai bine, din toate deodată, ca să fie melodrama și mai grozavă. Ba încă, mulți intriganți de melodramă, daca i-ai întreba la o adică, nici ei n-ar ști să spuie pentru ce fac atâtea mișelii și supără pe oamenii de treabă, buni-nevinovați; dar îi supără pentru că-i supără; aminteri, ce fel de melodramă ar
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
fie din Marx!" "Poate să fie!" Și una de-a ta nu poți să-mi spui?" Nu!" "De ce?" Pentru că nu am." "Dar să te ții de intrigi, ai! Îți spun eu una, deși nu sânt mare filozof: Omul e un intrigant. Ei? Ce zici?" Da, sânt și oameni care se țin de intrigi. Eu îmi văd de treabă!" îi răspunsei posomorât. "Da? Și dacă eu îți dovedesc că nu te ții, ce-o să zici? Ce să-ți fac? Vei fi de
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
italian în timpul războiului italo - abisinian. La 30 august 1936 , periodicele italiene au publicat doar lista noului guvern de la București fără a face alte comentarii. Excepția a făcut “Messagero” care în aceeași zi l-a atacat pe Titulescu considerându-l un intrigant și un om politic lipsit de simțul realității.Însă era apreciat talentul oratoric al acestuia 227. A doua zi, ziarele italiene au publicat declarația primului ministru român Tătărăscu și au subliniat faptul că înlăturarea lui Titulescu din guvern nu a
Nicolae Titulescu Idei și acțiuni diplomatice. by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1603_a_2957]
-
când despre introducerea pe ascuns de arme din Țara Românească în Transilvania și despre pretinse încercări a unor agenți români de-a isca o insurecțiune pentru scuturarea jugului maghiar. Guvernul maghiar însă dă o serioasă atenție zgomotului van al unor intriganți obscuri, cari în țara lor proprie nu au nici o însemnătate, precum și intrigilor unei partide din România compuse din patrioți sanguinici și din democrați vicleni în serviciul Rusiei, al cărora scop constant e de-a împiedica o apropiere francă și sinceră
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
și că au dezertat, iar acum jefuiesc ținutul și au apucat-o spre Apenini. Dar suntem toți foarte Îngrijorați, adăugă omul, apropiindu-și confidențial buzele de urechea poetului, că ar putea fi vorba de niște mulțimi de eretici și de intriganți care coboară În Peninsulă pentru a se deda jafului. Trebuie să rămâneam În alertă. - Eretici? De unde ar putea veni atâția necredincioși? - Se pare că În Languedoc a izbucnit iarăși ciuma, reluă celălalt, tot În șoaptă, și că dușmanii lui Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
crimă monstruoasă, persoanele sunt unele ș-aceleași și samănă între ele ca figurele dintr-un joc de cărți. Rețeta pentru comiterea unei asemenea piese e foarte ușoară: iei o ingenuitate, un tată nobil, o mamă iubitoare, un amant frumos, un intrigant cu pălăria mare și cu ochii boldiți, un pahar cu apă în care se toarnă sare, un pumnar, le amesteci toate bine, le dai cinci clocote, ca să iasă cinci acte, și în sfârșit te duci acasă, mulțămind Domnului că toate
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
altuia? Vorba despre repetenție a zburat repede prin tot satul, căci s-a grăbit s-o răspândească unul, Marin Foiște, profesor suplinitor de toate disciplinele, fost alcoolic Încrâncenat, poet ratat, leneș, impotent de tânăr, curios și vorbăreț ca o țață, intrigant și purtător de vorbe În doi peri. Pe el, care a terminat Literele În urmă cu o grămadă de ani, dar nu și-a dat niciodată licența, vestea că aș fi rămas repetent l-a uns ca un balsam binemirositor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
par Ă la suprafață măcar Ă să se clarifice. A-ți întâlni conaționalii e un mare nenoroc, ba chiar o tortură. Preferă izolarea. „Pe români Ă spune încă din 1947 Ă evit cât pot să-i văd: în genere sunt intriganți și răspândesc zvonuri false. În plus, nu sunt de nici un folos pe nici un plan” (3 septembrie 1947 Ă 12). La nici câteva luni, același verdict: „Parisul a devenit un centru de români; eu nu-i caut și fac tot posibilul
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
prima zi a întrunirii, un elogiu lumii curtenești de altădată, ce păstra intacte ceremonialul și curtoazia, noblețea sufletească, onoarea, spiritul justițiar, și care se găsea, la sfârșitul Evului Mediu, într-o degradare a idealurilor sale. Curteanul se transformă într-un intrigant, ideea însăși de cavalerism a dispărut, a decăzut imaginea bărbatului plecat în căutarea iubirii pure, absolute sau a nemuririi. Digresiunea aceasta era necesară pentru a sublinia metamorfozarea unei lumi ce avea nevoie de alte coordonate: vechile simboluri fiind perimate, nu
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
englezesc may, care arată potențialitatea unei acțiuni, poate sugera și posibilitatea ca Mai (May, în textul original) să fie altfel de cum pare la o primă privire, ce se oprește doar asupra frumuseții tinerei. Ceva impenetrabil, și de aceea ambiguu și intrigant, rezidă în această perfecțiune fizică. „Se poate observa o lipsă de entuziasm în descriere, chiar un fel de reținere, de ezitare din partea naratorului în a explora misterul acestei femei. Putem bănui că ceea ce apare pe chipul ei a fi pasivitatea
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
personajului trădează obsesia de a aparține aristocrației spiritului. Thomas Malory scrisese, în plină resurecție medievală, faimoasa Le Morte d’Arthur, cartea-standard a cavalerismului „fără pată și prihană”. Ciclul legendelor arthuriene a ajuns la noi mai ales în varianta straniului scriitor-pușcăriaș: intrigant politic, hoț, escroc, violator, Thomas Malory a petrecut în închisoare opt ani, scriind, în detenție, texte de-o înălțătoare, incredibilă puritate a ideii. Prin urmare, el ar sugera imaginea unui gentleman-cambrioleur în descendența lui Arsène Lupin. Realitatea onomastică ar putea
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
Același lucru este confirmat și de cele șapte volume de corespondență ale lui Richelieu, publicate de către M. Avenel.<footnote M. Avenel, Lettres, Instructions Diplomatiques er Papiers D’Etat du Cardinal Richelieu, Paris, 1867 footnote> Nici macar cel mai ambițios și abil intrigant nu ar fi sperat să poată lua locul cardinalului, dat fiind că regele era informat despre orice plan sau idee de guvernare, imediat ce aceasta trecea prin mintea lui Richelieu. Atunci când erau separați unul de altul, cardinalul beneficia de puteri nelimitate
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
capacități practice de a produce. De a transforma anumite materiale (lemn, pastă, piatră). Artifex este și specialistul, și artizanul. Cine știe dacă acel qualis artifex pereo al lui Nero n-ar trebui înțeles prin "ce om abil", dar și "ce intrigant, ce prestidigitator moare". Malițiozitate a observației, realism animalier, vervă și cotidianitate neceremonioasă: descoperim că vestigiile cel mai bine conservate au fost decoruri de case particulare, conservate intacte sub cenușa Vezuviului. De unde abundența de naturi moarte, scene de gen, mici mozaicuri
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
începe prin a-l imita pe fratele mai mare noblesse oblige. Curând crește și-i face umbră. Atunci, primus inter pares se împăunează cu originalitatea lui ofensată și vrea să-l facă să aștepte cât mai mult pe delfin, un intrigant și un incapabil. Până când capitulează în fața lui. Astăzi, pornind de la imaginile imateriale și fără subiect ni se dezvăluie singularitatea imaginilor de celuloid și semnate. Nu că am avea vederea mai pătrunzătoare decât a înaintașilor noștri. Suntem pur și simplu, ca
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
marca pentru toată viața, după cum o dovedește stilul său ce amintește de catehism, cu alternanța caracteristică a întrebărilor și răspunsurilor. Iosif își începe atunci cariera de revoluționar, sub pseudonimul Koba. Printre social-democrații* caucazieni, își dobândește în curând o reputație de intrigant fără scrupule. Ca urmare a unei greve din 1903, Koba este arestat, dar în decembrie 1903, îl întâlnește pe Kamenev și aderă la facțiunea bolșevică a Partidului Muncitoresc Social-Democrat din Rusia (PMSDR). în decembrie 1905, Koba îl întâlnește pentru prima
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
duri” pentru a instaura regimul comunist, înțelege că, prin Stalin, a promovat un om „prea dur”. însă e prea târziu. Stalin domnește deja ca stăpân în culise, fără știrea nimănui - începând cu colegii săi din Politbiuro -, grație geniului său de intrigant, dar și manierei lui de a se prezenta, la funeraliile lui Lenin, ca depozitar al comandamentelor Maestrului, a cărui îmbălsămare a rămășițelor, oferite spre adorație mulțimilor, o impune. Fostul seminarist grefează ideologia marxistă pe substratul religios al maselor ruse și
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
congestie cerebrală, grupul: Aurica, Titi, Aglae, Stănică (un avocat fără procese, căsătorit cu Olimpia), ocupă casa bătrânului, în așteptarea morții acestuia, furându-i partea de mobilă și tablouri. De fiecare dată, Stănică este dinamic, jovial, tipul de escroc sentimental, de intrigant și arivist fără scrupule, colportor de vești imaginare, om de afaceri suspecte, care îl jefuiește în final pe bătrân și se căsătorește cu o femeie de moravuri ușoare. Banul a dezumanizat-o pe Aglae, care-și terorizează soțul, pe Simion
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
realismul țărănesc" în accepțiunea lui Tudor Vianu sau ca "realismul tragic" în viziunea lui Eugen Todoran). George Călinescu e interesat doar de talentul scriitorului în "a-și zugrăvi" eroii. "Toți trăiesc cu o vigoare extraordinară". "Oamenii sunt dârzi, lacomi, întreprinzători, intriganți, cu părți bune și părți rele, așa cum trebuie să fie o lume comună". Această calitate de a crea personaje veridice e trăsătura care contează și în măsura în care opera o certifică, ea se sustrage caducității. Demersul critic călinescian e condiționat primordial de
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
imposition upon a mute, sad nature.“ Drama cosmică, a naturii căzute și a istoriei care nu cunoaște împăcarea vreunui sens, își află corespondentul în drama eroului, suveranul. Acesta, într-o înrudire misterioasă cu martirul, întruchipează creația care, sub acțiunea unui intrigant, este distrusă: „der Souverän des XVII. Jahrhunderts, der Gipfel der Kreatur, ausbrechend in der Raserei wie ein Vulkan und mit allem umliegenden Hofstaat sich selber vernichtend.“ Destinul suveranului este, pentru Benjamin, destinul unei lumi nerăscumpărate, privită din perspectiva căderii, ca
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]