66 matches
-
secolului al XVII-lea, a celebrei Querelle des anciens et des modernes. În toate literaturile mișcările novatoare s-au confruntat cu împotrivirea la schimbări a concepțiilor și modurilor expresive consacrate. În literatura română ideea de tradiție apare, hotărât formulată, în Introducția lui Mihail Kogălniceanu la „Dacia literară” (1840), unde se pledează pentru însușirea „duhului național” și, consecutiv, pentru reflectarea în literatură a tot ce ține, în trecut și prezent, de specificul autohton. Ideologia „Daciei literare” a fost reactivată programatic, la începutul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290235_a_291564]
-
a revenit asupra suspendării, dar redactorul a înțeles că a continua publicarea revistei nu mai era oportun. În 1899, se va scoate a doua ediție cu caractere latine. Nu vom insista asupra programului. Semnificația titlului era limpede și motivată în Introducție, prin aceea că revista țintea "a se îndeletnici cu producțiile românești, fie din orice parte a Daciei, numai să fie bune". Deși se vroia o foaie, care, "părăsind politica, s-ar îndeletnici numai cu literatura națională", noul periodic, urma, de
REVISTE LITERARE DIN PRIMA JUMĂTATE A SECOLULUI AL XIX-LEA by Brinduşa – Georgiana Popa [Corola-publishinghouse/Science/91761_a_92854]
-
dintre cele mai ample. În precizarea direcției ideologice a "Daciei literare", este de reținut o notă a lui M. Kogălniceanu despre cărțile apărute în traducerea lui Gr. Pleșioanu și M. Stoianovici ("Columbul" și "Harito"). M. Kogălniceanu nuanțează enunțul categoric din Introducție, în sensul că revista era împotriva traducerilor proaste, nu împotriva traducerilor în general: "Cum traducătorii acestor cărți nu pot găsi ceva mai bun de tradus? Pentru ce nu iau din franțuzește "Esprit des lois", par Montesquieu, "Le genie du christianisme
REVISTE LITERARE DIN PRIMA JUMĂTATE A SECOLULUI AL XIX-LEA by Brinduşa – Georgiana Popa [Corola-publishinghouse/Science/91761_a_92854]
-
a cunoscut o statornicire cu efecte îndelungate în istoria vieții noastre naționale. Deși rubrica de Critică a revistei nu apucase a viza direct chestiuni literare, deși Kogălniceanu n-a scris promisul articol despre critică, totuși pe baza celor spuse în Introducție, în articolele ulterioare din revistele continuatoare ale spiritului "Daciei literare" ("Propășirea", "România literară", "Steaua Dunării") și în cele tangențiale la literatura din această revistă, putem deduce programul lui Kogălniceanu în respectivul domeniu. O oarecare culoare și relief în plus capătă
REVISTE LITERARE DIN PRIMA JUMĂTATE A SECOLULUI AL XIX-LEA by Brinduşa – Georgiana Popa [Corola-publishinghouse/Science/91761_a_92854]
-
în orientarea limbii și literaturii române pe făgaș național, în introducerea spiritului critic în aprecierea operelor literare, în legarea creației culte de folclorul, tradițiile și obiceiurile poporului, de pe întreg teritoriul de limbă română, revista difuzându-se în toate provinciile românești. Introducție La anul 1817, d. Racocea, k.k. translator românesc în Lemberg [Lvov], publică prospectul unii foi periodice ce era să iasă pentru întîiași dată în limba românească. Planul său nu se putu aduce în împlinire. La anul 1822, d. Z
REVISTE LITERARE DIN PRIMA JUMĂTATE A SECOLULUI AL XIX-LEA by Brinduşa – Georgiana Popa [Corola-publishinghouse/Science/91761_a_92854]
-
fragment de observație psihologică și sociologică și, cum ea precede nuvela „Alexandru Lăpușneanul”, o considerăm o prefigurrare a sintezei realizate la 1840, biruința certă a nuvelei istorice românești. Forță creatoare activă a unei literaturi naționale, cum îl consideră Kogălniceanu, in '”Introducția” revistei, folclorul nu-l găsește, nici el, nepregătitți pe colaboratorii”Daciei literare” în obligația de a pune în lumină, prin contribuții, valoarea excepțională a acestui neprețuit document istoric, uman și artistic.Folcloristica se constituie, ca știință,la noi, mai târziu
REVISTE LITERARE DIN PRIMA JUMĂTATE A SECOLULUI AL XIX-LEA by Brinduşa – Georgiana Popa [Corola-publishinghouse/Science/91761_a_92854]
-
celui care o exercită sunt numeroase în epocă. Variate în formularea lor, ele se întâlnesc și se întregesc în hotărârea de a prescrie actului critic un principiu fundamental de a conduce obiectivitatea.” Critica noastră va fi nepărtinitoare” , spune Kogălniceanu în “Introducția”,” Daciei literare”, dând declarației sale ținuta unui program de activitate,”vom critica cartea,iar nu persoana”.Când Al. Russo îi cere criticului nu doar imparțialitate și moderație, ci și supunere la obiect, prin cunoștința lucrurilor, a lumii și a oamenilor
REVISTE LITERARE DIN PRIMA JUMĂTATE A SECOLULUI AL XIX-LEA by Brinduşa – Georgiana Popa [Corola-publishinghouse/Science/91761_a_92854]
-
ei pe temeliile solide ale naționalității și democrației, urmărind să integreze poporul român în geografia spirituală a Europei, să-i evidențieze un specific național, care să-i dea dreptul de înscriere în cultura universală. Programul ei, sintetizat în acea vestită „Introducție”,redactată de Kogălniceanu dă expresie, prin caracterul lui reprezentativ, unei concepții înaintate despre viață și artă.Țelul suprem al eforturilor lor creatoare este unul singur, înscrie pe flamura, sus înălțată, a întregului curent „o limbă și o literatură comună pentru
REVISTE LITERARE DIN PRIMA JUMĂTATE A SECOLULUI AL XIX-LEA by Brinduşa – Georgiana Popa [Corola-publishinghouse/Science/91761_a_92854]
-
istoric: Ursita. A scris versuri romantice, meditative. În creația dramatică a lansat comedia "Trei crai de la Răsărit" și dramă Răzvan și Vidra. Prima dramă romantică de inspirație istorică, Răzvan și Vidra prezintă o viziune pașoptista asupra trecutului, în spiritul ideilor "Introducției" la "Dacia literară". Punctul de plecare l-a constituit un articol al lui Bălcescu despre Razvan-Voda, publicat postum în România literară(1852). Destinul lui Răzvan, țigan rob eliberat, este cel al unui erou romantic de excepție, evoluând în situații de
ACCENTE ISTORIOGRAFICE by Diana Munteanu, Claudia Furtună () [Corola-publishinghouse/Science/791_a_1724]
-
și 1862 ambele tomuri au fost reeditate. Publicația, pe care Kogălniceanu o dorea trimestrială sau măcar anuală, trebuia să contribuie, alături de colecțiile de cronici românești tipărite tot de el, la adunarea și publicarea documentelor din trecutul Țărilor Române. O importantă Introducție la primul tom, scrisă de M. Kogălniceanu, justifică obiectivele noii reviste, printr-un elogiu adus tradițiilor naționale, istoriei - „cartea de căpetenie”, „paladiul naționalității noastre”. Studiul aprofundat al trecutului românilor devine o condiție a păstrării ființei naționale și un mijloc de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285444_a_286773]
-
s-au introdus cu moda, casele au trebuit negreșit să priimească o formă străină și potrivită cu natura ideilor de astăzi.“ O luptă necontenită, o mare prefacere, o schimbare repede... Contrast dinamic, care va să zică. 3 „Dorul imitației - se spune în celebra Introducție a Daciei literare - s-a făcut la noi o manie primejdioasă, pentru că omoară în noi duhul național.“ Departe de mine gândul de a polemiza cu Kogălniceanu sau de a-i tăgădui în vreun fel îndreptățirea observației, care viza, cu precădere
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
ISTORIA ÎN LITERATURA PAȘOPTISTĂ Prof. Juncă Geraldina Deniss Școala Generală „Gheorghe Mârzescu”, Iași În Introducție la Dacia literară Mihail Kogălniceanu recomanda scriitorilor români trei motive de inspirație: istoria, natura și folclorul: Istoria noastră are destule fapte eroice, frumoasele noastre țări sunt destul de mari, obiceiurile noastre sunt destul de pitorești și de poetice, pentru ca să putem găsi și
SIMPOZIONUL JUDEŢEAN REPERE ÎN ISTORIE by Juncă Geraldina Deniss () [Corola-publishinghouse/Science/91758_a_93534]
-
prime știri directe ne liniștiră, cu atât mai mult că începuseră să sosească internați germani din Moldova, care ne aduceau diferite mărunțișuri trimise de prietenul Lascăr Catargiu, care se ocupase cu multă bunătate de ei. crăciunul nostru Era o bună introducție pentru sărbătorile Crăciunului, care se apropiau mai puțin triste decât cele trecute. Chiar din punctul de vedere al proviziunilor stam mai bine; toți prietenii și cunoștințele se întrecuseră să ne trimită curcani, porc afumat și proas păt, slănină, saci cu
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
începe epoca de dinaintea sau din urma ei, ci se "pregătește", subteran, o bucată de vreme, prelungindu-se apoi, tot subteran, ani buni, periodizarea actuală a literaturii diferă considerabil de aceea de odinioară. Iată: romantismul se întinde de la manifestul lui principal, Introducția la "Dacia literară" din 1840, și pînă cînd Ghica și Eminescu își publică operele, atît de caracteristice pentru romantism, în proză, respectiv în poezie, adică pînă în jurul lui 1880. Este limpede totodată că avem încercări romantice înainte de anul manifestului (Heliade
Periodizări by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16267_a_17592]
-
sens propriu, un autor de ficțiuni literare, deși, în cîteva scrisori, el cedează pornirii de a fabula, inventînd situații, personaje și tot felul de subiecte pe care le prezintă drept istorice, urmînd parcă, după patru decenii, recomandarea lui Kogălniceanu din Introducția la Dacia literară. Narațiunea istorică era la modă în întreg romantismul Biedermeier, dovadă romanele lui Alexandre Dumas ori piesele de teatru ale lui Victor Hugo în Franța, celebrii congeneri, cu doar un deceniu și jumătate mai vîrstnici decît Ion Ghica
Secolul lui Ion Ghica by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15945_a_17270]
-
și continuând cu „Abecedar” de la Brad, cu „Dacia“ și „Colocvii“ de la București, dar și una de îndrumător prin articole-program, cu o claritate ideologică și artistică remarcabile (de ex. articolul - program al „Daciei” (1941), Cuvinte pentru început se aseamănă cu celebra Introducție de la „Dacia literară” (1840) a lui Mihail Kogălniceanu și încheind cu revista „Colocvii”, una din cele mai bune publicații pedagogice ale învățământului românesc din perioada postbelică. Activitatea de îndrumător cultural capătă noi valențe prin coordonarea Editurii „Miron Neagu” de la Sighișoara
Un studiu monografic despre Emil Giurgiuca by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/3373_a_4698]
-
problema receptării în epocă a manifestelor și a programelor literare, asupra căreia însă nu insistă, deși cred că ar fi dus la concluzii surprinzătoare și foarte utile: aceste texte "înving timpul dincolo de confidențialitatea ecoului imediat. Câți cititori vor fi citit Introducția la Dacia literară sau chiar Arta poetică a lui Boileau în momentul tipăririi lor? La fel, manifestele avangardei europene, deci și române?". Chiar așa, câți și, mai ales, cu ce efect? Nu cumva avem o imagine eronată, proiectând interesul nostru
Despre comportamentul literaturii by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12274_a_13599]
-
judicios intitulate Exerciții pentru mîna dreaptă. Scriu aceste rînduri răsfoind sus-numita carte, apărută de curînd la Editura Paralela 45, colecția Avangardă, în format nu toc-mai de buzunar și nici prea subțire (ca un ziar împăturit, ar spune unii), cu o introducție de o pagină, pentru uzul cititorului inspirat, asupra ediției pe care o are sub ochi (și care adună chin--tesența operei lui Costin). Cîți au citit, într-adevăr, pe Jacques Costin la noi? Atît de puțini - Mihai Zamfir, printre alții, încît
LECTURI LA ZI by Iulia Popovici () [Corola-journal/Imaginative/14103_a_15428]
-
pe clasificarea lui Thibaudet, ca să nu abuzez de cunoștințele de literatură franceză pe care le aveți. Dar iată cum stau lucrurile în literatura noastră de după 1800: generațiile coincid aproape perfect cu modificările de paradigmă istorică. 1840, debutul Romantismului cu programul Introducției la „Dacia literară”; 1870, junimismul critic maiorescian; 1900, naționalismul iorghist; 1920, modernismul lovinescian; 1950, realismul socialist, urmat de mica liberalizare care a permis un remake modernist; 1980, postmodernismul; 2000, literatura postcomunistă. Singurele „precipitări” se constată în apariția modernismului lovinescian, când
Neuitatul Thibaudet by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3261_a_4586]
-
înlăuntrul acestora, să fie marcate reacții, disidente ori excepții: militantismul gherist în sînul junimismului, sămănătorismul în plină epoca simbolista ori tradiționalismul ca reacție la și în modernism. Și anii limită pot fi discutați. Eu i-am legat fie de manifeste (Introducția la "Dacia literară"), fie de reviste ("Convorbiri literare", "Simbolul"), fie de volume (1966), fie de apogeul operei unor personalități caracteristice pentru curent (1883, anul de vîrf al lui Eminescu). Etapele se suprapun deseori la capete. E firesc. Întreaga schemă se
"Unificarea" unor concepte by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17928_a_19253]
-
cvadripartită pe care o propune? Iată: am avea până prin 1830 o fază premodernă, în care n-ar exista cu adevărat o conștiință a literaturii. De ce 1830? Un an de graniță ar fi fost 1840, de când datează primul manifest romantic, celebra Introducție la „Dacia literară”. Cât privește conștiința literaturii, ea este evidentă în Istoria ieroglifică, în Țiganiada, chiar și dacă s-au publicat mai târziu, dar au fost scrise conform standardelor dinainte de 1830, ca să nu mai vorbim de Testamentul lui Ienăchiță, de
Cui i-e frică de Titu Maiorescu? by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/2645_a_3970]
-
a fost niciodată o problemă franceza. Erau bilingvi în chip natural. Maiorescu a scris și el în germană o parte a însemnărilor zilnice. Bilingvismul a funcționat atît la scriitori care se considerau pioneri ai literaturii naționale (Kogălniceanu, care recomanda în Introducția la "Dacia literară", să se scrie pe teme naționale, era el însuși bilingv), cît și la alții aparținînd conștient maturității literaturii noastre. Doar naționalismele succesive și perioada comunistă au ignorat această predispoziție și au lăsat impresia că scriitorul român e
Limbile materne ale poetului by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16044_a_17369]
-
d. va fi, previzibil, da. Vag didactice, de-un didacticism polemic, de fapt, și, în general, bine țintit, demonstrațiile lui Alexandru Mușina apără dreptul la liberă circulație al literaturii. Departe de-a asculta de doctrina (cam de-o seamă cu Introducția... lui Kogălniceanu) ,prin noi înșine", arta are nevoie, cît ar fi ele de neliniștitoare, de influențe. De confruntări extra muros și de schimburi. De agoră, iar nu de ghetou. Așa că între o opțiune formală, a criticii care lucrează cu ,piese
Capra vecinilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10822_a_12147]
-
de rang secund. Cum e îndeobște știut, s-a angajat devreme în activitatea publicistică. După ce a colaborat la publicațiile lui Asachi, creează la Iași, împreună cu Alecsandri și Const. Negruzzi, revista Dacia literară, de interes istoric hotărîtor. Articolul-program, rămas cunoscut drept Introducție, este semnat de Kogălniceanu. Document literar esențial, este mereu citat pentru idealurile urmărite de noua revistă: "O foaie, dar, carea, părăsind politica, s-ar îndeletnici numai cu literatura națională, o foaie carea, făcînd abnegație de loc, ar fi numai o
Kogălniceanu, orator și literat by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15830_a_17155]
-
e cine știe cât de greu de alcătuit, fiind vorba de ceva mai mult de un secol și jumătate de literatură în înțelesul nostru de azi. Primul canon a fost acela al generației pașoptiste și formularea lui limpede o găsim în celebra Introducție la Dacia literară a lui Kogălniceanu." Cu minime cunoștințe de istorie, restul descripției se poate aproxima de la sine. Manolescu tratează, așadar, nu canonul în sine (am mari dubii că, la noi, noțiunea e funcțională, în lipsa unor antipozi viabili), ci succesiunea
Câteva concluzii (IX) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7311_a_8636]