79 matches
-
categorii precum intuiția, datul sau concretul, individualul, cunoașterea intuitivă, experiența și iraționalul ei specific sînt cîteva dintre pîrghiile pe care mecanismul cunoașterii, la Cioran, le va reactiva și utiliza mereu în reflecții fragmentare. Cum tot în acel text despre mișcarea intuiționistă, cu care își încheia studiile sale de filosofie, Cioran invoca, într-un fel semnificativ pentru tipul de discurs construit ulterior, marile afinități dintre intuiționism și romantism, accentuînd totodată faptul că "datul existențial, în structura lui intimă, numai de filosofie poate
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
a cunoașterii noastre, copleșite de superpoziția timpului. În durata pură, alcătuită de toate momentele "întregului sufletesc", conștiința conservă o esență spre care însăși tinde, precedată de emoția regăsirii, în formă intuitivă. Coincidența are noimă filosofică și o sursă comună, speculația intuiționistă. "Ucenicia" lui Anton Holban la școala proustiană apare ca o deschidere spre analiza trăitului, și mult mai puțin ca o contagiune estetică majoră. Lipsindu-le marea construcție, natura revelatorie a explorării interioare a timpului, vocația înaltă, "poezia" (adică desăvîrșirea) stilului
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
inconștientului, a necunoscutului, la viața sufletească, intuiție, magie, mit, la fenomenul originar 675. Blaga se va angaja și el în explorarea unor căi alternative în raport cu raționalismul clasic, prin recurs la mit, metaforă și paradox. Însă, nu va urma calea iraționalismului intuiționist. Gândirea antinomică pe care el o va promova rămâne în cadre intelectualiste și raționaliste, însă ale unui nou tip de raționalism, unul "mai elaborat și mai nuanțat decât cel, mai curând grosier, care ne-a fost lăsat moștenire de către ultimele
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
corpusculare și ondulatorii ale electronului"793. Alte proiecte, mai târzii, avându-i ca protagoniști pe G. Birkoff, J. von Neuman și P. Mittelstaedt 794, "se mențin în cadrul logicii bivalente, operând cu restricții formaliste ca și în cazul variantelor de logici intuiționiste..."795. Gaston Bachelard nu pomenește, în legătură cu tema logicilor non-aristotelice, de încercările lui Jan Łukasiewicz, care sunt anterioare celor prezentate de el. În primul rând, este vorba de critica principiului noncontradicției al lui Aristotel, cuprinsă într-un studiu din 1910 (Uber
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
că ne trebuie o logică suplă sau slabă în sânul unei concepții metafizice (raționalitate deschisă) și supra-logice (paradigmă a complexității)"878. În direcția unei astfel de logici, gânditorul francez sesizează că s-au făcut mai multe încercări. Sunt amintite logica intuiționistă, logicile polivalente, logicile modale, logicile paraconsistente, care fac din logica clasică doar un caz particular, care nu mai cer imperativ claritatea, precizia, care găzduiesc indeterminările, incertitudinile, ambiguitățile, contradicțiile 879. Nu de depășirea contradicției este nevoie pentru o gândire complexă, ci
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
care îl răspîndea economia și propunînd o reconstrucție de la bază. Succesul operei lui Veblen este cu atît mai remarcabil cu cît el nu a știut să construiască o doctrină coerentă. Fundamentul doctrinar îl constituie filosofia pragmatică americană, dar și raționamentul intuiționist german, dialectica marxistă și darwinismul social al lui Herbert Spencer. Conform acestei abordări, Veblen a calificat peiorativ doctrinele ricardiene și post-ricardiene ca discipline "taxonomice", ce-și au rădăcinile într-o filosofie a dreptului natural și într-o psihologie hedonistă, ce
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
decît alta. Esențial este ca aceste interpretări să nu fie contradictorii, ci complementare. Votînd pentru o teorie a restituirilor complementare, logica interpretării sonore pătrunde (ca și logica formală a lui Lukasiewicz, cu trei sau mai multe valori, ori ca logica intuiționistă a lui Brouwer-Heyting) în universul adevărurilor multiple, pe care cu generozitate opera muzicală le încorporează. Am putea merge mai departe, să asemănăm opera muzicală cu un concept. Și așa cum conceptul de om, de pildă, captează în matca lui semantică totalitatea
Logica partiturii by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11415_a_12740]
-
de contrazicere când demonstrarea oricărei ziceri din acel sistem e imposibilă. Așadar contradictoriu coincide în matematică cu universal-demonstrabil. Firește prin demonstrabil trebuie să înțelegem aici putința de a decide în sensul "adevăr" sau în sensul "fals". Litigiul între logicieni și intuiționiști revine în definitiv la chestiunea dacă săgeata de mai sus, dintre matematică și metamatematică nu e inversabilă, dacă cumva cele două sisteme sunt izomorfe sau numai homomorfe. Încercările lui Hilbert și a câtorva din elevii apropiați de a aplica teoria
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
părțile care au intrat în componența lui, după cum înclinau să creadă elevii și apropiații săi; 2. dacă într-adevăr și-a devansat contemporanii români prin sincronism cu gândirea europeană, ba chiar prin anticiparea unor importante curente - precum existențialismul și logica intuiționistă -, așa cum au susținut discipolii săi. Nu e desigur un program revoluționar. Sunt lucruri pe care buna tradiție a cercetării filologice le-a practicat și verificat îndelung. Distorsiunile la care a dus discuția asupra surselor lui Nae Ionescu obliga însă la
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
potențat criza”) și bolșevismul (prezentat propagandistic de adepții săi drept un regim de „extremă libertate”, favorabilă pretențiilor de răzvrătire și înnoire). Pe această linie, principalele surse filozofice ale modernității radicale - psihanaliza lui Freud, filozofia vitalistă a lui Nietzsche și doctrina intuiționistă a lui Bergson - prezintă un numitor comun: antiintelectualismul, abolirea primatului rațiunii. Bergson „a detronat inteligența din drepturile ei și i-a denunțat toate insuficiențele. În consecință, poeții sînt absolut liberi s-o nesocotească, atît pe ea cît și instrumentul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
analiști, iar despre ceilalți că sunt geometri, nimic nu-i împiedică pe unii să rămână analiști chiar și atunci când fac geometrie, în timp ce ceilalți rămân geometri chiar dacă se ocupă de Analiză pură. Natura însăși a spiritului lor îi face logicieni sau intuiționiști, și nu pot scăpa de asta când abordează un nou subiect. Nu este vorba nici de educația care a dezvoltat în ei una din cele două tendințe și a înăbușit-o pe cealaltă. Te naști matematician, nu devii unul, și
by VIOREL BARBU [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
Rădulescu-Motru. Viața și faptele sale, vol. I-III, Editura Albatros, București, 2003-2005. SCHULTZ, Uwe, Immanuel Kant, Traducere de Vasile V. Poenaru, Editura Teora, București, 1997. SPERANTIA, Eugeniu, C. Rădulescu-Motru psiholog, în "Revista de filosofie" vol. XVII, 1932. SURDU, Alexandru, Probleme intuiționiste în "Critica rațiunii pure", în vol. col. Immanuel Kant 200 de ani de la apariția "Criticii rațiunii pure", Editura Academiei, București, 1982. SURDU, Alexandru, Studiu introductiv la Imm. Kant, Logica generală, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1985. TOMA, Gheorghe, Personalitate și
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
Intuitions, and Methodology in Moral and Political Theory", în Oxford Studies in Metaethics Volume 7, (ed.) Russ Shafer-Landau (Oxford University Press, Oxford, 2012), pp. 1-36. Copp a oferit, după știința mea, cel mai atent și detaliat suport argumentativ pentru metodologia "intuiționistă" a filosofiei morale și politice și unul dintre cele mai solide răspunsuri pentru obiecțiile venite la adresa ei (inclusiv a celor de tip Geuss sau a celor avansate de susținătorii așa-numitei "filosofii experimentale"). 45 Fabian Freyenhagen, "Taking Reasonable Pluralism Seriously
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
nici o diferență esențială. Nu ezităm să declarăm toate aceste categorii profund nefaste și anacronice. înțelegem foarte bine și necesitățile psihologice ale adolescenței și faptul că într o veche cultură de raționalism osificat, scolastic și nu mai puțin dogmatic, regenerările iraționalist intuiționiste, existențialiste etc. pot fi inevitabile și uneori chiar salutare. Dar la noi? Când a existat în cultura română un exces de raționalism, criticism și sistematică? Și chiar dacă modele filozofice dintre cele două războaie au avut într-adevăr și un efect
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
fi adev]rate sau false în mod obiectiv și c] putem afla ce principii morale sunr corecte într-o anumit] situație prin intermediului unui tip de intuiție sau cunoaștere legate de însușirile lor morale. Naturalismul CHARLES R. PIGDEN Că și intuiționiștii, naturaliștii consider] c] judec]țile morale pot fi adev]rate sau false și c] pot fi cunoscute. Spre deosebire de intuiționiști ins], ei nu cred c] exist] fapte sau însușiri morale speciale care s] fie cunoscute prin intuiție. Ei afirm] c] însușirea
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
anumit] situație prin intermediului unui tip de intuiție sau cunoaștere legate de însușirile lor morale. Naturalismul CHARLES R. PIGDEN Că și intuiționiștii, naturaliștii consider] c] judec]țile morale pot fi adev]rate sau false și c] pot fi cunoscute. Spre deosebire de intuiționiști ins], ei nu cred c] exist] fapte sau însușiri morale speciale care s] fie cunoscute prin intuiție. Ei afirm] c] însușirea de a fi bun sau r]u poate fi identificat] sau redus] la o alt] proprietate (fericirea, poate, sau
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
ri, înzestrarea relevant] este cea a unei facult]ți a simțului moral cu ajutorul c]reia, oamenii pot s] intuiasc] ceea ce este bine și r]u. Împrumutând din vocabularul teoriilor mai târzii, putem s] descriem aceste perspective ca fiind „raționalist]”, respectiv „intuiționist]”. Dup] introducerea termenului de c]tre Sfanțul Ieronim (347-420), scriitorii de la începutul și mijlocul Evului Mediu se refer] la puterea înn]scut] de a deosebi binele de r]u prin synderesis. Ieronim însuși o descrie ca fiind „scânteia de conștiinț
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
moral] (pe care o voi discuta mai jos), nu ar trebui s] constituie o surpriz] faptul c] el consider] conștiința că un echivalent pentru rațiunea practic] sau „corect]” (recta rațio). În perioada prescolastic], tendința era de a adopta o perspectiv] intuiționist] a gândirii morale. În acest sens, cateva versiuni ale acesteia putând fi reg]site în scrierile Sfanțul Ieronim și ale Sfanțul Augustin (354-430), constiinta este o facultate înn]scut] care reveleaz] legea moral] a lui Dumnezeu așa cum este ea înscris
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Mill a pledat pentru o înțelegere mai complex] a fericirii umane, el a sustinut totuși c] binele este în esenț] un factor de satisfacere a preferințelor care difer] uneori radical, de la o persoan] la alta. În opoziție cu aceast] perspectiv], intuiționiștii au susținut c] principiile acțiunii drepte nu pot fi pur și simplu derivate din analiza dorințelor oamenilor. De asemenea, nu se poate formulă o concluzie valid] despre ceea ce e bine doar pe baza premiselor derivate din aceste dorințe. Premisa „orice
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
baza premiselor derivate din aceste dorințe. Premisa „orice își doresc oamenii e bine” trebuie adugat] la acest raționament. Altfel, principiul utilit]ții nu are nici un fundament. Doar intuiția, s-a mai argumentat, poate suplini premisa lips]. De altfel, au susținut intuiționiștii, nu tot ceea ce oamenii își doresc este și bine. Dup] cum afirmase Reid, exist] câteva principii care cer dreptate, adev]r, precum și bun]voinț] și care, uneori, pot intra în conflict cu dorințele oamenilor. În concluzie, îndrumarea cu privire la acțiunea dreapt
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
de a realiza fericirea lumeasc] pentru toți oamenii. Este important de menționat ins] c] intuiționismul lor a recunoscut c] fiecare persoan] poate cunoaște cerințele moralei. În lucrarea The Method of Ethics (1874), Harry Sidgwick a încercat s] arate c] perspectiva intuiționist] asupra fundamentelor moralei se poate sprijini în acest aspect pe teoria utilitarist]. El a afirmat c] utilitarismul are nevoie de intuiție că fundament al s]u; dar f]r] metodă utilitarist], intuiționimul nu ar putea rezolva nicicum disputele morale. El
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
aduc cel mai mare bine, ap]rând astfel o versiune a utilitarismului care o dep]șea pe cea hedonist]. Spre deosebire ins] de kantianism și utilitarimul clasic care susțineau c] ofer] o procedur] rațional] de rezolvare a disputelor morale, perspectivele intuiționiste se bazeaz] în mod esențial pe pretenții de introspecție și nu ofer] metode de rezolvare a dezacordurilor. 2. Viziunea asupra comunit]ții morale că depinzând de hoț]rârile luate separat de c]tre indivizi capabili s] discearn] cerințele moralei au
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
cum poate individul s] determine în ce situație un fapt este sau nu cu adev]rât interzis? Dac] normele deontologice nu posed] aceast] capacitate, teoriile deontologice sunt în pericol s] se destrame luând forma unui pluralism etic cu accent profund intuiționist. Se afirm] c] numeroase lucruri sunt greșite, dar r]mane la latitudinea fiec]ruia s] stabileasc] influență prohibitiv] pe care normele o exercit] în situații specifice și gravitatea faptului. O asemenea poziție este dezb]țuț] în plan filosofic de c
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
de ceea ce știm și ceea ce nu știm. Aceștia sunt termenii pe care însuși Ross ar fi fost bucuros s] îi foloseasc], de vreme ce susținea c] exist] date privitoare la ceea ce este corect și greșit. (Prin aceast] afirmație, Ross se evidențiaz] că intuiționist: vezi capitolul 36, „Intuiționismul”). Dar aș fi putut expune aceeași situație în termeni care nu țin de cogniție (vezi capitolul 38, „Subiectivismul”), spunând simplu c], desi cineva ar putea dezaprobă, în general, acțiuni că minciună și provocarea de nepl]ceri
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
ar ajuta la soluționarea conflictelor dintre ele. Pluralismul de acest tip s-ar afla, în mod firesc, în contrast cu utilitarismul; utilitariștii (de exemplu, J.S. Mill) încercau s] susțin] faptul c] exist] doar un singur Principiu Suprem. Dar în zilele noastre, un intuiționist este considerat a fi o persoan] care are o anumit] perspectiv] asupra felului în care reușim s] ne d]m seama care acțiuni sunt corecte și care sunt greșite. În acest sens, intuiționiștii pretind c] înțelegem principiile morale de bâz
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]