KorAP: Find »[drukola/base=intuiționist & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 2 3 4 >

79 matches

Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589

ri, înzestrarea relevant] este cea a unei facult]ți a simțului moral cu ajutorul c]reia, oamenii pot s] intuiasc] ceea ce este bine și r]u. Împrumutând din vocabularul teoriilor mai târzii, putem s] descriem aceste perspective ca fiind „raționalist]”, respectiv „intuiționist]”. Dup] introducerea termenului de c]tre Sfanțul Ieronim (347-420), scriitorii de la începutul și mijlocul Evului Mediu se refer] la puterea înn]scut] de a deosebi binele de r]u prin synderesis. Ieronim însuși o descrie ca fiind „scânteia de conștiinț

[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
moral] (pe care o voi discuta mai jos), nu ar trebui s] constituie o surpriz] faptul c] el consider] conștiința că un echivalent pentru rațiunea practic] sau „corect]” (recta rațio). În perioada prescolastic], tendința era de a adopta o perspectiv] intuiționist] a gândirii morale. În acest sens, cateva versiuni ale acesteia putând fi reg]site în scrierile Sfanțul Ieronim și ale Sfanțul Augustin (354-430), constiinta este o facultate înn]scut] care reveleaz] legea moral] a lui Dumnezeu așa cum este ea înscris

[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
Mill a pledat pentru o înțelegere mai complex] a fericirii umane, el a sustinut totuși c] binele este în esenț] un factor de satisfacere a preferințelor care difer] uneori radical, de la o persoan] la alta. În opoziție cu aceast] perspectiv], intuiționiștii au susținut c] principiile acțiunii drepte nu pot fi pur și simplu derivate din analiza dorințelor oamenilor. De asemenea, nu se poate formulă o concluzie valid] despre ceea ce e bine doar pe baza premiselor derivate din aceste dorințe. Premisa „orice

[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
baza premiselor derivate din aceste dorințe. Premisa „orice își doresc oamenii e bine” trebuie adugat] la acest raționament. Altfel, principiul utilit]ții nu are nici un fundament. Doar intuiția, s-a mai argumentat, poate suplini premisa lips]. De altfel, au susținut intuiționiștii, nu tot ceea ce oamenii își doresc este și bine. Dup] cum afirmase Reid, exist] câteva principii care cer dreptate, adev]r, precum și bun]voinț] și care, uneori, pot intra în conflict cu dorințele oamenilor. În concluzie, îndrumarea cu privire la acțiunea dreapt

[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
de a realiza fericirea lumeasc] pentru toți oamenii. Este important de menționat ins] c] intuiționismul lor a recunoscut c] fiecare persoan] poate cunoaște cerințele moralei. În lucrarea The Method of Ethics (1874), Harry Sidgwick a încercat s] arate c] perspectiva intuiționist] asupra fundamentelor moralei se poate sprijini în acest aspect pe teoria utilitarist]. El a afirmat c] utilitarismul are nevoie de intuiție că fundament al s]u; dar f]r] metodă utilitarist], intuiționimul nu ar putea rezolva nicicum disputele morale. El

[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
aduc cel mai mare bine, ap]rând astfel o versiune a utilitarismului care o dep]șea pe cea hedonist]. Spre deosebire ins] de kantianism și utilitarimul clasic care susțineau c] ofer] o procedur] rațional] de rezolvare a disputelor morale, perspectivele intuiționiste se bazeaz] în mod esențial pe pretenții de introspecție și nu ofer] metode de rezolvare a dezacordurilor. 2. Viziunea asupra comunit]ții morale că depinzând de hoț]rârile luate separat de c]tre indivizi capabili s] discearn] cerințele moralei au

[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
cum poate individul s] determine în ce situație un fapt este sau nu cu adev]rât interzis? Dac] normele deontologice nu posed] aceast] capacitate, teoriile deontologice sunt în pericol s] se destrame luând forma unui pluralism etic cu accent profund intuiționist. Se afirm] c] numeroase lucruri sunt greșite, dar r]mane la latitudinea fiec]ruia s] stabileasc] influență prohibitiv] pe care normele o exercit] în situații specifice și gravitatea faptului. O asemenea poziție este dezb]țuț] în plan filosofic de c

[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
de ceea ce știm și ceea ce nu știm. Aceștia sunt termenii pe care însuși Ross ar fi fost bucuros s] îi foloseasc], de vreme ce susținea c] exist] date privitoare la ceea ce este corect și greșit. (Prin aceast] afirmație, Ross se evidențiaz] că intuiționist: vezi capitolul 36, „Intuiționismul”). Dar aș fi putut expune aceeași situație în termeni care nu țin de cogniție (vezi capitolul 38, „Subiectivismul”), spunând simplu c], desi cineva ar putea dezaprobă, în general, acțiuni că minciună și provocarea de nepl]ceri

[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
ar ajuta la soluționarea conflictelor dintre ele. Pluralismul de acest tip s-ar afla, în mod firesc, în contrast cu utilitarismul; utilitariștii (de exemplu, J.S. Mill) încercau s] susțin] faptul c] exist] doar un singur Principiu Suprem. Dar în zilele noastre, un intuiționist este considerat a fi o persoan] care are o anumit] perspectiv] asupra felului în care reușim s] ne d]m seama care acțiuni sunt corecte și care sunt greșite. În acest sens, intuiționiștii pretind c] înțelegem principiile morale de bâz

[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
Principiu Suprem. Dar în zilele noastre, un intuiționist este considerat a fi o persoan] care are o anumit] perspectiv] asupra felului în care reușim s] ne d]m seama care acțiuni sunt corecte și care sunt greșite. În acest sens, intuiționiștii pretind c] înțelegem principiile morale de bâz] prin intuiție și acest lucru poate fi crezut f]r] a ne gândi c] exist] mai multe principii de acest fel. Pentru a oferi un exemplu remarcabil, Henry Sidgwick era utilitarist, dar consideră

[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
doar s] le cânt]reasc], pentru a recunoaște c] erau adev]rate. Lucrarea lui W.D. Ross și H.A. Prichard din anii 1930 a fost cea care a unit cele dou] sensuri ale intuiționismului, deoarece cei doi erau pluraliști - sau intuiționiști, în vechea denumire - si dedicați unui mod special de cunoaștere - adic] intuiționist, în sensul nou. (Prin acest aspect, s-a asem]nat cu poziția p]rintelui intuiționismului modern, Richard Price care a scris cu 200 de ani înainte.) Ei susțineau

[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
Lucrarea lui W.D. Ross și H.A. Prichard din anii 1930 a fost cea care a unit cele dou] sensuri ale intuiționismului, deoarece cei doi erau pluraliști - sau intuiționiști, în vechea denumire - si dedicați unui mod special de cunoaștere - adic] intuiționist, în sensul nou. (Prin acest aspect, s-a asem]nat cu poziția p]rintelui intuiționismului modern, Richard Price care a scris cu 200 de ani înainte.) Ei susțineau c] exist] foarte multe principii morale adev]rate pe care le cunoaștem

[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
o încercare de a-ți impune autoritatea asupra opiniei morale a unei persoane care nu dorește s] fie de acord cu ceilalți. Am s] încep cu noțiunea unui simt moral sau capacitate moral], denumit] intuiție. Înainte de a-i critică pe intuiționiști trebuie s] clarific]m p]rerile lor. În primul rând, ce anume susținea Ross c] putem cunoaște prin intuiție? Așa cum am explicat în eseul la care m-am referit mai sus, Ross susținea faptul potrivit c]ruia cunoașterea moral] apare

[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
c] avem una). Dar Ross nu afirm] acest lucru. Cunoașterea de c]tre noi a principiilor nu este direct], ci indirect]; ajungem la ea prin ceea ce cunoaștem mai bine, si anume, natura cazului particular din fața noastr]. Am spus deja c] intuiționiștii susțineau dou] concepții generale controversate. Prima este aceea c] exist] adev]ruri morale care pot fi cunoscute și ce-a de-a doua reprezint] o explicație pentru modul în care ajungem s] le cunoaștem (prin intuiție?). Pentru a înțelege cum

[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
decât vreo alternativ] disponibil] este același lucru cu faptul c] este greșit. Dac] ar fi adev]rât, nu ar mai fi o problem] așa de mare în a g]și loc pentru fapte morale într-o lume a științei. Dar intuiționiștii au respins naturalismul. Au procedat astfel din cauza pluralismului lor. Dac] crezi c] exist] multe tipuri diferite de lucruri nearanjate în vreo ordine sau form] clar], care conteaz] pentru cum ar trebui s] te comporți, atunci te vei gândi c] exist

[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
acțiune ajunge s] fie corect]. Baza natural] pentru faptele morale nu are o form] natural] și prin urmare nu exist] nici o tr]s]tur] natural] obișnuit] cu care s] identific]m corectitudinea unei acțiuni. Cea mai bun] abordare pentru un intuiționist este s] încerce s] arate c], desi „faptele” morale nu trebuie identificate cu cele naturale, ele nu sunt foarte diferite de alte fapte așa cum s-ar putea presupune la început. Dac] recunoaștem c] lumea în care tr]im este aproximativ

[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
privat] de orice relație intrinsec] de a dirija acțiunile într-un fel pe care criticii l-au ridiculizat cu ușurinț]. Criticii au avut dreptate s] întrebe de ce ar trebui s] ne pese de faptele morale dac] ele sunt așa cum spun intuiționiștii. Ideea c] atitudinile morale sunt legate intrinsec de comportament este foarte plauzibil]; a adopta o atitudine înseamn] doar a accepta un motiv pentru a acționa -s] fii motivat s] faci sau nu acțiuni de un anumit tip. Acea motivație poate

[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
un externalist ar susține c] judec]țile morale au nevoie de ajutorul unei dorințe independente dac] vor s] ne motiveze și s] conteze pentru cum action]m. Întrebând de ce ar trebui s] ne pese de faptele morale despre care vorbesc intuiționiștii, acesti critici se plângeau de externalismul lui Ross. Și cred c] aveau dreptate. Este absurd s] spui c] am putea accepta o acțiune ca fiind scandalos de greșit] și totuși s] ne gândim c] acest lucru nu ne d] prin

[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
p]rerilor lui Hume despre motivație și diferența dintre percepție și dorinț], o judecat] moral] trebuie s] fie vreo form] de dorinț] (sau, si mai general spus, vreo form] de „atitudine-pro”) mai degrab] decât o form] de percepție, cum credeau intuiționiștii, pentru c] dorințele sunt forme ale compasiunii sau atenției, pe când percepțiile nu sunt astfel de forme. Acest argument este cel care a f]cut că noncognitivismului s] domine în perioada 1930-1970 în sfera anglo-saxon] și s] eclipseze intuiționismul (vezi capitolul

[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
a f]cut că noncognitivismului s] domine în perioada 1930-1970 în sfera anglo-saxon] și s] eclipseze intuiționismul (vezi capitolul 38, „Subiectivismul”). Atitudinile morale se aseam]n] mai mult cu percepțiile sau cu dorințele?; această eră controversă dintre cognitiviști și noncognitiviști; intuiționiștii apar drept cognitiviști în aceast] abordare și, prin urmare, drept externaliști (potrivit imaginii lui Hume). Convingerea c] faptele morale sunt st]ri inerte ale lumii morale pe care cineva le poate observa într-un fel care nu are nici o leg

[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
faptele morale sunt st]ri inerte ale lumii morale pe care cineva le poate observa într-un fel care nu are nici o leg]tur] direct] cu alegerea cuiva de a acționa, i-a pus și mai mult în dificultate pe intuiționiștii care trebuiau s] r]spund] la întrebarea: cum reușește cineva s] cunoasc] aceste fapte ciudate? Nu era plauzibil s] spui c] le deducem din altceva; percepțiile noastre morale nu sunt produsul rațiunii. Atunci înseamn] c] trebuie s] fie produsele simțurilor

[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
simț suplimentar, cel moral. Din aceast] cauz] intuiționismul este uneori denumit teoria simțului moral. Absența unei explicații despre cum funcționeaz] acest simt suplimentar și neremarcat este cea care a dus la bine-cunoscuta acuzație a lui G.J. Warnock potrivit c]reia intuiționiștii ofer] aici nici mai mult nici mai puțin decât o m]rturisire a unui haos care arăt] a r]spuns. Totuși, mi se pare c] problema este mai mult legat] de externalismul lui Ross decât de afirmația lui c] exist

[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
posibilit]ți nepl]cute, cum ar fi ideea c] s-ar putea s] existe experți morali acreditați care ar fi cumva în poziția de a dictă celorlalți care dintre acțiuni sunt acceptabile din punct de vedere moral și care nu. Intuiționiștii care vor s] evite acest argument ar face bine s] înceap] negând prima premis]. Dar chiar dac] tot ceea ce am spus pan] acum este acceptat mai r]mân totuși niște întreb]ri dificile legate de aceste fapte morale. Întrebarea dac

[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
el ar fi mulțumit. Am revenit la discuția despre faptele morale, dar mai degrab] intenționăm s] sugerez c] cel mai bine este s] nu consider]m aceste fapte că fapte percepute, ci motive recunoscute în exersarea judec]ții morale practice. Intuiționiștii susțin c] aceste motive exist] pentru că noi s] le recunoaștem - adic] sunt acolo pentru a fi recunoscute. Exist] adev]ruri, adev]ruri factuale despre motivele care exist] acolo; și e posibil s] nu recunoaștem aceste adev]ruri dac] nu suntem

[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
suntem tentați s] neg]m c] aceste culori sunt reale (în sensul mai modest al lui McDowell) și McDowell ar spune același lucru despre valori. Cealalt] posibilitate este s] compar]m intuiționismul în etic] cu intuiționismul în matematic]. În matematic], intuiționiștii susțin c] numerele sunt obiecte abstracte a c]ror existent] și natur] le putem remarcă nu intrând în relații cauzale naturale cu ele (ceea ce este imposibil), ci prin rațiune. Ideea aici este c] putem fi determinați s] recunoaștem propriet]țile

[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]