KorAP: Find »[drukola/base=intuițiune & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 2 3 ...15 >

368 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921

două, când aceste vor fi susținute de un tact fin și de un adevărat orga-a artistic (? ), cari două abia îi dau circumspecțiunei filozofice influința cea vie pentru domeniul speciale al artei. Numai prin pătrunderea evidenței (Erkenntnis) filozofice și a intuițiunei de o fantazie avută, care e însoțită de o mulțime de esperiinți artistice și de-un înnăscut simț pentru arte, numai prin aste critica se poate mântui din înnomolirea în care a căzut. Actorul ar trebui să i se plece

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
reprezintare a omului și marcare a caracterelor. Talentul se arată abia atuncea când e să se (dea) retribuie un întreg și când e să se creeze un corp dramatic simțirei lirice. Aceasta abia e piatra de cercare a creatoriei [de] intuițiuni (contemplațiuni) interne și a acelei dispozițiuni speciale de-a schimba adică propria sa personalitate într-o alta, astfel încît [să] nu se remarce neciodată cea dentîi sub cea de-a doua. {EminescuOpXIV 254} În artea dramatică omul face, cum am

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
cât de variu modul aparinței ei. 1. STADIUL SIMȚIREI NEMIJLOCITE Tema artistului dramatic e reprezintarea omului, o reprezintare însă în care se pătrund (confundă) reciproc adevărul vieței reale cu importanța (semnificativitatea) idealului. Terenul pe care crește o asemenea operă e intuițiunea artistică. Pentru intuițiunea artistică tipurile create de poet sunt provocări de-a preda realităței cele create pentru fantazie, ca o făptură de carne și sânge. Reprezintatorul e atins întîi și-ntîi de figura poetică în (simțirea sa) simțământul [său]. Simțământul apucă

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
modul aparinței ei. 1. STADIUL SIMȚIREI NEMIJLOCITE Tema artistului dramatic e reprezintarea omului, o reprezintare însă în care se pătrund (confundă) reciproc adevărul vieței reale cu importanța (semnificativitatea) idealului. Terenul pe care crește o asemenea operă e intuițiunea artistică. Pentru intuițiunea artistică tipurile create de poet sunt provocări de-a preda realităței cele create pentru fantazie, ca o făptură de carne și sânge. Reprezintatorul e atins întîi și-ntîi de figura poetică în (simțirea sa) simțământul [său]. Simțământul apucă cele înrudite cu

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
pețitorul Paris și-ntre Iulia cea dentîi, să mijlocească o viață deplină, încît să le unească pe amândouă nimerit și cu adevăr în unul și același caracter. Spre aceasta trebuiește dominarea absolută peste întreg ținutul mijloacelor însemnate, unită c-o intuițiune poetică care-i încă specifice deosebită de-un simplu simțământ numai potențat, ideal. Se simte adânc atins un suflet frumos și juvenil de Margareta cea simplă și copilă, și un naturel amabil poate s-o și reprezinte ingenuitatea ei cea

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
al reflexiunei și al obiectului, al conștiinței și al nemijlocirei, al artei și al naturei. Acesta e pericolul acestui stadiu, cu toate aste ne-nconjurabil, învingerea căruia atârnă într-adevăr de la măsura geniului artistic cu care este cineva înzestrat de la acea intuițiune creatorie în care neci poți Preafrumos zice Talma în espresiunele cunoscute de-ale lui despre stadiul întîi al simțirei 356 r nemijlocite, el, care-a avut o profundă cunoștiință asupra dezvoltărei sale artisticc. El zice: Despre Eckhof zice Engel, Idei

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
acest stadiu ca pe unitatea celor două trepte de mai nainte, el va putea să se arăte într-o direcțiune îndoită. Artistul sau prin privirea intuitivă a întregului se pricepe apoi și la cele speciale, sau el readuce la unitatea intuițiunei bogăția tipului conștiut lui prin reflexiune. Ceea ce-i comun amîndor direcțiunilor e totdeuna facultatea specifică de-a elibera din sine caracterul intuit ca pe-o (viață) esistență deosebită și coerentă în sine. Amândouă sânt așadar numai prin pătrunderea momentelor dezvoltate

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
facultatea specifică de-a elibera din sine caracterul intuit ca pe-o (viață) esistență deosebită și coerentă în sine. Amândouă sânt așadar numai prin pătrunderea momentelor dezvoltate. Însă feliul (speția) activităței artistice condiționează o diferință în direcțiune. Reprezintatorii dotați cu intuițiune predominante genială au, cum am zice, bogăția manifestărilor de viață a unui caracter, le au c-o singură lovitură naintea lor, și ce e deosebit li se asimilează, ca printr-un proces natural, într-un organism complect. Ei, până la un

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
pe privitor cu siguranță deplină. Zace mai (departe) încolo în natura acestei direcțiuni că aicea înrudirea personală a artiștilor cu cercul rolelor lor e de regulă mai intensivă decât la aciia cari se ridică abia prin mediul reflexiunei la unitatea intuițiunei. De-aceea însă va [fi] și cercul caracterelor reprezentabile de ei cu virtuozitate mai răstrîns. Naturile demonice în coprinsul cel mai larg și figurile umoristice, mai ales cele ce ating fantasticitatea, vor fi cu preferință sferele în care se va

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
ce e uman. După toate comunicațiunile asupra lui, și anume după descrierile cele maestre ale lui Tieck, el ni se arată ca prototipul propriu a direcțiunei semnalate de noi, direcțiune în care artistul se ridică pe aripele fantaziei sale la intuițiunea unui caracter pe care apoi îl eliberează din sine ca pe-un geniu la care poetul nu i-a dat decât conturele. Pentru că natura sa toată îl mâna la ceea ce-i gigantic, de-aceea totdeuna măsurariul pentru el însuși se

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
decât cu reflexiunea, va ieși totdeuna în forma asta dezvoltată de noi daca va fi ajuns S. Bălănescu această treaptă a virtuozității supreme. {EminescuOpXIV 273} Reprezentarea lor cea plină de geniu (și poezie) e cea mai mare parte productul acelei intuițiuni ce coprinde nemijlocit totul, fără de-a pătrunde conștiut în toate particularitățile caracterului și în conexiunile sale psicologice. Artistele dramatice mari au în sine stadiul al doilea numai într-atîta, ca moment, că li se prezintă înaintea sufletului un tip omenesc

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-i adaoge; pentru că împăcarea absolută [a] unor asemeni antiteze, ca acelea a simțitului și-a cugetatului, îi pare eterogenă naturei femeiești în genere, o natură în care însuși supremul cugetărei sale are mai mult caracterul unei inspirațiuni și-a unei intuițiuni decât a unei productivități conștiute de cugete. Efectele cele mai puternice cari le-au produs și le produc încă damele, Bethman, Sophia Schroder, A. Crelinger, Schroder-Devrient, Mars și Rachel, se bazează pe aceea că în ele momentele simțirei și a

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
totdeuna o împăcare..... dintre natură și arte, dintre cugetare și simțământ. Și aicea se arată ca un criteriu al creatoricului că artistele reprezentative de rangul întîi insuflă adese, până [și] figuril[or] poetice subordinate, din izvorul propriu de simțire și intuițiune, o viață poetică care le ridică cu mult peste prețul lor adevărat și le dă o esistență ce-și detrage nutrimîntul sau numai prin faptul lor creatoriu singur. Direcțiunea a doua al acestui stadiu al treilea am indicat-o deja

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
care artistul își face obiectivă, de obiect, întreaga figură dramatică, cătând d-a o coprinde din toate părțile în conștiința sa. Asta s-ar întîmpla însă numai atuncea când el, în reprezintarea sa, n-ar mai putea primi îndărăt în intuițiunea sa nemijlocită plinătatea obiectului în care el s-a presupus a trăi și nu l-a mai putut elibera ca pe-un întreg organic. Prin facultatea aceasta, criteriul a toata artea, el aparține treptei noastre a treia, deși l-o

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
artistul să se abandone aicea cu mult mai puțin unei inspirațiuni, pentru că vine-n pericolul de-a fi părăsit de măsura mijloacelor sale; pe când forțe naturali eroice permit și o abandonare mai ne-ngrijită la momentul creațiunei și la inspirațiunile intuițiunei poetice. Fiecare din aceste două direcțiuni își are așadar greutățile sale. Cea însemnată de noi ca cea întîi va cădea mult mai lesne în pericolul de-a esceda chiar și măsura nobleței și-a frumuseței, fiindcă se lasă apucată și

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
și un simț de frumusețe înrădăcinat adânc ar putea să învingă aicea orce pericol. Poate că Fleck a fost singurul care a putut-o. Al doilea pericol ce amenință această direcțiune constă într-aceea că, la o predominare a momentului intuițiunei nemijlocite, fantazia nu urmărește reprezintarea caracterului până-n trăsăturile cele mai secrete și nu pătrunde într-aceeași măsură toți membrii întregei construcțiuni, ba încă manifestări a vieței latente mai adânc și cari par mai neesențiale nu vin la îndreptățirea lor deplină

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
trăsurile fundamentale atât a creațiunilor lui Iffland cât și a acelora a lui Seydelmann. Ba până și prejudițiul cumcă d. e. producțiunile lui Seydelmann nu ar fi decât producte a unei înțelegeri ingenioasă și pătrunzătoare până-n detalii, iar nu producte ale intuițiunei libere, își află deplina sa (esplicare) rezolvare în dezvoltarea noastră. Fără puterea creatorie de-a reda o viață întreagă și complectă tipurile n-ar deveni niciodată caractere adevărate cu toată conștiința și cu toate mijlocirile prin reflexiune, neci ar putea

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
complectă tipurile n-ar deveni niciodată caractere adevărate cu toată conștiința și cu toate mijlocirile prin reflexiune, neci ar putea să producă vreodată efectele unor personalități vii. Asta-i cu putință numai într-atîta întru cât conlucră ca factor creatoriu și intuițiunea nemijlocită. Marii actori tragici ai francezilor vor rătăci, din contra, în conformitate cu spiritul poeziei lor dramatice, în direcțiunea unei idealități abstracte oarecare și vor cădea în pericolul de-a sacrifica plinătatea vieței prin unilateralitatea patosului și de-a-năduși astfel adevărul natural

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
creațiunile lui Talma pare a fi revibrat puterea gigantică a primei răsturnări, avântul și patosul primului Imperiu. Acolo unde putințele amîndoror direcțiunilor acestui stadiu al treilea vin la deplinul lor ecuilibru, acolo ideea reprezintațiunei dramatice e realizată absolut. Daca genialitatea intuițiunei nemijlocite ajunge așa de departe cât și puterea reflexiunei, daca cea din urmă nu e decât opera desfășurărei și urmărirei caracterului până în nervii săi cei mai delicați, pe când cea dentîi în același timp o traduce mereu în nemijlocirea vieței, astfel

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
și a (zdrobirei) ruinei tragice a lui Lear. ORIGINALITATE ȘI MANIERĂ Artistul acela dramatic pe care natura și activitatea proprie l-a ridicat în stadiul al treilea al artei va fi totdeuna original și interesant pentru că el formează totdeuna din intuițiunea proprie în afară. Concepând și comemorând un caracter dintr-un punt al vieței, el va avea cuvânt până la un grad oarecare. Critica va lua așadar față cu acest 363 v stadiu atitudinea pozitiv înțelegătoare să recunoască în tot dreptul lor

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
Descrierea ce ne-o face Tieck despre consiliarul Dallner a lui Esslair ne re-înprospătează și mai bine reprezintarea lui plină de măies. trie. Foi dramaturgice, II, p. 87 - 90. {EminescuOpXIV 279} unde o formă nu a răsărit organice dintr-o intuițiune. Forma și chipul de-a reprezintă, cari în artiștii cei mari se prezintă numai ca o frângere deosebită a razelor spiritului lor poetic, capătă în aciia cari le împrumută de la aceștia numai caracterul unei haine imperiale împrumutate, sub care însă

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
așadar să atingă adeseori elemente cari nu-și găsesc deplina lor rezolvare (Erledigmig) decât pe o treaptă mai nalță ca ceea pe care stăm. Cum d. e. în dezvoltarea individului memoria e cultivată în același timp cu simțirea, cu atențiunea, cu intuițiunea și cu închipuința, fără ca unul din aceste momente să se prezinte în realitate izolat de celelalte; cu toate că știința indică {EminescuOpXIV 281} {EminescuOpXIV 282} locul ce are de-a-l ocupa memoria în sistema spiritului uman după tractatul asupra numitelor momente, pentru că

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
prin rațiune; aceasta-i numai aparența lui cea dentîi. În privință artistică accentul are mai mult dătoria nu numai de-a ne trăda simțului intern pur și simplu înțelesul logic al coprinsului, ci el are încă de-a ne sensibiliza intuițiunea aceea pe care neapărat o naște-n noi coprinsul. Transferând prin ton asupra auditorului sufletul dinlăuntru al celor grăite și întrupînd oarecum tonul, el e accentul simbolic. Abia acest accent aparține artei, și dezvoltarea precum și întrebuințarea sa e una din

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
sufletul cuvenit în coprinsul întrupat prin sunet; prin el se arată unitatea ideală dintre fond și formă în espresiunea tonului. Adică abia prin mijlocul lui transpare și domină sufletul asupra corpului celui frumos a sunetului. Undulațiunea ritmică ridică în fine intuițiunea (Anschau) poetică adusă la simțul intern prin accent, o ridică în imperiul mișcărei spirituale, de unde sună la ureche ca un întreg artistic și, ca un asemenea, se alătură (schmiegt) simțului spiritual. Căci prin mediul ritmului artistic pătrunde (coprinsul) fondul spiritual

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
poeziei, a cărei culme, poezia dramatică, și pretinde pătrunderea cea mai vie și (întrebuințarea) aplicarea cea mai creatorie a cîtortrele momentele. {EminescuOpXIV 284} Artea reprezintațiunei dramatice însă silește, în 1) conformitate cu natura ei, la apărere sensibilă, la incorporare a intuițiunei poetice. Încolo de elementul ideal al vorbei ea îndegetează și la elementul real, acela al sensibilizărei prin mijlocul gestului. De-aceea, dacă prima noastră secțiune a avut a face cu arhitectonica declamațiunei artistice, secțiunea noastră a doua însă va avea

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]