200 matches
-
cum s-au influențat reciproc literatura, ideologiile vremii, economia, descoperirile științifice, politica și religia. Definiția literaturii concepută de Marino este o grupare de definiții: etimologică, istorică, socială, ideologică, filozofică, culturală, didactică, lingvistică, estetică. Prin critica ideilor, el a demonstrat că invariantele din ideile literare fac posibil un alt tip de lectură a literaturii, identificându-se constantele literaturii asiatice, europene, americane, mondiale. A evidențiat că reformularea polemică a literaturii universale se datora respingerii, în numele policentrismului, de către literaturile islamice, africane, asiatice, sud-americane și
„UN CĂLĂTOR ÎN UNIVERSUL CĂRŢILOR – ADRIAN MARINO” de ELENA NEGOIȚĂ în ediţia nr. 1949 din 02 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/344074_a_345403]
-
categorii și subcategorii, dovedind o adevărată voluptate În a scorni un vocabular luxuriant și esoteric, greu de Înțeles și de aplicat (spre exemplu: „fondul de mituri alcătuit din arhemituri, mituri genuine, arhaice, mituri netipizate (tipizate În prototipuri, tipuri, variante și invariante), neomituri, mitologumene și mitoide” - p. 4). Repetat incantatoriu, acest limbaj dă senzația unei cărți de ficțiune, construită din sine și suficientă sieși. De altfel, numeroși cercetători au atras atenția asupra inconsistenței referințelor critice (eronate sau trimițând la texte inexistente), a
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
sud de Carpați în secolele IX-XIV, în "Muzeul Național", 1, 1974, p. 35-57; V. Neamțu, La technique de production cerealiere en Valachie et en Moldavie jusqu au XVIII siecle, București, 1975; Istoria Românilor, vol. III, p. 159-163. 7. C. Bucur, Invariantă și variabilitate în păstoritul tradițional, în "Anuarul Muzeului etnografic al Transilvaniei", 10, 1978, p. 125-146; E. Lazea, Economia piscicolă și dreptul de pescuit în Transilvania în secolele XI-XIV, în SMIM 6, 1973, p. 19-41; Istoria Românilor, vol. III, p. 171-174
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
b. propriu-zis sau fantastic are o structură „monotipică”. Concluzia este rezultatul cercetării morfologice întreprinse de V. I. Propp (1928), care a identificat elementele stabile ale b., numite „funcții”, a constatat că „numărul funcțiilor din basmul fantastic este limitat”, astfel de invariante reducându-se la 31, și că „succesiunea funcțiilor este întotdeauna aceeași”. Nu toate funcțiile se regăsesc la nivelul unui singur basm, dar unele dintre ele, cuplate în perechi, sunt obligatorii (de exemplu, funcția VIII - „prejudicierea” și XIX - „remedierea” sau XVI
BASM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285668_a_286997]
-
Or, știind că arborele care deține în principal astfel de semnificații este bradul (bradul de nuntă, bradul funerar), nu poate fi decât simptomatic faptul că acesta este dublat (pe picior de egalitate) de paltin. Mai mult decât atât, atunci când formula „invariantă” suportă totuși o modificare, cel schimbat este de multe ori bradul, și nu paltinul : Fagii, păltinașii Ei vor fi nuntașii (45, p. 706). Același topos apare la moartea altui erou (Toma Alimoș), chiar dacă, de data aceasta, metafora nunții este absentă
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
lucru cu a avea un milion, a comanda doi oameni e la fel de complicat cu a conduce un miliard, după ce ai spus prima minciună, restul nu mai contează... Numai lupta e mereu altfel. Violența este singurul criteriu care poate descătușa monotonia invariantelor unei vieți adevărate." Bătrânul Rajji avea multe asemenea pilde care, ca un făcut, îi veneau în minte exact atunci când avea mai multă nevoie de ele. Inconștient la început și apoi amplificat de implanturile sale neuronale, auzul lui Rim percepu strigătul
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
țintă disciplinară undeva foarte sus, ar fi existat similitudini cu o știință mai veche, mai modestă și mai sigură: geografia. Așa descriptivă cum este, geografia se servește de generalități utile atunci cînd depășește observarea regiunilor pentru a proceda pe serii, invariante și variabile. Pentru a fi exacți, cred că ar fi trebuit să vorbim despre mediografie. Nici noi nu putem explica fără să ne folosim de comparații. Cît despre viitorul apropiat, o radiografiere a observațiilor accesibile ar fi foarte oportună. DEFINIȚIA
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
îndrăznește să ia cuvîntul înaintea lui, avem tot o comunicare egală cu zero. În loc de o parabolă, ar fi deci vorba despre curba lui Gauss, cu valorile ei optimale în zona mediană. Rămîne ca formula de algebră elementară să ofere o invariantă utilă pentru a ordona variațiile istorice ale cenzurii. Și, mai întîi, această voință constantă a puterii, confruntată cu apariția bruscă a unui nou mijloc de informare, de a reduce cît mai mult canalele și semnalele. Trebuie s-o înțelegem, sărmana
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
e vorba mai degrabă de o pluralitate de sensuri; doar în cazul primelor patru tipuri se poate vorbi de polisemie adevărată, de accepții ale aceluiași cuvânt. La primele două tipuri există o relație de implicare (sinecdoca), arhisememul lor constituind o invarianta. În cazul metonimiei și al metaforei, arhisememele sunt diferite. E vorba aici de o relație de explicare 35. În cazul verbului și al adjectivului, Martin vorbește de polisemie internă, la nivelul sememului, si de polisemie externă, la nivelul actanților. Tipurile
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
a acelor sisteme psihofizice care determină gândirea și comportamentul său caracteristic”. Deși faptele de conduită ale unei persoane prezintă o anume variabilitate situațională, pe termen lung, observația ne furnizează un cadru relativ stabil, unitar, de așteptare și interpretare, relevă anumite invariante. Trăsătura psihică este conceptul ce evidențiază aceste însușiri sau particularități relativ stabile ale unei persoane sau ale unui proces psihic. În plan comportamental, o trăsătură este indicată de predispoziția de a răspunde în același fel la o varietate de stimuli
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
personalității ar fi următoarele: 1. Rămân toate trăsăturile stabile de-a lungul timpului? Dacă nu, cât de multe trăsături trebuie să rămână stabile de-a lungul timpului, pentru a vorbi de consistență? 2. Este necesar ca trăsăturile investigate să rămână invariante în expresia lor fenotipică? 3. Cât de mari trebuie să fie perioadele de timp între două măsurători succesive pentru a putea vorbi de stabilitate și consistență cross-temporală la nivelul personalității? Atunci când măsurarea personalității se face dintr-o perspectivă temporală scurtă
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
revistei „Integral” (1925-1928). Îndeosebi prin Ilarie Voronca, spiritus rector al tuturor periodicelor de avangardă apărute după „Contimporanul” și înainte de „unu”, dar și prin alți colaboratori ai acestora, publicația reia ideile directoare din „75 HP” și „Punct”. Noua revistă consideră că invarianta acelor idei este principiul integrării artelor în ansamblul civilizației epocii. În „75 HP” Voronca lansa, împreună cu pictorul Victor Brauner, conceptul „pictopoezie”, ilustrat prin construcții grafice rezultate din combinarea cuvintelor în felurite figuri, de genul celor din Caligramele lui Guillaume Apollinaire
INTEGRALISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287567_a_288896]
-
5; Gh. Vrabie, Din limbajul poetic al cimiliturii, RITL, 1966, 2; Ovidiu Papadima, Literatura populară română, București, 1968, 231-344; Gh. Vrabie, Folclorul, București, 1970, 285-297; I. C. Chițimia, Folclorul românesc în perspectivă comparată, București, 1971, 267-283; Adrian Rogoz, Cimiliturile și rădăcinile invariantelor grafematice, în Semiotica folclorului, îngr. Solomon Marcus, București, 1975, 181-232; Mihai Pop, Pavel Ruxăndoiu, Folclor literar românesc, București, 1976, 44-248; Ovidiu Bârlea, Folclorul românesc, II, București, 1983, 345-382; Sergiu G. Moraru, Introducere la Ghicitori, Chișinău, 1980, 5-31; Ion Taloș, Corpusul
GHICITOARE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287258_a_288587]
-
un mod original formula criticii imanente de „ascultare” a textului. Preocupat de devenirea limbajului poetic românesc, criticul urmărește în Eseuri despre vârstele poeziei (1990) câteva momente decupate din aproape două secole de poezie modernă, încercând să identifice un fel de invariante ale faptului poetic, „acel corp stabil de imagini, de atitudini, de motive prezente neîntrerupt”, care dincolo de epoci, școli și sensuri individuale „alcătuiesc ansamblul caleidoscopic al scriiturii române”. Are în vedere „imaginile constante”, „un set de cuvinte sau de sintagme simbolizante
FANACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286949_a_288278]
-
și, după prezentarea unor ecuații în relație cu diverse doctrine teologice, ajunge la discutarea „proporției divine” (Luca Pacioli), numită și sectio divina (Johannes Kepler - cu aplicare la creșterea vegetalului), sectio aurea (Leonardo da Vinci) sau „numărul de aur”. Este o invariantă „remarcabilă”, o „personalitate” printre numerele algebrice incomensurabile, prezentă în legea proporțiilor, cu aplicare la proporțiile trupului omenesc, ale speciilor animale ce se deosebesc prin eleganța formelor, în unele temple grecești, în botanică și chiar în muzică (sunt evocate studiile lui
GHYKA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287277_a_288606]
-
aparat ideologic consolidat, eliminând alternativele inițiale la comunismul leninisto-stalinist, si ratând astfel câteva oportunități istorice. Doar istoria instituției reale a acestor școli ale partidelor comuniste poate conduce de aceea la Înțelegerea În același timp a metamorfozelor lor succesive, precum și a invariantelor istorice ale acestora. Partidele comuniste, confruntate cu nivelul cultural și școlar scăzut al militanților, le asigurau prin aceste școli o serie de competențe minimale, controlând astfel propriul corp sacerdotal. Centralizarea și mai tarziu integrarea În sistemele naționale de educație din
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
de dominare, noile instituții de elită se Înscriu, de fapt, Într-o tradiție adesea necunoscută chiar membrilor lor. Este legitim, În aceste condiții, să pui o serie de Întrebări referitoare la condițiile și limitele reproducerii unui model istoric și a invariantelor sale. Ce schimbări a provocat transplantarea acestui tip de instituție Într-un mediu universitar care nu-i era favorabil din principiu? Mediul universitar „socialist” Îi era devaforabil datorită priorității acordate Învățământului «de masă» și a discreditării oricărei forme de «elitism
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
mai multă fidelitate, precum la Cervantes, Hugo, Eminescu. O pronunțată tendință de modelare formală se manifestă, în schimb, în eseul Estetica romanului, cumulând texte redactate și publicate în diferite etape. B. se apropie de înțelegerea morfologic-structurală a speciei; doar că invariantele, „structuri de adâncime” inventariabile, după exemplul lui Carlo Gozzi și Georges Polti, au substrat psihologic. Observații demne de atenție sunt cele despre temporalitatea narativă la James Joyce, Franz Kafka, Robert Musil, William Faulkner ș.a. Dintre categoriile estetice, fantasticul are un
BIBERI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285719_a_287048]
-
indiferent de natura limbajelor, poetic sau conceptual, opera cercetată exprimă o gândire care „e în esență viziune”, demersul interpretativ își propune să lumineze substratul comun poeziei, dramaturgiei și filosofiei. Găsind neproductiv studiul poeziei pe traiectul evolutiv, Ș. are în vedere invariantele acesteia (parcurgând doar volumele editate înainte de 1944), examinează minuțios piesele de teatru Zamolxe și Meșterul Manole, analizează deosebit de pătrunzător „trilogiile” și celelalte scrieri filosofice, recurgând, pentru aprofundarea unor chestiuni, și la exegeza eliadescă din domeniul istoriei religiilor. Capitolul final relevă
SORA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289792_a_291121]
-
stimulat apariția în literatură a noului curent. Situat principial în opoziție cu modernismul, t. și-a apropriat, prin unii reprezentanți, forme de artă ale acestuia, chiar dintre cele mai radical inovatoare. Caracterele tradiționaliste se precizează mai cu seamă în poezie. Invarianta lor este estetizarea spiritualizantă a unui material de inspirație autohton. Menținându-se în universul rural, tradiționaliștii semnalează cu stăruință în acesta constituenți ce nu atrăseseră în chip deosebit privirile sămănătoriștilor. În versul sămănătorist apar în prim-plan câmpuri, holde, munți
TRADIŢIONALISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290235_a_291564]
-
între declasați, „nedorind decât sărutul bolnav al Morții, / Sărutul cald al Morții”, și doar Iuda îl identifică sub această mască mortuară pe Mesia: „Doamne, Stelaru Cristoase,/ Sub banca din parc mai e loc/ Și pentru obositele tale oase”. Altfel spus, invarianta particularizantă a lirismului lui S. e un cabotinism ingenuu. Autoportretizându-se ca haimana, ca golan, poetul o face cu un orgoliu suveran și întrebuințează, vorbind despre sine, pluralul majestății: „Noi, Dimitrie Stelaru, n-am cunoscut niciodată Fericirea,/ Noi n-am avut
STELARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289917_a_291246]
-
discursivitate superfluă, stridente chiar în raport cu cele mai anticlasice structuri. Dar tot ceea ce e de natură să contrarieze norme și gusturi, tot ce solicită cititorului și spectatorului eforturi de percepere se legitimează, în intenție cel puțin, prin demersul care problematizează. Căci invarianta operei dramatice (ca și a prozei) lui P. e problematizarea. În prima lui piesă, Mama (publicată în „Steaua”, 1960), este adus acasă din război, prin visele protagonistei, fiul acesteia și astfel se creează o poezie tragic duioasă a unui climat
POPESCU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288929_a_290258]
-
în explorarea sistemului de interese care presează spre menținerea statu-quo-ului, dar și din cauza incertitudinii în legătură cu riscurile implicate de o orientare mai fermă spre schimbare. Sindromul luptei. S-a văzut mai înainte că interesele grupurilor și chiar ale persoanelor nu sunt invariante în raport cu modul de organizare a sistemelor. De aici, o largă diferențiere a atitudinilor față de schimbare și față de intervenția specialistului. Receptivitatea la intervenția specialistului va fi cu atât mai mare cu cât amenințarea percepută la adresa propriilor interese este mai redusă. Din cauza
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
Franța napoleoniană. Ele pot fi însă aplicate și la Ionescu sau Popescu, la Imperiul Roman sau Franța napoleoniană. În al doilea rând, perspectiva lor este atemporală. Timpul nu modifică în nici un fel valabilitatea enunțurilor acestor discipline. Ele sunt, în raport cu timpul, invariante. O piatră cade la fel astăzi, în modul în care a căzut acum un milion de ani sau în care va cădea peste câteva mii de ani. Invarianța temporală face inutilă orice specificație în raport cu timpul. Sunt multe situații în care
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
ale naturii care nu sunt legi a priori ale naturii în genere sau ale naturii corporale, Kant are în vedere, în mod evident, corelații cum sunt cele formulate de știința matematică a naturii. Este vorba de relații presupuse a fi invariante în spațiu și timp, spre deosebire de acele constatări privitoare la relații constante de simultaneitate și succesiune, care pot fi infirmate în orice moment, odată cu extinderea experienței noastre. S-a făcut observația că expresia legi empirice, pe care o întâlnim în CRP
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]