201 matches
-
în transformarea sa trivială. De observat că atunci când elementul formula 102 este negativ, formula 103 este diferențiala timpului propriu, iar când formula 102 este pozitiv, formula 105 este diferențiala distanței proprii. Utilitatea principală a exprimării ecuațiilor fizicii în formă tensorială este că atunci sunt invariante în raport cu grupul Poincaré, astfel că nu avem de-a face cu un calcul special și dificil pentru a verifica aceasta. De asemenea, la construirea acestor ecuații adesea găsim că alte ecuații despre care anterior credeam că nu au nicio legătură
Teoria relativității restrânse () [Corola-website/Science/310177_a_311506]
-
caz, pentru a trece de la o limbă la o alta, ar fi suficient schimbul de etichete date fiecarui lucru. Dificultățile întâlnite în traducerea automată demonstrează încă odată cât de dificil este acest proces. Whorf consideră că percepția poate permite actualizarea invariantelor cognitive cu ajutorul cărora se poate arăta cum se construiește diverstatea lingvistică. Pentru Whorf există deci, invariabilitatea lumii în general, așa cum este reprezentată ea în mintea oamenilor, în propriile lor scheme de percepție. Acest lucru presupune: Acest articol este o traducere
Ipoteza Sapir-Whorf () [Corola-website/Science/325926_a_327255]
-
infinit, încât să nu compenseze exponențiala. Prin înlocuirea expresiei (2.5) în ecuația (2.2) se obține pentru funcția formula 7 ecuația În vederea simplificării scrierii se introduc următoarele notații ajutătoare: cu aceste notații, ecuația (2.6) ia forma Această ecuație este invariantă la schimbarea semnului variabilei, din acest motiv, dacă formula 7 este o soluție, atunci și formula 10 este o soluție. Prin urmare, datorită liniarității și omogenității ecuației rezultă că și formula 11 sunt soluții ale ecuației. Prima este invariantă la schimbarea semnului variabilei
Oscilatorul armonic liniar cuantic (metoda polinomială) () [Corola-website/Science/326543_a_327872]
-
pe "G", atunci transformata Fourier- Stieljes de μ este operatorul de pe "H" definit prin: în care formula 89 este reprezentarea complex conjugată din "U" care acționează pe "H". Ca și în cazul abelian, dacă μ este absolut continuă în ceea ce privește măsura probabilității invariante stângi λ pe "G", atunci μ este reprezentată ca: pentru câteva funcții "ƒ" ∈ L(λ). În acest caz se identifică transformarea Fourier de "ƒ" cu transformarea Fourier-Stieljes de μ. Reprezentarea formula 91 definește un izomorfism între spațiul Banach "M"("G") de
Transformata Fourier () [Corola-website/Science/305957_a_307286]
-
infinit, încât să nu compenseze exponențiala. Prin înlocuirea expresiei (2.5) în ecuația (2.2) se obține pentru funcția formula 66 ecuația În vederea simplificării scrierii se introduc următoarele notații ajutătoare: cu aceste notații, ecuația (2.6) ia forma Această ecuație este invariantă la schimbarea semnului variabilei, din acest motiv, dacă formula 66 este o soluție, atunci și formula 69 este o soluție. Prin urmare, datorită liniarității și omogenității ecuației rezultă că și formula 70 sunt soluții ale ecuației. Prima este invariantă la schimbarea semnului variabilei
Oscilatorul armonic liniar (cuantic) () [Corola-website/Science/326491_a_327820]
-
formula 107 (după cum alegem permutarea), în timp ce transpoziția dintre formula 108 și formula 109 schimbă între ele expresiile formula 97 și formula 98; alte transpoziții schimbă între ele aceste rădăcini și multiplicitățile lor cu o putere a lui formula 112 Astfel, formula 113, formula 114 și formula 115 sunt lăsate invariante de permutările ciclice ale rădăcinilor, care le multiplică cu formula 116. Deasemeni, formula 115 și formula 118 sunt lăsate invariante de transpoziția dintre formula 108 și formula 109. La fel cum grupul permutărilor formula 121 al rădăcinilor este generat de aceste permutări, rezultă că formula 118 și
Funcție algebrică de gradul al treilea () [Corola-website/Science/322080_a_323409]
-
alte transpoziții schimbă între ele aceste rădăcini și multiplicitățile lor cu o putere a lui formula 112 Astfel, formula 113, formula 114 și formula 115 sunt lăsate invariante de permutările ciclice ale rădăcinilor, care le multiplică cu formula 116. Deasemeni, formula 115 și formula 118 sunt lăsate invariante de transpoziția dintre formula 108 și formula 109. La fel cum grupul permutărilor formula 121 al rădăcinilor este generat de aceste permutări, rezultă că formula 118 și formula 115 sunt funcții polinomiale simetrice ale rădăcinilor, și astfel pot fi scrise ca polinoame de the funcțiile
Funcție algebrică de gradul al treilea () [Corola-website/Science/322080_a_323409]
-
asupra imaginii "F"("s"). Transformata Laplace are numeroase aplicații importante în matematică, fizică, optică, inginerie electrică, automatică, prelucrarea semnalelor și teoria probabilităților. În matematică, este folosită la rezolvarea ecuațiilor diferențiale și integrale. În fizică, este folosită la analiza sistemelor liniare invariante în timp, cum ar fi circuitele electrice, oscilatorii armonici, dispozitive optice și sistemele mecanice. Transformata Laplace a unei funcții "f"("t"), definită pentru toate numerele reale "t" ≥ 0, este o funcție "F"("s"), definită prin expresia: Limita inferioară 0 este
Pierre-Simon Laplace () [Corola-website/Science/298288_a_299617]
-
mod evident de modelul anglo-saxon. Însă nu este mai puțin adevărat că, în cazul europenilor, se poate vedea cu mai multă claritate caracterul polemic, de reacție, de replică la o întreagă tradiție încărcată de responsabilități în raport cu mitul, cu metafizica și invariantele atemporale. Toate acestea, chiar devenite categorii negative, continuă să exercite o presiune considerabilă. În plus, tocmai prin situarea pe linia de interferență a tranzitivității cu reflexivitatea, scrierile autorilor europeni subminează implicit orice încercare de a trasa frontiere stabile între cele
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
-ne asupra Patului lui Procust, pe care îl apreciem ca mai bogat în indicii ale originalității și mult mai aproape de crezul artistic al autorului. Totodată, se desprinde, ca o concluzie, faptul că "...imaginile estetice nu sunt câtuși de puțin imuabile, invariante arhaice: operele de artă devin imagini prin aceea că procesele închegate ca obiectivitate vorbesc de la sine."455 Concluzii Autorul acestei lucrări refuză, dintr-o convingere lăuntrică, să meargă pe poteci bătătorite. O primă rezultantă a acestei atitudini ar fi dezinteresul
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
al ancorei dar și variabilitatea cross-situaționala a posibilelor interese și atitudini ale individului ar putea să reflecte organizarea ancorelor carierei ca fiind dinamicstabilă. Măsură în care imaginea de sine, anumite atitudini, interese, valori că indicatori ai ancorelor carierei își păstrează invarianta de-a lungul timpului se consideră o dovadă posibilă a stabilității acestui concept însă dacă nu încercăm să distingem între tipuri de situatii în schema de comparare a carierei individului cu sine însăși, de-a lungul timpului, extrăgând pur și
[Corola-publishinghouse/Science/2246_a_3571]
-
lungul timpului, extrăgând pur și simplu două sau mai multe momente de comparații s-ar putea să obținem coeficienți de stabilitate extrem de viciați. Factorii situaționali au deci o importanță pentru problema stabilității, întrucat atunci cand perspectiva temporară este extrem de extinsă, asumția invariantei situaționale nu prea mai poate fi păstrată. Ținând seama de toate acestea o intrebare pertinenta ar fi următoarea: Este ancoră carierei suficient de stabilă pentru a putea să reapară constant în conduită profesională a persoanei sau aceasta este „regizată de
[Corola-publishinghouse/Science/2246_a_3571]
-
și valorizează cu adevarat. S-ar părea totuși că trebuie să se țină cont și de variabilitatea cross-situațională a posibilelor interese și atitudini ale individului. În acest caz imaginea de sine că indicator al ancorelor carierei nu și-a păstrat invarianta de-a lungul timpului, fiind „regizată de situație” Curios este că pe măsură trecerii timpului situația s-a modificat în sensul că deși banii au constituit din totdeauna o foarte bună motivație chiar și pentru schimbarea carierei , în cazul Sânzianei
[Corola-publishinghouse/Science/2246_a_3571]
-
Jaspers, Husserl, Kierkegaard, Heidegger și cu cel grafic/ pictural al pictorilor expresioniști și suprarealiști aceasta fiind situația pe care o propunem spre analiză, presupune un ,,decupaj" al acelor aspecte situaționale commune (în cazul de față al ,,metaforelor obsedante"), precum și observarea ,,invariantelor enunțiative". O caracteristică a ,,discursului constituent" este faptul că prin raportarea la anumite genuri de discurs, acesta participă, în fapt, la validarea lor. Discursul literar se constituie tematizându-și propria sa constituire. Astfel, putem afirma că discursul blecherian se definește reflectându
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
față de altele sau, introducând un grad suplimentar de reflexivitate, ca "altele" între ele și producătoare de alteritate internă și externă. Proiectul antropologic articulat astfel în jurul cuplului unitate / diversitate rămâne impregnat de pozitivismul său inițial și se prezintă ca diferențialist; căutarea invariantelor speciei umane poate de altfel întotdeauna să se transforme în relativism cultural extrem. Ca discurs situat din punct de vedere social și istoric în sfera "celorlalți" pe care îi aducea din trecut sau de la antipozi, disciplina era plasată în centrul
by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
bizantină). La originea imnelor sale stă consecvent o inepuizabilă iubire. Menținându-se în notă apologetică, imnul e totodată confesiune, evocare, meditație, formă de cunoaștere, reverie, frescă ori portret; pluralul imne (în loc de imnuri) exprimă opțiunea cititorului de carte veche mișcat de invarianta arhaică, înduioșat de rostirea aurorală. Uvertura la Imnele bucuriei cu suava Lumină lină (titlu de cântare sacră, de găsit la Arghezi) -, lumină de seară, mai precis de vecernie ortodoxă, jalonează accesul într-un spațiu mirific, de divină serenitate. O natură
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
să ne zică?" (Împotrivire). Trăsătură particularizantă: poemele sale reprezentative invită prompt la lectură, după cum se și lasă ascultate; concomitent, acționează la el (ca la alți moldoveni) dedemultul și departele, de unde o scenografie plasticizantă (turnuri, cavaleri, castelane), reverberații, ceremonii și simbolisme, invariante și ecouri cu tente patetice înlesnind înscrierea în trans-temporal. Frapează indicatori ai misterului, vibrații introducând în hinduism, în apocalipsă ori în diverse medievalități; un extatism de tip bizantin coexistă cu tumultul modern al priveliștilor lăuntrice. Privirile evocatorului în transă merg
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
dogmatică. Meritul "istoric" al lucrărilor sale este de a fi insistat pe ideea de sistem al operei, pe derivarea logică, de la general la particular, a factorilor constitutivi (existentă în semantica "transformațională") si de a fi găsit o rețea de elemente (invariante în terminologia modernă) comparabile obiectiv. Toate aceste idei sînt acceptate azi, în altă formă concretă, și tocmai pe baza lor am putea valorifica teoria lui Dragomirescu. Titluri : Teoria poeziei, București, 1906, refăcută, 1927 ; Știința literaturii, București, 1926, ediție franceză refăcută
[Corola-publishinghouse/Science/85060_a_85847]
-
timpuri diferite. Dar nu le putem cantona în mod real în două diviziuni ermetice. De vreme ce niciun simbol nu acționează decât dacă este transmis, modurile și suporturile materiale ale transmiterii semnelor ne-au apărut nu de mult drept variația decisivă a invariantei "eficacitate". Ceea ce înseamnă că actul simbolic presupune o operație tehnică. Articulație sonoră, secvență de gesturi, inscripție vizibilă, toate mijloace de publicare care implică o muncă materială asupra unei materii. Religio are două etimologii nedemonstrabile. Religare, a lega din nou, și
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
ele se pot lumina foarte bine una pe alta. CARTEA A II-A Mitul artei Capitolul V Spirala fără sfârșit a istoriei "E ciudat cât de reacționari sunt republicanii când vorbesc despre artă." Édouard Manet 1867 Arta nu este o invariantă a condiției umane, ci o noțiune târzie specifică Occidentului modern și căreia nimic nu-i asigură perenitatea. Această abstracție mitică și-a tras legitimitatea dintr-o "istorie a artei" nu mai puțin mitologică, ultim refugiu al timpului linear utopic. Observarea
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
transistorice. Nu este, de fapt, decât un substantiv apărut târziu. Cel mai recent dintre slujitorii cultului a recunoscut-o el însuși in fine: "Nici intemporalul nu este etern" (Malraux). S-a vrut să ni se inculce că Arta este o invariantă, o regiune a ființei sau un canton al sufletului care s-ar umple treptat cu imaginile fabricate ici și colo. Ca și cum curgerea imaginilor de treizeci de mii de ani încoace ar declina de-a lungul secolelor o structură ideală, ansamblu
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
năpădesc orașul ca să privească o imagine miraculoasă a lui Christos). Nu este aceeași chimie imaginară, fiindcă dinamica privirii nu mai este aceeași. A pretinde să izolezi o idee de imagine ar fi tot o idee imaginară. Nu există imago o invariantă sub forfota nesfârșită a vizibilului, căci diversitatea este de esență, iar invarianta speculativă. A spune precum Gombrich, în incipitul la Istoria Artei, că nu există artă, ci numai artiști înseamnă să muți problema: de când există artiști și de ce? "Arta este
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
aceeași chimie imaginară, fiindcă dinamica privirii nu mai este aceeași. A pretinde să izolezi o idee de imagine ar fi tot o idee imaginară. Nu există imago o invariantă sub forfota nesfârșită a vizibilului, căci diversitatea este de esență, iar invarianta speculativă. A spune precum Gombrich, în incipitul la Istoria Artei, că nu există artă, ci numai artiști înseamnă să muți problema: de când există artiști și de ce? "Arta este tot ceea ce oamenii numesc astfel"? Și atunci ce era în lipsa numelui propriu
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
forma unei axiome operaționale, incompletudinea 87. Nu există coprezență în aval fără o absență în amonte. Cum spune Biblia: Fără vedenie de proroc poporul e fără stăpân"88. Necesitatea unui cult profetic, religios sau nu, este așadar dictată de o invariantă organizațională. Locurile și obiectele de cult variază însă de-a lungul timpului și al societăților. Pentru a rămâne în plan, să schematizăm până la extrem și să spunem că, în erele antice, sacru era zeul în sanctuarul lui; în era clasică
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
biologie, botanică, zoologie "proporția divină" demonstrează existența unei sfere de conștiință a armoniei și frumuseții în întregul univers care, de fapt, se ghidează după acesta, se dezvoltă, crescând prin compuneri ce se adună succesiv. A încercat să demonstreze existența unei invariante, în multiplele forme variabile ale existenței. O invariantă care nu este vizibilă decât la o cercetare mai atentă a esențelor. ANEXE 3.2.3. Banda lui Möbius și... magia ei Liliana Negrilă ARGUMENT Acest scenariu didactic este conceput pentru o
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]