136 matches
-
prin valorile "coordonatelor generalizate" formula 17 și a "impulsurilor generalizate conjugate" formula 18. Funcția formula 19 numită "hamiltoniană", reprezintă energia totală a sistemului. Se poate demonstra că această funcție rămâne constantă în timpul evoluției dinamice a sistemului, deci energia totală se conservă (este un invariant al evoluției dinamice). O stare microscopică a sistemului se numește "fază"; ea poate fi reprezentată geometric printr-un punct de coordonate formula 20 într-un spațiu cu formula 21 dimensiuni, numit "spațiul fazelor". Evoluția în timp a sistemului, se reprezintă geometric printr-
Teorema lui Liouville (mecanică statistică) () [Corola-website/Science/326246_a_327575]
-
elementele din care sunt alcătuite narațiunile. Criticul român de literatură, George Călinescu, a studiat basmele în studiul sau „Estetică basmului“, cu rezultate mai mult decat meritorii. Bruno Bettelheim a descris modul în care schemele narative arhetipale pot fi raportate la invarianți psihici sau psihanalitici autorizând și o reinterpretare a conținutului lor. Recent a apărut și opera analitică a Clarissei Pinkola Estés pe un corpus de basme populare, de fabule și de mituri, pornind de la o interpretare psihnalitică dintr-un studiu clasic
Basm () [Corola-website/Science/298504_a_299833]
-
și suficiente pentru ca o ecuație algebrică să fie rezolvabilă prin radicali. Contribuția lui Galois la rezolvarea ecuațiilor algebrice este importantă nu numai prin constituirea grupurilor, cât mai ales prin aprofundarea raportului care există între ideea de grup și aceea de invariant. Teoria grupurilor abstracte a fost reluată de: Cauchy, Betti, Cayley, I. A. Serret, Jordan, Sylow, Kronecker, Dedekind și alții, care au contribuit la răspândirea operei lui Galois clarificând anumite raționamente și precizând aplicațiile acestei teorii. Întreaga disciplină algebrică: grup Galois
Évariste Galois () [Corola-website/Science/304339_a_305668]
-
este lucrul mecanic al forțelor exterioare asupra corpului, iar formula 64 timpul inițial și final. Dacă sistemul este conservativ, lucrul mecanic al forțelor exterioare poate deriva dintr-un potențial scalar formula 65. În acest caz: Acesta este Principiul lui Hamiton și este invariant la transformări de coordonate.
Mecanică hamiltoniană () [Corola-website/Science/317831_a_319160]
-
potențialului chimic este un câmp electric efectiv. Un câmp electric descrie forța pe unitate de sarcină ca o funcție a spațiului. Prin urmare, atunci când densitatea este densitatea de stare normală, densitatea electronică este staționară, deoarece gradientul potențialului chimic (care este invariant cu poziția) este zero peste tot, adică, toate forțele sunt echilibrate. Pe măsură ce densitatea suferă o schimbare de la o densitate în stare nefundamentală la densitatea în stare fundamentală, se spune că suferă un proces de "egalizare a potențialului chimic". Se spune
Potențial chimic () [Corola-website/Science/321747_a_323076]
-
tinde tot mai mult să înlăture "justificările" conjuncturalului? Răspunsurile - cum este și firesc - nu pot veni doar din ceea ce ne oferă de-construcția discursului epic și incursiunea în oricât de complexul tablou al structurilor narative, din căutarea și descrierea unui invariant epic ori, la limită, din simpla radiografiere a marilor dezechilibre ale operei. Ceea ce se salvează, este un portret; unul care, înainte de a fi tragic sau dramatic, este produs într-un cod ce eliberează funcții exponențiale inclusiv în ordine literară.
Petru Dumitriu,după naufragiu by Mircea Braga () [Corola-journal/Memoirs/9009_a_10334]
-
interpretare maximalistă a ideii de identitate, ceea ce ar conduce la idealizarea unui trecut, a unei limbi și a unei culturi ce ar avea drept substanță invarianții care le leagă Între ele. Or, tocmai, identitatea nu se poate concepe ca un invariant, ci ca o dinamică. Dacă o vom concepe ca atare, ne vom Îndepărta de autenticitate și de invarianții care o fondează ca identitate iluzorie. Aceasta este ideea pe care o subliniază Claudio Magris atunci când proclamă: „Identitatea nu este un dat
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
Φ DREPT ȘI CULTURĂ, FRATERNITATE Paradigmă familialătc "Paradigmă familială" Φ FRATERNITATE Particularisme/universalismtc "Particularisme/universalism" Dialectica lui unu și a multiplului, a singularului și a generalului, a particularului și a universalului este, fără Îndoială, cum credea și Georg Simmel, un invariant de care mintea omenească nu se poate lipsi. A gândi astfel Înseamnă pur și simplu a gândi sau, dacă vreți, a Încerca să Înțelegi. Nu trebuie totuși să considerăm aceste cupluri de contrarii ca fiind dihotomii absolute Între care nu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
Nabis" se considerau ei înșiși inițiați și deci deschizători de noi drumuri (ceea ce au și fost, într-un fel). Fiind inițiați, foloseau un anumit vocabular inițiatic. Spre exemplu, orice atelier era denumit "egasterium", iar toate scrisorile dintre ei se încheiau invariant cu formularea "E.T.P.M.V. et M.P.", însemnând "En ta paume, mon verbe et mă paume", în română, "În palmă mâinii tale, cuvântul meu și palmă mea." Printre artiștii care se considerau ca făcând parte din gruparea Nabis a fost Maurice Denis
Les Nabis () [Corola-website/Science/302464_a_303793]
-
mecanismul structural care generează astfel de afirmații: sistemul sincronic și circular pune pe același plan o intuiție întâmplătoare, cel mai adesea abandonată și un corp organizat de idei, o idee marginală și una centrală, deoarece logica sa formală funcționează cu invarianți și paradigme specifice unificatoare. Că Theodor Codreanu nu împinge acest joc până la ultimele consecințe, unde ața riscă, uneori, să se rupă, este iarăși adevărat: el surprinde o relație de analogie, de pildă, între conceptul modern de entropie și "eterna pace
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
de una concavă) are un focar. Deci lectura începe prin a defini cu maximă precizie o idee centrală, de unde decurge metodic și prin reducție la scară (simțul proporției sistematic nu este totdeauna chiar vigilent), toate asociațiile stabilite pe bază de invarianți. Noi am sugerat o astfel de metodologie în Critica ideilor literare și dacă amintim și astfel de amănunte o facem exclusiv pentru a demonstra autorului că-l "înțelegem" efectiv și în toate implicațiile metodei sale. Situația lui Theodor Codreanu este
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
a fost consumat? Sunt întrebări retorice, atâta vreme cât admirația mea pentru cercetarea exhaustivă pe care o consemnez aici este deplină. Punctul de foc al studiului constă în ermetismul canonic al lui Ion Barbu, generat grație setei enorme de forme perfecte, posibil invariant axial între modelul canonic poetic și cel matematic, invariant care concentrează în el originalitatea poetului. În termeni informaționali, ermetismul canonic implică scăderea la maximum a redundanței, debarasarea ideii de laxismul comentariului și de virtuțile plastice ale cuvântului. Eminescu, ne asigură
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
pentru cercetarea exhaustivă pe care o consemnez aici este deplină. Punctul de foc al studiului constă în ermetismul canonic al lui Ion Barbu, generat grație setei enorme de forme perfecte, posibil invariant axial între modelul canonic poetic și cel matematic, invariant care concentrează în el originalitatea poetului. În termeni informaționali, ermetismul canonic implică scăderea la maximum a redundanței, debarasarea ideii de laxismul comentariului și de virtuțile plastice ale cuvântului. Eminescu, ne asigură Theodor Codreanu, bine orientat în adâncul lucrurilor, dispunea de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
de idei bizare cum ar fi "căderea" obiectelor către "în sus", precum și amatori de trăncăneală semantică, după care nimic nu este imposibil. Fizica non newtoniană, fizica lumii reale, admitea "nevoia" a două corpuri să "cadă" unul spre altul ca un invariant al naturii, preocupându-se numai de modificarea structurii lor nucleare astfel încât această "cădere" să fie încetinită. Parașuta antigravitațională semăna cu un ham de metal, cu câteva porțiuni capitonate pentrtu protecția corpului în zonele în care presiunea se exercită cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
pe care Îl face spiritul pornit În căutarea adevărului este unul afirmativ. În ciuda constatării că se poate Îndoi de absolut toate lucrurile lumii, cugetul realizează că totuși ceva rămâne constant și rezistă Îndoielii căreia i-a fost supusă cunoașterea. Acest invariant este Însuși faptul cogitării, care devine astfel cunoștința cea mai sigură dintre toate cele pe care spiritul le-a Întâlnit În procesul de negare și respingere a cunoștințelor sale, așa cum l-a stabilit chiar Descartes: „...pentru că nu putem accepta să
[Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
elită necoaptă și incompetentă, cum credeau maiorescienii, ci ca o expresie a unei evoluții legice a capitalismului european. Modelul neoiobăgiei a adus câteva inovații teoretice și metodologice în cercetarea procesului de modernizare a societăți românești: Prin identificarea regimului neoiobag ca invariant structural al societăți românești de după 1864, care condensa și genera contradicții de clasă adânci și, deci, probleme sociale majore ale țării, autorul a fost în măsură să demistifice unele „adevăruri” cu putere de circulație în epocă, să „mineze” unele prejudecăți
[Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
care vedem la lucru un principiu oarecum similar cu ceea ce am descris drept subiect multiplu. Sunt opere În care nu mai acționează ceea ce suntem obișnuiți să descriem prin termenii arhetip, pattern, model. (Folosesc conceptul de arhetip În sens cultural, de invariant, de model recurent, și nu În sens metafizic, În genul ideilor lui Platon, sau În sensul psihologic ori antropologic al lui Jung.) Operele care se comportă arhetipic sunt opere care se conjugă cu idealul modernist al subiectului unic și centrat
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
În altă parte (În Zece studii de arhetipologie), nu folosesc conceptul de arhetip nici În sens metafizic, de esență transcendentă cu realitate ontologică, și nici În sens psihologic, ca schemă mentală sau structură antropologică, ci doar În sens cultural, ca invariant sau pattern al unei culturi, al unui curent literar etc. Pe de altă parte, ți-aș răspunde cu o Întrebare foarte simplă: Cum analizezi piesele Monei Chirilă? Ce instrumente folosești, Încât să le surprinzi pertinent logica internă? Eu am asistat
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
de tine sunt de fapt niște stereotipii colective care alcătuiesc substanța psihică a unui grup social sau național. Până la Începutul secolului XX au existat abordări care substantificau asemenea trăsături, dându-le un caracter general-uman. Erau discursuri care Încercau să găsească invarianți ai psihologiei maselor, ai etniilor, și care am văzut la ce au dus - la sisteme fasciste, rasa ariană, rasa evreiască, sufletul rus, românismul... Doru Pop: Revenind la problematica teoretică. Evident că metodele calitative și Întreaga abordare calitativă vin din tradiția
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
una după care arhetipul ar fi o esență metafizică În genul Ideilor lui Platon; o a doua, conform căreia arhetipul a fost conceput ca un pattern mental În sensul lui Jung; și o a treia, după care arhetipurile sunt niște invarianți, niște locuri comune ale imaginarului, ale culturii umane. Așadar, Ovidiu, ca să te liniștesc În privința unor posibile conotații metafizice, platoniciene sau jungiene ale arhetipului, la care ai rezerve, definesc arhetipul În sens de loc comun, de loci, de topoi ai unei
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
aș subscrie la diagnosticul pe care, prietenește și generos, l-a pus Corin acestui text: anume că ar aborda lucrurile din perspectiva celui de-al treilea sens, dacă nu mă Înșel. Eu nu cred că locurile memoriei ar fi niște invarianți. Această viziune, un pic parmenidiană, un pic neclintită, nemișcată, a unor piloni În jurul cărora gravitează restul lumii - subiective sau obiective, asta discutăm imediat -, dar care există totuși acolo foarte serios, Îmi este un pic străină. Pentru că aceste locuri ale memoriei
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
aspect, În timp ce un altul se estompează cu totul, dispare și cine știe cum va mai fi inventat vreodată? Dacă va fi descoperit, dacă va fi identificat Într-un „teren” oarecare... (Folosesc aici toate ghilimelele de rigoare!) Deci nu cred că există asemenea invarianți - sau, dacă există, sunt foarte puțini. Nu subscriu la ceea ce ar putea fi arhetipal Într-o asemenea interpretare. Cred, dimpotrivă, că e o lume mișcătoare, că această lume a locurilor memoriei este prin excelență un loc al subiectivității, al intersubiectivității
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
impresia că Între noi a rămas o diferență de percepție. Atunci când Încadram stabilirea locurilor memoriei Într-un demers arhetipal, subliniez din nou, nu mă gândeam la arhetipuri În Înțeles parmenidian, ci În sensul În care Curtius vorbea de loci, acei invarianți ai culturii medievale latine care concretizează niște teme și motive care s-au perpetuat secole bune. Și atunci mă Întreb dacă locurile memoriei pe care le definești nu sunt niște arhetipuri, niște loci ai istoriografiei sau ai reprezentării despre trecut
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
narațiune, o hartă, o taxonomie, un panopticum. Ovidiu Pecican: Nu mă deranjează deloc această viziune mai degrabă à la Curtius decât à la... eu plus ceilalți. Mă deranjează În schimb cuvântul „invariant”. Împotriva lui am protestat, sper, explicit. Totuși, acești invarianți variază ici și acolo, măcar la nivelul subiectivității. Ruxandra Cesereanu: În ceea ce privește observația lui Marius, mie mi s-a părut că istoria poate fi Înțeleasă și ca un carnaval, În măsura În care Ovidiu refuză istoria ca știință. În acest carnaval, istoria constituie o
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
tipul de exegeză la care sînt supuse contrazice adesea cele mai importante premise ale Torei.) Însă gnosticii nu stabilesc o veritabilă tradiție, bazată pe o continuitate hermeneutică, În măsura În care pot fi definiți prin „invarianți”. De fapt, orice definire a gnosticismului prin invarianți nu poate fi decît eronată, din moment ce se Întemeiază doar pe o deducție incompletă, pe care o contrazic Întregi sectoare de date aflate În posesia noastră. Astfel, nu toți gnosticii au fost și anticosmici, encratici sau docetiști; nu credeau cu toții În
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]