136 matches
-
În altă parte (În Zece studii de arhetipologie), nu folosesc conceptul de arhetip nici În sens metafizic, de esență transcendentă cu realitate ontologică, și nici În sens psihologic, ca schemă mentală sau structură antropologică, ci doar În sens cultural, ca invariant sau pattern al unei culturi, al unui curent literar etc. Pe de altă parte, ți-aș răspunde cu o Întrebare foarte simplă: Cum analizezi piesele Monei Chirilă? Ce instrumente folosești, Încât să le surprinzi pertinent logica internă? Eu am asistat
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
de tine sunt de fapt niște stereotipii colective care alcătuiesc substanța psihică a unui grup social sau național. Până la Începutul secolului XX au existat abordări care substantificau asemenea trăsături, dându-le un caracter general-uman. Erau discursuri care Încercau să găsească invarianți ai psihologiei maselor, ai etniilor, și care am văzut la ce au dus - la sisteme fasciste, rasa ariană, rasa evreiască, sufletul rus, românismul... Doru Pop: Revenind la problematica teoretică. Evident că metodele calitative și Întreaga abordare calitativă vin din tradiția
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
una după care arhetipul ar fi o esență metafizică În genul Ideilor lui Platon; o a doua, conform căreia arhetipul a fost conceput ca un pattern mental În sensul lui Jung; și o a treia, după care arhetipurile sunt niște invarianți, niște locuri comune ale imaginarului, ale culturii umane. Așadar, Ovidiu, ca să te liniștesc În privința unor posibile conotații metafizice, platoniciene sau jungiene ale arhetipului, la care ai rezerve, definesc arhetipul În sens de loc comun, de loci, de topoi ai unei
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
aș subscrie la diagnosticul pe care, prietenește și generos, l-a pus Corin acestui text: anume că ar aborda lucrurile din perspectiva celui de-al treilea sens, dacă nu mă Înșel. Eu nu cred că locurile memoriei ar fi niște invarianți. Această viziune, un pic parmenidiană, un pic neclintită, nemișcată, a unor piloni În jurul cărora gravitează restul lumii - subiective sau obiective, asta discutăm imediat -, dar care există totuși acolo foarte serios, Îmi este un pic străină. Pentru că aceste locuri ale memoriei
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
aspect, În timp ce un altul se estompează cu totul, dispare și cine știe cum va mai fi inventat vreodată? Dacă va fi descoperit, dacă va fi identificat Într-un „teren” oarecare... (Folosesc aici toate ghilimelele de rigoare!) Deci nu cred că există asemenea invarianți - sau, dacă există, sunt foarte puțini. Nu subscriu la ceea ce ar putea fi arhetipal Într-o asemenea interpretare. Cred, dimpotrivă, că e o lume mișcătoare, că această lume a locurilor memoriei este prin excelență un loc al subiectivității, al intersubiectivității
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
impresia că Între noi a rămas o diferență de percepție. Atunci când Încadram stabilirea locurilor memoriei Într-un demers arhetipal, subliniez din nou, nu mă gândeam la arhetipuri În Înțeles parmenidian, ci În sensul În care Curtius vorbea de loci, acei invarianți ai culturii medievale latine care concretizează niște teme și motive care s-au perpetuat secole bune. Și atunci mă Întreb dacă locurile memoriei pe care le definești nu sunt niște arhetipuri, niște loci ai istoriografiei sau ai reprezentării despre trecut
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
narațiune, o hartă, o taxonomie, un panopticum. Ovidiu Pecican: Nu mă deranjează deloc această viziune mai degrabă à la Curtius decât à la... eu plus ceilalți. Mă deranjează În schimb cuvântul „invariant”. Împotriva lui am protestat, sper, explicit. Totuși, acești invarianți variază ici și acolo, măcar la nivelul subiectivității. Ruxandra Cesereanu: În ceea ce privește observația lui Marius, mie mi s-a părut că istoria poate fi Înțeleasă și ca un carnaval, În măsura În care Ovidiu refuză istoria ca știință. În acest carnaval, istoria constituie o
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
din organismul social acel segment hotărâtor pentru funcționarea ansamblului social, fără a pierde din vedere întregul sistem, a cărui analiză minuțioasă i-a oferit „secretul intim” al „stării de agregare” a societății românești: „regimul neoiobag”; prin identificarea regimului neoiobag ca invariant structural al societăți românești de după 1864, care condensa și genera contradicții de clasă adânci și deci probleme sociale majore ale țării, autorul a fost în măsură să demistifice unele „adevăruri” cu putere de circulație în epocă, să „mineze” unele prejudecăți
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
București, 1983. Repere bibliografice: Paul Dugneanu, „Ștefan Petică și vremea sa”, LCF, 1981, 8; Valeriu Cristea, O conștiință nouă, RL, 1981, 33; Șerban Cioculescu, „Simbolismul european”, RL, 1983, 11, 12; Șerban Foarță, Retușuri, O, 1983, 12; Irina Mavrodin, Simbolismul ca invariant și paradigmă, MS, 1984, 2; Paul Cornea, O antologie valoroasă, MS, 1984, 2; Dumitru Micu, O vastă panoramă a poeziei moderne, MS, 1984, 2. M.Dț.
MOLCUŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288209_a_289538]
-
studii satelite - publicate înăuntrul sau în afara țării - și tot lui i se integrează munca de concepție tematică și metodologică de la „Cahiers roumains d’études littéraires”. O înclinare raționalist-universalistă marchează opțiunile intelectuale, ca și discursul lui M. Tendința de reducție la invariant există în studiile monografice consacrate lui Macedonski, Mircea Eliade, Étiemble. Exegetul se lasă fascinat de elevarea potențială a fiecărui caz la plafonul unor categorii nominale. Sintagma este folosită pentru universalizarea experienței macedonskiene, dar poate fi extinsă profitabil și la Mircea
MARINO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288040_a_289369]
-
în funcție de variația distribuțiilor )( kpp = sau ponderilor corespunzătoare acestora )( kuu = , variațiile putând să fie considerate pe rând (într-o anumită ordine) sau simultan, fiindcă, în general, rezultatele obținute ca urmare a acestor variații nu sunt aceleași (altfel spus, indicatorii nu sunt invarianți la modul sau la ordinea în care se consideră variabilitatea parametrilor). 6.5. Indicele Rich-Gini-Simpson al lui Guiașu și Guiașu (2010) În jungla măsurilor diversității, formată din propunerile concrete venite în cei peste 40 de ani de cercetări multidisciplinare asupra
Introducere în măsurarea diversității Teorie și aplicații by Ion PURCARU () [Corola-publishinghouse/Science/231_a_213]
-
mai e NATO, ci o organizație pacifistă, alianță de civilizație etc. NATO este un tanc, iar un tanc rămâne un tanc, chiar vopsit În culoarea roz. Declarația nu vine de la Putin, ci de la Grigori Iablinski. Cred deci că există niște invarianți ai politicii externe ruse ce trebuie luați În considerare. Am o studentă foarte bună care lucrează exact pe problema politicii externe ruse În raport cu lărgirea NATOși UE, deci sunt foarte la curent. A existat o primă etapă, când ministru de Externe
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
unul de Moarte și altul de Viață, sau unul doar cu îndoită față..." Al doilea text, Arhivarul (titlu-metonimie), tratează despre Palingenezie. în adâncul ființei umane se ascund sumedenie de eu-uri rătăcitoare în timp și-n spații. Această populație de invarianți psihologici se regăsește în metafora constitutivă a "cutiei cu bătrâni", recompunerea arhetipală a omului din protoplasma sacralității. Ipostazele în care aceasta se actualizează în profanul mundan sunt repertoriate cu acribie arhivistică, dosarul rezultat fiind o colecționare a fantasmelor secretate de
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
unul de Moarte și altul de Viață, sau unul doar cu îndoită față..." Al doilea text, Arhivarul (titlu-metonimie), tratează despre Palingenezie. în adâncul ființei umane se ascund sumedenie de eu-uri rătăcitoare în timp și-n spații. Această populație de invarianți psihologici se regăsește în metafora constitutivă a "cutiei cu bătrâni", recompunerea arhetipală a omului din protoplasma sacralității. Ipostazele în care aceasta se actualizează în profanul mundan sunt repertoriate cu acribie arhivistică, dosarul rezultat fiind o colecționare a fantasmelor secretate de
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
de idei bizare cum ar fi "căderea" obiectelor către "în sus", precum și amatori de trăncăneală semantică, după care nimic nu este imposibil. Fizica non newtoniană, fizica lumii reale, admitea "nevoia" a două corpuri să "cadă" unul spre altul ca un invariant al naturii, preocupându-se numai de modificarea structurii lor nucleare astfel încât această "cădere" să fie încetinită. Parașuta antigravitațională semăna cu un ham de metal, cu câteva porțiuni capitonate pentrtu protecția corpului în zonele în care presiunea se exercită cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
de idei bizare cum ar fi "căderea" obiectelor către "în sus", precum și amatori de trăncăneală semantică, după care nimic nu este imposibil. Fizica non newtoniană, fizica lumii reale, admitea "nevoia" a două corpuri să "cadă" unul spre altul ca un invariant al naturii, preocupându-se numai de modificarea structurii lor nucleare astfel încât această "cădere" să fie încetinită. Parașuta antigravitațională semăna cu un ham de metal, cu câteva porțiuni capitonate pentrtu protecția corpului în zonele în care presiunea se exercită cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
cuplate, dar și altele slab cuplate, în funcție de conexiunile dintre elementele din sistem și cele de pe frontieră.<footnote Gheorghe A.V., System of System, Rijeka, Croația, 2012. footnote> Totalitatea elementelor sistemului împreună cu relațiile dintre ele formează structura sistemului. Structura reprezintă un invariant al sistemului, care are tendința de a se conserva (proprietatea fiind numită inerție structurală). 2.6. Comportament și funcționalitate Comportamentul unui sistem poate fi definit ca răspunsul sistemului analizat la conexiunile interne/externe ale sistemelor cu care este interconectat. Totalitatea
Bazele analizei și diagnozei sistemelor economice. In: Bazele analizei si diagnozei sistemelor economice by Adrian Victor Bădescu, Dana Maria Boldeanu, Nora Monica Chirița, Ioana Alexandra Bradea () [Corola-publishinghouse/Science/218_a_365]
-
se joacă de acum în cadrul pieței. O asemenea conjugare nu este decât în aparență paradoxală: de fapt, logicile culturaliste au fost asociate din punct de vedere istoric în Occident cu dominația colonială. În alte contexte, ele se prezintă ca un invariant al efortului de legitimare a grupurilor dominante. Un motiv major în examinarea noțiunii de cultură în întreprindere și piață constă în faptul că etnologia se află în poziție de instanță de "adevăr" în explicațiile "culturale" privind aceste domenii, în vreme ce emitenții
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
lucrează În grup sau Într-o organizație, analizând efectele mediului extern asupra organizației și resursele sale umane, misiunile, obiectivele și strategiile sale”.<footnote Ivancevich John, M., Matteson Michael T., op. cit., p. 6. footnote> Comportamentul organizațional nu este Însă un dat invariant al oricărei organizații, așa cum apare el În viziunea dominării omului de către organizație (așa-zisa teorie a „omului organizațional”) - („The corporation man”). Cel care a pus În circulație această sintagmă a fost Chester Barnard (1886-1961), care a susținut că „singura, cea
Psihosociologia managerială by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/204_a_187]
-
sau să rateze ținta. Diversele incidente care perturbă traiectoria (vîntul care o deviază, obstacolul pe care ricoșează) joacă un rol de "întîrziere", ce nu schimbă necesitatea finală de a reuși sau a da greș. Spre deosebire de Propp care socotește funcția drept invariant, Bremond răstoarnă perspectiva, considerînd constelația personajelor drept motorul textului; secvența se poate reorganiza ilustrînd evoluția psihologică sau morală a personajului, care este mai mult decît un simplu instrument în slujba acțiunii. Eroul este "scopul și mijlocul povestirii". De aceea în
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
individ (persoană), aceasta trebuie considerată semnificativă și legică, urmând a fi analizată și explicată printr-un alt cadru referențial, și anume prin compararea subiectului cu el însuși, în situații diferite și la momente diferite de timp. Preocuparea dominantă pentru constant, invariant a dus în interiorul psihometriei la o scindare în două ramuri oarecum paralele: ramura cantitativistă și ramura calitativistă (Anastasi, 1968). Prima operează cu etaloane exprimate în valori numerice (cantitative) riguroase și cu scale de clasificare cu etaloane și bareme aproximative, exprimate
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
tipul de exegeză la care sînt supuse contrazice adesea cele mai importante premise ale Torei.) Însă gnosticii nu stabilesc o veritabilă tradiție, bazată pe o continuitate hermeneutică, În măsura În care pot fi definiți prin „invarianți”. De fapt, orice definire a gnosticismului prin invarianți nu poate fi decît eronată, din moment ce se Întemeiază doar pe o deducție incompletă, pe care o contrazic Întregi sectoare de date aflate În posesia noastră. Astfel, nu toți gnosticii au fost și anticosmici, encratici sau docetiști; nu credeau cu toții În
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
atenția Întregii lumi către Învățături uitate privind structurile constante ale narațiunii, cum erau Morfologia basmului de VI. Propp (1928) și multe alte studii datorate formaliștilor ruși. După cum s-a subliniat deseori, cea dintâi perspectivă a lui Lévi-Strauss asupra mitului ca „invariant” (analog fonemului În lingvistică) s-a dovedit greșită și autorul a renunțat la ea tacit, recurgând ulterior la conceptul mai sofisticat de „transformare". În ciuda atitudinii sale precaute față de enunțarea unor teorii, Lévi-Strauss a explicat totuși bogatele analogii dintre miturile unor
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
felul acesta, avem cu toții În alcătuirea noastră fragmente din trupul lui Dionysos devorat de Titani. Cu toate că Bianchi a atras atenția În repetate rînduri că ar fi o simplificare excesivă să se atribuie derivarea gnosticismului din orfism, teoria sa privitoare la invarianți n-a reușit să ofere o explicație a situațiilor istorice concrete. Dacă gnosticismul nu derivă din orfism, atunci unde este legătura dintre ele? Dar legătura dintre gnosticism și platonism? În ciuda cunoașterii sale fără egal a dualismului și a sistemului de
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
puțin fortuite, care constituie expresia imaginară a acestor probleme. N-ar trebui să fie intitulată Problemele principale, ci mai degrabă Elementele stilistice principale ale gnozei”26. O dată cu Hans Jonas (1934) se face prima tentativă de a defini esența gnosticismului prin invarianți. La Începutul anilor treizeci invarianții nu ajunseseră Încă la modă. Definirea fonemului În lingvistică drept „invariant” datează de la N.S. Trubețkoi (1939) și a fost Îmbunătățită ulterior de către alt lingvist, Roman Jakobson, care a introdus conceptul de „trăsături distinctive” sau componente
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]