20,102 matches
-
după ultima vizită în America, că lasă România pe mîini bune. Care mîini? Tot acelea ale Securității, care te ajung oriunde te-ai ascunde?". Corupția se află în siajul "odioasei instituții", căci altminteri n-ar fi atît de inflorescentă. O invenție de ultimă oră, care o favorizează: "Departamentul pentru relațiile cu românii de peste hotare", care nu e, după cum ne asigură Gabriel Stănescu, decît "un organism fantomă, care nu a făcut și nu face nimic pentru cauza românească, fiecare funcționar, de la subsecretarul
Românii din Lumea Nouă (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14059_a_15384]
-
atenție Iliada, nu-mi aduc aminte ca vreun exeget, vreodată, să fi condamnat felul imund în care Ahile a tratat leșul lui Hector. Codul onoarei, ce e drept, se schimbă în timp. Și, oricum, pe cît se pare, este o invenție tardivă a cavalerilor medievali ideea că pe un dușman căzut (fie el viu sau mort) nu trebuie să îl batjocorești nicicum (fie și pentru că e inutil și chiar periculos: incită la revanșă), ci, din contră, să-l ajuți. Dacă va
Galateea secolului XX by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/14122_a_15447]
-
e una falsă: "Artistul ar trebui să fie, după Ionesco, îndeajuns de obiectiv sau, în orice caz, adevărat în subiectivitatea lui, iar opera, la rîndul ei, să se impună ca un organism viu, ca o «neființă»; să fie, adică, deopotrivă invenție și descoperire, imaginară și reală, literatură și adevăr". Deoarece, așa cum spune autorul Cîntăreței chele, opera "purcede dintr-un joc care nu e minciună. Desigur, putem respinge această operă, putem s-o judecăm drept dăunătoare, așa cum putem să condamnăm sau să
O perspectivă asupra lui Eugène Ionesco (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14138_a_15463]
-
tot/ Corola pe deasupra lor murind/ Din miezul punctului ivită..."), alături de locuri comune și naivități poetice ("noaptea nepereche", "slavă" pentru cer, dar în "Mă înalț din cînd în cînd în slavă" cuvîntul este principalul vinovat de efectul de umor involuntar) sau invenții lexicale nefericite: "onduleuri", "frăgezinda", "odihninde", "spirala flăcărîndă" etc. Sintaxa, zona limbii cel mai greu încercată într-o astfel de poezie, se încurcă iremediabil sau se dezagregă: "Vîntul îi vede ovali mai departe șochii Sfinxului, n.m., R.R.ț/ Necunoscînd forma lor
LECTURI LA ZI by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14134_a_15459]
-
l-a avut, încă înainte de apariția lui în 1955, asupra editorilor americani, asupra criticii de specialitate, asupra cititorilor din Europa și din Statele Unite. În anii șaizeci, s-a creat o enormă vîlvă în jurul receptării Lolitei, a tehnicii construcției narative, a invenției lingvistice aproape inepuizabile și, în primul rînd, a temei romanului:povestea devoratoare a iubirii dintre un bărbat matur, rafinat, intelectual francez, și a nimfetei Lolita, o fetiță americană de doisprezece ani, cel mai ciudat amestec de inocență, de perversiune, la
Fantastica aventură a lui Humbert Humbert și a iubitei lui, Lolita by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14287_a_15612]
-
regăsi în bunurile simbolice pe care le creează oamenii de artă, așa cum arta, pentru a prelua și a stoca energiile timpului, este de neconceput fără o reală și permanentă susținere financiară. Mitul creației în pauperitate și în suferință este o invenție de prost gust a statelor-patron care n-au înțeles niciodată producția decît ca pe o sursă de alimentație rațională și nici cultura decît ca pe o formă neobosită de propagandă. Iar pe omul de artă l-au privit permanent ca
Un moment aniversar by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14983_a_16308]
-
pensionari e condimentată cu certuri și cu o casetă "liniștitoare", cu muzică de Crăciun, ascultată în septembrie. Comentariul: "Eram o familie unită, care trăia un Crăciun perpetuu"!... Alteori, umorul e pur vizual, strict cinematografic: vezi momentul în care (printr-o "invenție" de invidiat, a lui Vivi Drăgan Vasile, autorul imaginii), aparatul de filmat urcă spre ceruri și transformă un WC strîmt (turnul de fildeș confort III) într-un spațiu sacru, cu vitralii (comentariu: "Cineva acolo sus mă iubea")... O secvență excepțională
Unora le place cerșitul by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/15032_a_16357]
-
Cornelia Ștefănescu " Senzația de viață"este marea surpriză și marea bucurie descoperită de V. Alecsandri în scrisorile primite de la Ion Ghica, exteriorizată în diferite feluri (mărturie stau scrisorile lui V. Alecsandri însuși). În esență, toate exprimă ideea că invenția pornită din realitate este creatoare. Puse sub apelativul care înnobilează relația dintre oameni: "amice", "iubite amice", "scumpul meu amic", "scumpe amice", Ion Ghica așteaptă ca V. Alecsandri să i le citească. La îndemnul poetului, strâns legat și de diligențele lui
Între verb și imagine by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15072_a_16397]
-
ingens de fabrică), apariția medicului cu statut (ce îl separă definitiv de vraci), a învățătorului, emigrantului, locuitorului de metropolă, menajerei, avocatului - toate aceste realități ale secolului al XIX-lea nu au fost decât potențate în secolul al XX-lea. Marile invenții fuseseră făcute (tot "cortegiul electric", motoarele, aviația, microbiologia, ultimele mari descoperiri geografice, dezvoltarea astronomiei...), la fel mișcarea sindicală, partidele politice, votul universal. A fost și veacul încheierii filosofiilor speculative "de sistem", al "evoluționismului" și materialismului, al cristalizării genurilor literare, al
Femeia perfectă by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15055_a_16380]
-
în fine, pentru un roman de numai 125 de pagini, aglomerarea de nonconformism relațional și sexual este cam mare. Cecilia Ștefănescu scrie mult mai bine despre lucruri asumate și cu o oarecare priză la realitate decît atunci cînd operează cu invenția pură. Indiferent în ce direcție va evolua proza scriitoarei, romanul Legături bolnăvicioase (titlul face trimitere, desigur, la Laclos) merită toată atenția. Cecilia Ștefănescu - Legături bolnăvicioase, Editura Paralela 45, Pitești, 2002,126 p.,f.p.
O carte despre lucruri interzise by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15081_a_16406]
-
e aprig exploatat, cu rezultate nu tocmai convingătoare. Ca să ne încredințeze că și francezii au corupții lor, cei doi autori se chinuie din răsputeri să inventeze situații comice care, la lectură, stârnesc doar zâmbete timide. Leneșă, leșioasă, fără nerv, fără invenție comică, montarea orădeană își scutește spectatorii de efortul de a râde, rezervându-le în schimb două ore și ceva de plictis zdravăn. Se vede cu ochiul liber că lui Ion Cibotaru nu i-a făcut deloc plăcere să monteze textul
Premiere orădene by Mircea Morariu () [Corola-journal/Journalistic/15136_a_16461]
-
din 1778 la colegiul Sf. Barbara) sunt destul de "subțiri", deși convingătoare: piesa are un aspect de farsă, evenimentele sunt relatate cu cruzime și ironie ("atitudinea auctorială este chiar ireverențioasă"), piesa prezintă două planuri și numeroase intermedii, o oarecare bogăție și invenție lingvistică (comic de limbaj, elemente de argou țigănesc etc.)... în fine, piesa este "dominată de un puternic spirit parodic; din ea străbate, nealterat, un enorm apetit pentru viață, maximalizînd o năzuință spre libertate în gândire similară aceleia pe care o
Despre începuturile literaturii românești by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15239_a_16564]
-
o ciomăgeală la o bă/ ută la un tun la un viol în grup) trec/ pe lîngă țațe și gardieni publici și/ mă simt stupid whitmanian." Un poet foarte bun este Constantin Acosmei. Poemele-experiment pe care le propune conțin cîteva invenții poetice pentru care i s-ar putea acorda brevet... O poezie foarte inteligentă și, iarăși trebuie precizat, amuzantă. Entertainment, iată un cuvînt cheie pentru cîțiva dintre poeții tineri ai Iașiului. Radu Andriescu și Dan Ursachi semnează împreună un lung poem
Iașiul subteran by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15241_a_16566]
-
de teancul imens de cereri al celor care pretind protecție oficială. Că lipsa lor de bărbăție merge mână în mână cu șmecheria serviciilor de protecție și pază se vede cu ochiul liber. Discretul șantaj al S.P.P.-ului nu e o invenție românească. Pretutindeni, serviciile de acest tip au dezvoltat tehnici supersofisticate de a-și motiva salariile imense și alte beneficii colaterale. Adevărul e că ele n-au preîntâmpinat niciodată nimic: de la asasinarea lui Kennedy (ca să dau exemplul favorit al lui Ion
Spre balamuc, între body-guarzi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15259_a_16584]
-
Eugenia Tudor-Anton Autorul cărții Paznic la ușa nopților este inginer, autor al unor brevete de invenții, cum s-ar zice un amic al tehnicii în construcția de nave. A călătorit mult pe mare. Dar în 1985 a obținut un premiu pentru poezie al revistei Flacăra, iar în anul următor (1986) a debutat editorial în volumul colectiv
Între real și fantastic by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/13379_a_14704]
-
și un mers hotărât. Păcat de întoarcerea pe înserat la laborator, de nesfârșita adâncire în gânduri mânuind balanța sau cleștișorul. Acum bomboanele o preocupau într-atât încât renunțase la lichioruri; acum nu-i mai dădea decât arareori să guste din invențiile ei. Părinților ei, niciodată; Mario bănuia fără temei că soții Mañara ar fi refuzat să guste arome noi; preferau bomboanele obișnuite și dacă Delia lăsa pe o masă o cutie, fără să-i invite, dar parcă ademenindu-i, ei alegeau
O povestire inedită în românește by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/13372_a_14697]
-
face parte integrantă din firea omenească, fără de care omenirea ar fi numaidecât nimicită.” Selecție naturală, cu mii de ani înainte de ivirea darwinismului. În Talmud, nu există o cădere a îngerilor, ca la creștinii obsedați de perfecțiune. Ei sunt doar o invenție, o născocire, închipuire, o abstracție, - la început, îngerii nici nu aveau vreun nume... Prin ei doar se manifesta „mânia lui Dumnezeu”, și-atât. Mult mai târziu, vor căpăta denumiri, specializându-se... Astfel, avem numiții Af, Hema, Kețef, Meșhit, Mahale, - lăsând
Situația îngerilor by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13456_a_14781]
-
partener al “jocului intelectual” de descifrare logică a unor realități socio-culturale sau politice, dar și a unor probleme de ordin abstract. Înțeles ca o paradigmă universală, ca o strategie a oricărei dezbateri, a căutării în știință (descoperirea) și în artă (invenția), jocul nu creează doar lumi alternative, ci se amestecă în realitate și o ajută să se împlinească. Inocența și gratuitatea sa ar trebui de aceea azi rediscutate etic, ceea ce ar duce la o retipologizare, în funcție de parcurs, de miză, de efecte
Caruselul cu poliedre by Laura Guțanu () [Corola-journal/Journalistic/13453_a_14778]
-
Constantin Țoiu Realismul socialist, cu cenzurile lui, nu a fost o invenție recentă. Îl precedă, în maniera sa, dramaturgia secolului al XVII-lea a clasicismului francez. Trecem de Molière cu îndemnul „Curții” de a pune, prevăzător, în josul paginii: Aici vorbește un scelerat, aluzie la Tartuffe, a cărui fățărnicie programată, rău pilduitoare, Monarhul
„Intenția veritabilă a tragediei” by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13549_a_14874]
-
sînt sau convenționale (privind presupusul său rol formativ, educativ, de exercițiu al inteligenței, ba chiar ca „expresii ale năzuinței neabătute a poporului spre lumină”), sau centrate asupra mecanismului metaforic. le populare au fost adesea elogiate pentru ingeniozitate și poeticitate în invenția metaforică; interesul pentru această latură semantică fiind exagerat în dauna altui mecanism, cel puțin la fel de important - și mult mai bogat în consecințe în planul interacțiunii dialogale -: cel al echivocului. Multe ghicitori sînt în primul rînd ingenioase capcane verbale, din sfera
Ghicitori by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13598_a_14923]
-
anunți,/ Ca-n vremile de-odinioară,/ Când sabie și jaf era în țară/ Românii se retrag în munți. Presupunem că dintr-un scrupul asemănător, al prezenței sectorului literaturii pentru tineret, figuează în Dicționar Constantin Chiriță, recomandat de Marian Popa pentru "invenția epică luxuriantă, ce se "sprijină pe un limbaj clar și pe o oralitate fluentă. Autorul a primit, însă, premii ale Uniunii Scriitorilor pe anii 1965, 1966, 1971, 1974... Să luăm, însă, ca paragon, proza, sector bogat al literaturii române, unde
O sută de magnifici by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13740_a_15065]
-
pe al lui Eminescu. Nu puteam să mă-nchin, dar m-am retras încet. Mai târziu, enervat că buzunarul era prea mic, i-a făcut mare scandal secretarei, aproape plângând de ciudă, pentru că nu îi adusese iaurtul. Astea nu sunt invenții, sunt lucruri trăite, pe care eu le-am ținut minte, cu mirare, și le-am folosit în cărțile mele. Literatura e o chestie de văz și de auz. Și de lecturi. Văd și aud, vorba lui Caragiale, monstruos. Să te
“Dinu Păturică este un prototip al activistului” by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13745_a_15070]
-
de umor, nostalgic - își pierde din relevanță. Cartea lui Toma Pavel se citește - azi, ca și atunci - cu o detașată încîntare. Filmul Fragmentelor despre cuvinte panoramează o multitudine de aspecte estetic-metafizice legate de limbaj, vorbire și cuvinte. «Limba, vorbirea, e invenția diavolului» ni se spune într-un loc (p. 16); «mărul - un simbol al dezlegării limbii. Căderea în păcat = intrarea în discurs». Poate că tocmai de aceea, "teama de vorbire este teama de eternitate" (p. 24). Autorul se referă la «funcția
Cuvinte despre cuvinte by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/13894_a_15219]
-
facă asocieri literare, istorice, filosofice și de orice fel: "...ne-au răsturnat în lumea lui Balzac, anii '30, sub domnia lui Louis-Phillipe, burghezia, în sfârșit liberată, pune laba pe instituții și mai ales pe prestigiu, pe prestigii Ce energii, ce invenții sociale și financiare, ce insolență socială, ce junglă, în sfârșit o junglă, mustoasă, colorată, plină de culori și de țipete, cu reguli ascunse, teribile în tot haosul aparent..." În Clujul post-decembrist, personajele din Voința de putere navighează cu predilecție între
Putere și destin by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13955_a_15280]
-
a fost Alexandru Mușina, în 1981, referindu-se la un soi de lirism ce urmează modelul modernist, impus de Eliot și Pound. În 1986 poetul nostru reia subiectul, apreciind "curentul" în cauză ca fiind "caracterizat printr-o anume epuizare a invenției, prin sentimentul că tradiția nu e sufocată, prin eclectism și reluare/sinteza ( în cheie ironică și parodică) a tuturor formelor/ manierelor anterioare". De asemenea în 1986, un număr al Caietelor critice e închinat postmodernismului, primind o replică tematică a aceleiași
Subistorie și supraistorie (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13981_a_15306]