783 matches
-
de ce insistați atât de puternic și doriți ca și cei câțiva lei pe care îi câștigă să fie neapărat impozitați. Ei sunt doar niște victime ale „muncii la negru“, fapt care le creează numeroase dezavantaje, așa că nu trebuie să fiți invidioasă. În ceea ce privește alocația familială complementară de care beneficiază, aceasta se acordă în condițiile O.U.G. nr. 105/2003 pentru că, probabil, realizează venituri nete lunare pe membru de familie de până la 1,5 milioane lei. Cât despre faptul că părinții primesc
Agenda2004-29-04-dialog () [Corola-journal/Journalistic/282653_a_283982]
-
nici mai liniștit, nici mai fericit decît semenii săi. E doar apatic și resemnat, așa cum numai ochii ("negri și apatici, pe jumătate ascunși sub pleoapele grele") îl trădează. Nevasta lui Debora e o "muiere", invidioasă și clevetitoare, veșnic nemulțumită și invidioasă pe avutul altora. Împreună au trei copii, cei doi fii Ionas și Șmarie și pe frumoasa Miriam. Romanul începe însă odată cu producerea unui eveniment în familia lui Mendel, care va marca indirect viața tutoror membrilor ei: nașterea unui copil bolnav
Religia suferinței by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17202_a_18527]
-
fără să vreau, cu câteva secole în urmă când, tot un înalt for, o academie, a sancționat o operă și un autor. Ne aflăm în anul de grație 1636, anul reprezentării cu succes a piesei Cidul de Corneille. Un contemporan invidios, pe nume Jean Chapelain, poet absolut mediocru, luat întruna peste picior de către Boileau, din a cărui operă acesta a și extras nenumărate exemple de cum nu se scrie poezia, în același timp, dușman de moarte al genialului autor, s-a pus
Cabala mediocrilor by Costache Olăreanu () [Corola-journal/Journalistic/17387_a_18712]
-
ascuns de a ataca lumea, dolcemente, prin aerul său supus, smerit, fals modest. O biografie complicată, sumbră, datorită une întâmplări mai vechi de familie, mă făcea să mă uit la el cu simpatie și cu recunoșaterea purtărilor sale civilizate. Unii invidioși pretindeau că ar fi fost, de fapt, 'un reacționar de stânga' și că regimul se folosea de el ca să pătrundă în lumea foștilor exploatatori, dezarmați, de altfel. Fără să mă compar cu Liviu Ciulei, făcând parte dintr-o cu totul
Ens generalissimum by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15610_a_16935]
-
mereu compania actorilor și actrițelor, care mă atrag. Am cunoscut în ultima vreme mulți, și mă simt solidar cu ei. Îmi place tagma lor de îngeri decăzuți, spiritul lor de corp, deși deseori sunt niște indivizi oribili, orgolioși, inculți, răi, invidioși, cabotini, superficiali. În ciuda acestor constatări, mă simt în mijlocul lor mult mai liber, cu toate că mai trist, mai inutil, mai încărcat de un fel de libertate păguboasă, lipsită de orice răspunderi reale... Totuși, nimeni... decât o actriță... a comparat alexandrinul lui Racine
La scara umană by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15663_a_16988]
-
de a-mi face viața cât mai comodă cu putință. Am dezvoltat aceste două reacții în doi eroi diferiți și le-am dat destine opuse. Presupun că romanul reflectă propria mea aversiune față de gesturi romanțioase riscate, dar și o admirație invidioasă oarecum pentru cei ce fac astfel de gesturi, totuși. La fel ca Fowler în The Quiet American, Jonathan "câștigă" în final, dar se simte ca și cum ar fi eșuat. Cred că e mai degrabă un roman despre morală și valori decât
David Lodge - Nu obiectez la caracterizarea "romancier comic afectuos by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16242_a_17567]
-
a se conchide că de la mamă a moștenit scriitorul harul evocării și nu de la tatăl său, învățătorul, adăugîndu-se că "Ludovica este mai curînd o bovarică, o ființă în mod natural și obiectiv impusă insatisfacțiilor", ba chiar că ar fi fost invidioasă pe talentul fiului, în așa fel încît "reușita fiului reprezintă nu numai mărturia propriei nereușite, dar și oglinda a ceea ce ea însăși ar fi putut fi". Chiar și faptul că "nu se va arăta dispusă să-i recunoască fiului atributele
Rebreanu psihanalizat by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16317_a_17642]
-
doamnele au dreptul, nu-i așa?, din când în când, la o doză de irațional - să declare ritos că între oameni și pisici preferă pisicile. Fără îndoială, a mai precizat. Păi scrieți atunci pentru pisici, maestre!" Semnatarul misogin, pisicofob și invidios al acestor rînduri, care se crede copilul din Hainele împăratului, ar avea, după părerea Cronicarului, nevoie de ajutorul unui psihanalist (asta fiindcă tot vorbește dînsul de complexe freudiene). Mult regretatul Laurențiu Ulici, care figurează încă în casetă ca director al
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16529_a_17854]
-
atrag toate subvențiile pentru că votează cu PSD-ul, conduc reviste care ne cenzurează, nu mai știu să scrie în libertate, nu mai au cititori, sunt depășiți de postmodernism, n-au adresă de mail și nici pagină de web, sunt vanitoși, invidioși, plini de frustrări. Suntem bătrâni și ne incomodează tinerii: ce știu ei cum era în comunism, n-au lecturi fundamentale, (sub)cultura lor e de masă, se revoltă doar ca să ne ia locul, sunt impertinenți și nu mai știu ce
Nervii intelectualului român by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11844_a_13169]
-
o convertească în vrăjmășie. în definitiv, invidia reciprocă a compozitorilor nu are în zilele noastre nicidecum un suport real, întrucît aproape nici unul nu duce o existență atît de tihnită și de apreciată pe cît ar trebui să i-o aloce invidioșii. Speranțe înșelate, succese ratate, pretenții lezate, talente neîmplinite, aspirații amînate - iată cîteva mostre de cazuistică a geloziei compozitorului contemporan. Nici chiar mai tinerii creatori nu au purces la schimbarea macazului. Dimpotrivă, ei au aflat rapid cît de folositor este să
Tot mai marginalizați... by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11983_a_13308]
-
PSD Cluj și semnat de secretarul executiv al filialei, Ioan Oleleu. Acesta a subliniat că modul în care înțeleg actualii conducători ai județului "să se folosească" de instituțiile statului și "să dirijeze politic" fondurile publice "este unul care ar face invidioasă și cea mai machiavelică nomenclatură". În replică, președintele CJ Cluj, Alin Tișe, a respins acuzațiile aduse de PSD și a dat asigurări că toată acțiunea de distribuire a felicitărilor de sărbători s-a făcut cu respectarea legii. Îi asigur pe
PSD îl acuză pe Alin Tişe că a distribuit felicitări electorale fără a plăti Poşta Română () [Corola-journal/Journalistic/27367_a_28692]
-
scrie, s-a derobat; Alex Ștefănescu ar fi un exponent al categoriei „hienelor” (vol. II, p. 623) postrevoluționare, care se grăbesc să taxeze indistinct concesiile (sau compromisurile) scriitorilor din anii cincizeci; Ana Blandiana, pe a cărei notorietate Maria Banuș e invidioasă (vol. II, p. 354) n-ar fi, în totului tot, prea „poetă”, pentru că sensibilitatea ei nu face „obiectele să fie vii” (vol. II, p. 361) ș.a.m.d. Nici Șerban Cioculescu nu scapă de o serie de înțepături inamicale. Criticul
Chestiuni de conștiință by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2574_a_3899]
-
de a vorbi despre nereguli la Radioul Public, mai exact despre manipularea informațiilor în interesul conducerii instituției, l-a adus pe jurnalistul Cătălin Gomboș în centru unei cercetări disciplinare, derulate după un scenariu care l-ar fi făcut pe Kafka invidios. Societatea Română de Radiodifuziune a găzduit, vineri, o halucinantă “ședință” de cercetare disciplinară a jurnalistului Cătălin Gomboș, denunțat de un coleg de al său că ar fi vorbit la o dezbatere publică despre cenzură în Radio. Denunțul, care îl viza
„Vânătoarea de vrăjitoare” şi poliţia gândirii de la Radioul Public. Avertizor public, cercetat disciplinar [Corola-blog/BlogPost/92663_a_93955]
-
dar în rest, răcoare de Bucovina. Mămicile, tăticii și bunicii nu au prea fost terorizați de indicii de temperatură umiditate, și nevoiți să-și ascundă micuții de căldura excesivă, cel puțin până acum, când scriu aceste rânduri. Primăvara, sunt puțin invidioasă pe cei din sud, când noi luptăm cu „fleoșcăraia” lăsată de nisipul aruncat în timpul iernii pentru deszăpezire, și zăpada care se topește, acolo înfloresc cireșii. Pe de altă parte, când noi suntem obișnuiți cu zăpada, până la genunchi, ei fac caz
O vară de Editura Bucovina [Corola-blog/BlogPost/97786_a_99078]
-
se deschidă aicișa, la mine-n piața Berceni. Nici nu știu pe cine-aș vrea să cunosc mai degrabă: pe creativul care-a dat numele de “La mișto”, p-ăla care-a dat sloganul “și mama ta a-r fi invidioasă” sau pe ortograful care l-a ortografiat pe cel din urmă. Cum pentru ce să-i cunosc? Ca să le cer un autograf pe-o șaorma. Apropo, nu reușesc să-nțeleg o chestie: de ce ar fi mama mea și alte mame
Şi mama ta a-r fi invidioasă by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20414_a_21739]
-
sau pe ortograful care l-a ortografiat pe cel din urmă. Cum pentru ce să-i cunosc? Ca să le cer un autograf pe-o șaorma. Apropo, nu reușesc să-nțeleg o chestie: de ce ar fi mama mea și alte mame invidioase pe fast-food-ul “La mișto”, care vinde șaorme? Păi, ce, mama a făcut vreodată șaorma?
Şi mama ta a-r fi invidioasă by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20414_a_21739]
-
mod controlat, să nu mai vorbim de autocenzura care s-a înpământenit... Aceasta, însă, nu înseamnă că nu există sau că nu poate exista jurnalism adevărat. Dacă omul muncește onest, în interesul obștii, acest lucru va fi observat. Totodată, există invidioși, incapabili și nerealizați care tot timpul fac mofturi. Sunt nemulțumiți. De sine, în esență. Dar, astfel vine și ziua în care realizezi că, vrând-nevrând, ai trăit mai mult pentru alții, care poate nici nu au meritat și, în consecință, ai
Munca de jurnalist este o revelaţie [Corola-blog/BlogPost/94187_a_95479]
-
liliac înflorit... Nici n-am observat că domnișoara Iulia își retrăsese gingașa-i mână și doar se făcea că îmi dirijează mânuța, exclamând mirată: - Vai, ce bastonașe frumoase a scris băiatul acesta! Și a arătat tăblița la toată clasa. Însă invidioșii au vociferat: - Dar, nu le-a scris el! este un stângaci! - Cum nu le-a scris el? s-a prefăcut supărată domnișoara Iulia. Hai, șterge tăblița și scrie din nou, să vadă toți ce bastonașe frumoase faci tu! Am șters
DOMNIŞOARA IULIA-2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1716 din 12 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378224_a_379553]
-
ambiția sau mândria că sunt prietenul acelei zâne frumoase, însă ceva magic mi-a purtat condeiul din mâna dreaptă și fără să fac efort am umplut tăblița cu bastonașe perfecte, frumoase. Cred că a fost surprinsă, că le-a arătat invidioșilor. Probabil că au fost și copiii mirați, că mă știau stângaci. Nici eu nu îmi explicam teribila performanță a bastonașelor perfecte scrise cu mâna dreaptă. Dar domnișoara Iulia m-a trezit din reverie și a bătut din palme: - Gata! Acum
DOMNIŞOARA IULIA-2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1716 din 12 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378224_a_379553]
-
a-te-nțelege, Că toate le pricepe chiar pe dos Orice ar fi decizie, decret ori lege. Consecință Ai defrișat păduri cam multe Și case, vile tu ai construit, Nu te mira-atunci când uite, Cu ursu-n curte te-ai trezit. Invidiosului Atunci când invidia te roade Dacă vezi ceva de admirat, Gândește-te că ești ca mărul De vierme cariat. Raritate Întotdeauna e plăcută, O conversație c-un om inteligent. Există acum însă-o durere, Nu-l întâlnești în viață prea frecvent
EPIGRAME de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1694 din 21 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/378250_a_379579]
-
vine fata la băiat și-i spune: „Vii?” Pentru cei săraci cu duhul, spune citatul sfânt C-a lor fi-va a cerurilor-împărăție. Ajuns-a însă ca-n aceste vremuri, chiar pe pământ Întreaga lume-a lor să fie. Omului invidios Invidia e boală grea. De te pătrunde prea adânc, Nu vei scăpa în veci de ea, Nici când ajunge-vei-n pământ. Omului rău Ce țel avut-ai tu în viață, De ai făcut doar răutăți? Viața-i delicată ca
EPIGRAME de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1694 din 21 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/378250_a_379579]
-
unele frisonante: Déca pământulu este neacoperitu și déca sufla venturi calde apoi se împlu cimitirele." După fiecare pagină de iulian și gregorian, cu pomenitele informații, într-o împărțire de-o eleganță și utilitate, pe minim de spațiu, care ar face invidioasă orice tiparniță de azi, urmează pagina pereche, de calendar popular. Obiceiuri bogate se-nșiră la fiecare întîi de lună. De întîi ianuar sînt datini avînd a face cu soarta, cu vederea viitorului în fel și fel de semne, fiindcă cerul
Cronica anului 1882 by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8434_a_9759]
-
2007) și, anul trecut, postum, Gheorghe Crăciun (decembrie 2007). Invitația din acest an a cuprins următoarele informații (o dau, cu toate detaliile, în întregime, deși evenimentul a trecut, ca pe un document de istorie literară, ce-i va putea face invidioși pe cei care nu au participat): Universitatea Transilvania Brașov 60 de ani de învățământ superior Colocviul Național Universitar de Literatură Română Contemporană, ediția a IV-a, Brașov, 17-18 aprilie 2008 Dimensiunea originală a învățământului universitar filologic la Brașov a fost
Ce s-a întâmplat de curând la Brașov? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8535_a_9860]
-
de detalii copleșitoare. Cît despre mesajul etic al acestei poezii, el rămîne la fel de atipic în literatura pașoptistă, precum este și poezia însăși. Morala lui Pann nu e cea a aristocratului, nici a omului bogat (spre care scriitorul privește cu respect invidios), nici măcar cea a țăranului, uneori exaltat la modul vergilian, în Povestea vorbii, dar cu care Pann nu se identifică; ea este morala clasei medii în formare, la București și în alte cîteva orașe, morala micilor negustori, a meșteșugarilor, a dăscălașilor
Dincolo de pașoptism by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8607_a_9932]
-
nevastă-sa în două desăguțe de aba. Cînd să iasă pe poartă, și-a fluierat Grigori cîinele, care atîta aștepta, să se așeze pe capră și să se uite de sus la cîinii de prin curți care l-au lătrat invidioși pînă la ieșirea din oraș unde-l așteptau, feriți, pe Grigori cei șase mușterii. și-au încărcat calabalîcul în lada încăpătoare din spatele trăsurii contelui sau înțeles între ei care cum se așează, cu fața sau cu spatele la drum. Muscalul și-a
Nostalgia by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/6897_a_8222]