521 matches
-
etc. De la un moment dat indignarea să devine un scop în sine, poetul uitând să mai numească motivele indignării. El seamănă cu un copil care plânge în virtutea inerției, găsind o voluptate în continuarea la nesfârșit a supărării pe întreaga lume. Invocație nimănui, 1971, Elegii de când eram mai tânăr, 1973, Proprietarul de poduri, 1976, La dispoziția dumneavoastră, 1979, Democrația naturii, 1981, cuprind încă și momente de contemplare senina a existenței. Începând însă cu Exil pe-o boaba de piper, 1983, și continuând
Poetul care acuză by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17888_a_19213]
-
mai puțin dotată decît măcar o parte din cei amintiți - este Gabriela Cretan. Tendința poetei este o exacerbare a materiei, o hiperbola a acesteia, ca o negare demonstrativ metaforica a spiritului, însă și că o flagelare de sine, sub semnul invocației sacrilege, menită a potenta sarcastic autoflagelarea. Astfel eul își reneagă el însuși sîmburele pur, trivializîndu-se, intrînd în horă concretului deșucheat: "de cînd nu te-am mai invocat, pan Diablo,/ mi-am aniversat centenarul/ ani au trecut pe sub geamuri încarcați în
Hiperbolă si litotă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18022_a_19347]
-
în conduită - asta nu dă un temei prigoanei care și-a ales că ținta, printr-un capriciu desuchiat al răului, persoana Anei Blandiana. Tocmai ea, care de decenii duce o viață de familie ireproșabila, în văzul lumii (una din multele invocații către Romulus Rusan sună: "Noua ni-e dat în schimbul tuturor/ Norocul de a fi pereche." - Pereche). A fost tîrîta de bîrfitori fără scrupule în aventuri obscene sordide, proiecții ale unei fantezii bolnave, de o crasa indecentă, un erotism de mahala
Ana Blandiana - o schită de portret by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/18087_a_19412]
-
la... "creație" (acolo, la "creație" la Cumpătu, cereai, de-o viață, taximetristului să te ducă la cele cîteva vilisoare, repartizate uniunilor de creație), deci după ce-ți lași geantă, faci, cum altfel! o promenada de recunoaștere pe corso di Sinaia. Invocație de neocolit: o, unde sînt locantele din veac, în care adăstau, la un șvarț, miticii (nu chiar atît de caraghioși pe cît îi credem noi în rememorarea noastră grăbita) în care intrau, pentru cumpărături frugale, doamnele și domnii pictați de
Istorie lungă, istorie scurtă by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/17621_a_18946]
-
dacice. Pentru astfel de f r u m o a s ă b i n e c u v â n t a r e evenimente viitoare scriu o personală care mă inspiră să-i S 5: Din rădăcina strămoșească invocație a mamei care-și botează compun o invocație. O poate folosi Ivitu-s-au tulpine noi. propriul băiețel. Iată cadrul și la diferite ocazii. De-a pururea o să rodească scenariul: În inimi suflet de eroi. Băiețelului, îmbrăcat frumos, i Arborele
ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Octavian Sărbătoare () [Corola-journal/Journalistic/87_a_81]
-
o a s ă b i n e c u v â n t a r e evenimente viitoare scriu o personală care mă inspiră să-i S 5: Din rădăcina strămoșească invocație a mamei care-și botează compun o invocație. O poate folosi Ivitu-s-au tulpine noi. propriul băiețel. Iată cadrul și la diferite ocazii. De-a pururea o să rodească scenariul: În inimi suflet de eroi. Băiețelului, îmbrăcat frumos, i Arborele vieții tale se pune pe cap o coroniță
ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Octavian Sărbătoare () [Corola-journal/Journalistic/87_a_81]
-
poate folosi Ivitu-s-au tulpine noi. propriul băiețel. Iată cadrul și la diferite ocazii. De-a pururea o să rodească scenariul: În inimi suflet de eroi. Băiețelului, îmbrăcat frumos, i Arborele vieții tale se pune pe cap o coroniță de (invocație făcută Refen: Poporul Soarelui revine ramuri cu frunze verzi și flori, la de Zâna Pădurii) La legea dată de străbuni. alegere, depinzând de sezon. În Ramuri verzi așa să-ți pună. Sânge de dac ne curge-n vine preajmă una
ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Octavian Sărbătoare () [Corola-journal/Journalistic/87_a_81]
-
parfumate. Una dintre zâne, Viața ta să înverzească. Este poporul de-nțelepți. aleasă de mama băiețelului, face S-o trăiești într-un mister Noi suntem cei ce se iubesc. ritualul aprinderii focului sacru cu o Ce-o s-ajungă pân-la cer. invocație. Mama îl botează pe Și mereu să străjuiești Refen: Poporul Soarelui revine băiețel cu câțiva stropi de apă pe Tot ce-n viața ta iubești. La legea dată de străbuni. frunte. Apoi zânele își aduc Pe căldura cea mai mare
ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Octavian Sărbătoare () [Corola-journal/Journalistic/87_a_81]
-
de mure Deschideți ochii, vă treziți „mama” cu „zâna” în strofa a patra. La răcoarea din pădure, De-ți vei aminti de mine Imnul poate fi folosit integral Eu voi fi mereu cu tine. cu o melodie specifică, sau strofe Invocație la botezul Dragostea tu străjuiește din el pot fi părți în cântece cu Sunt zâna ce te iubește.sacru dacic al unui aceeași temă. Mereu să ai fraga gurii, De la Zâna Lunii, primesc un băiețel Ți-o dau eu, Zâna
ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Octavian Sărbătoare () [Corola-journal/Journalistic/87_a_81]
-
elegiacă, impresionabilă la toate variațiile naturii.”3 Asta-i numaidecît, doar că - aș zice - de elegiacă nu-i deloc „ușor elegiacă”, ci chiar drastic elegiacă. Nu văd cum s-ar putea ceva mai adînc și mai definitiv elegiac decît asemenea invocație funebră cum e această Mi-e dor a Adei: „Mi-e dor de strîmta groapă a liniștei de veci,/ Mie dor de nepăsarea dintre pereții reci,/ Și-aș vrea să dorm departe, în colț împădurit./ Ascunsă sub frunzișul de vremuri
Fete pierdute - Năpăstuita din Coștilă (Ada Umbră) by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/2432_a_3757]
-
cu viața-ntreagă/ O rază din privirea ta” (Un gînd). (Nu știu ce-ar fi vrut unii mai mult). Ar fi însă jertfe în zadar, căci Ada nu s-a potrivit nicidecum cu iubirea; au avut frecvențe total diferite, degeaba invocații peste invocații: „Și n-ai fost atuncea/ Cînd eu te-am cerut:/ Azi inima-mi moartă-i/ Și veacu-mi trecut;// Și viața-mi ajunsă/ La capăt de drum:/ Povară mi-e gîndul/ Și inima scrum” etc. (Iubire, iubire). Asemenea consecvență
Fete pierdute - Năpăstuita din Coștilă (Ada Umbră) by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/2432_a_3757]
-
-ntreagă/ O rază din privirea ta” (Un gînd). (Nu știu ce-ar fi vrut unii mai mult). Ar fi însă jertfe în zadar, căci Ada nu s-a potrivit nicidecum cu iubirea; au avut frecvențe total diferite, degeaba invocații peste invocații: „Și n-ai fost atuncea/ Cînd eu te-am cerut:/ Azi inima-mi moartă-i/ Și veacu-mi trecut;// Și viața-mi ajunsă/ La capăt de drum:/ Povară mi-e gîndul/ Și inima scrum” etc. (Iubire, iubire). Asemenea consecvență în suferință
Fete pierdute - Năpăstuita din Coștilă (Ada Umbră) by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/2432_a_3757]
-
mahmureala și vomismentul, ca urmare a unei înjositoare beții provocate de deruta ontologică: "Clarviziune și delir; utopie și coșmar al deznădejdii;/ Revelație și retragere a harului; predicatele noului ecleziast;/ Dezacorduri ale unui suflet în necontenită surpare; maledicta și eclipsele sacrului; invocații ambigue;/ Speranța ce purcede în abis; gravitații ale tărîmurilor morții;/ O nouă stirpe de demoni; ceața proclamînd îndreptățirea oricărui act; sau/ Ceea ce vomită mahmureala unui timp turmentat la răspîntii" (ibidem). Acest "timp turmentat" nu e decît eternitatea care i-a
Un sol al "ireparabilului" (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15949_a_17274]
-
traiect are în text, întrucît nu am citit piesă), care are o evoluție pe tot parcursul spectacolului, destinul său împlinindu-se între bombe și trupe NATO, cred că ar fi putut avea o rezolvare scenica, un accent mai puternic, dincolo de invocațiile permanente. Sau regizorul are dreptate: imaginația spectatorului poate fi provocată de misterul descrierilor subiective și Anna poate capătă tot atîtea întrupări, cîți spectatori în sală. În orice caz, biată față pare a fi responsabilă nu de propriul succes, ci de
Sîrbii sînt cu ochii pe Anna by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16454_a_17779]
-
ardelenesc, remarcat de G. Călinescu în coloratura lexicală a poeziei coșbuciene. Versificația ușoară construiește o poezie a elogiului solar, a muncilor câmpului, o poezie a celebrării naturii și a anotimpurilor. Uneori e adoptat modelul folcloric, ca într-un fel de invocație sau descântec: "Ieși, sfântule soare!/ Ieși din închisoare!/ De ne adu zorile,/ Cu privighetorile,/ ?i-ncălzește florile!/ Ieși din nor, de după nor!/ Dă verdeață luncilor!/ Loc de joc copiilor!" (Cântecul soarelui, p. 89). Am regăsit cu bucurie textul unui cântecel
Dacă nici Coșbuc, atunci cine? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11861_a_13186]
-
vecină cu impersonalitatea zeilor și cu o moarte care, paradoxal, poate, “regurgitează” viață - eternitate umanizat-expresivă, de fapt: “Nu te mai zbate/suflet al meu/zbaterea însăși/ți-e Dumnezeu.// GEAMĂNA MOARTE/NAȘTE MEREU/ Nu te mai zbate/EU NEALMEU” - cf. Invocație nocturnă. Învierea-Renașterea umană este, la scepticul și sarcasticul tragedian, EUGEN EVU, un fenomen mai curând Gnostic, decât Creștin. “Mielul” stă sub blestemul amestecului confratern (precum tracicul Fărtat, confratern, întru demiurgie, cu Nefărtatul - aparent paradox, exprimat astfel: “Noi, cei aduși aici
Dainaua soteriologică şi„orgasmul iniţiatic”:„poeme interminabile”, de Eugen Evu. In: Editura Destine Literare by Adrian Botez () [Corola-journal/Journalistic/95_a_374]
-
cf. Baladă de septembrie): “În timpul cel mic, al duratei, COCOR,/din smulgere spre starea de zbor/Al inimii psalm niciodată nu piere.../ Stoarce SOPHIA din fagure miere/ Esența de leacuri,himere” - cf. Aumbre (amintind, firește, de Omul Divin/Cosmic al invocației buddhiste: AUM!). ...Poetul năzuiește, precum Blaga, printr-o anamneză implicită Logos-ului descătușat, spre ORIGINA RITATEA MISTERIOS/MISTIC-SALVATOARE, funcționând ciclic (“Roiri stelare, sori ce ard miriade/ Eonii ce se-alungă și răsar/ Cu stingerea și iarăși vii cascade/SE-NTORC
Dainaua soteriologică şi„orgasmul iniţiatic”:„poeme interminabile”, de Eugen Evu. In: Editura Destine Literare by Adrian Botez () [Corola-journal/Journalistic/95_a_374]
-
1505). Opusculul din urmă, în care apare și numele lui Mefistopheles, Goethe îl putea citi în marea bibliotecă ducală din Weimar în al cărui registru manuscrisul apare. Cunoscut și ca Praxisul cabalei negre (Praxis cabulae nigrae), manuscrisul conține operații sau invocații (Operation oder Citation)” și peceți de constrângere (zwang Sigillum), punând la dispoziția practicantului toate spiritele și demonii căii negre. La această carte și la gravura reprezentând „pecetea lui Mephistophilis” (Mephistophilis Siegel, oder Characteur zum Zwang und Gehorsam) pare că se
În biblioteca lui Faust by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/2679_a_4004]
-
eplin de substanță, în esență. Imaginile artistice abundă în elemente ce țin de o sensibilitate cultivată, figurile de stil nu se pierd în volute ostentative, dar atrag atenția prin noblețea mesajului pe care îl compun. Comparațiile, epitetele, enumerațiile, repetițiile, inversiunile, invocațiile, interogațiile și exclamațiile retorice se numără printre podoabele cele mai valorificate. Sintaxa frazei curge lin, fără căderi sau opriri bruște, printr-o grație a scrisului care îl recomandă pe părintele Radu Botiș ca pe un fin și rafinat poet. Prof.dr.
Rugăciune în versuri … Ca tămâia înaintea ta [Corola-blog/BlogPost/92661_a_93953]
-
Acasă > Poezie > Vremuri > INVOCAȚIE Autor: Elenă Trifan Publicat în: Ediția nr. 1678 din 05 august 2015 Toate Articolele Autorului INVOCAȚIE Soare, soare, sfinte soare, Fii iar aur pe razoare! Fii iar bun și generos Și nu arde pan’ la os! Dă-ne raze aurii
INVOCATIE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1678 din 05 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/380197_a_381526]
-
Acasă > Poezie > Vremuri > INVOCAȚIE Autor: Elenă Trifan Publicat în: Ediția nr. 1678 din 05 august 2015 Toate Articolele Autorului INVOCAȚIE Soare, soare, sfinte soare, Fii iar aur pe razoare! Fii iar bun și generos Și nu arde pan’ la os! Dă-ne raze aurii, Pavăza pentru copii! Dă-ne holde pe ogor, Dă-ne pâine în cuptor! Mângâiere pentru flori
INVOCATIE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1678 din 05 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/380197_a_381526]
-
lumină și căldura, Pe ogor și în cunună! Dă-ne fir de calofir Și sulfină-n loc de spini! Vino iar în asfințit Ochi din aur năvădit! Fii iar viața veșnic vie De la răsărit până-n chindie! Elenă TRIFAN Referință Bibliografica: INVOCAȚIE / Elenă Trifan : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1678, Anul V, 05 august 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Elenă Trifan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
INVOCATIE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1678 din 05 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/380197_a_381526]
-
din această „zvârcolire”, în mod cert, se naște opera de artă: „Ce frumoasă poate să fie piatra / când mâna omului fluidă o face / aidoma unui cub./ Ce frumos poate să fie gândul / când fulgerătorul de verb îl face cub...” (Acasă) Invocația e sublimă, sacrală: „Stea streină de lumină, / vindecată de cuvânt, / de mai poți să poți, revină / cu un murmur, murmurând, / cu o piatră pietruind, / cu un verde înverzind...” De la Nichita aflăm și ce înseamnă puritate - în iubire, firește! Se confesează
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94211_a_95503]
-
și doar cel care a fost cutremurat de măreția unor vaste construcții poate înțelege semnificația detaliului. În Spațiu și ritm, ca și în Simfonia a III-a, în Poarta sărutului, ca și în clasele de compoziție de tipul Echinocțiilor sau Invocațiilor Olah a știut să gestioneze cu dibăcie relația dintre obiectele și evenimentele sonore și modul de perpetuare al acestora. Compozitorul, spre deosebire de moda postmodernismului de nuanță hermesiană, nu numai că pune în discuție, problematizând anume ceva, ci chiar afirmă, dincolo de orice
Tiberiu Olah și cele șapte porunci ale postmodernismului by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8541_a_9866]
-
de frate,/ Te-ai sfărâmat ca un urcior de lut/ Și mi-ai lăsat surorile 'ntristate/ De când, e-atât de mult, nu ne-am văzut." Sînt versurile cu care se încheie volumul, cîștigînd în naturalețe și în sunet personal. Între invocație și dojană, Mantaua nopților e un mozaic cu vechi spărturi de urnă. Urna grecească, pe care latinitatea va fi moștenit-o, e cel mai rezistent memento al datoriei față de prieteni. Lăudînd și tînguindu-se, poezia aceasta complicată în cuvinte și ușoară
Poezie și întuneric by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6983_a_8308]