67 matches
-
premergători marilor convulsii sociale: Răscoala lui Horea și Revoluția de la 1848. „Geomal, satul lui Ioan Mărcuș și al lui Ștefan Meteș, e așezat la poalele Munților Apuseni, în județul Alba, în vecinătatea Geoagiului de Sus. În trecut a fost mai iobăgesc, în stăpânirea episcopiei catolice din Alba Iulia. În urbariul din 1662 (?) în rândul iobagilor satului apare Andone (Androne probabil) Mărcuș cu 3 fii, 4 boi, 1 junc, 3 vaci, 2 porci. Iar printre „fugiți” Ioan Mărcuș, locuind acum în Bucerdea
Stremț, Alba () [Corola-website/Science/300274_a_301603]
-
și abrupt, acoperit în majoritate de păduri. Este împrejmuita de numeroși versanți, pe care încă se practică transhumanta(mersul oilor pe munte în lunile de vară), versanți șerpuiți de Vișeu, care formează un defileu cu priveliști de basm. Fost cătun iobăgesc al Petrovei. Aceasta localitate este atestata documentar încă din secolul al XV-lea, figurând în documentele vremii că și parte a cnezatului Maramureșului. După alte surse (Coriolan Suciu), prima atestare datează din 1913 (Petrovabisztra). De-a lungul istoriei Bistra a
Bistra, Maramureș () [Corola-website/Science/301567_a_302896]
-
VI-VII, iar descoperirile arheologice atestă prezenta omului încă din neolitic. Primele atestări documentare în care este menționat numele satului Peteritea, ungurește "Petoret, "în secolul al XV-lea sunt semnalate de Coriolan Suciu. În acea peioadă, Peteritea era o așezare iobăgească, iar variantele de nume și lista anilor preluate după aceste atestări sunt: Întemeietorul satului ar fi fost un anume Peter - Racz, la început ar fi avut denumirea “"Câmpul lui Peter"” și ar fi aparținut de "Cetatea Ciceu." Corneliu Mirescu în
Peteritea, Maramureș () [Corola-website/Science/301584_a_302913]
-
din piatră dacice.(V.Lazăr , Repertoriul arheologic al județului Mueș, p.172) Conscripția din 1567 o pomenește cu 8 porți , iar la 1867 o întâlnim cu 148 de gospodării și hotarul în suprafață de 2573 jugăre. Este un vechi sat iobăgesc, stăpânit de-alungul vremilor de diferite familii nobiliare. La 22 noiembrie 1569, Ioan Sigismund Zápolya donează întreaga comună văduvei lui János Tamásfalvi , iar în secolul XVII trece în posesia familiei Toldhalagy. Acestă familie a jucat un rol important în istoria Transilvaniei
Corunca, Mureș () [Corola-website/Science/300575_a_301904]
-
știe că a fost protestant și că avea o valoroasă bibliotecă. Dintre actele emise de Gabriel Bethlen, la Ilia cele mai importante sunt cele din 25 iunie 1614 și 18 septembrie 1624, prin care scutește pe preoții români de sarcini iobăgești: dijma grâului, secarei, orzului, ovăzului, si dijma din vite și produse, dar în schimb sunt obligați să răspândească în zona calvinismul. Presiunea calvinista la Ilia a fost așa de mare încât chiar și biserica romano-catolică a fost confiscată de calvini
Ilia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300551_a_301880]
-
Hădăreni (în trecut "Hădărău"; în sau "Aranyoshadrév") este un sat în comuna Chețani din județul Mureș, Transilvania, România. Localitatea Hădăreni este atestată documentar prima dată în anul 1270 sub denumirea de "Hadrevet". În Evul Mediu era un sat iobăgesc, aparținând domeniului latifundiar al familiei nobiliare din localitatea învecinată Luncani. În 1588, satul a fost cumpărat de cetățenii sași și de notarul Lucas Trauzner din Cluj. Pe Harta Iosefină a Transilvaniei din 1769-1773 (Sectio 125), localitatea apare sub numele de
Hădăreni, Mureș () [Corola-website/Science/300582_a_301911]
-
de poartă folosită în conscripția din 1552, de casă la 1559 sau 1652. La sfârșitul secolului al XVI-lea, în unele locuri 6 supuși constituiau o poartă , iar la începutul secolului al XVII-lea, la 1609, poarta cuprindea 4 case iobăgești sau 12 case de jeleri Dacă se ia media de două unități iobăgești pe poartă și indicele mediu pentru o familie de 4 , atunci situația locuitorilor satului Bălnaca ar fi următoarea: 1552 — 6 porți — 12 familii — 48 de locuitori iar
Bălnaca, Bihor () [Corola-website/Science/300844_a_302173]
-
La sfârșitul secolului al XVI-lea, în unele locuri 6 supuși constituiau o poartă , iar la începutul secolului al XVII-lea, la 1609, poarta cuprindea 4 case iobăgești sau 12 case de jeleri Dacă se ia media de două unități iobăgești pe poartă și indicele mediu pentru o familie de 4 , atunci situația locuitorilor satului Bălnaca ar fi următoarea: 1552 — 6 porți — 12 familii — 48 de locuitori iar în 1559 — 15 case — 30 familii — 120 locuitori. Pentru secolul al XVI-lea
Bălnaca, Bihor () [Corola-website/Science/300844_a_302173]
-
în comparație cu Nicolae David, care avea 2 boi, 3 câble de porumb, 3 clăi de fân. Dacă în prima jumătate a secolului al XVIII-lea funcția de jude era o cinste, la sfârșitul secolului devine o servitute nedorită, din cauza sporirii obligațiilor iobăgești și a abuzurilor stăpânirii Din documentele cercetate pentru secolele XVII—XVIII rezultă faptul că în fruntea satului Bălnaca s-au aflat următorii juzi: la 1699 Steph.Berbențe, când localitatea este conscrisă împreună cu localitatea Aștileu , la 1712 Gabriel Groza, la 1720
Bălnaca, Bihor () [Corola-website/Science/300844_a_302173]
-
secolului al XVIII-lea, populația ajungând să se dubleze, sau chiar mai mult după 1780. Cauzele de ordin general ar fi sporul natural și o perioadă de stabilitate politică, socială și economică în comitat. Se constată o diminuare a obligațiilor iobăgești în deceniile 6-7, așa cum reiese din conscrierea din 1770: locuitorii satului Bălnaca nu plăteau dijmă, aveau dreptul la pescuit și să-și ducă porcii în pădure, aveau o moară proprie, în schimb trebuiau să facă lemne pentru construcții și foc
Bălnaca, Bihor () [Corola-website/Science/300844_a_302173]
-
fi specificate, ele aduceau un venit anual de 10 florini. Exista la 1779 și o cârciumă domenială, în care se vindea vinul și țuica fiscului. Dacă în prima jumătate a secolului al XVIII-lea se mai păstrează încă obligațiile tradiționale iobăgești, în a doua jumătate a secolului acestea se înmulțesc simțitor. În cadrul obligațiilor urbariale întrau: censul, robota, nona. Iobagii și jelerii cu casă plăteau în 1779 censul câte un florin anual de fiecare casă. Robota era stabilită după totalul sesiilor, la
Bălnaca, Bihor () [Corola-website/Science/300844_a_302173]
-
sunt amintite împreună în documentele vremii din sec. XV. Sub denumirile oficiale maghiare: pentru Sebiș - Sebișul de Sus, (Sajó)Felsősebes (magh.), Oberschebesch (germ.); pentru Ruștior - Sebișul de Jos, Alsósebes (magh. ), Unterschebesch. Satul Ruștior, precum și satele Sebiș și Lunca erau sate iobăgești, în cursul istoriei ele au aparținut mai multor familii nobile. Satul Șieut a avut o altă cale de dezvoltare, aici, sașii s-au menținut până la sfârșitul sec. XVII. Populația săsească în mare parte a fost omorâtă și dispersată de trupele
Șieuț, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300894_a_302223]
-
și a voievodului Grigore Baboș care conducea în 1594 peste crainicii satelor Cizer, Boian, Ponița, Hurez, Stârci, Ratin și Wayfalua (Pria). Începând cu secolul 17 avem primele date despre locuitorii satului. Astfel în 1658 a fost consemnate 22 de sesii iobăgești, aparținătoare de Cetatea Șimleului, în partea posedată de principele Transilvaniei Gheorghe Rákóczi al II-lea. Date mai coerente despre locuitorii satului avem începând cu secolul 18. Într-o conscripție din 1715 satul era menționat pustiu de trei ani. În 1720
Cizer, Sălaj () [Corola-website/Science/301785_a_303114]
-
la 823 din care 821 erau de confesiune greco-catolici iar doi erau romano-catolici. Un moment important din istoria satului a fost desființarea iobăgiei și împroprietărirea țăranilor din 1850. O conscripție de la 1808 surprindea nu mai puțin de 66 de sesii iobăgești vechi și 39 de sesii noi în sat. După reformă toate acestea au revenit în proprietatea familiilor din sat. În urma acestor schimbări starea socială și materială a foștilor iobagi s-a îmbunătățit, conducând la consolidarea gospodăriilor și formarea unei pături
Cizer, Sălaj () [Corola-website/Science/301785_a_303114]
-
s-a îmbunătățit, conducând la consolidarea gospodăriilor și formarea unei pături de săteni mai înstăriți. În 1890 trăiau în 159 de gospodării 1209 locuitori din care 1159 români, 11 maghiari și 39 de alte naționalități. În secolul 18 majoritatea sesiilor iobăgești erau înșirate de-alungul văii Cizerului, cu câteva excepții pe "Valea Așului" și pe "Valea Rupturii". Harta iosefină, din jurul anului 1770, surprinde atât vatra veche de pe vale cât și o extensie spre Boianu Crasnei, limitată spre răsărit de "„ulița lu Cojoc
Cizer, Sălaj () [Corola-website/Science/301785_a_303114]
-
Răteag și Dej ofițerilor: 5 miorițe, ovăz în preț de 1 florin și 66 dinari. În perioada 1590-1843 satul este dat prin donații succesive către nobili mărunți, nu mai puțin de 31 de proprietari nobili de origine maghiară. Satul este iobăgit până în 6 iunie 1848 când are loc desființarea iobăgiei în Transilvania. Satul Căpâlna aparține de comuna Gâlgău. Cu o suprafață de 75,31 km, comuna Gâlgău este așezată în zona Culoarului Someșului, intrând în contact la nord cu Dealurile Ciceului
Căpâlna, Sălaj () [Corola-website/Science/301782_a_303111]
-
ofițerilor: 5 miorițe, ovăz în preț de 1 florin și 66 dinari. 1590-1843 În acest răstimp satul ajunge să fie dat prin donații succesive către nobili mărunți, nu mai puțin de 31 de proprietari nobili de origine maghiară. Satul este iobăgit. Au loc defrișări masive pentru extinderea suprafețelor agricole lucru care a redus substanțial suprafețele de pășunat. Gospodării țărănești au împânzit locurile și urmele trudei lor de veacuri se mai văd și azi prin răzoarele ce se întind peste tot pe
Căpâlna, Sălaj () [Corola-website/Science/301782_a_303111]
-
refugiat la Muncel și pe vale în sus. 1849 În urma înfrângerii revoluției maghiare, Ungaria devine parte integrantă a Imperiului Habsburgic, iar Transilvania autonomă ca mare principat. Primul ministru austriac de interne Bach desființează iobăgia și introduce serviciul militar obligatoriu. Șesurile iobăgești intră în proprietatea definitivă a foștilor iobagi lucru ce imbunătățește simțitor starea economică a populației. Fiii foștilor iobagi au acces la școli, cum ar fi Școala Superioară Germană din Năsăud sau la Școala din Blaj. 1854 Se construiește școala din
Căpâlna, Sălaj () [Corola-website/Science/301782_a_303111]
-
de persoane. În legătură cu proprietarii satului Marin din sec. XIX: În 1808 au fost recenzați membrii familiilor nobile, a proprietarilor, groful Bánffy și baronul Bánffy din Marin. În total au fost 7, în mâna cărora erau în total 51 de sesii iobăgești vechi și 17 sesii iobăgești noi. Cele mai multe sesii le avea groful Bánffy Gyorghy (13 vechi și 5 noi). Baronul Bánffy János avea 13 vechi. Mărinanii au fost implicați și în mișcarea memorandistă din 1892, prin preotul din Marin, Laurențiu Sima
Marin, Sălaj () [Corola-website/Science/301808_a_303137]
-
Marin din sec. XIX: În 1808 au fost recenzați membrii familiilor nobile, a proprietarilor, groful Bánffy și baronul Bánffy din Marin. În total au fost 7, în mâna cărora erau în total 51 de sesii iobăgești vechi și 17 sesii iobăgești noi. Cele mai multe sesii le avea groful Bánffy Gyorghy (13 vechi și 5 noi). Baronul Bánffy János avea 13 vechi. Mărinanii au fost implicați și în mișcarea memorandistă din 1892, prin preotul din Marin, Laurențiu Sima, care a fost desemnat delegat
Marin, Sălaj () [Corola-website/Science/301808_a_303137]
-
de Gheorghe Rakoczi I în 1636. Ulterior, localitatea a pierdut treptat privilegiile. În urma invaziei tătare din 24 august 1717 au supraviețuit în acest sat numai cca 100 de locuitori. Din anul 1730 Sic a fost considerat și tratat ca "oraș iobăgesc fiscal". Sistarea expoatării sării la începutul secolului al XIX-lea, cauzată de concurența salinei de la Ocna Mureș, a influențat negativ dezvoltarea localității. Din 1438 și până azi localitatea este împărțită în trei zone: Felszeg, Forroszeg si Csipkeszeg, respectiv strada I
Comuna Sic, Cluj () [Corola-website/Science/300355_a_301684]
-
mijloc de cultivare a poporului român. În urma Răscoalei lui Horea, Cloșca și Crișan din 1784 îndreptată împotriva sistemului feudal, mișcare care i-a atras și pe iobagii maghiari din Trascău, autoritățile imperiale au procedat la mai multe ameliorări ale obligațiilor iobăgești și ale situației minerilor din Munții Apuseni. Pe domeniul Zlatnei au fost înființate mai multe școli populare, iar un an mai târziu, la 22 august 1785, împăratul a venit cu o reformă generală, anume cu patenta de desființare a iobăgiei
Școala Ardeleană () [Corola-website/Science/298832_a_300161]
-
a iobagilor ruși de marii latifundiari. Baza legală a reformei a reprezentat-o Proclamația emancipării din 3 martie 1861 (19 februarie stil vechi), plus o serie de acte legislative cunoscute sub numele generic "Regulamente cu privire eliberarea țăranilor de dependența iobăgească" ("Положения о крестьянах выходящих из крепостной зависимости"). Proclamația oferea drepturi cetățenești depline iobagilor și afirma dreptul țăranilor de a cumpăra pământ de la foștii stăpâni feudali. Imperiul Rus era o țară agrară, în care țăranii reprezentau majoritatea copleșitoare a populației, peste
Abolirea iobăgiei în Rusia, 1861 () [Corola-website/Science/302884_a_304213]
-
din Transilvania, ultima audiență fiind în aprilie 1784. În vara anului 1784 s-a dispus de către împăratul Iosif al II-lea o conscripție militară, în cadrul regimentelor de graniță; cei înrolați urmau să primească arme și să nu mai facă slujbe iobăgești, iar pământurile și casele pe care le aveau în folosință vor deveni ale lor. Numărul celor care doreau să se înscrie a depășit însă cu mult așteptările autorităților. Conscripția a fost anulată de guvernatorul Transilvaniei Samuel von Brukenthal, sub presiunea
Răscoala lui Horea, Cloșca și Crișan () [Corola-website/Science/304013_a_305342]
-
energie, dar fără succes, episcopul unit Iocențiu Micu Klein în 1736. Din punct de vedere al componenței sociale, majoritatea locuitorilor satului erau "iobagi" ai Cetății Sibiului, sub jurisdicția primarului, la care aveau drept de apel. Fiecare iobag poseda o sesie iobăgească a cărei suprafață a variat între 10 și 15 jugăre și pe care nu o putea vinde sau zălogi. Aceasta era indivizibilă și era muncită în comun de către toți membrii familiei căreia îi era atribuită. Din cauza deselor emigrări și răscoale
Comuna Racovița în Evul Mediu () [Corola-website/Science/311047_a_312376]