142 matches
-
cetăților din Grecia continentală pentru eventualele revolte ale grecilor din Asia Mică. Pretextul formal al expediției persane era răzbunarea incendierii templului din Sardes de către contigentul atenian care participase la expediția făcută în Asia Mică, pentru a-i ajuta pe conaționalii ionieni, în anul 498 î.Hr. O expediție preliminară condusă de Mardonius, ginerele lui Darius, în 492 î.Hr., menită să pregătească invazia terestră asupra Greciei, recucerise Tracia și forțase Macedonia să devină regat vasal Persiei. Mardonius fiind însă rănit, a fost obligat
Bătălia de la Maraton () [Corola-website/Science/299097_a_300426]
-
și flotă persană s-a pus în mișcare. În fruntea ei se aflau doi comandanți: Artaphernes, nepot al lui Darius, care comanda armata terestră, și Datis, care comanda flota. Armata , după ce s-a îmbarcat pe corăbii în porturile de pe coasta ioniană, a traversat direct Marea Egee în direcția insulei Eubeea; în trecere a cucerit insulele Naxos și Delos. Odată ajunși pe insula Eubeea, perșii au distrus cetatea Carystos, care refuzase să-și deschidă porțile în fața lor, apoi au cucerit Eretria, abandonată de
Bătălia de la Maraton () [Corola-website/Science/299097_a_300426]
-
pe insula Eubeea, perșii au distrus cetatea Carystos, care refuzase să-și deschidă porțile în fața lor, apoi au cucerit Eretria, abandonată de aliații săi atenieni. A fost prima etapă a răzbunării lui Darius pentru intervenția Atenei și Eretriei în revolta ioniană: Eretria a fost complet distrusă, iar populația care a mai scăpat cu viață a fost deportată tocmai în interiorul Persiei (la Arderika, în apropiere de capitala Susa). Flota persană a navigat apoi spre sud, spre coasta peninsulei Attica, pentru a finaliza
Bătălia de la Maraton () [Corola-website/Science/299097_a_300426]
-
din Pind, de unde au emigrat ulterior, în evul mediu timpuriu, în zona Olimpului. Satele locuite compact de aromâni sunt denumite de greci "Τα Βλαχοχώρια" ("țara aromânilor"). Comunități aromâne mai mici, provenite tot din Pind, se întâlneau odinioară și în insulele Ioniene, indeosebi în Cefalonia, unde se refugiaseră după cucerirea otomană, și unde s-au păstrat până azi localități ca "Vlahata", "Coborata", și nume de persoane ca "Muțatos" sau "Kalovlahos". Departe de a fi reprezentat în decursul istoriei o entitate omogenă, cele
Aromâni () [Corola-website/Science/298373_a_299702]
-
este un oraș antic (azi în ruină) pe coasta de vest a Asiei Mici, la sud de Izmir. A fost întemeiat în secolul XI î.C. de coloniști ionieni (greci), devenind în cursul timpului unul din cele mai dezvoltate centre religioase și comerciale. S-a aflat, rând pe rând, sub diferite ocupații străine. Templul zeiței Artemis din , construit în secolul VI î.C., una din cele 7 minuni ale
Efes () [Corola-website/Science/310039_a_311368]
-
îi obligă să se retragă. Isagoras se retrage. Clistene e rechemat și is pune în aplicare proiectul de reforma. Reforma pornește de la o redefinire a corpului civic, pe care îl împarte după reședința în 10 triburi teritoriale. Vechile triburi tradiționale ioniene își păstrează doar atribuțiile de cult, cele 10 triburi devenind structura de baza în organizarea Atenei. Fiecare trib era compus din reunirea mai multor unități teritoriale minimale, un fel de comune, al căror nume este tot demos, că și numele
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
și violență. Modelul atenian e cel mai bine cunoscut în izvoare, și probabil, cel mai complex articulat, dar nu este izolat. La Samos, după moartea lui Policrate, Maiandros încearcă fără succes să proclame isononia că antonim al tiraniei, revoltă cetăților ioniene împotriva dominației persane, pusă la cale în 500-499 de tiranul Miletului, Aristagoras, inepe prin renunțarea la tiranie și instaurarea isonomiei. Se consturuia un sistem instituțional complex și coerent, care conferă cetății formă structurală a unui cosmos circular, având în centruul
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
Maxim Mărturisitorul"" (2001), "" Teoria cosmologică a big bang-ului. Implicații filosofice"" (2002), ""Noua orientare cosmologică impusă de teoria relativității generalizate și de fizica cuantică-o șansă de întâlnire între teologie și știință"" (2002), ""Simbolistica religioasă-o trăsătură comună cosmologiei filosofilor ionieni și pitagoreici"" (2002) etc. Lector dr. Adrian Lemeni a fost numit în data de 27 ianuarie 2005 în funcția de Secretar de Stat pentru Culte în cadrul Ministerului Culturii și Cultelor. El a fost nominalizat pentru această funcție de către Partidul Umanist
Adrian Lemeni () [Corola-website/Science/306369_a_307698]
-
antici ca Plutarh, Ctesias din Knidos, sau sunt menționate de către alți autori, cum ar fi dramaturgul Eschil. Unele dovezi arheologice (ca de exemplu Coloana Șerpilor) susțin și ele unele amănunte specifice descrise de Herodot. Orașele-stat Atena și Eretria sprijiniseră Revolta Ioniană eșuată împotriva Imperiului Persan al lui Darius I între 499 și 494 î.Hr. Imperiul Persan era încă relativ tânăr și expus revoltelor din partea popoarelor cucerite. Mai mult, Darius însuși era un uzurpator și și-a dedicat un timp îndelungat potolirii
Bătălia de la Termopile () [Corola-website/Science/302139_a_303468]
-
lui Darius I între 499 și 494 î.Hr. Imperiul Persan era încă relativ tânăr și expus revoltelor din partea popoarelor cucerite. Mai mult, Darius însuși era un uzurpator și și-a dedicat un timp îndelungat potolirii revoltelor iscate împotriva domniei sale. Revolta Ioniană amenințase integritatea imperiului său și Darius a jurat să-i pedepsească pe cei implicați (mai ales pe cei care nu-i erau deja supuși). În același timp, această revoltă i-a oferit pretextul să încerce extinderea imperiului asupra Greciei antice
Bătălia de la Termopile () [Corola-website/Science/302139_a_303468]
-
El a atras atenția Imperiului Otoman în luna februarie a aceluiași an asupra faptului că Regatul Unit avea să păstreze relațiile amicale cu Turcia numai în condițiile în care drepturile supușilor creștini ai sultanului erau respectate. Comisarul britanic al Insulelor Ioniene, care erau sub controlul Londrei, a primit ordinul să-i considere în stare de război cu turcii, ceea ce ușura acțiunile elenilor de perturbare a aprovizionării turcilor. Aceste măsuri au dus la creșterea influenței britanice în zonă. Această influență a crescut
Prima Republică Elenă () [Corola-website/Science/326132_a_327461]
-
creștinism a Imperiului Roman de Răsărit, "elen" a ajuns să fie sinonim cu "păgân", recăpătându-și sensul inițial național la începutul celui de-al doilea mileniu. Europenii occidentali folosesc numele de "greci", iar perșii și turcii folosesc numele "Yunan", adică ionieni. O formă unică și interesantă e aceea folosită în limba georgiană: grecii sunt numiți ბერძენი - „berdzeni”, denumire provenită din cuvântul georgian pentru „înțelept“, un nume datorat faptului că filozofia s-a născut în Grecia. Fiecare eră istorică a fost însoțită
Nume ale grecilor () [Corola-website/Science/303908_a_305237]
-
tribut. Revotele ioniene au stârnit astfel lungul conflict dintre greci și perși. La începutul secolului V, tiranul din Milet, Aristagoras, a decis din motive personale să părăsească oraele din vestul Asiei Mici, rasculandu-se împotriva imperiului. A recrutat câteva orașe ioniene. Fiind conștient că avea nevoie de ajutor, a cerut sprijin de la spartanii care l-au refuzat și de la atenienii care i-au triis câteva trupe.Au cucerit Sardesul și l-au incendiat. Dar distrugerea templului zeiței Cybele i-a mâniat
Antichitatea () [Corola-website/Science/304633_a_305962]
-
modernă "Αθήνα", "Athina" [singular], în greaca clasică "Ἀθῆναι", "Athēnai" [plural]) este capitala Greciei. a cunoscut o evoluție glorioasă, mai ales în Grecia Antică, fiind locuită de oameni încă din Epoca Bronzului și guvernată până în jurul anului 1000 î.Hr. de regi ionieni. Acropola din Atena a fost înscrisă în anul 1987 pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO. În Grecia Antică, numele Atenei era "Ἀθῆναι" , la plural, fiind legat de numele zeiței Atena (în dialectul atic, Ἀθηνᾶ și în cel ionic, Ἀθήνη ), cu
Atena () [Corola-website/Science/296594_a_297923]
-
respectiv „municipalitatea” (δήμος / "dimos") al cărei centru istoric este. Numele actual al localității (și al unităților administrative omonime) reprezintă o reluare a denumirii antice a orașului grecesc Abdera (înființat în sec. VII î.Hr., pe coasta meridională a Traciei, de către colonizatori ionieni din Asia Mică), ale cărui ruine au fost descoperite în apropiere. Acest nume a fost recunoscut oficial prin actul de constituire a comunității Avdira, din 1924. Denumirea sub care era cunoscută anterior această așezare - folosită în perioada dominației otomane (sec
Abdera (Avdira) () [Corola-website/Science/327346_a_328675]
-
El a atras atenția Imperiului Otoman în luna februarie a aceluiași an asupra faptului că Regatul Unit avea să păstreze relațiile amicale cu Turcia numai în condițiile în care drepturile supușilor creștini ai sultanului erau respectate. Comisarul britanic al Insulelor Ioniene, care erau sub controlul Londrei, a primit ordinul să-i considere în stare de război cu turcii, ceea ce ușura acțiunile elenilor de perturbare a aprovizionării turcilor. Aceste măsuri au dus la creșterea influenței britanice în zonă. Această influență a crescut
Războiul de Independență al Greciei () [Corola-website/Science/318390_a_319719]
-
Zakynthos, iar în 1797 steagul revoluționarilor francezi a fluturat pe bastioanele din Zakynthos. Alianța dintre Imperiul Țarist și Poarta Otomană a dat însă lovitura de grație francezilor liberali. În martie 1800, la inițiativa Rusiei și Turciei, s-a format Statul Ionian (Heptanezian). Independența era formală, rușii având ultimul cuvânt în privința guvernării, iar statul plătea turcilor un tribut anual. În 1807 imperialii francezi au preluat Zakynthos până în septembrie 1809, când au fost urmați de englezi. Stăpânirea britanică a adus construirea de apeducte
Zakynthos () [Corola-website/Science/305081_a_306410]
-
pentru că sunt soția ta și tu esti regele zeilor." din Iliada. Este posibil ca zeița Hera să aibă rădăcini de dinainte de sosirea grecilor, la un popor matriarhal. De abia la venirea grecilor indo-europeni a fost introdusă în cult în perioada ioniana sau miceniana. Românii au identificat-o cu zeița Iunona, regina oamenilor și a zeilor în mitologia lor. "(Vezi: Iuno (mitologie)" Hera și Heracle erau dușmani. Hera, descoperind că Zeus s-a unit cu Alcmena, dușmana să, pentru a naște pe
Hera () [Corola-website/Science/296864_a_298193]
-
(greacă: "Αναξαγόρας", ""stăpânul adunării"") (c. 500 î.Hr.- 428 î.Hr.) sau s a fost filozof grec presocratic. A fost membru a ceea ce astăzi numim Școala Ioniană de filozofie. Originar din Ionia, Anaxagora s-a stabilit în 460 î.Hr. la Atena. Aici a studiat filozofia, remarcându-se prin cunoștințele sale enciclopedice (matematică, astronomie, științele naturii) și profunzimea spiritului, ceea ce îi va asigura un loc de frunte în
Anaxagora () [Corola-website/Science/300785_a_302114]
-
437 î.Hr., pe când se afla în exil, Anaxagora a scris o lucrare despre cuadratura cercului, dar care nu a supraviețuit timpului. A mai scris o lucrare despre filozofia naturală, de mare importanță în istoria antichității. Învățătura sa, care îmbină filosofia ioniană cu ontologia lui Parmenide, a fost expusă în lucrarea "Despre natură" ("Peri physeos"). Scrierile lui Anaxagora, din care s-au păstrat câteva fragmente, au cunoscut o largă circulație în sec. 5-4 î.Hr., influențând filosofia lui Platon și a lui Aristotel
Anaxagora () [Corola-website/Science/300785_a_302114]
-
525 î.Hr.) a fost un filozof grec presocratic din a doua parte a secolului VI î.Hr., probabil un mai tânăr contemporan al lui Anaximandru, al cărui elev și prieten se consideră că a fost. Anaximene era preocupat, asemenea celorlați filozofi ionieni, de căutarea elementului primordial, etern și divin, identificat de el cu aerul (înlocuind prin acesta apeiron-ul abstract al dascălului său). El considera că aerul, cu conținutul său variat, prezența sa universală, asociațiile sale, în credințele populare, cu fenomenul vieții și
Anaximene () [Corola-website/Science/297963_a_299292]
-
cu sensul de „sumă de bani minimă”, apoi, din secolul al XIX-lea, cu sensul de „cadou de mică valoare”. Începând cu anul 1819, autoritățile britanice au pus în circulație, în Insulele Ioniene, o monedă metalică, cunoscută sub denumirea de obol ionian. Această monedă a fost înlocuită cu drahma greacă, atunci când a fost realizată unirea Insulelor Ioniene cu Grecia. În Grecia modernă, obolul reprezintă un decigram (0,1 g), dar în sens figurat, prin obol se înțelege "o contribuție mică în bani
Obol (monedă) () [Corola-website/Science/328535_a_329864]
-
de „cadou de mică valoare”. Începând cu anul 1819, autoritățile britanice au pus în circulație, în Insulele Ioniene, o monedă metalică, cunoscută sub denumirea de obol ionian. Această monedă a fost înlocuită cu drahma greacă, atunci când a fost realizată unirea Insulelor Ioniene cu Grecia. În Grecia modernă, obolul reprezintă un decigram (0,1 g), dar în sens figurat, prin obol se înțelege "o contribuție mică în bani". Un sens identic îl întâlnim și în alte limbi moderne, printre care și limba română
Obol (monedă) () [Corola-website/Science/328535_a_329864]
-
de cele ale discipolilor apropiați. a fost un mare educator și învățător al spiritului grecesc și se spune că a fost și un atlet puternic, așa cum stătea bine atunci poeților, filosofilor (de exemplu, Platon însuși) și comandanților militari. Pitagora era ionian, originar din insula Samos, dar a emigrat la Crotone, în Italia de sud, unde a întemeiat școala ce-i poartă numele, cea dintîi școală italică a Greciei antice. Pitagora pare să nu fi scris nimic. Doctrina filosofică a pitagorismului ne
Pitagora () [Corola-website/Science/297222_a_298551]
-
balcanică, ci urmând aceleași direcții cu cei care fugeau din calea lor au ocupat Creta, Insula Rodos și partea sudică a litoralui anatolian începând de la Halicarnasos, zona primind numele de Dorida. La capătul acestui proces numit de istorici și migrația ioniană și care a durat până spre secolul X î.en.(anii 1000-900), s-a desăvărșit tabloul etnic și dialectal al lumii grecești. În Epir, în jumătatea vestică a Greciei centrale: Locrida,Focida, Etolia, Acarnania și jumătatea vestică a Peloponezului, se
Era quot;întunecatăquot; a Greciei () [Corola-website/Science/330636_a_331965]