157 matches
-
constant. Calculul arată măsura în care sunt vizibile imaginile obținute cu microscopul cu efect tunel. Se confirmă faptul că pentru polarizare redusă, microscopul prezintă dimensiunile mediate spațial ale orbitalilor electronici prin niveluri de energie strâns apropiate— . Un atom poate fi ionizat prin eliminarea unuia dintre electronii săi. Sarcina electrică determină curbarea traiectoriei unui atom atunci când trece printr-un câmp magnetic. Raza cu care traiectoria unui ion este transformată de către câmpul magnetic este determinată de masa atomului. folosește acest principiu pentru a
Atom () [Corola-website/Science/297795_a_299124]
-
la o distanță de 900 până la de ani-lumină. Este admis că există un roi de stele tinere și calde, vizibile în infraroșu, în spatele petelor care acoperă parțial nebuloasa. În acest roi, o stea tânără și masivă emite ultraviolete energetice care ionizează marii nori gazoși de hidrogen situați pe amplasamentul nebuloasei. O mare parte din lumina observată rezultă din recombinarea electronilor și hidrogenului ionizat. Astfel, contrar la ceea ce este adesea susținut, steaua Alnitak nu este responsabilă de radiația emisă de nebuloasă. În
Nebuloasa Flacără () [Corola-website/Science/332484_a_333813]
-
Supernovele de tip I nu au hidrogen în liniile spectrale, în contrast cu cele de tip ÎI care au. Tipul I este divizat în Ia, Ib și Ic. În supernovele de tip Ib/Ic lipsesc linile spectrale de absorbție de silicon unic ionizat cu frecvență de 635.5 nanometri.. Pe masura ce supernovele tip Ib/Ic îmbătrânesc, încep să prezinte linii de absorbție ale unor elemente precum oxigen, calciu și magneziu. În contrast, spectrul supernovelor de tip Ia devin dominate de linii de fier.. Supernovele
Supernovă de tip Ib și Ic () [Corola-website/Science/322247_a_323576]
-
nu-ți vor trebui. Dă-mi lucrarea să ți-o iscălesc, dacă mai crezi că Însemnele personalității mele, vor zdruncina cu ceva preceptele Consiliului. L-am privit cum Își desfăcea Însemnul personal pentru a-mi amprenta lucrarea. Un fascicol luminiscent ioniza abia perceptibil. Îl apropia cu Încetineala specifică ființei echilibrate din fața mea. Pecetea fototermică se așternea cuminte pe fiecare coală din lucrare. Apoi mi-a Întins lucrarea fără nici un cuvânt. S-a ridicat cu greutate și a Început să-și maseze
ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1550]
-
la Iași de către , sub îndrumarea prof. Petru Bogdan. În 1925, Theodor V. Ionescu este numit profesor la Catedra de Fizică Moleculară, Acustică și Optică. Sub conducerea acad. prof. Theodor V. Ionescu s-au întreprins primele studii în domeniul fizicii gazelor ionizate din România. Theodor V. Ionescu a înființat primul laborator și Catedra de Electricitate de la Facultatea de Matematică și Fizică a Universității din București, ulterior devenită Facultatea de Fizică. A inventat o versiune a magnetronului în jurul anului 1935, înaintea celor din
Theodor V. Ionescu () [Corola-website/Science/300066_a_301395]
-
Telescopului Spațial Hubble sunt destinate să evidențieze regiunile de înaltă și slabă ionizare. Aceste imagini au fost făcute în filtre care izolează lumina emisă pentru ionii de hidrogen la 656,3 nm, azot la 658,4 nm și oxigen dublu ionizat la 500,7 nm. Ele au fost combinate în canale roșii, verzi și respectiv albastre, deși culorile lor adevărate sunt roșu, roșu și verde. Imaginile dezvăluie două straturi de material mai puțin ionizat la marginea nebuloasei. În anul 2001, observații
Nebuloasa Ochi de Pisică () [Corola-website/Science/332852_a_334181]
-
la 658,4 nm și oxigen dublu ionizat la 500,7 nm. Ele au fost combinate în canale roșii, verzi și respectiv albastre, deși culorile lor adevărate sunt roșu, roșu și verde. Imaginile dezvăluie două straturi de material mai puțin ionizat la marginea nebuloasei. În anul 2001, observații în raze X realizate de Observatorul de raze X Chandra a dezvăluit prezența unor gaze extrem de fierbinți în cadrul nebuloasei, cu o temperatură de 1,7 K. Imaginea din partea de sus a articolului este
Nebuloasa Ochi de Pisică () [Corola-website/Science/332852_a_334181]
-
În general, bicromatul de potasiu se obține în urma reacției clorurii de potasiu cu bicromatul de sodiu. Alternativ, mai poate fi obținut din cromatul de potasiu prin prăjirea minereului de crom cu hidroxid de potasiu. Este solubil în apă și se ionizează în procesul de disoluție: Bicromatul de potasiu este un agent oxidant. Ecuația de reducere parțială este următoarea: În chimia organică bicromatul de potasiu este un oxidant ușor comparativ cu permanganatul de potasiu. Este utilizat pentru oxidarea alcoolilor. Bicromatul de potasiu
Bicromat de potasiu () [Corola-website/Science/332200_a_333529]
-
provocate de cancerul pulmonar în fiecare an în SUA. Radonul este un gaz incolor și inodor, produs de descompunerea radiului radioactiv, care, la rândul său, este un produs de dezintegrare al uraniului, aflat în scoarța terestră. Produșii de dezintegrare radioactivi ionizează materialul genetic, provocând mutații care uneori pot deveni canceroase. După fumat, radonul este a doua cauză frecventă responsabilă de cancerul pulmonar în SUA. Riscul crește cu 8-16 % la fiecare creștere de 100 Bq/m³ a concentrației de radon. Nivelurile de
Cancer pulmonar () [Corola-website/Science/323233_a_324562]
-
diurnă spre planeta noastră, observarea efectelor de auroră e posibilă doar prin intermediul misiunilor spațiale care să învestigheze partea nocturnă a planetei roșii. Venus, care nu posedă un câmp magnetic, prezintă de asemenea fenomenul de auroră, prin care particulele atmosferice sunt ionizate în mod direct de către vânturile solare, fenomen prezent de asemenea pe Pământ. Aurorele boreale sunt studiate la nivel științific încă din secolul XVII. În 1621, astronomul francez Pierre Gassendi a descris fenomenul observat în sudul Franței. În același an, astronomul
Auroră polară () [Corola-website/Science/306524_a_307853]
-
pieselor și datorită tensiunii electromotoare (t.e.m.) de autoinducție care ia naștere la întreruperea curentului. Datorită efectului Joule-Lenz foarte puternic, metalul este topit local și vaporizat. În condițiile existenței vaporilor metalici și a contactelor puternic încălzite, aerul dintre contacte se ionizează și ia naștere o plasmă fierbinte cu temperaturi de cca. . Sub acțiunea diferenței de potențial dintre contacte , plasma se deplasează, formând arcul electric; deci curentul electric continuă să existe și după întreruperea mecanică a circuitului. Din procesele de recombinare ale
Efectele curentului electric () [Corola-website/Science/312275_a_313604]
-
vieții unei stele, în timpul etapei gigantă roșie, straturile exterioare ale stelei sunt eliminate prin pulsații și prin puternicul vânt solar. Fără aceste straturi opace nucleul rămas al stelei strălucește intens și este foarte fierbinte. Radiațiile ultraviolete emise de acest nucleu ionizează straturile exterioare eliminate ale stelei, ele radiind ca o nebuloasă planetară. Georges Abell și Peter Goldreich au stabilit, în mod corect, că nebuloasele planetare evoluează din stelele gigantice roșii. Nebuloasele planetare sunt obiecte importante în astronomie deoarece joacă un rol
Nebuloasă planetară () [Corola-website/Science/307281_a_308610]
-
nor de material în jurul nucleului expus al stelei. Pe măsură ce atmosfera se îndepărtează de stea, straturi din ce în ce mai adânci cu temperaturi din ce în ce mai mari sunt expuse. Când suprafața expusă ajunge la o temperatură de 30.000K, sunt emiși suficienți fotoni ultravioleți pentru a ioniza atmosfera eliminată, facând-o să strălucească. Norul a devenit astfel o nebuloasă planetară. Soarele va deveni și el o nebuloasă planetară după explozia sa, iar în centrul exploziei va rămane o stea pitică albă, cu spectrul stelar DA (A culori albe
Nebuloasă planetară () [Corola-website/Science/307281_a_308610]
-
primul caz nu există destulă materie în nebuloasă pentru a absorbi toți fotonii ultravioleți emiși de stea iar nebuloasa vizibilă este complet ionizată. În cel de-al doilea caz nu există destui fotoni ultravioleți emiși de steaua centrală pentru a ioniza tot gazul înconjurător și frontul de ionizare se propagă în exterior înspre învelișul neutru circumstelar. Deoarece majoritatea gazului dintr-o nebuloasă planetară tipică este ionizat (ex. o plasmă) efectele câmpurilor magnetice pot fi semnificative, dând naștere unor fenomene ca filamentarea
Nebuloasă planetară () [Corola-website/Science/307281_a_308610]
-
de-al doilea caz nu există destui fotoni ultravioleți emiși de steaua centrală pentru a ioniza tot gazul înconjurător și frontul de ionizare se propagă în exterior înspre învelișul neutru circumstelar. Deoarece majoritatea gazului dintr-o nebuloasă planetară tipică este ionizat (ex. o plasmă) efectele câmpurilor magnetice pot fi semnificative, dând naștere unor fenomene ca filamentarea și instabilități ale plasmei. Aproximativ 3000 de nebuloase planetare sunt cunoscute în galaxia noastră, din 200 de miliarde de stele. Viața lor foarte scurtă în comparație cu
Nebuloasă planetară () [Corola-website/Science/307281_a_308610]
-
este cauzată, în cazul supernovelor de tip II-L, de degajarea a mare parte din învelișul de hidrogen al stelei originale. Faza de platou de la supernovele de tip II-P se datorează unei schimbări a opacității stratului exterior. Unda de șoc ionizează hidrogenul din stratul exterior—îndepărtând electronul din atomul de hidrogen—ceea ce are ca rezultat o creștere semnificativă a opacității. Aceasta împiedică fotonii din părțile interioare ale exploziei să mai iasă. După ce hidrogenul se răcește suficient de mult pentru a se
Supernovă de tip II () [Corola-website/Science/317469_a_318798]
-
elemente, abundență izotopică a heliului variază foarte mult de origine, ca urmare a proceselor de formare diferite. Izotopul cel mai frecvent, heliu-4, este produs pe Pamant de către dezintegrare alfa de elemente radioactive mai grele; particulele alfa care apar sunt complet ionizate de nucleele heliu-4. Heliu-4 este un nucleu stabil mai neobișnuit, deoarece ei nucleonii sunt aranjați în modelul nucleal complet. Acesta a fost format, de asemenea, format în cantități enorme în timpul nucleosintezei Big Bang Heliul-3 este prezent pe Pamant doar în
Heliu () [Corola-website/Science/302350_a_303679]
-
și undele gravitaționale în apă puțin adâncă, mai degrabă decât gravitația, forța de readucere este forța Van der Waals. Heliul are valentă zero și este inert chimic în condiții normale. Este un izolator electric, conducând curecntul electric doar dacă este ionizat. Că și celellalte gaze nobil, heliul are nivelele energetice foarte stabile (datorită straturilor complet ocupate cu electroni), acest lucru permițând că gazul să rămână ionizat la tensiune electrică mai mică decât potențialul sau de ionizare. Heliul poate formă compuși chimici
Heliu () [Corola-website/Science/302350_a_303679]
-
inert chimic în condiții normale. Este un izolator electric, conducând curecntul electric doar dacă este ionizat. Că și celellalte gaze nobil, heliul are nivelele energetice foarte stabile (datorită straturilor complet ocupate cu electroni), acest lucru permițând că gazul să rămână ionizat la tensiune electrică mai mică decât potențialul sau de ionizare. Heliul poate formă compuși chimici instabili prin descărcări electrice sau bombardare cu electroni cu wolframul, iodul, fluorul, sulful și fosforul. Substanțele sintetizate până acum sunt HeNe, HgHe, WHe, He, He
Heliu () [Corola-website/Science/302350_a_303679]
-
condensării particulelor (particule cu polarități diferite au diferite lungimi de drum). Efectul corona în jurul liniilor de polaritate negativă față de pămînt poate genera considerabil mai mult ozon decât cel din jurul liniilor de polaritate pozitivă și să genereze un flux de particule ionizate dinspre conductor, cu o potențială influență dăunătoare asupra sănătății. Utilizarea tensiunii pozitive contribuie le reducerea impactului ozonului produs de liniile de înaltă tensiune în curent continuu. Din punct de vedere al cheltuielilor cu investiții, în cazul curentului continuu, stațiile sunt
Linie de înaltă tensiune în curent continuu () [Corola-website/Science/308619_a_309948]
-
de pile de combustie sunt: Pentru a asigura desfășurarea acestui proces, este indispensabilă realizarea unui element conținând un anod, un catod și un electrolit care poate fi alimentat direct cu un combustibil, și cu aer. Oxigenul necesar arderii combustibilului este ionizat la catod. Ionii migrează apoi în electrolit pentru a ajunge la anod unde se produce oxidarea combustibilului. Procesele cinetice ireversibile asociate unei pile de combustie constau într-o serie de reacții de oxidoreducere. Un combustibil A (hidrogen) este transportat la
Pilă de combustie () [Corola-website/Science/307364_a_308693]
-
mecanicii cuantice, recent descoperite la vremea aceea, exista o probabilitate mică (dar diferită de zero) de "tunelare" prin barieră și de apariție pe cealaltă parte, scăpând astfel de nucleu. Americiu-241 este un izotop folosit în detectoarele de fum. Particulele alfa ionizează aerul dintre armăturile unui condensator, lăsând astfel să treacă un mic curent continuu care poate fi ușor întrerupt de particulele de fum. Dezintegrarea alfa poate furniza o sursă sigură de energie pentru generatoarele termoelectrice cu radioizotopi folosite la sondele spațiale
Dezintegrare alfa () [Corola-website/Science/310877_a_312206]
-
izotopilor de litiu reflectă nucleosinteza primordială, indicandu-se astfel importantă geochimica și cosmochimica. Datorită maselor diferite, izotopii de litiu sunt predispuși la separare în cadrul proceselor geologice. Diferența de masă este de aproximativ 16%, fiind cea mai înaltă valoare în cadrul elementelor ionizate termal. Determinarea izotopica a litiului se poate face în soluție apoasa prin spectroscopie de absorbție atomică (Atomic Absorbtion Spectroscopy) sau spectroscopie de emisie în flama (Flame Emission Spectroscopy) utilizând linia spectrala de 670.8 nm sau, daca este nevoie de
Litiu () [Corola-website/Science/302768_a_304097]
-
este cauzată, în cazul supernovelor de tip II-L, de expulzarea unei mari părți a stratului exterior de hidrogen a stelei. Faza de platou a supernovelor de tip II-P se datorează unei schimbări a opacității stratului exterior. Unda de șoc ionizează hidrogenul din celelalte straturi, ceea ce duce la o creștere a opacității. Aceasta împiedică fotonii din părțile interioare ale exploziei să iasă. După ce hidrogenul se răcește suficient pentru a se recombina, stratul exterior redevine transparent. Din supernovele de tipul II cu
Supernovă () [Corola-website/Science/304000_a_305329]
-
fi dreaptă sau curbă, unică sau multiplă. De multe ori cometele prezintă două cozi: una alcătuită din praf, iar alta formată din gaze. Coada formată din praf devine vizibilă deoarece reflectă lumina solară, pe când coada gazoasă este vizibilă datorită gazelor ionizate din care este alcătuită. Particulele de praf dau aureolei o culoare alb-gălbuie, iar gazele ionizate conferă cozii o nuanță albăstruie sau verde. Coada unei comete poate atinge dimensiuni impresionate, uneori mai mult de o Unitate Astronomică. Lungimea cozii este invers
Cometă () [Corola-website/Science/298255_a_299584]