71 matches
-
și cationi) emise de Soare în toate direcțiile, ca rezultat al temperaturii înalte a coroanei solare, stratul exterior al stelei. Pe durata furtunilor magnetice, fluxurile pot fi mai puternice, asemenea câmpului magnetic interplanetar apărut între două corpuri celeste, determinând conturbarea ionosferei în răspuns la furtuni. Asemenea tulburări afectează calitatea comunicațiilor radio sau a sistemelor de navigare, putând afecta astronauții din aceste regiuni, celulele solare ale sateliților artificiali, indicația busolelor și acțiunea radarelor. Acțiunea ionosferei este complexă și dificil de modelat, îngreunând
Auroră polară () [Corola-website/Science/306524_a_307853]
-
apărut între două corpuri celeste, determinând conturbarea ionosferei în răspuns la furtuni. Asemenea tulburări afectează calitatea comunicațiilor radio sau a sistemelor de navigare, putând afecta astronauții din aceste regiuni, celulele solare ale sateliților artificiali, indicația busolelor și acțiunea radarelor. Acțiunea ionosferei este complexă și dificil de modelat, îngreunând prezicerea fenomenelor de acest tip. Magnetosfera terestră este o regiune din spațiu dominată de câmp magnetic. Ea se constituie ca un obstacol în drumul vântului solar, cauzând dispersarea sa pe sensul de întoarcere
Auroră polară () [Corola-website/Science/306524_a_307853]
-
electronii erau atrași de regiunile polare ale sferei. Recent, cercetătorii au reușit să creeze un efect auroral de culoare verde, cu vizibilitate redusă pe Terra, emițând raze radio pe cerul nocturn. La fel ca în cazul fenomenului natural, particulele atingeau ionosfera, stimulând electronii din plasmă. La ciocnirea electronilor cu atmosfera terestră erau emise razele de lumină. Acest experiment a adus noi informații despre efectele ionosferei în comunicațiile prin radio. Atât Jupiter cât și Saturn posedă câmpuri magnetice mult mai puternice decât
Auroră polară () [Corola-website/Science/306524_a_307853]
-
Terra, emițând raze radio pe cerul nocturn. La fel ca în cazul fenomenului natural, particulele atingeau ionosfera, stimulând electronii din plasmă. La ciocnirea electronilor cu atmosfera terestră erau emise razele de lumină. Acest experiment a adus noi informații despre efectele ionosferei în comunicațiile prin radio. Atât Jupiter cât și Saturn posedă câmpuri magnetice mult mai puternice decât cele terestre (Uranus, Neptun și Mercur sunt de asemenea magnetice) și dispun ambele de centuri de radiații. Efectul de auroră polară a fost observat
Auroră polară () [Corola-website/Science/306524_a_307853]
-
lor surse importante producătoare de aurore. Aurorele sunt formate de curenții electrici din câmpul magnetic, generați de mecanismul de dinam relativ la mișcările de rotație a planetei și de translație a lunii sale. În particular, Io are vulcani activi și o ionosferă, iar curenții săi generează emisiunea de unde radio, fenomen studiat din 1955. Ca și cele terestre, aurorele de pe Saturn creează regiuni ovale totale sau parțiale în jurul polului magnetic. Pe de altă parte, aurorele produse pe această planetă durează de obicei zile
Auroră polară () [Corola-website/Science/306524_a_307853]
-
solar. Acest câmp ar putea ioniza și ar purta unele molecule din vârful atmosferei. În noiembrie 2007, oamenii de știință au descoperit prezența ionilor negativi care are au masa de 10.000 de ori mai mare decât masa hidrogenului din ionosfera lui Titan, se consideră că aceștia se prăbușesc în regiuni mai joase, unde formează ceața portocalie care face invizibilă suprafața satelitului. Structura acestora nu este cunoscută în prezent, dar se presupune că sunt tolini, și ar putea fi baza apariției
Titan (satelit) () [Corola-website/Science/304016_a_305345]
-
urmând direcția de rotație a lui Titan, de la vest către est. Observațiile atmosferei, realizate în 2004 de "Cassini", sugerează că Titan este și un „super-rotitor”, asemănător plantei Venus, având o atmosferă care se rotește mult mai repede decât suprafața sa.. Ionosfera satelitului Titan este mult mai complexă decât a Terrei, având o ionosferă principală la o altitudine de 1.200 km, dar prezintă și un înveliș adițional de particule încărcate la altitudinea de 63 de km. Acest lucru face ca atmosfera
Titan (satelit) () [Corola-website/Science/304016_a_305345]
-
atmosferei, realizate în 2004 de "Cassini", sugerează că Titan este și un „super-rotitor”, asemănător plantei Venus, având o atmosferă care se rotește mult mai repede decât suprafața sa.. Ionosfera satelitului Titan este mult mai complexă decât a Terrei, având o ionosferă principală la o altitudine de 1.200 km, dar prezintă și un înveliș adițional de particule încărcate la altitudinea de 63 de km. Acest lucru face ca atmosfera să fie împărțită în două camere cu rezonanțe radio diferite. Sursele undelor
Titan (satelit) () [Corola-website/Science/304016_a_305345]
-
ținând cont că azi se cunoaște că această frecvență este de 8 Hz. După ce a descoperit cum să se creeze unde electrice permanente pentru a transmite energie electrică în jurul lumii, cercetătorul german W. O. Schumann a postulat că pământul și ionosfera formează un complex de unde sferice, prin intermediul căruia se pot propaga unde electromagnetice de foarte joasă frecvență (cunoscute drept ELF) generate de către activitatea tuturor razelor la nivel mondial cu valori apropiate de 8 Hz, fenomen care este cunoscut drept Rezonanță Schuman
Nikola Tesla () [Corola-website/Science/302222_a_303551]
-
Marea Mediterană și în alte regiuni și s-au montat pilonii de unde decametrice în lungime de 3 km. Antenele foarte directive fac ca semnalul să fie imposibil de recepționat pe teritoriul românesc, dar este foarte bine primit în regiunile îndepărtate prin ionosferă, reflectate înapoi pe pământ. Radio România Actualități: 1179 kHz, putere 200 kW Radio România Internațional, putere 300 kW, Staționar America de Nord: 7335 kHz Europa: 5920 kHz Europa Centrală și de Vest: 9500 kHz, 11950 kHz, 11975 kHz și 15130 kHz Frecvențele
Stația Radio Galbeni () [Corola-website/Science/337579_a_338908]
-
în timpul fulgerelor sau trăsnetelor, pentru scurt timp. Diferențele mari de potențial între nori sau nori și pământ determină ionizarea moleculelor din aer și apariția unui curent electric. Atomii excitați emit radiație vizibilă. O cantitate importantă de plasmă este prezentă în ionosferă. Aici radiațiile UV și X provenite de la Soare determină disocierea și ionizarea moleculelor din atmosferă. Au loc numeroase descărcări electrice și deplasări ale sarcinilor datorită câmpului magnetic terestru. Plasma rezultată se extinde în spațiu, în zona inferioară a magnetosferei, alcătuind
Plasmă () [Corola-website/Science/309563_a_310892]
-
determină disocierea și ionizarea moleculelor din atmosferă. Au loc numeroase descărcări electrice și deplasări ale sarcinilor datorită câmpului magnetic terestru. Plasma rezultată se extinde în spațiu, în zona inferioară a magnetosferei, alcătuind plasmasfera. Un fenomen spectaculos ce are loc în ionosferă îl reprezintă aurorele polare. Acestea se formează în urma interacțiunii dintre particulele cuprinse în magnetosferă și cele din ionosferă. Particulele încărcate provenite din vântul solar sunt captate de câmpul magnetic al Pământului și dirijate spre poli, de-a lungul liniilor de
Plasmă () [Corola-website/Science/309563_a_310892]
-
magnetic terestru. Plasma rezultată se extinde în spațiu, în zona inferioară a magnetosferei, alcătuind plasmasfera. Un fenomen spectaculos ce are loc în ionosferă îl reprezintă aurorele polare. Acestea se formează în urma interacțiunii dintre particulele cuprinse în magnetosferă și cele din ionosferă. Particulele încărcate provenite din vântul solar sunt captate de câmpul magnetic al Pământului și dirijate spre poli, de-a lungul liniilor de câmp. Aici concentrația lor devine suficient de mare pentru a putea produce ionizări și excitări. Radiațiile emise de
Plasmă () [Corola-website/Science/309563_a_310892]
-
ciocnirilor inelastice cu particulele energetice din plasmă pot avea lungimi de undă în domeniul vizibil. Astfel pot fi observate pe cer, cu ochiul liber, zone luminoase de diferite culori, în special roșu sau verde, datorate oxigenului atomic. Formarea plasmei în ionosferă contribuie la protejarea și menținerea echilibrului natural la suprafața Pământului. Particulele de mare energie și radiațiile provenite de la Soare ar bombarda suprafața Pământului, distrugând materia vie. O mare parte din energie este, însă, absorbită în straturile superioare, prin ionizări, disocieri
Plasmă () [Corola-website/Science/309563_a_310892]
-
90.174 km. Căi navigabile interne. Flotă maritimă de mare capacitate. Norvegia a lansat prima sa rachetă, numită „Ferdinand I”, la data de 18 august 1962 de pe insula Andøya. A fost o rachetă de tipul Nike-Cajun, scopul a fost cercetarea ionosferei, zborul a durat 302 secunde și racheta a atins o altitudine de 102 km. Populația Norvegiei numără aproximativ 4,8 milioane de locuitori. Majoritatea norvegienilor sunt norvegieni etnici (un grup etnic indigen din nordul Europei și alte țări scandinave). Populația
Norvegia () [Corola-website/Science/297678_a_299007]
-
și decodează semnalul. Sateliții din sistemul GPS transmit două semnale purtătoare: frecvența L1 (1575,45 MHz), conține mesajul de navigație și semnalele de cod SPS (Serviciul de poziționare standard), frecvența L2 (1227,60 MHz), folosită pentru măsurarea întârzierii provocată de ionosferă. Un semnal GPS conține trei tipuri de informație: Recepționarea semnalelor emise de sateliți și calculul poziției se poate face în două moduri: modul absolut și modul diferențial. În general sistemul militar american NAVSTAR este foarte precis; totuși, pentru folosirea sa
Sistem de poziționare globală () [Corola-website/Science/303268_a_304597]
-
până la 20 Km, protejând Terra de radiațiile ultraviolete ale Soarelui, protejând viața pe planetă; stratosfera se întinde până la 50 km deasupra suprafeței Pământului, aici zboară avioanele cu reacție, în partea de jos a acestei pături; mezosfera - cuprinsă între 50-80 Km, ionosfera (termosfera) - are o grosime de 450Km, aici undele radio sunt reflectate de acest strat, și tot aici este locul în care apar aurorele polare; exosfera este stratul cel mai de sus al atmosferei, nu conține decât particule extrem de rare de
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]
-
hertziene sunt absorbite de către pământ, cele care au lungimi de undă cuprinse intre 1 centimetru si 30 metri, trec prin atmosfera Pământului numită fereastră radio. Radiațiile hertziene care au lungimea de undă mai mare de 30 metri, suferă reflexia pe ionosferă. Datorita reflexiei acestor radiații emise din spațiul cosmic, acestea nu pot fi În Întregime studiate de la suprafața Pământului. În ultima perioadă de timp se folosesc sateliți specializați care ne ajută să obținem informații cu ajutorul undelor radio din spațiul cosmic. Activitatea
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
oricărui eveniment de acest fel. Furtunile tropicale (care sunt caracterizate prin descărcări electrice intense și frecvente) generează unde electromagnetice cu spectru foarte larg, iar cele de foarte joasă frecvență se propagă prin ghidul de undă format Între suprafața Pământului și ionosferă pe distanțe foarte mari, ajungând uneori chiar să Înconjoare Pământul. Analizarea acestor unde este importantă În climatologie deoarece se poate obține o imagine la nivel global a fenomenelor meteorologice locale. Frecventele descărcări electrice ce apar În timpul unor furtuni puternice, creează
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
se poate obține o imagine la nivel global a fenomenelor meteorologice locale. Frecventele descărcări electrice ce apar În timpul unor furtuni puternice, creează unde electromagnetice din domeniul ULF și ELF care, În cavitatea rezonantă formată (la nivel global) Între Pământ și ionosferă, pot produce o rezonanță electromagnetică ce poate fi pusă În evidență În mod experimental. Acest fenomen este cunoscut În literatură sub denumirea de “Rezonanță Schumann”. De asemenea așa-zisele “fenomene meteorologice din spațiul extraatmosferic” cum sunt exploziile solare, ploile de
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
în toate direcțiile, ca rezultat al temperaturii înalte a coroanei solare, stratul exterior al stelei. În timp ce vântul solar interacționează cu marginile câmpului magnetic terestru, unele dintre particule sunt atrase de acesta. Ele urmează apoi liniile câmpului magnetic în jos spre ionosferă, strat atmosferic situat între 60 și 800 km deasupra scoarței terestre. Particulele vântului solar capturate de către câmpul magnetic terestru au tendința de a se acumula în centurile Van Allen și provoacă aurorele polare atunci când pătrund în atmosfera terestră în apropierea
CALEIDOSCOP DE OPTICĂ by DELLIA-RAISSA FORŢU () [Corola-publishinghouse/Science/486_a_748]
-
și provoacă aurorele polare atunci când pătrund în atmosfera terestră în apropierea polilor. Centurile Van Allen sunt zone toroidale ale magnetosferei terestre ce înconjură ecuatorul magnetic și conțin o mare concentrare de particule energetice. Când aceste particule interacționează cu gazele din ionosferă se produce acest impresionant spectacol de lumini, bine cunoscut sub numele de auroră. Pământul se comportă ca un magnet uriaș, cu Polul Sud în emisfera boreală și cu Polul Nord în cea australă, care atrage și orientează orice ac sau bară
CALEIDOSCOP DE OPTICĂ by DELLIA-RAISSA FORŢU () [Corola-publishinghouse/Science/486_a_748]
-
boreală și cu Polul Nord în cea australă, care atrage și orientează orice ac sau bară magnetică liber suspendată totdeauna cu polul de semn contrar către unul din polii magnetici ai planetei. Interacțiunea Pământ-Soare crează o nouă imagine pentru zona dincolo de ionosferă, adică pentru magnetosferă (Fig. 3.8.) care devine puternic deformată având forma unei cvasielipse foarte alungită. Cavitatea geomagnetică prezintă la exterior teaca magnetosferei, iar în interior zonele aureolare care coboară până în ionosfera inferioară și zonele capcană în care sunt capturate
CALEIDOSCOP DE OPTICĂ by DELLIA-RAISSA FORŢU () [Corola-publishinghouse/Science/486_a_748]
-
Pământ-Soare crează o nouă imagine pentru zona dincolo de ionosferă, adică pentru magnetosferă (Fig. 3.8.) care devine puternic deformată având forma unei cvasielipse foarte alungită. Cavitatea geomagnetică prezintă la exterior teaca magnetosferei, iar în interior zonele aureolare care coboară până în ionosfera inferioară și zonele capcană în care sunt capturate particulele solare, fiind formate din centuri de radiații centurile Van Allen. Numită inițial strat Appleton, numele actual de ionosferă a fost dat de către Sir Robert Alexander Watson-Watt în 1929. Densitatea sa scade
CALEIDOSCOP DE OPTICĂ by DELLIA-RAISSA FORŢU () [Corola-publishinghouse/Science/486_a_748]
-
prezintă la exterior teaca magnetosferei, iar în interior zonele aureolare care coboară până în ionosfera inferioară și zonele capcană în care sunt capturate particulele solare, fiind formate din centuri de radiații centurile Van Allen. Numită inițial strat Appleton, numele actual de ionosferă a fost dat de către Sir Robert Alexander Watson-Watt în 1929. Densitatea sa scade cu altitudinea, astfel la 60Km de sol presiunea devine doar 2Pa. Dincolo de 60Km aceasta este doar un filtru pentru radiațiile solare și cosmice, radiațiile UV si X
CALEIDOSCOP DE OPTICĂ by DELLIA-RAISSA FORŢU () [Corola-publishinghouse/Science/486_a_748]