70 matches
-
până la 20 Km, protejând Terra de radiațiile ultraviolete ale Soarelui, protejând viața pe planetă; stratosfera se întinde până la 50 km deasupra suprafeței Pământului, aici zboară avioanele cu reacție, în partea de jos a acestei pături; mezosfera - cuprinsă între 50-80 Km, ionosfera (termosfera) - are o grosime de 450Km, aici undele radio sunt reflectate de acest strat, și tot aici este locul în care apar aurorele polare; exosfera este stratul cel mai de sus al atmosferei, nu conține decât particule extrem de rare de
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]
-
în toate direcțiile, ca rezultat al temperaturii înalte a coroanei solare, stratul exterior al stelei. În timp ce vântul solar interacționează cu marginile câmpului magnetic terestru, unele dintre particule sunt atrase de acesta. Ele urmează apoi liniile câmpului magnetic în jos spre ionosferă, strat atmosferic situat între 60 și 800 km deasupra scoarței terestre. Particulele vântului solar capturate de către câmpul magnetic terestru au tendința de a se acumula în centurile Van Allen și provoacă aurorele polare atunci când pătrund în atmosfera terestră în apropierea
CALEIDOSCOP DE OPTICĂ by DELLIA-RAISSA FORŢU () [Corola-publishinghouse/Science/486_a_748]
-
și provoacă aurorele polare atunci când pătrund în atmosfera terestră în apropierea polilor. Centurile Van Allen sunt zone toroidale ale magnetosferei terestre ce înconjură ecuatorul magnetic și conțin o mare concentrare de particule energetice. Când aceste particule interacționează cu gazele din ionosferă se produce acest impresionant spectacol de lumini, bine cunoscut sub numele de auroră. Pământul se comportă ca un magnet uriaș, cu Polul Sud în emisfera boreală și cu Polul Nord în cea australă, care atrage și orientează orice ac sau bară
CALEIDOSCOP DE OPTICĂ by DELLIA-RAISSA FORŢU () [Corola-publishinghouse/Science/486_a_748]
-
boreală și cu Polul Nord în cea australă, care atrage și orientează orice ac sau bară magnetică liber suspendată totdeauna cu polul de semn contrar către unul din polii magnetici ai planetei. Interacțiunea Pământ-Soare crează o nouă imagine pentru zona dincolo de ionosferă, adică pentru magnetosferă (Fig. 3.8.) care devine puternic deformată având forma unei cvasielipse foarte alungită. Cavitatea geomagnetică prezintă la exterior teaca magnetosferei, iar în interior zonele aureolare care coboară până în ionosfera inferioară și zonele capcană în care sunt capturate
CALEIDOSCOP DE OPTICĂ by DELLIA-RAISSA FORŢU () [Corola-publishinghouse/Science/486_a_748]
-
Pământ-Soare crează o nouă imagine pentru zona dincolo de ionosferă, adică pentru magnetosferă (Fig. 3.8.) care devine puternic deformată având forma unei cvasielipse foarte alungită. Cavitatea geomagnetică prezintă la exterior teaca magnetosferei, iar în interior zonele aureolare care coboară până în ionosfera inferioară și zonele capcană în care sunt capturate particulele solare, fiind formate din centuri de radiații centurile Van Allen. Numită inițial strat Appleton, numele actual de ionosferă a fost dat de către Sir Robert Alexander Watson-Watt în 1929. Densitatea sa scade
CALEIDOSCOP DE OPTICĂ by DELLIA-RAISSA FORŢU () [Corola-publishinghouse/Science/486_a_748]
-
prezintă la exterior teaca magnetosferei, iar în interior zonele aureolare care coboară până în ionosfera inferioară și zonele capcană în care sunt capturate particulele solare, fiind formate din centuri de radiații centurile Van Allen. Numită inițial strat Appleton, numele actual de ionosferă a fost dat de către Sir Robert Alexander Watson-Watt în 1929. Densitatea sa scade cu altitudinea, astfel la 60Km de sol presiunea devine doar 2Pa. Dincolo de 60Km aceasta este doar un filtru pentru radiațiile solare și cosmice, radiațiile UV si X
CALEIDOSCOP DE OPTICĂ by DELLIA-RAISSA FORŢU () [Corola-publishinghouse/Science/486_a_748]
-
aceasta este doar un filtru pentru radiațiile solare și cosmice, radiațiile UV si X sunt cele mai agresive și provoacă ionizarea moleculelor de gaz, astfel printre moleculele din aer se găsesc ioni pozitivi și electroni. Se disting trei pături ale ionosferei : Pătura D de la 60 la 90Km, cu presiune de 2Pa, temperatura de 76°C, cu ioni poliatomici, absoarbe undele de frecvență inferioară de MHz, ce apare la răsăritul Soarelui și dispare la apusul acestuia. Pătura E de la 90 la 120Km
CALEIDOSCOP DE OPTICĂ by DELLIA-RAISSA FORŢU () [Corola-publishinghouse/Science/486_a_748]
-
de insula Johnston, locul unde s-a produs explozia. Cercetătorii au reușit să creeze un efect auroral de culoare verde, cu vizibilitate redusă pe Terra, emițând raze radio pe cerul nocturn. La fel ca în cazul fenomenului natural, particulele atingeau ionosfera, stimulând electronii din plasmă. La ciocnirea electronilor cu atmosfera terestră erau emise razele de lumină. Acest experiment a adus noi informații despre efectele ionosferei în comunicațiile prin radio. Crepusculul Crepusculul este fenomenul succesiunii culorilor pe fundalul cerului la trecerea treptată
CALEIDOSCOP DE OPTICĂ by DELLIA-RAISSA FORŢU () [Corola-publishinghouse/Science/486_a_748]
-
Terra, emițând raze radio pe cerul nocturn. La fel ca în cazul fenomenului natural, particulele atingeau ionosfera, stimulând electronii din plasmă. La ciocnirea electronilor cu atmosfera terestră erau emise razele de lumină. Acest experiment a adus noi informații despre efectele ionosferei în comunicațiile prin radio. Crepusculul Crepusculul este fenomenul succesiunii culorilor pe fundalul cerului la trecerea treptată de la întunericul nopții spre lumina zilei și invers de la lumina zilei la întunericul nopții. Datorită rotației Pământului în jurul axei sale avem zilnic o „eclipsă
CALEIDOSCOP DE OPTICĂ by DELLIA-RAISSA FORŢU () [Corola-publishinghouse/Science/486_a_748]
-
din creier străbătută în mod uniform, producând eliberarea tensiunilor acumulate de corp. Corpul devine astfel un fel de antenă receptoare a unei frecvențe rezonante, pe care Bentov o considerată a fi tocmai frecvența Schumann de 7,5 Hz, produsă de ionosfera terestră. * * * Una dintre cărțile de referință în acest domeniu rămâne totuși cartea lui Gopi Krishna (1903 1984Ă, „Kundalini - energia evolutivă în om”, publicată pentru prima oară în anul 1967. Autorul său, născut în anul 1903 în Kașmir, avea să devină
Conexiuni by Florin-Cătălin Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/667_a_1016]
-
și este reținut de atracția gravitațională a acestora. Atmosfera terestră este alcătuită în principal din azot, oxigen și în cantități mici dioxidul de carbon. Troposfera, stratul de la baza atmosferei ne apară de radiațiile din spațiu făcând posibilă viața pe Terra. Ionosfera, stratul de aer rarefiat care conține particule încărcate electric și este responsabilă de manifestările aurorelor și a dârelor încandescente ale meteoriților. ATRACȚIE UNIVERSALĂ Termen sinonim cu gravitație. Proprietate generală a corpurilor de a se atrage reciproc. AURORA POLARĂ Fenomen atmosferic
ASTRONOMIE. DICTIONAR ASTRONOMIE. OLIMPIADELE DE ASTRONOMIE by Tit Tihon () [Corola-publishinghouse/Science/336_a_865]
-
emise de Soare și accelerate la viteze aflate între 250 și1000 km/s. Vântul solar este de fapt coroana solară fierbinte expulzată în spațiile interstelare. Acest vânt solar suflă și către Pământ și conformează scutul magnetic al Pământului, magnetosfera, populează ionosfera si creează aurorele. Noi toți trăim în vântul solar. Scutul magnetic al Pământului asigură o deflectare și o reținere a celei mai mari părți a particulelor încărcate care vin de la Soare în două regiuni din jurul Pământului. Personalul de pe avioanele aflate
ASTRONOMIE. DICTIONAR ASTRONOMIE. OLIMPIADELE DE ASTRONOMIE by Tit Tihon () [Corola-publishinghouse/Science/336_a_865]
-
circuite acordate - Unități de adaptare a antenei (numai configurații în PI sau T) Capitolul 7 PROPAGARE - Atenuarea semnalului, raportul semnal pe zgomot - Propagare în vizibilitate directă (propagarea în spațiul liber, legea pătrată inversă) - Straturile atmosferei - Frecvența critică - Influența soarelui asupra ionosferei - Frecvența maximă utilizabilă (MUF) - Unda de sol, unda spațială, unghiul de radiație și distanța zonei de tăcere (skip) - Propagarea ionosferică pe mai multe căi - Fading - Troposfera (conducție, difracție) - Influența înălțimii antenei asupra distanței ce poate fi acoperită (orizontul radio) - Temperatura
ANEXE din 30 noiembrie 2005 la Decizia nr. 660 din 30 noiembrie 2005 privind aprobarea Regulamentului de radiocomunicaţii pentru serviciul de amator din România. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/266281_a_267610]
-
E.R.P., E.R.P.I) 6.2. Metode de alimentare a antenei - Fidere cu cablu coaxial sau panglică - Avantaje și dezavantaje - Construcție și utilizare 6.3. Adaptarea - Elemente de adaptare a antenelor (numai scop) Capitolul 7 PROPAGARE (numai o descriere simplă) - Straturile ionosferei - Efectul ionosferei asupra propagării HF - Fading - Troposfera - Efectul condițiilor de vreme asupra propagării VHF/UHF - Ciclurile solare și influența asupra comunicațiilor - Domeniile HF, VHF, UHF - Relația între frecvență și lungime de undă Capitolul 8 MĂSURĂRI 8.1. Efectuarea măsurărilor Măsurarea
ANEXE din 30 noiembrie 2005 la Decizia nr. 660 din 30 noiembrie 2005 privind aprobarea Regulamentului de radiocomunicaţii pentru serviciul de amator din România. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/266281_a_267610]
-
I) 6.2. Metode de alimentare a antenei - Fidere cu cablu coaxial sau panglică - Avantaje și dezavantaje - Construcție și utilizare 6.3. Adaptarea - Elemente de adaptare a antenelor (numai scop) Capitolul 7 PROPAGARE (numai o descriere simplă) - Straturile ionosferei - Efectul ionosferei asupra propagării HF - Fading - Troposfera - Efectul condițiilor de vreme asupra propagării VHF/UHF - Ciclurile solare și influența asupra comunicațiilor - Domeniile HF, VHF, UHF - Relația între frecvență și lungime de undă Capitolul 8 MĂSURĂRI 8.1. Efectuarea măsurărilor Măsurarea: - Tensiunilor și
ANEXE din 30 noiembrie 2005 la Decizia nr. 660 din 30 noiembrie 2005 privind aprobarea Regulamentului de radiocomunicaţii pentru serviciul de amator din România. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/266281_a_267610]
-
1899, Dorohoi, județul Botoșani - d. 6 noiembrie 1988, București) a fost un fizician și inventator român. A fost profesor la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași și Universitatea din București, membru al Academiei Române. A avut contribuții în fizica plasmei, fizica ionosferei, cuplaje de ioni cu electroni în plasme dense, maseri, amplificare cu magnetroni, efectul Zeeman, efecte legate de fuziunea nucleară, mecanisme cuantice ale emisiei în plasme fierbinți. A fost membru titular al Academiei de Științe din România începând cu 21 decembrie
Theodor V. Ionescu () [Corola-website/Science/300066_a_301395]
-
emisie, ducând atomul în stări instabile, dat fiind că aceștia emit lumină în frecvențe specifice când se stabilizează. Dacă procesul de stabilizare a oxigenului durează până la o secundă, azotul se stabilizează și emite lumină instantaneu. Acest proces, esențial în formarea ionosferei terestre, este comparabil cu cel ce stă la baza ecranului de televizor: electronii ating suprafața de fosfor, alterând nivelul de energie al moleculelor, fapt care rezultă în emisiunea de lumină. În general, efectul luminos este dominat de emisiunea de atomi
Auroră polară () [Corola-website/Science/306524_a_307853]
-
și cationi) emise de Soare în toate direcțiile, ca rezultat al temperaturii înalte a coroanei solare, stratul exterior al stelei. Pe durata furtunilor magnetice, fluxurile pot fi mai puternice, asemenea câmpului magnetic interplanetar apărut între două corpuri celeste, determinând conturbarea ionosferei în răspuns la furtuni. Asemenea tulburări afectează calitatea comunicațiilor radio sau a sistemelor de navigare, putând afecta astronauții din aceste regiuni, celulele solare ale sateliților artificiali, indicația busolelor și acțiunea radarelor. Acțiunea ionosferei este complexă și dificil de modelat, îngreunând
Auroră polară () [Corola-website/Science/306524_a_307853]
-
apărut între două corpuri celeste, determinând conturbarea ionosferei în răspuns la furtuni. Asemenea tulburări afectează calitatea comunicațiilor radio sau a sistemelor de navigare, putând afecta astronauții din aceste regiuni, celulele solare ale sateliților artificiali, indicația busolelor și acțiunea radarelor. Acțiunea ionosferei este complexă și dificil de modelat, îngreunând prezicerea fenomenelor de acest tip. Magnetosfera terestră este o regiune din spațiu dominată de câmp magnetic. Ea se constituie ca un obstacol în drumul vântului solar, cauzând dispersarea sa pe sensul de întoarcere
Auroră polară () [Corola-website/Science/306524_a_307853]
-
electronii erau atrași de regiunile polare ale sferei. Recent, cercetătorii au reușit să creeze un efect auroral de culoare verde, cu vizibilitate redusă pe Terra, emițând raze radio pe cerul nocturn. La fel ca în cazul fenomenului natural, particulele atingeau ionosfera, stimulând electronii din plasmă. La ciocnirea electronilor cu atmosfera terestră erau emise razele de lumină. Acest experiment a adus noi informații despre efectele ionosferei în comunicațiile prin radio. Atât Jupiter cât și Saturn posedă câmpuri magnetice mult mai puternice decât
Auroră polară () [Corola-website/Science/306524_a_307853]
-
Terra, emițând raze radio pe cerul nocturn. La fel ca în cazul fenomenului natural, particulele atingeau ionosfera, stimulând electronii din plasmă. La ciocnirea electronilor cu atmosfera terestră erau emise razele de lumină. Acest experiment a adus noi informații despre efectele ionosferei în comunicațiile prin radio. Atât Jupiter cât și Saturn posedă câmpuri magnetice mult mai puternice decât cele terestre (Uranus, Neptun și Mercur sunt de asemenea magnetice) și dispun ambele de centuri de radiații. Efectul de auroră polară a fost observat
Auroră polară () [Corola-website/Science/306524_a_307853]
-
lor surse importante producătoare de aurore. Aurorele sunt formate de curenții electrici din câmpul magnetic, generați de mecanismul de dinam relativ la mișcările de rotație a planetei și de translație a lunii sale. În particular, Io are vulcani activi și o ionosferă, iar curenții săi generează emisiunea de unde radio, fenomen studiat din 1955. Ca și cele terestre, aurorele de pe Saturn creează regiuni ovale totale sau parțiale în jurul polului magnetic. Pe de altă parte, aurorele produse pe această planetă durează de obicei zile
Auroră polară () [Corola-website/Science/306524_a_307853]
-
ținând cont că azi se cunoaște că această frecvență este de 8 Hz. După ce a descoperit cum să se creeze unde electrice permanente pentru a transmite energie electrică în jurul lumii, cercetătorul german W. O. Schumann a postulat că pământul și ionosfera formează un complex de unde sferice, prin intermediul căruia se pot propaga unde electromagnetice de foarte joasă frecvență (cunoscute drept ELF) generate de către activitatea tuturor razelor la nivel mondial cu valori apropiate de 8 Hz, fenomen care este cunoscut drept Rezonanță Schuman
Nikola Tesla () [Corola-website/Science/302222_a_303551]
-
și decodează semnalul. Sateliții din sistemul GPS transmit două semnale purtătoare: frecvența L1 (1575,45 MHz), conține mesajul de navigație și semnalele de cod SPS (Serviciul de poziționare standard), frecvența L2 (1227,60 MHz), folosită pentru măsurarea întârzierii provocată de ionosferă. Un semnal GPS conține trei tipuri de informație: Recepționarea semnalelor emise de sateliți și calculul poziției se poate face în două moduri: modul absolut și modul diferențial. În general sistemul militar american NAVSTAR este foarte precis; totuși, pentru folosirea sa
Sistem de poziționare globală () [Corola-website/Science/303268_a_304597]
-
solar. Acest câmp ar putea ioniza și ar purta unele molecule din vârful atmosferei. În noiembrie 2007, oamenii de știință au descoperit prezența ionilor negativi care are au masa de 10.000 de ori mai mare decât masa hidrogenului din ionosfera lui Titan, se consideră că aceștia se prăbușesc în regiuni mai joase, unde formează ceața portocalie care face invizibilă suprafața satelitului. Structura acestora nu este cunoscută în prezent, dar se presupune că sunt tolini, și ar putea fi baza apariției
Titan (satelit) () [Corola-website/Science/304016_a_305345]