72 matches
-
decretat : "Să fie dus în temniță și cu cruzime torturat !" 4 tineri, tot creștini, în temniță a întâlnit Bătându-i cu toiegele și fălcile Leo-au zdrobit... Apoi pe Luchilian, Claudiu, Dionisie, i-au dus în cuptor încins, cu Pavel și Ipatie... Și la fel ca-n Babilon, prin Puterea lui CHRISTOS Fiecare a ieșit : viu, vesel și sănătos ! Când îi ducea înspre Bizanț, spre moarte având osândă Fecioara Paula lega, lor, orice rană sângerândă ! Pentru că cei 4 tineri, Credința n-au
IPATIE, PAVEL, DIONISIE ȘI CLAUDIU de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1616 din 04 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374832_a_376161]
-
și-acasă prin Veșmica lui Pomenire ! Prof.Paulian Buicescu, Lic.Thg.Izvoarele & Șc.Gimn.Bacea-Movileni, Jud.Olt, membru L.S R.Fil.Olt & U.Z.P.R.(Rev."Cultura Vâlceană", ș.a.). Referință Bibliografică: Sf.Mc.Luchilian și Paula fecioara, cu cei 4 tineri : Ipatie, Pavel, Dionisie și Claudiu / Paulian Buicescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1616, Anul V, 04 iunie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Paulian Buicescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul
IPATIE, PAVEL, DIONISIE ȘI CLAUDIU de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1616 din 04 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374832_a_376161]
-
veghează, așadar, intrarea principală în oaza spiritualității românești. Nu m-am înșelat, nici de această dată, cand am constatat că cei mai mulți monahi, în Sfântul Munte, după greci sunt românii - ostenitori la schiturile românești Prodromu, Lacu, Chiliile Sfântul Gheorghe - Colciu, Sfântul Ipatie, Sfântul Gheorghe - Kapsala și altele... Dar, nu în ultimul rând, și muncitorii cei mai mulți din Aghios Oros (în grecește - Sfântul Munte) sunt tot românii - care se află în căutarea unui venit mai bun decât cel de acasă... De asemenea, am avut
INTERVIU CU PĂRINTELE PETRONIU TĂNASE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 234 din 22 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371197_a_372526]
-
Tratatul dogmatic contra monofiziților (incomplet în PG), Epistola contra celor Trei Capitole și Declarația de dreaptă credință. Textele teologice ale lui Iustinian sînt reunite în M. Amelotti, L. Migliardi Zingale, Scritti teologici ed ecclesiastici di Giustiniano, Giuffrè, Milano, 1977. 23. Ipatie de Efes Prima informație pe care o avem despre el se referă la anul 531, cînd împăratul Iustinian l-a însărcinat să meargă să-l întîmpine, împreună cu patriarhul Eusebiu de Constantinopol și cu preotul Eusebiu, pe marele anahoret Sava, care
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
lui 533 din dispoziția lui Iustinian (relatarea celor petrecute la colocviu îi aparține altui participant de orientare difizită, Inocențiu din Maroneea, și a fost editată de E. Schwartz în ACO IV/2, 1914, pp. 169-184). Purtător de cuvînt al calcedonienilor, Ipatie s-a făcut remarcat, între altele, pentru că a afirmat (pe drept cuvînt, așa cum au dovedit cercetătorii moderni) că nu sînt apolinariste textele lui Chiril și ale altor autori aduse ca probă de partea adversă și pentru că a pus sub semnul
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
ale altor autori aduse ca probă de partea adversă și pentru că a pus sub semnul îndoielii autenticitatea scrierilor lui Pseudo-Dionisie Areopagitul, care își fac intrarea în istorie cu această ocazie (cf. p. 000). în a doua parte a anului 533, Ipatie s-a dus la Roma cu un alt episcop, tot din însărcinarea lui Iustinian, pentru a obține de la papa Ioan al II-lea acordul pentru condamnarea unor călugări din Constantinopol care negau teza potrivit căreia Cristos care a pătimit și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
a obține de la papa Ioan al II-lea acordul pentru condamnarea unor călugări din Constantinopol care negau teza potrivit căreia Cristos care a pătimit și a murit ar fi parte a Sfintei Treimi. De la 2 mai la 4 iunie 536, Ipatie a participat la sinodul de la Constantinopol prezidat de patriarhul Mena și menit să-l condamne pe Antim din Trapezunt, ales patriarh de Constantinopol în 535 cu ajutorul severienilor, pe care papa l-a declarat însă destituit, în înțelegere cu împăratul, în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
și menit să-l condamne pe Antim din Trapezunt, ales patriarh de Constantinopol în 535 cu ajutorul severienilor, pe care papa l-a declarat însă destituit, în înțelegere cu împăratul, în februarie sau martie 536, hotărîre confirmată de către sinod. în 537-538, Ipatie era încă episcop de Efes, așa cum dovedește inscripția despre care vom vorbi imediat; a murit înainte de 552, an în care apare numele altui episcop de Efes. O inscripție de 35 de rînduri găsită la Efes la începutul secolului XX conține
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Efes, așa cum dovedește inscripția despre care vom vorbi imediat; a murit înainte de 552, an în care apare numele altui episcop de Efes. O inscripție de 35 de rînduri găsită la Efes la începutul secolului XX conține o dispoziție a lui Ipatie referitoare la îngroparea creștinilor. Cei care se ocupă de ei, spune inscripția, procedează la fel cum a făcut Iosif din Arimateea cu trupul lui Isus. Biserica episcopală din Efes, cu hramul Fecioarei Maria, organizează în acest scop un grup de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
hramul Fecioarei Maria, organizează în acest scop un grup de bărbați (decani) și de femei (canonice) și își asumă plata cheltuielilor de înmormîntare; este etichetată drept „lăcomie iudaică” și sacrilegiu față de trupul Domnului orice tranzacție legată de înmormîntări. Dispoziția lui Ipatie este determinată, probabil, de edictul privitor la înmormîntări promulgat de Iustinian în 537 și valabil la Constantinopol. O importanță literară mai însemnată aveau Chestiunile diverse (Symmikta zêtêmata), în care Ipatie răspundea întrebărilor puse de Iulian din Atramiția, episcop al unei
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
față de trupul Domnului orice tranzacție legată de înmormîntări. Dispoziția lui Ipatie este determinată, probabil, de edictul privitor la înmormîntări promulgat de Iustinian în 537 și valabil la Constantinopol. O importanță literară mai însemnată aveau Chestiunile diverse (Symmikta zêtêmata), în care Ipatie răspundea întrebărilor puse de Iulian din Atramiția, episcop al unei dioceze subordonate Efesului. Din ele s-a păstrat un singur fragment (ceva mai mult de două pagini tipărite) în care Ipatie îi răspunde lui Iulian, care se temea să introducă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
mai însemnată aveau Chestiunile diverse (Symmikta zêtêmata), în care Ipatie răspundea întrebărilor puse de Iulian din Atramiția, episcop al unei dioceze subordonate Efesului. Din ele s-a păstrat un singur fragment (ceva mai mult de două pagini tipărite) în care Ipatie îi răspunde lui Iulian, care se temea să introducă imagini în biserici, că porunca biblică privitoare la imagini poate fi aplicată cu moderație acolo unde nu mai există pericolul idolatriei, pentru a-i ajuta pe oamenii simpli să se instruiască
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
nu mai există pericolul idolatriei, pentru a-i ajuta pe oamenii simpli să se instruiască. Această atitudine deschisă față de adorarea imaginilor corespunde unei poziții, dacă nu unanim, oricum larg reprezentate în Biserică și susținute, printre alții, și de marii Capadocieni. Ipatie pare să transpună aici, într-o formă pe înțelesul celor simpli, argumentația din Deuteronomul 4,19 conform căreia Dumnezeu le-a îngăduit păgînilor să venereze astrele ca să nu se închine la opera propriilor mîini; astfel, lumina materială și strălucirea decorațiunilor
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
nu se închine la opera propriilor mîini; astfel, lumina materială și strălucirea decorațiunilor unei biserici poate conduce către lumina inteligibilă și imaterială a lui Dumnezeu (S. Gero). Prin serii de manuscrise exegetice s-au transmis numeroase fragmente din opera lui Ipatie. Există trei (din care două în latină) dedicate Psalmilor, insuficiente însă pentru a demonstra că Ipatie compusese un întreg comentariu al acestei cărți. Manuscrisele dintr-un catenar consacrat profeților minori conțin 95 de fragmente referitoare la acest grup de cărți
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
conduce către lumina inteligibilă și imaterială a lui Dumnezeu (S. Gero). Prin serii de manuscrise exegetice s-au transmis numeroase fragmente din opera lui Ipatie. Există trei (din care două în latină) dedicate Psalmilor, insuficiente însă pentru a demonstra că Ipatie compusese un întreg comentariu al acestei cărți. Manuscrisele dintr-un catenar consacrat profeților minori conțin 95 de fragmente referitoare la acest grup de cărți (nu sînt reprezentați Agheu și Maleahi), distribuite în proporții diferite (de la un fragment pentru Avdie, la
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
conțin 95 de fragmente referitoare la acest grup de cărți (nu sînt reprezentați Agheu și Maleahi), distribuite în proporții diferite (de la un fragment pentru Avdie, la cîte 23 pentru Osea și Zaharia). Subiectele sînt introduse prin simpla formulă „al lui Ipatie”, astfel încît nu putem fi pe deplin siguri că e vorba de autorul nostru; neobișnuit e faptul că în fragmente nu se vorbește deloc despre chestiunile cristologice care l-au preocupat pe Ipatie din Efes. Autorul vrea, înainte de toate, să
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
sînt introduse prin simpla formulă „al lui Ipatie”, astfel încît nu putem fi pe deplin siguri că e vorba de autorul nostru; neobișnuit e faptul că în fragmente nu se vorbește deloc despre chestiunile cristologice care l-au preocupat pe Ipatie din Efes. Autorul vrea, înainte de toate, să clarifice semnificația textului și arată uneori cum s-a realizat aceasta în epoca lui Cristos și a Bisericii. Interpretarea tipologică este doar ocazională, ca în cazul tradițional al lui Iona, typos al lui
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
în cazul tradițional al lui Iona, typos al lui Cristos (fragm. 1 despre Iona); însă în celelalte fragmente referitoare la aceeași carte avem interpretări istorico-literare. în sfîrșit, catena lui Niceta din Heracleea despre Luca conține cinci fragmente din opera lui Ipatie, însă e greu de stabilit dacă ele provin dintr-un comentariu, sau din omilii (așa cum au propus unii), ori din Chestiunile diverse: așa ar putea sta lucrurile cu fragmentul 4, care încearcă să explice că e posibil ca ruga lui
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
D. Gorce, Vie de sainte Mélanie (SChr 90), Cerf, Paris, 1962, care reia textul publicat de M. Rampolla, Santa Melania Giuniore, senatrice romana, Tipografia Vaticana, Roma, 1905 (care conține și textul latin, o introducere și un comentariu amplu). b) Calinic Ipatie din Rufiniane, vlăstar al unei vestite familii din Frigia, a fugit de tînăr în Tracia, apoi, după reconcilierea cu tatăl său la Constantinopol, s-a stabilit prin 400 într-o mănăstire abandonată de călugării egipteni care o întemeiaseră lîngă satul
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
alungați din Constantinopol. A murit la 30 iunie 446. Ni s-a transmis o Viață a lui, precedată de o dedicație a editorului pentru un diacon pe nume Eutic, din care reiese că autorul este Calinic, un discipol al lui Ipatie; el apare în text ca monah, iar în 426 se găsea deja în mănăstirea din Rufiniane (în acel an a fost martor al îmbolnăvirii lui Ipatie). Editorul afirmă că, în trecere prin Rufiniane, a găsit scrierea la egumenul mănăstirii, al
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
pe nume Eutic, din care reiese că autorul este Calinic, un discipol al lui Ipatie; el apare în text ca monah, iar în 426 se găsea deja în mănăstirea din Rufiniane (în acel an a fost martor al îmbolnăvirii lui Ipatie). Editorul afirmă că, în trecere prin Rufiniane, a găsit scrierea la egumenul mănăstirii, al treilea succesor al lui Ipatie, și a făcut o copie pe care a dedicat-o lui Eutic. El declară că a corectat unele caracteristici grafice datorate
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
ca monah, iar în 426 se găsea deja în mănăstirea din Rufiniane (în acel an a fost martor al îmbolnăvirii lui Ipatie). Editorul afirmă că, în trecere prin Rufiniane, a găsit scrierea la egumenul mănăstirii, al treilea succesor al lui Ipatie, și a făcut o copie pe care a dedicat-o lui Eutic. El declară că a corectat unele caracteristici grafice datorate influenței limbii siriace, ceea ce ne face să ne gîndim că acest Calinic ar proveni din Siria. Viața trebuie să
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
dedicat-o lui Eutic. El declară că a corectat unele caracteristici grafice datorate influenței limbii siriace, ceea ce ne face să ne gîndim că acest Calinic ar proveni din Siria. Viața trebuie să fi fost scrisă nu mult după moartea lui Ipatie (446), însă e menționat și un eveniment petrecut la un an după această dată; ca urmare, compunerea operei e plasată de obicei către 447-450. Bartelink a studiat textul ca pe un exemplu ce aparține genului literar al biografiei călugărului și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
literar al biografiei călugărului și a subliniat afinitățile lui cu Viața lui Antonie scrisă de Atanasie, care i-a servit probabil drept model lui Calinic. Autorul intenționează, firește, să compună o operă educativă și urmărește cu precizie cronologică viața lui Ipatie, comentînd minunile și în special lupta cu demonii. Spre sfîrșit (cap. 48), Calinic adaugă și două discursuri ale lui Ipatie adresate călugărilor, compuse probabil din citate extrase dintr-un document scris chiar de protagonist. Limbajul e simplu, bogat în forme
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
probabil drept model lui Calinic. Autorul intenționează, firește, să compună o operă educativă și urmărește cu precizie cronologică viața lui Ipatie, comentînd minunile și în special lupta cu demonii. Spre sfîrșit (cap. 48), Calinic adaugă și două discursuri ale lui Ipatie adresate călugărilor, compuse probabil din citate extrase dintr-un document scris chiar de protagonist. Limbajul e simplu, bogat în forme morfologice și sintactice proprii limbii vorbite, iar sintaxa e fără complicații, însă nu lipsită de anacoluturi. Bibliografie. Ediție critică, trad
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]