279 matches
-
de cutie a Pandorei, o capcană mortală pentru cei neavizați sau doar excesiv de curioși. Este cazul cu scriitorul Michael (Mike) Enslin (John Cusack), scriitor de romane de succes, genul horror, un alter-ego al scriitorului american care nu ezită să se ipostazieze ludic. Stephen King populează romanele sale cu scriitori, scriitorul este un personaj privilegiat, supus dificultăților inerente ale breslei, pe care autorul le-a cunoscut pe pielea lui înainte de a deveni celebru, dar și unor complicații de ordin supranatural sau metafizic
Demonii de la 1408 by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9297_a_10622]
-
Singurătate,/ Cât de mare este puterea ta/ Cât de adânc este calmul /Florii tale de lotus/ Desfăcută peste marginile lumii/ Ca o binecuvântare/ A zeului ascuns" (Pelerin). În prelungirea acestui mod aparte de a simți, emoționantă este poezia Nume, care ipostaziază profunda iubire de patrie ca solidaritate în arhetipal, datorată logosului etern și unificator: "Numele spun destinul tuturor/ Pe vatra țării./ Neamuri de munteni și câmpeni,/ Nume de păsări fermecate,/ Nume de ape românești/ În Transilvania./ Patrie binecuvântată,/ Se adună roată
Pelerinul neliniștit by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/8210_a_9535]
-
tematic și tonal. Universul tematic este radiografiat în toate componentele sale: subiectul, răspunsul, codetta, contrasubiectul, contrapunctul liber, episodul. Se vede limpede compoziția binară a AND-ului structural din fugile bachiene: structuri de tip expozitiv (în care se afirmă tema dublu ipostaziată); structuri de tip dezvoltător (în care aceeași temă este supusă proceselor dezvoltătoare, în principal, secvențiale). Dan Voiculescu îmbină organic explorarea tematică și cea tonală, examinând atât secțiunile formale ale fugii: expoziția, contraexpoziția, episoadele (numite și divertismente ori aventura tonală), reprizele
Libertatea rigorii by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9662_a_10987]
-
tematic și tonal. Universul tematic este radiografiat în toate componentele sale: subiectul, răspunsul, codetta, contrasubiectul, contrapunctul liber, episodul. Se vede limpede compoziția binară a AND-ului structural din fugile bachiene: structuri de tip expozitiv (în care se afirmă tema dublu ipostaziată); structuri de tip dezvoltător (în care aceeași temă este supusă proceselor dezvoltătoare, în principal, secvențiale). Dan Voiculescu îmbină organic explorarea tematică și cea tonală, examinând atât secțiunile formale ale fugii: expoziția, contraexpoziția, episoadele (numite și divertismente ori aventura tonală), reprizele
Libertatea rigorii by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9756_a_11081]
-
pur și simplu, este mai presus de înțelegerea lor; dacă unora le este dat să prevadă consecințele [unor acte], aceia nu sînt niciodată cei care guvernează; astfel se pot vedea reapărînd aceleași greșeli, urmate de aceleași consecințe." (ibid.) Discursul își ipostaziază, astfel, emițătorul, pe gînditorul care, oferind o analogie lucidă a evenimentelor exemplare, emite sentenția, pentru a feri de eșecuri pe principe și pe toți aceia dispuși să-l urmeze în demonstrația lui. Este interesant cum această citire a faptelor istoriei
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
acum cuvintele și celălalt nu. Este și reproșul timid pe care salvatorul îl aduce lui Dumnezeu. Discursul celuilalt a învins. Predicatorul nu a reușit să-l convingă să rămână, nu a reușit să-l convingă să nu se sinucidă. Eșecul ipostaziază ceva mai mult decât un impas, caracterul emblematic al acestei întâlniri. Nu există un argument pentru dorința de a deveni nimic, împotriva nimicului. Cel care iese pe ușă nu este un bărbat care a eșuat în viață, ci unul în
Negru pe alb by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5730_a_7055]
-
spațial-temporal, lumină-întuneric și, într-un anumit fel, chiar viață-moarte. Jenö Bartos pornește, la prima vedere, așezat și riguros, de la tablou, de la eșafodajul său, de la disponibiltatea lui de a reprezenta ordine, structură, spațiu de comunicare. Însă, în realitate, tabloul, opera care ipostaziază o anumită ordine mentală, o anumită atitudine morală, un anumit tip de vibrație sufletească, nu este doar expresia unei judecăți corecte și a unei înțelegeri exacte a componentelor sale materiale, ci joncțiunea a două spații, cel obiectiv, al pînzei și
O radiografie a lumii by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6676_a_8001]
-
emoțiile din sfera cotidianului, a evita amintirile sau a le estompa, a călători în acest fel înseamnă a uita, iar Ryan Bingham pare să uite că are undeva o soră, iar când trebuie să îndeplinească sarcina de a fotografia cuplul ipostaziat pe carton al surorii și prietenului cu care ea urmează să se căsătoarească treaba îl plictisește la culme. Însă în viața lui Ryan Bingham apare o relație, o femeie, Alex Goran (Vera Farmiga), care-i oferă idealul, o aventură fără
Singurătatea lui Ariel by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6486_a_7811]
-
celebra formulare a lui Caragiale. Fie că este straniu pînă în pragul suprarealității, fie că se naște frust din materia cromatică, asemenea lui Adam din pămînt, fie că se înalță arhitectural din pete, într-o delicată perspectivă postcubistă, fie că ipostaziază extazul, în care frisonul divin și anticamera orgasmului se împletesc inextricabil, fie că amestecă, printr-o alchimie ciudată, în imaginea unei tulburătoare Lolite avant la lettre, imanența alcovului și transcendența angelică, fie că trăiește ireal, ca o suprafață aproape abstractă
Nudul, între mistică și păcat by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6410_a_7735]
-
însă, ele n-au generat decât două epopei, nici măcar remarcabile, acestea. Anume Războiul punic, de Naevius (cca. 269 - 201 î.Hr.) și Analele lui Ennius (239 - 169 î.Hr.), redactate chiar în vremea acestor conflicte. Acesta din urmă nu ezită să se ipostazieze pe sine sub chipul sfătuitorului de taină, moralmente ireproșabil, al lui Cn. Servilius Geminus. În rest, prea multe merite nu li se pot găsi nici lui Naevius, nici lui Ennius. Sigur că Vergiliu (70 - 19 î.Hr.) e deja din altă
Orașul invizibil by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6335_a_7660]
-
Ataca pe flancuri, comentând un poem, și nu o carte. Pe mine mă bate gândul să fraudez (ghilimelele se subînțeleg) chiar axul central al cărții. Și să propun o lectură, pur și simplu, imaginativă. Sau măcar ingenioasă. Așadar. Motanul Eustache ipostaziază, cum bine o numește Mihăieș, „conștiința poetică”. Inspirația, adică, și altceva în plus. Norma. Standardele. Precedența. Cultura. Maniera. Ștacheta. Nu știu. Întrebarea pe care mi-am pus-o, însă, de îndată ce am citit prima oară poemul lui Eugen Suciu privește natura
O seară la operă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4705_a_6030]
-
aceea, ratat ca roman cu problematici grave, Superhero nu poate fi valorizat nici la capitolul „proză de consum”. Din el rămâne, împotriva voinței autorului, doar o tristă punere în abis a propriului eșec ca prozator. S-ar prea putea ca, ipostaziat în lector, Ciprian Măceșaru să-și cunoască mai bine decât oricine deficitele actuale, de vreme ce pune în gura nefericitului personaj mecanisme folosite de el însuși: „Copiam mereu fragmente din autori celebri, schimbam câte ceva, apoi i le dădeam să citească, mințindo că
Metaromanul unui eșec by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4710_a_6035]
-
întoarce-o, profund nefericită. Misiunea unui romancier e aceea de a recrea realitatea folosind numai piesele pe care realitatea lui internă i le oferă. Importul de date nu e permis. Și nici astfel de analogii contrafactuale. Sadoveanu nu l-a ipostaziat pe Alecu Ruset ca pe un avatar al lui, de exemplu, Carol al II-lea, în vremea căruia și-a publicat Zodia Cancerului. (Cum ar fi fost să facă una ca asta, nici nu vreau să mă gândesc). E prea
Diferențe specifice by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4646_a_5971]
-
tematicilor, a registrelor și, de ce nu, a decorurilor. Turist și la propriu și la figurat, Liviu Antonesei își ia bunul său literar de aiurea, fie că e vorba de ținutul secuiesc de la noi, de Cracovia sau de insulele Greciei. Prozatorului, ipostaziat cel mai adesea în jurnalist, îi place să identifice personaje și situații ieșite din comun în cele mai banale situații. O noapte de Revelion într-o cârciumă din Cracovia își dezvăluie farmecul prin urmărirea - și analiza - flirtului dintre un american
Turism literar by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4671_a_5996]
-
și să le distrugă, este poetul însuși, virusul muzical, bacteria purtătoare de lacrimi și tonomatul ce refuză moneda... Dacă, anterior, autorul adolescent se refugia prevăzător într-o poezie a adolescenței eterne, acum Dinescu face una cu protagonistul lui și se ipostaziază, frecvent, ca destabilizator al unei ordini mizerabile și corupte. Accentul este, prin urmare, complet diferit de cel din structura lirică evazionistă. În Democrația naturii, tocmai semnele dezordinii, ale turbulenței, ale perturbației în sistem devin importante în economia simbolică a textelor
Destabilizatorul by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3838_a_5163]
-
destinul zădărnicit de „blestemul istoriei“, protagoniste dramatice ale unor întâmplări crunte care, de la un punct încolo, cum sintetizează Adriana Georgescu, într-o sintagmă formidabilă, „nu mai au istorie“. De altfel, sub semnul acestui blestem al istoriei se organizează destinele feminine ipostaziate de Dan C. Mihăilescu în Castelul, biblioteca, pușcăria, istoria e personajul central, resortul ascuns care aruncă în derizoriu, într-o fracțiune de secundă, existențe excepționale, dedicate proiectului intelectual, ori viețile simple ale unor țărănci al căror portret moral e impecabil
Elogiu feminității by Andreea Răsuceanu () [Corola-journal/Journalistic/2939_a_4264]
-
cărui cărți sunt extraordinar de en vogue“. Într-un text deja cunoscut de cititori, apărut ca prefață la volumul Amintiri (Editura Ponte, 2011), Zoe Cămărășescu apare ca o „ființă eterică, desprinsă parcă din Turgheniev, Cehov și Ionel Teodoreanu, familiară lumii ipostaziate în scrierile unor Georges Ohnet, Paul Bourget, Gyp, Lucien Romier, Paul Morand“. Recomandând lectura acestui volum alături de cea a Memoriilor unei fete cuminți, autorul subliniază mereu prospețimea, entuziasmul contagios, senzitivitatea aparte care emană din paginile confesive, pline de notații de
Elogiu feminității by Andreea Răsuceanu () [Corola-journal/Journalistic/2939_a_4264]
-
romanului precedent: obsesiile lui Chiril Merișor și, bănuim doar, ale lui Pavelescu, Udrescu, Buescu, Dăniloiu și ceilalți, devin, în ochii meteorologului stagiar Gigi Cristescu, simple „chestii“. Tot așa, motivul puterii este urmărit acum prin intermediul altor resorturi; puterea administrativă și politică, ipostaziată în primul roman prin comisia care hotărăște excluderea din partid a lui Chiril Merișor, devin aici putere a inteligenței care impune un scenariu de viață celorlalți (Megaclide Pavelescu): presiunea forțelor exterioare, acționând dinspre social, este înlocuită cu ceea ce aș numi
Constantin Țoiu, o retrospectivă critică by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/3205_a_4530]
-
se îndoiește, renunță la atotștiința tăioasă, empatizează cu interlocutorul. Dacă Franklin avea satisfacția de a fi un filosof și om de lume autoconstruit într-un mod agreabil și de aceea căutat de toți, pentru prezența sa plăcută, Henry Adams se ipostaziază muribund și în veșnic exil, dramatic preocupat să afle o ordine în viață, în societate. Sentimentul nevrozei se adâncește la Michel Leiris. Pe Franklin nu-l interesează viața interioară, în schimb Leiris își face un autoportret suprarealist, în mai multe
O carte despre subiectivitatea creatoare by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/3028_a_4353]
-
Costel Băloiu), de eroici polițiști, gen comisarul Miclovan/Moldovan (Sergiu Nicolaescu), dar și de infatigabili tricksteri precum banditul Lăscărică (Gheorghe Dinică) sau de negativi emblematici precum comisarul legionar Paraipan (Gheorghe Dinică) etc. O mare parte din această galerie de portrete ipostaziază chipul actorului Sergiu Nicolaescu într-un narcisism jubilatoriu. Ambii și-au pus talentul în slujba regimului comunist, devenind stars system, jucând chiar și fabulatoria carte a unei dizidențe „cu voie de la poliție”, a unei suceli și răsuceli de incomozi contrafăcuți
Gloanțele oarbe ale Comisarului Moldovan by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4016_a_5341]
-
mica încurcătură editorială e departe de a fi antipatică. Aici un rol important joacă, întradevă r, poemele din ultima parte (cea practică) a cărții. Mai cu seamă unul dintre ele, intitulat, poliglot injurios, Ai vrea tu! Merde de la merde!, care ipostaziază splendid chiar această atitudine, de vinovăție hâtră, nu foarte gravă, dar nici cu totul scuzabilă, echivalând cu o ridicare spăsită din umeri. Intră în ecuație și un dram de ipocrizie, și o politețe ușor jenată, și dorința firească de a
Supraviețuirea prin poezie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3853_a_5178]
-
a unor misionari deprinși materialmente de baza lor canonică. Aceasta explică de ce Ortodoxia noastră țărănească nu este atât o religie cu Biserică chezășuitoare a credinței, cât mai ales un fel de cosmologie în care elementele de dogmă strict ortodoxă se ipostaziază în realități cocrete; de ce, cu alte cuvinte, creștinismul a coborât la noi în realitățile imediate ale zilei contribuind la crearea unui suflet specific românesc”. Pentru ceea ce definește el a fi ortodoxismul, elementul de bază este Ortodoxia și se tinde spre
FILOSOFUL ŞI GÂNDITORUL CREŞTIN NAE IONESCU ?' ÎNTRE MĂRTURISIREA SPIRITUAL AUTENTICĂ ŞI PROPOVĂDUIREA CULTURALĂ IREPROŞABILĂ… PARTEA I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2308 din 26 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384836_a_386165]
-
și cum, unele chiar insidioase din ignoranță ( “Nu sunteți o colonie a Rusiei?!”), interogații afluitoare, o dimensiune a agasării pe care nu le-o cunoscusem în călătoria precedentă din două mii, “demolatorii de mituri” în care ne-au silit să ne ipostaziem gazdele noastre se puseseră în sfârșit în mișcare tocmai la “ziua miresei”, abia de le puteam face față iar tălmăcirile Elenei parcă nu le satisfăcea îndeajuns curiozitățile, lasându-le de multe ori pe ele să-și răspundă singure(!). La “ziua miresei
NUNTĂ SÂMBETISTĂ ÎN CALIFORNIA! (7) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 333 din 29 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364564_a_365893]
-
aripile cărora toate gândurile/ pot fi azvârlite în neant”(execițiu hermeneutic). Stadiul superior al stărilor existențiale este reprezentat de motivul fluturelui, metaforă- simbol, ce concentrează o întreagă semantică a evoluției umane. Trecând prin ternarul larvă - crisalidă - fluture, ființa metamorfozată se ipostaziază succesiv între planul teluric și celest, ducând în astral energia sacră a pământului: ”dimineața se naște din/ crisalida întunericului/ își desface fanteziile voluptoase/ ca un fluture alb/ fascinat de cromatica dinspre cer/ spre pământ/ înnobilat de zboruri radiat”(colaj peisagistic
ANDREEA-MARIA DĂNILĂ: „FEMEIA DE ZĂPADĂ” SAU „FUNCŢIA SOTERIOLOGICĂ A CREAŢIEI” – RECENZIE DE PROF. DRD. ADINA VOICA SOROHAN de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360818_a_362147]
-
relațiile dintre Persoanele Sfintei Treimi nu este uniformă. „Dar comunitatea treimică a Persoanelor dumnezeiești, structură dinamică a iubirii nesfârșite, nu e o iubire uniformă a celor trei Persoane între Ele, ci o iubire de Tată, de Fiu și o comunicare ipostaziată între Ele, în Persoana Duhului Sfânt. Iubirea nu e uniformă. Sensibilitatea Tatălui față de Fiul ia chipul ipostatic mângâietor al Duhului Sfânt. Tatăl se bucură împreună cu Duhul, de Fiul. Dar această mângâiere ipostatică a Tatălui, îndreptată spre Fiul, face și pe
DESPRE EXISTENŢA, MISIUNEA ŞI SOBORNICITATEA BISERICII ÎN DUHUL SFINTEI TREIMI. O ABORDARE DIN PERSPECTIVA TEOLOGIEI PĂRINTELUI PROFESOR DUMITRU STĂNILOAE [Corola-blog/BlogPost/363188_a_364517]