79 matches
-
surpinde același surâs demonic ce tentează, spre a pierde, spița umană în aluncările unei maleficități ucigătoare. După evocarea viziunilor ce relevă conflictul dintre forțele divine reprezentate simbolic de înger, cei doi martori profetici, femeia înveșmântată cu soarele și forțele demonice ipostaziate mereu sub titulatura de balaur sau fiară, apare, în textul Apocalipsei, enunțarea unui act malefic aplicativ, operațional-direct asupra majorității oamenilor: este vorba despre închinarea la icoana fiarei și despre însemnarea cu numărul ei. Scriitorul mistic își descriere viziunea afirmând apariția
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
Cea dintâi se retrage după coruperea devastatoare a omenirii și lasă locul celei de-a doua care o va glorifica. În acest demers, al glorificării fiarei dintâi intră, pe de-o parte, impunerea rostuirii unei icoane-chip ce-o arată viu ipostaziată, portret în care sunt investite capabilități copleșitoare, ce deășesc cu mult potența mentală și constructivă a omului, iar, pe de altă parte, constrângerea oamenilor spre a fi însemnați cu semnul acestei fiarei, mai precis cu numărul numelui ei (Apocalipsa 13
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
pline", "frumos rotunjite". Caracterizarea evidențiază, nu-i greu de sesizat, atât frumusețea formei exterioare, modelată după niște proporții generoase, armonios îmbinate, cât și puritatea sufletului enigmatic, trădat de privirea înlăcrimată. Așa se cuvine să fie trupul și sufletul femeii perfecte, ipostaziată aici în făptura unei napoletance focoase purtând numele de Igeea. Întâlnirea cu asemenea exemplar de rasă nu putea rămâne fără urmări, și bietul "Signor Leone" începe să suspine de la primele pagini, indiferent la plastica impetuoasă a corpului (ține el să
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
ia forma (teatrală) a comediei. De fapt, toate bucățile din volum ilustrează un același gen de conflict (aparență versus esență), într-o gamă variată de situații și personaje-tip, pe fondul unei narațiuni cu deznodământ previzibil, care spulberă, pedagogic, "iluzia" (ipostaziată ca "minciună" sau "vis", dar și ca... "teatru" ori "melodramă"). De pildă, în "schița dialogată" Suflete de copii 143 autorul evidențiază din câteva linii procesul conturării identității sexuale și al comportamentului celor mici, anticipând deja reacțiile oamenilor maturi. Când bunicul
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
utilizează fără rușine credința și pioșenia ca pe niște ocazii de a-și asigura o dominație asupra trupurilor și a sufletelor, pentru ca mai apoi să exercite o reală și redutabilă putere politică. Oamenii îi creează pe zei după chipul lor ipostaziat. Plecând de la propriile slăbiciuni, ei structurează niște forțe în care se încred după aceea, spre marea lor nefericire. Din defectele lor, ei fac calități: neputincioși, limitați în timp și în spațiu, incapabili să știe totul, suspendați în mod ridicol între
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
a unității eu-cosmos, respectiv spațiul intimității și al erosului candid, evocat cu inflexiuni de retorică trubadurescă - pe de o parte, și pe de alta, distanțarea ironică (uneori tinzând spre sarcasm) de grotescul și absurdul unei modernități corupte, reificantă și uniformizantă, ipostaziată paradigmatic în imaginea unui Megalopolis. Tipologic, poetul e un romantic trecut prin experiența expresionistă și, în genere, prin mutațiile de sensibilitate și de limbaj ale liricii secolului al XX-lea. Un vizionar al cărui univers e străbătut de nostalgia totalității
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285911_a_287240]
-
arborescenței epice și ale căutării ostentative a senzaționalului. De altfel, mutând acțiunea în cadrul rural, romanul pare o revenire la atmosfera din Duminica muților. Cu toate acestea, cartea rămâne în siajul Galeriei cu viță sălbatică mai ales prin perpetuarea relației erou-martor, ipostaziată aici prin binomul Mega(clide) Pavelescu - Rânzei, iar titlul romanului se explică prin prezența revelatoare a ultimului, în aparență un stenograf umil și modest, în realitate gestionar, dacă nu chiar creator al memoriei colective. „Însoțitorii” se multiplică în Obligado (1984
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290210_a_291539]
-
care eroul își înscenează propriile perplexități și aspirații, se găsește codificat sensul ultim, visat, al unei interpretări fericite a absurdului lumii. Scrisul figurează ca metaforă a atingerii unei lizibilități totale a realului, o lizibilitate care nu poate fi, însă, decât ipostaziată metaforic și visată în delir, niciodată trăită cu adevărat. Concluzii Nu mai rămâne decât să subliniem că existența acestei configurații metaforice în romanele scriitorului interbelic indică o conștiință artistică evoluată, o poetică complexă, ce dezvoltă un nivel metaliterar al reflecției
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
În concertul internațional. 2.2. Al doilea argument adus În favoarea cercetărilor de imagologie comparată vine să completeze și să explice schema de până acum, În care, după ce, inițial, am pus accentul pe relația dintre un cadru referențial și imaginea sa ipostaziată Într-o anumită formă de cunoaștere, am insistat apoi pe ideea ca această imagine să fie proprie respectivului cadru referențial, să reprezinte o reflectare directă a acestuia, și nu una deformată de sistemul de referință al unui observator exterior. Plecând
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
literare rămâne textul literar - chiar cel de bună calitate artistică -, tocmai acesta conținând, de obicei, imagini ale celuilalt complete, nuanțate și, În același timp, puternic reprezentative social. Dar dacă vrem să depășim simpla Înregistrare a unei imagini naționale, așa cum apare ipostaziată Într-un roman de mare succes, dacă vrem să răspundem la Întrebări de genul: cum a apărut această imagine, care sunt canalele ei de difuzare, cine o Împărtășește și În ce măsură, pe diferite paliere sociale - ca să nu mai vorbim de efectele
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
rudă, pe linie maternă, cu viceprefectul Boieriu, așa că e foarte posibil ca ea să fi participat la aceste evenimente. De aici putea să se nască și povestea salvării românilor (la limită, chiar a șefului acestora) de către localnicii maghiari din Abrud, ipostaziați, pentru un plus de credibilitate și de tensiune emoțională, Într-o postură feminină. De fapt, toate aceste relatări ne dezvăluie, În primul rând, care erau adevăratele raporturi dintre locuitorii români și maghiari ai orășelelor din Munți Înainte de revoluție, existența sentimentelor
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
orbilor, statuia Victoriei din Samotrache sunt creații existente), iar ekphraza una "noțională"17. Ekphrasis-ul se centrează aici pe ideea de verosimil, pe challenge-ul reprezentării vizualului prin cuvânt, anexând problematica ekphrasis-ului problematicii mai extinse a reprezentării verosimile în romanul realist 18, ipostaziat aici prin romanul cu temă politică. De altfel, celălalt caz studiat al ekphrazei, ekphrasis-ului inventat (Mircea Horia Simionescu) nu se construiește într-un roman scris în cheie realistă, ci într-o scriitură parodică de metaroman. Ekphrasis și invenția colecției muzeale
[Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
ca traiectul unei renovatio în consecința Nașterilor mistice. Nu este mai puțin adevărat că delirantul lanț înfășurat împrejurul motivului fluturelui, culminând cu nașterea din liftul suspendat și, la final, cu scena fixării electrozilor pe tâmple, este întretăiat de zona neorealismului ipostaziat fie cu tandrețe, fie grotesc. Între primul și cel de-al doilea volum din Orbitor, C. a considerat oportun să publice, în 2001, Jurnal, operă dezamăgitoare, de self-agent literar, de un egoism etanș, nu o dată pigmentat megalomaniac și meschin: „Nimeni
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286129_a_287458]
-
are drept cauză ocultele subterane ale istoriei politice (mai ales în Ierarhii ), fiindcă, în esență, catastrofa pare înscrisă definitiv - și din capul locului - în chiar codul genetic al individului. Cu anii, S. a reușit să „evadeze” din arcanele propriului eu ipostaziat, pe de o parte prin aluvionarea evenimențială, procedeu care prinde substanță odată cu Schimbarea la față, iar pe de alta prin imaginarea unor situații bizare, ca în romanul Quo vadis, Domine? (I-II, 1993-1996), o incitantă fantezie politică: Securitatea ar fi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289693_a_291022]
-
oile mele, nu pe acestea sau pe acelea...”. Scopurile de legitimare ale acestui enunț se pot deduce fără mare dificultate. Analogia dintre Biserică și corp avea, Întâi de toate, rostul de a evoca organizarea ierarhică a instituției sub egida „capului”, ipostaziat, În conformitate cu tradiția pe care tocmai am amintit-o, În ordine, de Hristos, de vicarul acestuia, Petru, și de urmașul lui Petru, Suveranul Pontif. În al doilea rând - și poate că aceasta este conotația cea mai semnificativă a metaforei - comparația Bisericii
Prelegeri academice by Prof. dr. ALEXANDRU-FLORIN PLATON () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92356]
-
coleare,/ Colea-n vârfu munțiloru,/ Sub poalele braziloru” (PetreniDeva - Hunedoara). Coordonatele tărâmului aflat la înălțime implică traiectoria ascensională a eroului, precum și o situare sub Arborele Cosmic, căci leul „ilustrează paradigma asocierii monstrului de la baza Creației cu Centrul și Axa lumii ipostaziată ca Pom Cosmic”. În colinda citată, bradul constituie simbolul autohton al lui axis mundi, în cele mai multe texte leul se află sub un element vegetal, ceea ce transmite ideea originii duale a lumii: „Subt un spin mândru-nflorit” (Almaș-Săliște-IliaHunedoara), „Sub o tufă
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
nivelul organizației școlare este nu doar riscantă, ci și aproape imposibilă. În calitatea sa de instanță culturală, considerăm că școala nu-și poate propune promovarea valorilor haosului cu atât mai mult, cu cât la nivelul școlii resursa umană este dublu ipostaziată: ca subiect și obiect al educației. A forma obiectul educației (elevii) în spiritul haosului ar fi echivalent cu anularea rolului școlii, ar reflecta o atitudine de iresponsabilitate cu consecințe fatale. Promovarea schimbării în educație nu exclude un anumit grad de
by VALERICA ANGHELACHE [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
propria-i ființă, mai mult sau mai puțin fidel, specia însăși, are tainice năzuințe de a recupera măcar o fărîmă din starea edenică a primilor oameni. Si atunci visează în fața șevaletului făpturi sincretice, pe jumătate pămîntene, pe jumătate forme eterne, ipostaziate, de cele mai multe ori, în misterioase nuduri feminine. Indiferent cum se raportează în particular un pictor sau altul la nudca temă de atelier, în absolutul viziuinii sale tainele goliciunii dumnezeiești se insinuează și mișcă asemenea misticului nimica din celebra formulare a
Nudul, între mistică și păcat by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6410_a_7735]
-
în momentul respectiv, din diferite motive, nu conveneau ideologilor PMR sau PCR; foarte multe ediții de autori clasici au la un moment dat puncte de suspensie puse între paranteze, semn că a fost eliminat un fragment, astfel încât cititorul se trezește ipostaziat, fără voia lui, în papirolog, trebuind să încerce completarea lacunelor din text. în consecință, pentru aproape toți autorii sunt necesare ediții cu adevărat științifice realizate conform unor norme și standarde de mult stabilite. N-aș vrea în nici-un fel să
Imperative culturale by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/11177_a_12502]
-
Alexandra Olivotto Dincolo de subtitlul ce figurează pe coperta cochetă a lucrării lui George Achim (Iluzia ipostaziată. Utopie și distopie în cultura română), o surpriză îl așteaptă pe cititor: "grosul" volumului e ocupat de o polemică asupra conceptului de utopie/ distopie (cu referiri la teoreticienii genului, dar și la lucrări ce îl exemplifică) și doar o sută
Utopia/distopia bibliografică by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/14691_a_16016]
-
ar putea fi - dacă femeile ar lua decizia politică de a și-o asuma - o posibilitate locală pentru o răzbunare globală. Dincolo de aceste exemple de inducere în eroare a cititorului, avalanșa citatelor disimulează și anumite omisiuni semnificative: în capitolul Iluzia ipostaziată: utopie și ideologie, nu se menționează nicăieri (nici fugitiv, cum ne-am obișnuit deja) contribuția Școlii de la Frankfurt (legătura formulată de Adorno între utopie și principiul identității, pe filieră freudiană). în concluzie, cantitatea bibliografiei nu garantează și calitatea ei, mai
Utopia/distopia bibliografică by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/14691_a_16016]
-
mantia albă a morții." (p. 377). Cu o seară înainte de a fi dărâmată de factorii "progresului", moara roșie, ca o cruce uriașă, cu ușa ei "morfăită de timp", respiră greu, în agonie. Suflul vital al satului, refugiat și "regrupat" aici, ipostaziat apoi, după moartea lui Maxu, în atâtea alcătuiri imateriale, fantasmatice, se va revărsa din nou peste sătenii docili, umplându-le sufletele răbdătoare și lașe. Ultima parte a romanului, redusă ca întindere, dar de mare intensitate, încadrează și mai bine istoric
Un tovarăș de sus by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7731_a_9056]
-
un subcapitol final al expunerii sale teoretice. Citind aceste "însemnări finale", apoi recitindu-le după ce te-ai lăsat purtat pe nisipurile mișcătoare ale "taifasurilor" nu-ți poți reprezenta "muzica țigănească" altfel decât ca pe o realitate proteică, multiplu și instabil ipostaziată, scăpând oricăror analize după criterii apriorice. " "Adevărurile" referitoare la "muzica țigănească", oricare ar fi ele, sunt circumstanțiale", scrie Speranța Rădulescu, unele dintre ele fac parte, mai notează ea, "din categoria celor etern provizorii și conjuncturale". Pentru specialiști " etnologi, etnomuzicologi, muzicologi
Ce este muzica țigănească by Clemansca Firca () [Corola-journal/Journalistic/12665_a_13990]
-
calendaristice sînt invocate pentru a oferi o definiție a urîtului în context ritual. Analiza continuă cu descrierea în context neritual - lirica folclorică, legenda, cîntecul epic, basmul și snoava. Imagistica urîtului se dovedește surprinzător de bogată. Interesant e, de exemplu, urîtul ipostaziat, devenit obiect liric, o antropomorfizare doar aparentă, pentru că sugestia rămîne la jumătate de drum. O atenție deosebită merită paginile despre basm. Dincolo de text, autoarea descoperă formidabila memorie culturală a acestei categorii folclorice care permite deducerea unor semnificații astăzi ocultate. E
Sentimentul românesc al urîtului by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14921_a_16246]
-
Considerîndu-se pe sine un emisar al Providenței, nu acționa, cu toate astea (era să spun: cu toată oastea!), în numele "necesității istorice", de mai tîrziu. De inspirație hegeliană, acest concept misticoid e o "găselniță" marxistă, - care justifică, absolvă, inocentează orice crimă. Ipostaziată excesiv și acționînd teleologic, aidoma divinei Pronii, Istoria (cu un "I" majuscul) ține cu clasa muncitoare și avangarda ei, partidul, Partidul (cu "P" mare): unic, omnipotent și infailibil. Se înțelege de la sine că NU trebuie să fii Stalin, pentru ca, mare
Stalinismul toponimic by Șerban Foarță () [Corola-journal/Journalistic/17405_a_18730]