79 matches
-
arborescenței epice și ale căutării ostentative a senzaționalului. De altfel, mutând acțiunea în cadrul rural, romanul pare o revenire la atmosfera din Duminica muților. Cu toate acestea, cartea rămâne în siajul Galeriei cu viță sălbatică mai ales prin perpetuarea relației erou-martor, ipostaziată aici prin binomul Mega(clide) Pavelescu - Rânzei, iar titlul romanului se explică prin prezența revelatoare a ultimului, în aparență un stenograf umil și modest, în realitate gestionar, dacă nu chiar creator al memoriei colective. „Însoțitorii” se multiplică în Obligado (1984
ŢOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290210_a_291539]
-
formula estimări sau predicții despre ritmul și natura transformărilor. De asemenea, se pot avansa judecăți de valoare despre natura schimbărilor. Orice judecată de valoare se face însă în temeiul unuia sau al mai multor criterii ce sunt exterioare și astfel ipostaziate încât să indice un sens sau o direcție socială a schimbărilor. Convergența sau divergența semnificațiilor asociate schimbărilor cu sensul sau direcția ipostaziată și dorită a devenirii sociale fundamentează orientarea judecății de valoare. Ne amintim că Lyotard, în Condiția postmodernă, se
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
de valoare se face însă în temeiul unuia sau al mai multor criterii ce sunt exterioare și astfel ipostaziate încât să indice un sens sau o direcție socială a schimbărilor. Convergența sau divergența semnificațiilor asociate schimbărilor cu sensul sau direcția ipostaziată și dorită a devenirii sociale fundamentează orientarea judecății de valoare. Ne amintim că Lyotard, în Condiția postmodernă, se referea la legitimarea unei „narațiuni” sau a unui tip de cunoaștere socială, în special a celei produse de Iluminism, printr-o „metanarațiune
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
de Iluminism, printr-o „metanarațiune” care implică o „filozofie a istoriei”. Tot astfel, orice judecată de valoare asupra schimbărilor asociate unei tranziții se face luând ca referință acel set de criterii „metanarative” care circumscriu direcția tacit sau explicit dorită și ipostaziată a constituirii și/sau a devenirii sociale. Legitimitatea judecății de valoare nu ține de caracteristicile sau natura schimbărilor evaluate, ci de tipurile de criterii ipostaziate. De exemplu, schimbările corespunzătoare tranziției noastre postcomuniste sunt evaluate prin raportare la un tip ideal
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
ca referință acel set de criterii „metanarative” care circumscriu direcția tacit sau explicit dorită și ipostaziată a constituirii și/sau a devenirii sociale. Legitimitatea judecății de valoare nu ține de caracteristicile sau natura schimbărilor evaluate, ci de tipurile de criterii ipostaziate. De exemplu, schimbările corespunzătoare tranziției noastre postcomuniste sunt evaluate prin raportare la un tip ideal, ad-hoc construit, de capitalism al pieței și pluralismului politic, iar mai recent al așa-zisului acquis communautaire european în vederea integrării în Uniunea Europeană. „Narațiunea” unei tranziții
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
personale și, finalmente, în căutarea unui sens al vieții pe baza căruia să fie prospectate alternative de integrare bazate pe identitatea personală descoperită și definită. Recesiunea unor structuri sau coordonate Eliberarea de structuri nu înseamnă însă independență sau autonomie personală ipostaziată. Dimpotrivă, pe măsură ce situațiile de viață sunt dirijate și generate de noile instituții formale, dependența instituțională individuală devine tot mai puternică. Economia de piață și mai ales succesul individual pe piața muncii accentuează dependența instituțională a indivizilor de educație și de
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
succed cu repeziciune, coexistă sau, atingând apogeul, iau fiecare atributele celuilalt, devenind, ca la Eminescu, „chin dulce” și „farmec dureros”. Fundamentală este percepția existenței îndreptate inexorabil spre „amurg”, al cărui potir e „plin cu otrave”. Acum, moartea nu mai apare ipostaziată, iar scenariile de hăituire cedează pasul unui alt topos, al chemării thanatice, îmbrăcând forma soliei mute, neutre, dar și a îmbierii cvasierotice ori a imperativului brutal (Oberon). Neființa este prevestită și de peisajul celest nocturn (De caelo, Seraphita), dar mai
BOTTA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285840_a_287169]
-
a unității eu-cosmos, respectiv spațiul intimității și al erosului candid, evocat cu inflexiuni de retorică trubadurescă - pe de o parte, și pe de alta, distanțarea ironică (uneori tinzând spre sarcasm) de grotescul și absurdul unei modernități corupte, reificantă și uniformizantă, ipostaziată paradigmatic în imaginea unui Megalopolis. Tipologic, poetul e un romantic trecut prin experiența expresionistă și, în genere, prin mutațiile de sensibilitate și de limbaj ale liricii secolului al XX-lea. Un vizionar al cărui univers e străbătut de nostalgia totalității
BUDESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285911_a_287240]
-
devine „eliberare a corpului”, și nu pentru ieșirea din societate, ci pentru participarea autentică la viața acesteia. Astfel „eliberat”, corpul - ca ideal al corpului perfect - transcende într-un mod straniu și simptomatic corporalitatea imanentă a orga nismului nostru și, astfel ipostaziat, se bucură de toate prerogativele unei zeități. El este descris în sacralitatea sa de textele revelate ale specialiștilor profeți și noul lor decalog (să nu fumezi, să nu bei, să nu mănînci E-uri etc.), este apro priat prin ritualurile
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
resemnare în ciuda deplinei conștiințe a răsturnării ierarhiei existențiale imaginate și, firește, dorite și a faptului că posedă munții de gândire. De aceea, apolinic, eul liric observă, constată, înregistrează cu tenacitate, răbdare, convins că vreme e pentru toate. În acest marasm, ipostaziat inclusiv prin apelul la intertextualitate - tot în spirit postmodernist -, poetul remarcă existența unei dihotomii care-i stimulează tendința spre reflexivitate: pe de o parte, insul cu traseul său ontologic prestabilit, și, pe de altă parte, lumea cu toate ale ei
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
degrabă decât ca actori pe această piață. Primele două categorii reprezintă firmele mari, dominante, ale câmpului; acestea folosesc strategii bazate pe menținerea unui număr strategic de parteneri „tradiționali” care asigură contractarea capacității de producție. Câmpul este astfel constituit cultural-cognitiv și ipostaziat structural sub forma unor rețele de relații stabile. Împărtășirea unor categorii cognitive conturează deopotrivă structura, dar și logica de acțiune dominantă În interiorul câmpului. Cele două, structura și logica (concepția asupra controlului) sunt sursele ordinii sociale instituite la nivelul câmpului care
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
a întreprinderii se prezintă ca o constantă importantă a globalizării culturale: antonimele supunere, subordonare, docilitate / dominație, control, coerciție dispar în favoarea tautologiilor reconcilierii enunțate în termenii valorizării morale și ai holismului cultural; automatismul comportamentelor eficiente având drept matrice o autoritate parentală ipostaziată și extensivă, fondată pe afecțiune și recunoaștere, predomină într-o perspectivă care nu mai este astăzi exclusiv managerială, cât ghidată de căutarea tărâmurilor îndepărtate propice investițiilor fructuoase. Totuși, ele sunt retraduse în Occident de noile tematici ale "încrederii" drept cheie
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
cu visul!), într-o scenă regizată atent, astfel încât iluzia autenticității să fie deplină. Efectul, nu-i greu de prevăzut, e invers celui scontat, pentru că de la capitolul al III-lea încolo scriitorul nu mai aude și nu mai recunoaște "vocea" naratorului (ipostaziată ca formă de manifestare a inconștientului, a "dublului") o voce de acum încolo străină și impersonală, ce relatează "din off", pe un ton neutru, povestea unui oarecare Anton Klentze zis și Clenciu sau "Bizu", după numele cel de taină. Ca
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
de a analiza modul în care s au statornicit în perioada de tranziție o serie de interdependențe mai mult sau mai puțin de durată, mai mult sau mai puțin intense între variabilele mai sus menționate, care au fost pe rând ipostaziate ca variabile dependente și independente, având la bază ipoteza noastră de lucru generală a influențărilor reciproce. Într-un fel, analiza pe care am efectuat-o pe baza modelelor de regresie simplă și multiplă, ne oferă posibilitatea de a vedea nu
Economia României sub impactul investiţiilor străine directe by Marinela Geamănu () [Corola-publishinghouse/Science/225_a_443]
-
utilizează fără rușine credința și pioșenia ca pe niște ocazii de a-și asigura o dominație asupra trupurilor și a sufletelor, pentru ca mai apoi să exercite o reală și redutabilă putere politică. Oamenii îi creează pe zei după chipul lor ipostaziat. Plecând de la propriile slăbiciuni, ei structurează niște forțe în care se încred după aceea, spre marea lor nefericire. Din defectele lor, ei fac calități: neputincioși, limitați în timp și în spațiu, incapabili să știe totul, suspendați în mod ridicol între
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
nomothetike; 6. ho kosmos noetos. Despre Puterile cu numărul 2 și 4 ni se spune că depind de atributul capital al lui Dumnezeu - Bunătatea; Puterile 3 și 5 depind de atributul capital al Justiției. Aceste două atribute sînt și ele ipostaziate. În vreme ce Dumnezeu Însuși este numit ho theos, Bunătatea primește numele de theos, precum și numele: he poietike, agathotes, charistike, euergetis. La rîndul ei, Justiția este numită Domn (kyrios), he basilike, arche, exousia, he nomothetike, he kolastike. Bunătatea și Justiția sînt cei
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
unui Pilat din Pont demonizat, care nu aude și nu vede nu fiindcă nu poate să o facă, ci fiindcă nu vrea. Deoarece scopul ardent al reeducării era negația metafizică (uciderea aproape „carnală” a lui Dumnezeu) și autonegația umană (omul ipostaziat ca o creație diabolică), Mihai Rădulescu recomandă studierea acestui fenomen „În școlile teologice, ca revers al creației lui Dumnezeu”24. În ultimă instanță, esența fenomenului Pitești consta În obținerea unui om invers față de cel inițial (omul pe dos), prin instaurarea
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
elocventă pentru această ieșire din sine și identificare orgolioasă cu ființa e următoarea: „Doamne, aș vrea să fiu mai necunoscut decât tine, să mă ascund în esența esenței prin care ești mereu cel-întru-totul-altfel, ești irevocabil celălalt, culmea non-comuniunii, intransmisibilul, incomunicabilul ipostaziat, străin de orice geneză, de orice izbucnire în ființă” (III, 44). Într-un alt loc, orgoliul e dus și mai departe: „Singura utilitate a lui Dumnezeu (sau a ideii de Dumnezeu) este aceea că îți îngăduie să te rupi de
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
Și-o cruciuliță la cap!"214 Reprezentarea metaforică a norocului, ca întrupare a naturii, conturează spațiul antinomic al metamorfozelor sortirii. Prezentarea gradată a "făuririi" destinului, de la cadrul descriptiv, portretistic, la tonul invectivei care evocă norocul personificat, întruchipează stările existențiale,universale, ipostaziate, ipostaziate de alternanțele semantice afirmativ / negativ: "Frunzuliță ca bobul, / Mândră floare-i norocul, / Dar nu crește-n tot locul, / Nici nu-l are tot omul. / El crește cam lângă vale, / Nu iese la nime-n cale, / Că și eu mi-
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
perspectiva coordonatelor spațio-temporale, consacrând socialul. Metamorfozele soarelui consacră riturile de trecere, împlinind destinul social ca destin cosmic. Recuperarea anuală a timpului mitic, primordial, și abolirea timpului profan este posibilă printr-un complex ritualic ce presupune o moarte și o înviere, ipostaziate simbolic de astrul solar. Cultul solar cel mai răspândit, care pune început unui nou ciclu calendaristic, este Sărbătoarea Crăciunului. Imaginea mitică, de semizeu, a bătrânului Crăciun, amintind de Zeul Soare, Mithra, și sărbătorit în perioada în care se celebrau Saturnaliile
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
cuce, mult, / De-amu pân` la vară-i mult, / Nu știu sângur cum ajung. Ori că-s vesel, ori că plâng, / Ori că-s sub negru pământ, / Cântă-mi amu, că te-ascult."299 În pragul Marii Treceri, frământările vieții, ipostaziate metaforic, pot fi alinate de cântecul cucului: "Cântă-mi, cuce, cu mult dor, / Că eu n-am prea mult și mor, / Cântă-mi, cuce, cu dulceață, / Că eu n-am prea mult din viață. / Din tinerețile mele / Am petrecut multe
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
injustiției esențiale și a falselor motive ale fiecăruia și ale tuturor indivizilor societății, înseși legile prin care societatea vrea să se apere împotriva exploziei actelor de nedreptate ale indivizilor de multe ori nu sînt decît o manifestare a injustiției dominante, ipostaziată și colectivă. Așadar, dacă societatea nu poate supraviețui fără să se apere prin "reguli ale jocului" și prin legi juridice din cauza injustiției esențiale a indivizilor, ea nu poate exista nici dacă nu depune eforturi în vederea perfecționării acestor legi. Devine clar
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
care eroul își înscenează propriile perplexități și aspirații, se găsește codificat sensul ultim, visat, al unei interpretări fericite a absurdului lumii. Scrisul figurează ca metaforă a atingerii unei lizibilități totale a realului, o lizibilitate care nu poate fi, însă, decât ipostaziată metaforic și visată în delir, niciodată trăită cu adevărat. Concluzii Nu mai rămâne decât să subliniem că existența acestei configurații metaforice în romanele scriitorului interbelic indică o conștiință artistică evoluată, o poetică complexă, ce dezvoltă un nivel metaliterar al reflecției
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
care avea în centrul lui colosalul Gigant (1906), statuia de aproape patru metri înălțime a lui Dimitrie Paciurea. Pictorul decupează momentul climactic al asaltului erotic pe care-l suportă un tânăr păstor pe vârful unui munte din partea unei feminități debordante, ipostaziate mitologic sub forma zânelor, avataruri ale unei Venus eterne. Basmul este parțial inspirat de balada Miorița, publicată de Vasile Alecsandri, poet consacrat și un apropiat al familiei regale o parte din versurile sale decorează interiorul palatului Peleș. Pentru a-i
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
pline", "frumos rotunjite". Caracterizarea evidențiază, nu-i greu de sesizat, atât frumusețea formei exterioare, modelată după niște proporții generoase, armonios îmbinate, cât și puritatea sufletului enigmatic, trădat de privirea înlăcrimată. Așa se cuvine să fie trupul și sufletul femeii perfecte, ipostaziată aici în făptura unei napoletance focoase purtând numele de Igeea. Întâlnirea cu asemenea exemplar de rasă nu putea rămâne fără urmări, și bietul "Signor Leone" începe să suspine de la primele pagini, indiferent la plastica impetuoasă a corpului (ține el să
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]