192 matches
-
profesorii, colegii (Aleea personalităților, Tinerii, Lansarea, Ucenicia, Autodialog II, Unchiul Vanea, Doamna Profesoară, Mentorul meu nu are statuie, Autodialog XIV). În fine, și mai presus de orice, dragostea - o iubire ideală, fără fisuri, fără limite, fără opreliști, fără pată, o ipostaziere a androginului. Dragostea (asimilată, abisal, unui oniric Dans; ce dezvoltări hermeneutice ar putea porni de aici!) este, indiscutabil, singurul suport valid al eului, singurul refugiu din fața atrocităților și trivialităților, din fața platitudii sufocante, ce ne asaltează, pretutindeni și necontenit, ce amenință
IOANA BORCHIN SAU REMINISCENŢA PARADISULUI PIERDUT de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1802 din 07 decembrie 2015 by http://confluente.ro/eugen_dorcescu_1449476049.html [Corola-blog/BlogPost/342686_a_344015]
-
fotograf care surprinde modelul în cea mai neutră ipostază posibilă, „așa cum acesta este”, și opera unui artist care pleacă de la același model, distanța este nu doar surprinzătoare, dar, practic, irepetabilă. Dacă modelul are trăsăturile sale de ființă unică, recognoscibilă în ipostazierile cotidiene, obiectul din opera de artă care are la bază acest model este atât de bine „imaginat” de artist, încât devine irepetabil. Un alt artist poate crea o altă operă, dar cele două creații nu-și pierd nici autonomia, nici
ARTISTUL ŞI MODELUL de DAN CARAGEA în ediţia nr. 954 din 11 august 2013 by http://confluente.ro/Dan_caragea_artistul_si_mod_dan_caragea_1376222209.html [Corola-blog/BlogPost/364952_a_366281]
-
opinia domniei voastre, în legătură cu avântul luat, în zilele noastre, de tracologie/zalmoxianism, de studiul originilor noastre sacrale? Este expresia unei frustrări identitare, al unei răzvrătiri față de modul cum suntem tratați, de lumea europeană, ca Țară și ca Neam? NNN: Sunt ipostazieri, treziri, renașteri spirituale ale unor curente genuine de gândire, generate de substanța timpului activ, care țin de orizontul cosmogonic; sunt acte cuprinzătoare, ascendente, cu adânci rezonanțe paterne, manifestate în fața existenței. “ Studiul originilor noastre sacrale “ poartă icoana sufletului dacic esențializat. “Frustrări
INTERVIU de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 683 din 13 noiembrie 2012 by http://confluente.ro/Interviu_marian_malciu_1352808920.html [Corola-blog/BlogPost/351305_a_352634]
-
4) Timpul receptiv (timpul în care este privită efectiv și receptată opera de artă de către public - contemporan al artistului sau nu). În pictură timpul are și o funcție simbolică. Fiecare operă imortalizează o trăire, un sentiment, o clipă de reflecție. „Ipostazierea clipei” este un flash, o imortalizare a unei acțiuni, a unui personaj sau a unei reflexii interioare ce dăinuie peste timp și este prezentă și astăzi prin lucrarea de artă - acel “timp înainte de oră”, acea secundă generatoare de existență continuă
TIMP ŞI SPAŢIU ÎN PICTURĂ: PERCEPŢIA PSIHO-SENZORIALĂ A IMAGINII ARTISTICE de CRISTINA LAURIC în ediţia nr. 867 din 16 mai 2013 by http://confluente.ro/Cristina_lauric_timp_si_spa_cristina_lauric_1368696786.html [Corola-blog/BlogPost/371136_a_372465]
-
New York În deschiderea evenimentului, va avea loc dezvelirea portretului lui Mihai Eminescu, pe care pictorul Alexandru Darida l-a dăruit ICR New York. Comunicări Doina Uricariu Scriitoare, editor, Director ICR New York Eminescu: Opus Magnum Ștefan Stoenescu Profesor, scriitor, traducător, Ithaca, New York Ipostazieri eminesciene în poesia lui Nichita Stănescu M. N. Rusu Critic și istoric literar, New York, redactor-șef al revistei Lumină Lină Citate eminesciene necunoscute despre Șcheii Brașovului Theodor Damian Scriitor, profesor, Președinte al Filialei americane a Academiei Oamenilor de Știință din
Al XXI-lea Simpozion anual “Mihai Eminescu” (164 de ani de la naşterea poetului) by http://uzp.org.ro/al-xxi-lea-simpozion-anual-mihai-eminescu-164-de-ani-de-la-nasterea-poetului/ [Corola-blog/BlogPost/93715_a_95007]
-
o superpoziție de stare contrară. Foarte populara Rugăciune a Anei Blandiana - în care poeta zugrăvește creația lumii empirice, epifania (incluzându-l și pe Isus, care a ales și a dat doar binele) - primește o replică în cheie cuantică: nu o ipostaziere a divinității în om se urmărește, ci dematerializarea sa într-un univers paralel de stări matriceale, virtuale. În „Cuvinte nepotrivite”, perfecțiunea căutată de moderniști precum Arghezi e dedusă din contrariul ei în versuri care dansează pe frânghia subțire dintre abstract
IONUŢ CARAGEA: „UMBRA LUCIDĂ” de MARIA ANA TUPAN în ediţia nr. 1922 din 05 aprilie 2016 by http://confluente.ro/maria_ana_tupan_1459855956.html [Corola-blog/BlogPost/368200_a_369529]
-
Chipul poetului în poem este „ridat” ori de câte ori greșește meșteșugul potrivirii cuvintelor... Tradiția imnică este rescrisă într-un poem despre întâlnirea de gradul trei, cu transcendentul întrupat în Isus, în dulcele stil nichitastănescian, holismul necuvintelor acestuia fiind însă înlocuit de o ipostaziere interioară, a poetului în dubletul propriei conștiințe de sine... (...) Această artă poetică în negativ, definind creația prin afirmarea contrariului ei, conferă gândirii poetice profunzime, relief, sugestivitate. Poezia e în esență joc, reprezentare, de unde dificultatea de a stabiliza lunecarea limbajului în
IONUŢ CARAGEA: „UMBRA LUCIDĂ” de MARIA ANA TUPAN în ediţia nr. 1922 din 05 aprilie 2016 by http://confluente.ro/maria_ana_tupan_1459855956.html [Corola-blog/BlogPost/368200_a_369529]
-
cunoașterea transfiguratoare. Dezvăluirea semnelor ține de parcursul traseului de inițiere. Cunoașterea lor sfidează timpul și transgresează limitele spațiului spre aceeași zonă eterată stăpânită doar de cuvânt. Treptat, piesele volumului lui Nicolae N. Negulescu reconstruiesc o paradigmă a sacrului și a ipostazierilor acestuia. Hierofaniile sunt vizibile doar pentru poetul-cititor de semne ce năvălesc de pretudindeni numai pentru el. De cele mai multe ori însă, acestea scapă privirii profane, iar sensul lor rămâne nedescifrat. Pentru stihuitorul-hermeneut Totul începe cu cuvântul, iar aventura poetică este o
O NOUĂ CRONICĂ DESPRE VOLUMUL TRILINGV NUNTA CUVINTELOR de NICOLAE NEGULESCU în ediţia nr. 1244 din 28 mai 2014 by http://confluente.ro/Nicolae_negulescu_1401282910.html [Corola-blog/BlogPost/350585_a_351914]
-
consecvent. Grea misie și pentru Elena Vlădăreanu, al cărei parcurs de la Pagini (2002) la Fisuri (2003) are toate datele unei evoluții la trapez, cu spectatori și fără plasă de siguranță. Volumul de debut era consistent și aproape violent biografic, cu ipostazierea autoarei într-un personaj numit elenav și cu transcrierea brută, nefiltrată a experiențelor, emoțiilor și secrețiilor eroinei. De un remarcabil autentism, versurile aveau o zgrunțuroasă plasticitate, un puls al vieții ușor de luat în pagină. În Fisuri, această respirație se
Femeia dada by Daniel Cristea-Enache [Corola-website/Journalistic/10964_a_12289]
-
Ce rămâne din identitatea națională românească dacă scoatem țăranul și tot ce ține de cultura țărănească tradițională din reprezentările și ipostazierile acesteia? Câteva povești cu voievozi și încăierări grozave, peste care nu știu ce balastru am mai putea adăuga ca să fie bine și frumos, să avem și noi cu ce ieși și umbla prin lume. De aceea țăranul este încă foarte important pentru
Comment peut-on être paysan? () [Corola-website/Science/296081_a_297410]
-
neoplatonice stătea pe doctrina emanației (indiferent de particularitățile acesteia, de la Plotin la Proclus, de pildă), în vreme ce gnosticii trebuie reperați prin cosmologia lor dualistă. Cu toate acestea, sistemele gnostice conțin elemente emanaționiste și chiar par uneori mai platonice decât celelalte prin ipostazierea la nivel inteligibil a unui număr aparent excesiv de entități și niveluri. Ceea ce îi apropie este și soteriologia: ambele sisteme mizau pe rolul cunoașterii (inițierii) în salvarea sufletului. Totuși, dacă neoplatonicii se legitimau explicit prin tradiția platoniciană, asumându-și o identitate
Gnosticism () [Corola-website/Science/305451_a_306780]
-
și ale teoriei valorii-muncă, mecanismele de extragere a plusvalorii, precum și raporturile de exploatare și de dominație. Printre principalele critici aduse acestui cadru de analiză, să menționăm caracterul reductiv al anumitor presupuneri de tip holist și riscurile de reificare sau de ipostaziere legate de adoptarea unei astfel de grile. O a doua orientare de inspirație funcționalistă, dezvoltată În a doua jumătate a anilor ’40 de autori precum Kingsley Davis și Wilbert Moore, atrage atenția asupra diversității aprecierilor sau judecăților cu privire la competențe și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
și sistemele lor de informații că ar deține-o; a doua, separarea cosmosului de om prin teoriile lui Galilei și Descartes și reducerea sacrului la profan, prin mecanicismele și determinismele secolelor al XVII-lea și al XVIII-lea; a treia, ipostazierea istoriei și transformarea omului într-o jucărie a unei "fatalități oarbe", așa cum se poate vedea la iluministul Condorcet, la pozitivistul A. Comte, la dialecticianul Hegel și la radicalul Marx înfățișând proletariatul ca un gropar al capitalismului; "Or, primul pozitivism (s.
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
totul pe fondul unei bune sănătăți fizice si psihice, căci este un lucru demonstrat: nu multe profesii sun atât de solicitate sub ambele aspecte ca cea de educator. 7 Relația profesor - mediator elev, reprezintă modalitatea principală de mediere didactică, de ipostaziere a acesteia într-o variantă umană, subiectivă. Dincolo de conținuturile concrete care se transmit, în activitatea didactică va fi important foarte mult tipul de 7 Stelea Iancu, Psihologia școlarului, Ed. Polirom, Iași, 2000 interacțiune care se va statornici între clasa de
Medierea în educație by Ileana Bădulescu Anastase, Cornel Grigoruț, Mircea Mastacan () [Corola-publishinghouse/Science/1700_a_3139]
-
de pe coperta unu sau patru. Dar cine este Ferapont? Cine este Anatol? Cine este bărbatul cu glugă sau necunoscutul? Dar femeia cu pălărie galbenă? Cine este domnișoara Barnovski sau meșterul Bitinski? Naratorul fiind Atichin Volinad, personajele se construiesc ca multiple ipostazieri ale sale, măști interschimbabile, haine personificate pe care și le aruncă pe sine în spectacolul în care joacă rolul de păpușar și de păpușă în același timp. Nici autoironia și parodierea ludică nu lipsesc, completând astfel tabloul: Cu craniul ascuțit
Poetul în ultimii 25 de ani by Raluca Ciochină () [Corola-journal/Journalistic/11428_a_12753]
-
dac? cetatea Egiptului d?inuie prin gând, idee, În?elepciune, cea a Greciei va d? inui prin cuvânt ?i poezie . Pornind de la ideea apar?inând esteticianului Rosario Assunto, potrivit c?reia, „poezia, ca și arhitectura de altfel poate crea o ipostaziere a spa?iului nesfâr?it", „o ie?ire În metafizic ", un alt mesaj al crea?iei eminesciene este relevat În aceste opere. Natură, poezia ?i arhitectură devin ipostaze ale infinitului: natură prin inepuizabila ei for?? creatoare, poezia -prin identificarea cu
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
transcende timpul istoric al devenirii, ??inuind prin for?a gândului, a ideii, a cunoa?terii, prin for?a mitului ce 1-a z? mislit privilegiu deopotriv? al poeziei ?i al arhitecturii: „ Poezia, ca ?i arhitectură de altfel poate crea o ipostaziere a spa?iului nesfâr?it", „o ie?ire În metafizic".\ (Rosario Assunto) Un adev?rât labirint arhitectural f? ure?te poetul În universul subacvatic de exemplu, transformându-1 Într-un peisaj fantastic de o for?? plasticizant? uimitoare: „ ?i În fundul m?rii
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
Mai Incet, tot mai Incet [...] ". Principiul poeticii clasice „ut pictură poesis" devine În aceste versuri „ut musica poesis" poezia infinitului fiind sugerat? aici mai mult la nivelul fonetic. Poet al „marilor dep?rt?ri cosmice", Eminescu reu???te ?? creeze o ipostaziere În chip de sunet a spa?iului deschis spre infinit ce irumpe magic din cel Închis, finit. Predomin? În primul vers sunetul „a" vocală cea mai deschis?, „generatoare de ecouri vaste ?i dep?rtate" (E. Papu), ce exprim? spa?iul
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
pe Protagoras, criticul admite că vârsta copilăriei dă măsura tuturor lucrurilor. Încheierea este semnificativă: "rădăcina de foc a întregului univers vierean (sic!) este copilăria" (p. 248). Criticul va descoperi treptat alte rădăcini de foc. Mama este una dintre acestea, în ipostazieri tulburătoare; bunăoară, mama jertfelnică. Poetul a găsit în ființa mamei piatra filosofală, aurul sufletului" (p. 267); mama nu este Narcis ci Echo, eroul primordial al durerii; inevitabil criticul ajunge la mama originară, mama exponențială, maica primordială, la care ne raportăm
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
atunci cântări și blesteme/ într-o limbă în care altădată visam” (Elegie IX). Contrastul de atitudine e cu atât mai vizibil, cu cât, în ultima secțiune, eul liric își supraveghează cu atenție răbufnirile, poeta alternând asumarea perspectivei colective („noi”) cu ipostazierea unui „tu” generic, cobai al experimentelor sadice în care se lansează păpușarii demenți ai regimului. În fond, ambele procedee trădează o depersonalizare programată, ce poate fi citită deopotrivă ca încercare de obiectivare și ca efect al captivității eului în celula
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288028_a_289357]
-
până azi, propriile metode de cercetare, între care analiza documentelor, analize de conținut, mijloace statistice, observația, investigația etc., propria terminologie științifică, prin propunerea de termeni specifici, ori extensiuni specifice ale lor la nivelul specialității și propria evoluție a științei, prin ipostazierea cunoașterii în lucrări de specialitate. Cele mai consistente informații privind abordările corecte ale lucrării și ale inspecției speciale sînt înregistrate în Anexele nr. 6 si 7 ale aceluiași ordin. Anexa nr. 6 conține Criteriile de elaborare și evaluare a lucrării
Bibliografie signaletică de didactică a limbii şi literaturii române : (1757-2010)/Vol. 1 : Sistematizare după criteriul apariţiilor lucrărilor : ordonare cronologică şi alfabetică by Mihaela Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/440_a_1359]
-
în psihologie că repetarea este mama învățăturii; în psihoterapie ea produce ticuri de gândire și obsesii. Repetarea unei prostii lasă, se pare, urme cerebrale mai adânci, ceea ce favorizează cumva reluarea ei. Trecutul trebuie reamintit în sensul prelucrării lui, nu al ipostazierii fanatice. Am să enumăr câteva argumente, repere sau condiții ale prelucrării: - dacă prelucrarea trecutului este făcută numai de anumite persoane, și nu de toată lumea, nu-și atinge niciodată scopul; - prelucrarea trebuie să implice o depășire, să se țină cont de
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
demon căzut, care șchioapătă; histrionic, ștrengar uneori, ipocrit din fatalitate, impostor prin damnare, probabil că suferea de strabism. Dacă nu șchiopăta, dacă nu suferea de strabism, atunci va fi fost la mijloc numai o greșeală a naturii. Numai că, în legătură cu ipostazierile acestea ale adevărului în originar, Cioran are o revelație, sinonimă unei dezamăgiri. La un moment dat, suntem pe la începutul lui noiembrie 1970, notează: „Lumea primitivă este o lume a panicii. Viziunea mea despre trecut e falsă: cu cât te apropii
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
2 sq.; Epiph. 87.248.1 sq. 55. Scintillam salvam esse, cetera hominus perire; Ps.-Tert., pp. 214, 12 sq. Capitolul III Mitul gnostic 1: Înțelepciunea căzută 1. Ipostaze Mitul gnostic funcționează pe bază de ipostaze. După cum arată autorii articolului „Ipostaziere” (Hypostasierung) din Reallexicon für Antike und Christentum, ipostazele apar prin „zeificarea/personificarea unor concepte abstracte, prelucrarea unor părți sau puteri divine care devin entități active, sau postularea și sistematizarea unor entități abstracte, generative, care vor funcționa ca arkhai, constituenți sau
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
ca, de exemplu, la Arghezi "cititorul știe", "cu îngăduința cititorului", "cititorul, firește, mirat se va întreba", "cititorii vor fi o dată mai mult edificați", traduce și un alt statut al naratarului, și anume acela de co-partener al polemistului. Această a doua ipostaziere a naratarului evidențiază cel mai bine intenția polemistului de a institui un acord tacit cu lectorul său, în baza unei complicități presupuse. În ceea ce privește ținta (exceptând scrisoarea deschisă, în care este vizată direct, atribuindu-i rolul de personaj principal al disputei
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]