54 matches
-
s-a vorbit despre populațiile iranice (agatârși, sciți, sarmați) care au locuit în regiunea carpato-dunăreană din cele mai vechi timpuri, tracii i-au asimilat, dar civilizația lor nu a atins strălucirea aceleia din sudul Rusiei. Numele topice puse în legătură cu substratul iranic (Dunăre, Iași, Nistru, Olt, Prut, Zărand) au fost explicate și ca elemente traco dace. Nu este exclus să aibă dreptate și unii, și alții, în sensul că numele scitice au fost preluate de traco-daci și apoi au fost transmise, prin
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
și alții, în sensul că numele scitice au fost preluate de traco-daci și apoi au fost transmise, prin latină, până astăzi. Unii lingviști români (printre ei și O. Densusianu) au încercat să explice și diverse cuvinte comune românești prin substratul iranic. Chestiunea este foarte complicată și presupune multă imaginație, neexistând probe sigure pe care această ipoteză să se bazeze. Apariția cuvintelor Nu trebuie să fii lingvist ca să-ți dai seama că în orice limbă, pe lângă cuvintele moștenite din limba-mamă (latina, în
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
împrumuturilor în latina devenită română. Referitor la prima serie Pușcariu afirmă că „din vechime, pe când strămoșii noștri vorbeau încă limba traco-geto-dacă, au venit de la răsărit și s-au așezat printre ei popoare străine ca sciții - mongoli nomazi, conduși de triburi iranice -, sarmații și agatirșii iranici, iar dinspre miazănoapte, celții, cărora le-am datora cuvântul jneapăn, precum și cămașă, car, a schimba, care ar fi ajuns la noi prin latini. De la cimerieni, „coborâți prin secolul al VIII-lea î. Hr.”, am avea cuvântul argea
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
română. Referitor la prima serie Pușcariu afirmă că „din vechime, pe când strămoșii noștri vorbeau încă limba traco-geto-dacă, au venit de la răsărit și s-au așezat printre ei popoare străine ca sciții - mongoli nomazi, conduși de triburi iranice -, sarmații și agatirșii iranici, iar dinspre miazănoapte, celții, cărora le-am datora cuvântul jneapăn, precum și cămașă, car, a schimba, care ar fi ajuns la noi prin latini. De la cimerieni, „coborâți prin secolul al VIII-lea î. Hr.”, am avea cuvântul argea. „Câteva din râurile noastre
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
cuvântul jneapăn, precum și cămașă, car, a schimba, care ar fi ajuns la noi prin latini. De la cimerieni, „coborâți prin secolul al VIII-lea î. Hr.”, am avea cuvântul argea. „Câteva din râurile noastre au fost numite, pe cât se pare, de neamuri iranice. Astfel sunt Nistrul, Prutul și, poate, Oltul. Cât despre Dunăre, numele acestui râu pare să conțină o rădăcină iranică, căreia dacii i-au adăugat o terminație din limba lor”. A doua serie de cuvinte continuă mai întâi împrumuturile iranice și
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
secolul al VIII-lea î. Hr.”, am avea cuvântul argea. „Câteva din râurile noastre au fost numite, pe cât se pare, de neamuri iranice. Astfel sunt Nistrul, Prutul și, poate, Oltul. Cât despre Dunăre, numele acestui râu pare să conțină o rădăcină iranică, căreia dacii i-au adăugat o terminație din limba lor”. A doua serie de cuvinte continuă mai întâi împrumuturile iranice și celtice prin alani, iazici și celți, „după ce populația autohtonă se romanizase”. Astfel s-ar explica jupân „care se găsește
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
neamuri iranice. Astfel sunt Nistrul, Prutul și, poate, Oltul. Cât despre Dunăre, numele acestui râu pare să conțină o rădăcină iranică, căreia dacii i-au adăugat o terminație din limba lor”. A doua serie de cuvinte continuă mai întâi împrumuturile iranice și celtice prin alani, iazici și celți, „după ce populația autohtonă se romanizase”. Astfel s-ar explica jupân „care se găsește sub forma zupan și žup la slavii occidentali sudici și la cei nordici, fără să poată fi explicat cu mijloace
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
ulterioară, în decursul avansării spre vest, a unei mari părți a aorșilor și a altor ramuri sarmatice răsăritene, a accentuat elementele de înrudire între sarmați și alani, îndreptățind pentru o anumită etapă istorică formula terminologică generică de sarmato-alani, aplicată populațiilor iranice din întregul spațiu cuprins între gurile Dunării și Marea Aral. Etnogeneza alanilor ridică multe probleme specialiștilor, cele mai multe opinii având tendința să dea credit ipotezei potrivit căreia aceste triburi sunt rezultatul suprapunerii de către un nou aflux sarmatic de dincolo de Volga, compus
PREZENŢE SARMATICE ȘI ALANICE TIMPURII ÎN INTERFLUVIUL PRUTO-NISTRIAN by Cezar Furtună () [Corola-publishinghouse/Science/91551_a_107351]
-
mai la est de aorși și - probabil - de alani. Apariția alanilor în acest sector încă din a doua jumătate a secolului I d.Hr. ar putea fi argumentată de momântul în catacombă de la Cazaclia, care conține multe elemente specifice acestei grupe iranice, dar absența altor indicii analoge arată că este vorba doar de infiltrări nesemnificative, formațiunile roxolane și aortice fiind, la acea dată, foarte puternice, împărțindu-și hegemonia în aria vestică și respectiv centrală a stepelor nord-pontice. Pentru această etapă, și izvoarele
PREZENŢE SARMATICE ȘI ALANICE TIMPURII ÎN INTERFLUVIUL PRUTO-NISTRIAN by Cezar Furtună () [Corola-publishinghouse/Science/91551_a_107351]
-
a redus treptat, pe măsura sedentarizării și asimilării etnice a comunităților iranofone, devenite tot mai mult un auxiliar al unor structuri dominate de alte populații. Acest proces nu a exclus însă anumite momente de hegemonie în regiune ale elementelor etnice iranice, în condițiile în care grupe alanice se vor succeda în spațiul circumscris bazinului carpatic până în perioada dominației mongole, exemplul cel mai reprezentativ al unui episod de reviviscență iranică în arealul nord-vest pontic constituindu-l reminiscențe de tip Černjachov care par
PREZENŢE SARMATICE ȘI ALANICE TIMPURII ÎN INTERFLUVIUL PRUTO-NISTRIAN by Cezar Furtună () [Corola-publishinghouse/Science/91551_a_107351]
-
a exclus însă anumite momente de hegemonie în regiune ale elementelor etnice iranice, în condițiile în care grupe alanice se vor succeda în spațiul circumscris bazinului carpatic până în perioada dominației mongole, exemplul cel mai reprezentativ al unui episod de reviviscență iranică în arealul nord-vest pontic constituindu-l reminiscențe de tip Černjachov care par să fie conținute în cultura de tip Penkovka, asociată, în general, confederației anților, entitate politico-militară extrem de activă pe tot parcursul secolului al VI-lea. DESCOPERIRI SARMATICE ȘI ALANICE
PREZENŢE SARMATICE ȘI ALANICE TIMPURII ÎN INTERFLUVIUL PRUTO-NISTRIAN by Cezar Furtună () [Corola-publishinghouse/Science/91551_a_107351]
-
de interes fiind, desigur, Getica. O protoistorie a Daciei, finalizată încă din 1924, dar publicată abia doi ani mai târziu, în seria III, tomul III al „Memoriilor Secțiunii istorice a Academiei”. Tabloul istoric conturat de Pârvan în Getica evidențiază prezențe iranice de durată, dar de intensități diferite, în bazinul carpatic: „thracii din Carpați au avut a suporta rând pe rând presiuni și chiar predominări iraniene, începând cu sciții în sec. VII î.e.n, continuând cu sarmații din sec. I î.e.n.
SIMPOZIONUL NAȚIONAL. CREATIVITATE ȘI MODERNITATE ÎN ȘCOALA ROMÂNEASCĂ by Cezar Furtună () [Corola-publishinghouse/Science/91750_a_92818]
-
triburi (vezi și sarmații, roxolanii, alanii). Unele documente romane târzii au folosit etnonimul sciți pentru a s referi la slavii răsăriteni. Între secolele I AD și al IX-lea, regiunea a fost locuită vremelnic sau tranzitată de diverse popoare germanice, iranice și turcice, între care cele mai cunoscute goții, hunii, avarii și ungurii. Deși unele dintre aceste populații i-au subjugat pe slavii așezați în zonele sus-numite, cuceritorii au lăsat puține urme durabile. În această perioadă, mult mai importantă a fost
Slavi estici () [Corola-website/Science/299150_a_300479]
-
cum ar fi Carpații, Codrul sau Măcinul, a revenit treptat spre șesuri, pe măsură ce invaziile se răreau, în timp ce statele sedentare creștinești se consolidau. Astfel, s-a amestecat cu migratorii Slavi (dintre care cei mai cunoscuți sunt "Anții", "Tiverții" și "Ulicii" ) și Iranici (dintre care cei mai cunoscuți sunt "Iașii" ) pe care i-a asimilat. În secolul XIII, Moldova se găsea în zona de influență a cumanilor (apoi a tătarilor) si religios sub influenta principatelor Galiției și Volîniei, fiind împărțită în mici cnezate
Istoria Moldovei () [Corola-website/Science/297920_a_299249]
-
apoi a tătarilor) si religios sub influenta principatelor Galiției și Volîniei, fiind împărțită în mici cnezate locale ca cel de la Onutu (lîngă Hotin), cel al cetății Hansca (în ținutul Lăpușnei), sau cel al Bârladnicilor (cu capitala la Bârlad). Iașii (popor iranic înrudit cu actualii Oseți din Caucaz) stăpâneau centrul țării, capitala lor, Aski, fiind numită în cronici Civitas iassiorum (azi Iași). Valea Nistrului și Bugeacul erau stăpânite de tătari. Un rol important l-a avut și creștinismul localnicilor. Printre primele vestigii
Istoria Moldovei () [Corola-website/Science/297920_a_299249]
-
Ei veneau din nordul Mării Negre, unul din locurile unde au staționat în cursul migrației lor asiatice. Maghiarii erau un popor nomad. Etnic erau înrudiți cu mongolii, dar de care se vor deosebi în perioada migrației, prin amestec finic, slavic, germanic, iranic. În secolul IX d.Hr erau așezați pe cursul mijlociu al Volgai și au început să migreze spre sud. În 890 erau așezați în nordul Mării Negre de unde făceau raiduri de pradă în jur, inclusiv în Europa centrală. În 895 sub
Listă de invazii () [Corola-website/Science/304225_a_305554]
-
și de stat a fost cea slavonă. Aristocrația minoritară, dar dominantă militar, a proto-bulgarilor irano-turcici, parțial și de origine hunică, provenită din regiuni apropiate de munții Ural și Volga, puternic influențați de cultura persană și de substratul lingvistic scitic, adică iranic, conducea un stat plurietnic întins pe teritorii situate astăzi în Macedonia, Serbia, Bulgaria, România, Republica Moldova și partea sud-vestică a Ucrainei. După trei secole, noul stat multinațional al protobulgarilor, denumit „Primul Imperiu Bulgar”, a fost cucerit de Imperiul Bizantin printr-o
Țaratul Vlaho-Bulgar () [Corola-website/Science/309587_a_310916]
-
contemporană, Țaratul vlaho-bulgar este puțin studiat și cunoscut, pe de o parte fiindcă istoriografia română se preocupă în principal de originile românilor din nordul Dunării, pe de altă parte fiindcă istoriografia bulgară se preocupă în principal de a demonstra originile iranice și slave ale poporului bulgar actual, minimizând sau punând la îndoială componentele tracice, romanice, grecești și turcice (adică în relație directă cu istoria a trei dintre popoarele vecine).
Țaratul Vlaho-Bulgar () [Corola-website/Science/309587_a_310916]
-
fiind asociat cu simbolistica șamanilor turcici și cu aceea a "tamgalelor" ("dangalelor") (pe turcește "damga"), adică a semnelor pentru făcute cu fierul înroșit pe pielea vitelor, a cămilelor de povară, a cailor și ovinelor din turmele triburilor nomade turcice și iranice, pentru a le diferenția și a împiedeca furtul. Inițial, dangaua era însemnul tribal, respectiv stema tribală, la popoarele scito-turcice și mongole. Dangalele sunt utilizate și astăzi; iar unele au devenit parte componentă din câte o stemă a statului. Unele însemne
Alfabet runic turcic () [Corola-website/Science/309646_a_310975]
-
Bătu, Șaiban, a înființat propria hoarda la vest de Munții Ural, de-a lungul râurilor Obi și Irtîș. Populația Hoardei de Aur era un amestec de populații vorbitoare de dialecte turcești și mongoli, dar și populații subjugate, de tip slav, iranic și fino-ugric. O parte însemnată din populația mongola s-a turcizat repede, pierzându-și identitatea etnolingvistica mongola. Numai aristocrația militară și-a păstrat tradițiile mongole și limba. Stăpânul suprem al Hoardei era hanul, ales de kurultai (sau "kuriltai"), dintre urmașii
Hoarda de Aur () [Corola-website/Science/305022_a_306351]
-
centre de putere se aflau în Balangar pe Sulak și în Samandar, în zona Terek. Aici intră în uniune cu o serie de triburi turcice "„kök”" (sau "„gök”"), adică turcii albaștri, și cu alanii (supranumiți "așii" ori "iașii", grup etno-lingvistic iranic, scito-sarmat), iar în 567 recunosc supremația unui han turcic din dinastia Așina, de origine alană. După încheierea războiului persano-bizantin, în urma păcii încheiate în anul 628, hazarii continuă confrutările armate cu popoarele învecinate și ocupă temporar, în anii următori, părți din
Hazar () [Corola-website/Science/297329_a_298658]
-
Autonomă a/Oseția (denumirea "Oseția" este oficială, alături de "Alania"), de pe versantul nordic al muntelui Caucazul Mare, între Republica Autonomă Ingușeția, regiunea Stavropol, Republica Autonomă Kabardino-Balkară și Republica Georgia (la sud.) Limba osetă (osetină) face parte din grupul nord-estic al dialectelor iranice (împreună cu avestana, bactriana, sogdiana și horezmiana; vezi și listă de limbi dispărute). Alanii sunt atestați în izvoarele istorice începând cu secolul I în zona de stepă dintre Don și Volga, la de nord Caucaz. Din aceste regiuni, alanii faceau repetate
Alani () [Corola-website/Science/297182_a_298511]
-
Ammianus Marcellinus descria alanii ca fiind " Aproape toți înalți și frumoși. Părul le este în general blond și ochii lor sunt înfricoșător de mândri.". Tot Ammianus arată că alanii erau continuatorii triburilor nomade ale massageților, sarmaților și ai sciților, popoare iranice care ocupau de circa două milenii stepa dintre lacul Aral, Marea Caspică și Dunăre. Atacați și învinși de huni în jurul anului 370, o parte dintre alani s-au retras din stepă spre nord-vest, fiind cu timpul asimilați de slavi, și
Alani () [Corola-website/Science/297182_a_298511]
-
cercetători i-au considerat pe secui ca descinzând, pe rând, din maghiari, sciți, huni, gepizi, avari, bulgarii de pe Volga, onoguri, kavari sau din kabardino-balkarii din Caucaz. De altfel, o ramură a turcilor horezmieni (din Horezm sau "Hwarizm"; populație cu substrat iranic), numită în maghiară "káliz" și "koromza"/"korozmin", a fost colonizată în scaunul secuiesc "Șepși" în jurul orașului Sfântu Gheorghe Un grupuscul etnic, numit "barsil", a fost pus de unii cercetători pe seama grupului etnic burtas de la Volga, despre care mult timp s-
Secui () [Corola-website/Science/297171_a_298500]
-
cercetători pe seama grupului etnic burtas de la Volga, despre care mult timp s-a crezut că era o populație fino-ugrică mordvină (numită și "bercelek"), dar mai recent experții consideră că era un grup al populației alane (populație scito-sarmată, vorbitoare de dialect iranic). "Barsilii" care au ajuns în Transilvania au fost asimilați de secuii din zona Sovatei. În secolul al VIII-lea, cronicarul armean Moise Chorenați (Movses Khorenatsi/Moses of Chorene) scria că barsilii se aflau într-o zonă a Volgăi numită "Bulgaria
Secui () [Corola-website/Science/297171_a_298500]