60 matches
-
o lume în alta. Este teoria lui Eliade despre revelarea unor lumi paralele care se alătură teoriei miracolului irecognoscibil. Întrebarea pe care i-o adresează Ivan "cum să recunosc Spiritul dacă e camuflat în Materie, adică, în fond, dacă e irecognoscibil?"853, particularizată: "dar te-aș recunoaște eu întâi, ți-aș face semn, dar nici eu n-am să te recunosc, iar dacă totuși te-aș recunoaște și ți-aș face semn, nu mă vei înțelege"854 se explică prin faptul
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
dar te-aș recunoaște eu întâi, ți-aș face semn, dar nici eu n-am să te recunosc, iar dacă totuși te-aș recunoaște și ți-aș face semn, nu mă vei înțelege"854 se explică prin faptul că "suntem irecognoscibili și față de noi înșine, și unul față de altul..."855. Exemplul lui Ivan îi revelează propria condiție umană, iar omologarea simbolică a lui Procopie și Arhip cu Ivan îi îngăduie regăsirea contextului misterioasei formule "o serie de evidențe mutual contradictorii" în
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
al patrulea, semul specific/viteaz/ din numele personajului, prin ironia intertextuală: "viteazul nostru Egor"; raportarea la celebrul poem rusesc din secolul al XII-lea, despre cneazul Igor Sviatoslavici, anticipează eșecul final al personajului proiectat într-o situație-limită. Conform teoriei sacrului irecognoscibil, personajele își ascund natura în nume de camuflaj: Doftorul (din Pe strada Mântuleasa), Leana (În curte la Dionis) care ispășește o vină tragică ("nu mă cheamă așa. Pentru păcatele mele am ajuns să cânt prin cârciumi și oamenii îmi spun
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
pleacă spre Frontul de Răsărit, de unde se va întoarce în Suedia abia peste un an, asistând, nu știm cum, la sfârșitul războiului. Nici cu Wüst, nici cu Höfler nu va mai păstra vreo legătură, iar Münchenul nu-l va revedea, irecognoscibil după distrugerile războiului, decât în 1957, cu ocazia Congresului Internațional de Orientalistică, alături de Eliade, reunind imaginea aceluiași oraș - „Münchenul pe care l-am cunoscut în tinerețea noastră”2 - sub reflexul îndoit al amintirilor fiecăruia. 6. Anti-Nobel pentru Strindbergtc "6. Anti
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
de o parte, stă la baza conceptului de „hierofanie” din scrierile sale științifice, pe de altă parte, fundamentează tematica „irecognoscibilității miracolului”, ilustrată de numeroase opere literare. „Miracolul are această singură deosebire de un fapt ordinar (...) că nu poate fi deosebit (...). Irecognoscibilul este forma perfectă de revelație divină; căci divinitatea nu se mai manifestă, nu se mai realizează prin contrast, ci activează direct În umanitate, prin contract, prin unirea laolaltă” (). Aici se află teoria paradoxului creștinismului, ca „ religie a istoriei”, paradox ce
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
premisa imaginarului din proza fantastică a lui Eliade. „În nuvelele mele Încerc Întotdeauna să camuflez fantasticul În cotidian (... ). Cred că Întotdeauna transistoricul e camuflat de istoric și extraordinarul de obișnuit” (). Eliade accentuează, de asemenea, repetat, că ideea prezenței unei „sacralități irecognoscibile În realitatea profană este ceea ce conferă unitate prozelor sale realiste și fantastice, dar și cercetărilor de istoria religiilor. Scriitorul ține atât de mult la teoria aceasta Încât o formulează În termeni discursivi chiar și printr-un personaj Ivan, În nuvela
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
personaj Ivan, În nuvela cu același nume: „Spiritul e Întotdeauna camuflat În Materie”. „ Dumnezeul, spiritul suprem” e „capturat, Închis În Materie, orbit, alienat, ignorându-și propria lui identitate (...). Și asta suntem și noi, noi toți ... nu numai indestructibili, ci și irecognoscibili ... În multe din nuvelele sale, totul se Învârte În jurul noțiunii de timp și În legătură cu imaginea unor lumi care coexistă, se Întrepătrund, dar care nu se lămuresc niciodată până la capăt. Pentru a sugera această duplicitate a lumii În care trăim, Eliade
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
În alta. Tema Întineririi biologice va fi dezvoltată În Les trois Graces și Tinerețe fără de tinerețe. Tot aici aflăm și sugestia camuflării miticului, pe care Eliade o va dezvolta În curte la Dionis. Lixandru și-a ascuns identitatea, a devenit irecognoscibil, alții și-au schimbat numele. Marina pentru a marca simpatia față de Zamfira de demult, dătătoarea de vedere Își ia numele de Zamfira și vrea să-i Învețe pe oameni cum „să vadă”). Ea ascunde secretul unei existențe magice (variația vârstelor
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
inovație absolută, radicală. Ca fiecare, fie s-a considerat cea mai bună, fie a tînjit să atingă perfecțiunea celei anteriore. Aceasta demonstrează că mișcarea de căutare în care vechiul se ocultează pentru a reapare neașteptat și metamorfozat câteodată în mod irecognoscibil, iar noul se crede și se vrea cu desăvârșire nou, este mișcarea spiritului în general și implicit a celui european. În secolul al XVII-lea, credința într-un progres nesfârșit era încă unanimă. Treptat însă s-a înțeles că multe
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
el nu urmărea nici un obiectiv și nu înțelegea sensul actului său); pe de altă parte, "credința" lui îl asigura că nu era vorba de o crimă. S-ar spune ca Avraam nu se îndoia de "sacralitatea" gestului său, dar era "irecognoscibilă" și, prin urmare, incognoscibilă. Meditația asupra acestei imposibilități de a recunoaște "sacrul" (deoarece "sacrul" este cu desăvârșire identificat cu "profanul") va avea consecințe considerabile. După cum vom vedea, "credința avraamică" va permite poporului evreu, după a doua distrugere a Templului și
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
suporte toate încercările tragicei lui istorii. Și, tot astfel, meditând asupra exemplului lui Avraam, într-o epocă atât de târzie precum secolele al XlX-lea și al XX-lea, unii gânditori creștini au surprins caracterul paradoxal și, în ultima instanță, "irecognoscibil" al credinței lor. Kierkegaard renunța la logodnica sa cu speranța că, într-un mod imposibil de imaginat, ea îi va fi restituită. Și când Leon Chestov afirma că adevărata credință implică o singură certitudine: "pentru Dumnezeu totul este cu putință
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
exigent realitatea (veritabil pat procustian de redimensionare a realității), artistul respinge ideea artei ca mimesis, ea însemnând în schimb recreare în funcție de intențiile sale satirice, chiar dacă acest fapt echivalează cu deformarea caricaturală a modelului real, până la gestul anamorfotic, care l face irecognoscibil, dar semnificativ. în acest fel trebuie să înțelegem multiplele anamorfoze , deformări cu sens, la care Cantemir își supune personajele și rearanjează situațiile. Există însă o mare posibilitate ca simțurile să-l înșele, sau chiar să-l trădeze pe artist. “Sensibilizat
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1384]
-
pentru a întreba despre soarta fiului său Balder. Similar, întîlnirea lui Urizen cu Fiicele sale groaznice (Vala, VI) se bazează pe un pasaj din opera lui Gray pe care Blake l-a ilustrat (cf. Raine). Acest împrumut, însă, devine aproape irecognoscibil datorită transformării radicale suferite în procesul artistic, fenomen caracteristic pentru toate împrumuturile și influențele acceptate de Blake și asimilate în opera să, chiar și în cazul influentelor majore cum au fost Biblia, Platon, Plotin, Milton, Böhme, Paracelsus, Swedenborg, Agrippa, Ovidiu
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
de complicate ale materiei în lucru, din care suntem făcuți, (se pare că din stele, al naibii să fiu, chiar din praful stelar!)... VOM REÎNVIA, participând în cu totul și cu totul alte forme ale biologiei terestre, la devenirile ei, irecognoscibile... De pildă. Să zicem de Popescu; de domnul să zicem Cicerone Popescu... Care - o parte din dumnealui - se făcu un gândac de bucătărie, un Leptinotarsa decemlineata, și care în acest moment umblă meditativ prin bezna unui dulap, murmurând obstinat... dubito
Nemurire în plin travaliu by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11236_a_12561]
-
mit. Mitul cometei. Sortit să devină o poveste, spusă de un pescar: Într-o zi, un prizonier, despre care se crede a fi fost...". Dacă vreți să știți mai multe, recitiți-l pe Dumas. La care identitatea e mereu ascunsă, irecognoscibilă sau divizată. Și acesta e (încă) un mit. E mitul central din ciclul Mușchetarilor. Și, poate, mitul esențial al scriitorului Dumas. Ce nici astăzi nu se lasă cunoscut. Întocmai ca și Narcis.
Geamănul din oglinzi by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/16041_a_17366]
-
lui Caragiale pe tema evenimentelor publicistice se înscriu în ecuația disputei dintre adevăr și iluzie. Societatea capitalistă - aceea în care explodează șocul mass-media -, cu tot excesul ei pragmatic, are drept consecință instituirea unei ontologii a iluzoriului. Tema dispare și e irecognoscibilă sub straturile de variațiuni - a căror singură realitate e limbajul. Sau, mai uman spus: realitatea e deja interpretare. În acest context, mai contează - nu adevărul, care rămîne o iluzie, ci - faptul concret, istoria reală?! Nici măcar interpretarea nu mai contează, ci
I.L.Caragiale. Variațiuni by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/11772_a_13097]
-
identifică pe Aubrey de Vere în mortul pescuit din canal, lîngă Charlottenburg, după safirele de Ceylan care s-au găsit asupra lui, deși nimeni altcineva nu-l recunoscuse pînă atunci: căci fața ucisului fusese arsă cu apă tare și devenise irecognoscibilă, iar "hainelor le fusese smuls petecul cu numele croitorului, iar ceasului tasul cu iscălitura aurfaurului". Naratorul, care fusese văzut deseori în cursul zilei în compania lui Aubrey, în muzeul Frederic, în Tiergarten, în rachieria neerlandeză pe care o frecventau amîndoi
Recitind Remember by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14139_a_15464]
-
îl face emigrantul român odată aflat pe pământ american este acela de a-și adapta cameleonic numele la noul mediu lingvistic. Prin urmare, Macovei devine McOwey, șTanțaț Ocară ajunge șTanțaț O'Carra, iar Geta și Ion Matache se convertesc, aproape irecognoscibil, în Gilda și John McKevelly. Insistența asupra acetor modificări onomastice are darul nu doar de a satiriza snobismul chirițesc al personajelor, cât mai ales de a pune în lumină caracterul exterior și superficial al noii lor condiții. Îndestularea materială, teatrul
Țara tuturor posibilităților by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14744_a_16069]
-
baza, cel puțin în corurile tragediilor, pe scandarea (e-adevărat, monovocală) a textelor dramatice. Una este însă să reciți un vers, descompunându-l în diferitele sale unități metrice sau silabice și alta e să-l rostești decupat în bucăți semantice irecognoscibile, aparent (și uneori chiar esențial) extravagante, dacă nu și bizare. De la muzica letristă și până la verișoara ei naturală - mouth-music -, exersată de școala engleză a anilor '80 (Denis Smaley, Simon Emmerson, Trevor Wishart) și restituită de ansambluri precum "Singcircle" ori "Swinger
Când literele încep să cânte by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/7896_a_9221]
-
producător de cinema (The Last Tycon, 1976), gangster sentimental (Once Upon A Time în America, 1984) ori legendar (The Untouchables, 1987), îndrăgostit ilicit (Falling în Love, 1984) sau răzbunător sadic (Cape Fear, 1991), elegant mefistofel (Angel Heart, 1987) ori monstru irecognoscibil (Marry Shelley^s Frankenstein, 1994), regizor hărțuit politic (Guilty by Suspicion, 1990) sau jucător urmărit de ghinion (Casino, 1995). La eliptica melodie în 17 "silabe" a acestei tradiționale poezii japoneze mai pot fi adăugate încă tot pe atîtea titluri, plus
Clipind în întuneric by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/18171_a_19496]
-
avea în momentul exilului, în 1973, o carieră universitară în urmă, din punct de vedere lingvistic și spiritual a fost o sfîșiere: "am abandonat prietenii, idei, bucurii și melancolii, inclusiv amintiri, pe care le-am regăsit mai tîrziu, mult schimbate, irecognoscibile aproape, întorcîndu-mă după 1989".l Cel mai mult i-a lipsit în America posibilitatea de expresie extrauniversitară. Căci, de fapt, mărturisește profesorul, el s-a simțit întotdeauna un scriitor, nu un erudit, a vrut să scrie poezie și proză. Soluția
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11894_a_13219]
-
răspuns implicit ni-l dă chiar Craii și morții, care începe promițător și continuă palpitant, dar se dezumflă spre final, împotmolindu-se într-un mîl eseistic asezonat cu dilatări lirice și explicații facile ce însoțesc dispariția definitivă de-acasă a irecognoscibilului Horia. Defectele acestui tip de proză în care ezoterismul mistic și lirismul fantastico-simbolic se îmbină, intim, cu un sarcastic realism gazetăresc, nu au de-a face nici cu metafizica, nici cu ideologia ei subiacentă, tezistă sau ba. O manie curentă
Un nou asfințit al Crailor by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3115_a_4440]
-
-i indice înțelesul corect. Unde mai pui că limba vorbită nici măcar nu l-a asimilat vreodată. Asemeni unui bloc de gheață intrat în derivă, bestiarul a avut o evoluție imprevizibilă, înstrăindu-se de trunchiul semantic inițial pînă acolo că a devenit irecognoscibil. și astfel, din menajeria cu fiare sălbatice menită a furniza gladiatorilor carne de măcel, sau din rolul mai modest de sinonim pentru gladiatorul propriu-zis, bestiarul, adică măcelarul de bestii din arena antică, a ajuns cu timpul să însemne... o culegere
Un bestiar fără bestii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10076_a_11401]
-
poetică“. Tragem pe dreapta la un birt de pe marginea drumului, în Dover, New Jersey, exact în clipa când Toleranța se apucă să-i apere pe negrotei pentru felul cum miros. Sunetul propriei mele retorici umaniste, milostive, latinizate, aliterative, umflată până la irecognoscibil de Thesaurus-ul Roget (primit cadou de la soră-mea, de ziua mea) - plus acești zori de ziuă și faptul că asist și eu la acești zori - plus tipul plin de tatuaje de la tejghea, căruia Morty îi zice „Șefu’“ - plus faptul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
și agitația mai stearpă, cu atât speranța este mai nebunească. Schimbarea mult dorită în ordinea lucrurilor întârzie. Privirea în oglinda din ce în ce mai încețoșată începe să semene cu uitarea de sine, cu o translație neașteptată de planuri, cu o descindere în lumi irecognoscibile, percepute ca uriașe iluzii optice. Prezențele fizice sunt mereu confiscate, apariții morgnatice, in-consistente. Dar tocmai neîncrederea în capacitatea privirii de a schimba lumea îl ajută pe poet, salvându-l în ultimul moment de la narcisism și grandilocvență deșănțată. Un sentiment de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]