60 matches
-
ce-și are cuibul în copac; iar în timp ce copacul devine parte a peisajului, caracterele și funcțiile ponderilor vizuale se schimbă iarăși. Un mic peisaj desprins din fundalul unui tablou și mărit sub formă de pictură de sine stătătoare poate deveni irecognoscibil, ceea ce înseamnă că natura unui obiect poate fi definită numai în relație cu contextul în care este luată în considerare. Prin urmare, dacă lucrurile trebuie prezentate în context, așa cum se întâmplă întotdeauna în pictură, spațiul din jurul lor trebuie delimitat de
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
specială, care a dominat alături de astrologie și alchimie lumea imaginarului social european până la reforma protestantă (pentru detalii, a se vedea Ioan Petru Culianu, Eros și magie în Renaștere. 1484, în special ediția a doua revăzută și adăugită). Sub chipuri aparent irecognoscibile, ea mai supraviețuiește și astăzi. Or, Culianu și-a propus să o cerceteze cu totul altfel, pe baza metodei complexității multidimensionale, bazându-se pe fractali și pe jocul combinatoric al unor reguli cu valoare de axiomă. Din nefericire, un mesager
Mit, magie și manipulare politică by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
el nu urmărea nici un obiectiv și nu înțelegea sensul actului său); pe de altă parte, "credința" lui îl asigura că nu era vorba de o crimă. S-ar spune ca Avraam nu se îndoia de "sacralitatea" gestului său, dar era "irecognoscibilă" și, prin urmare, incognoscibilă. Meditația asupra acestei imposibilități de a recunoaște "sacrul" (deoarece "sacrul" este cu desăvârșire identificat cu "profanul") va avea consecințe considerabile. După cum vom vedea, "credința avraamică" va permite poporului evreu, după a doua distrugere a Templului și
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
suporte toate încercările tragicei lui istorii. Și, tot astfel, meditând asupra exemplului lui Avraam, într-o epocă atât de târzie precum secolele al XlX-lea și al XX-lea, unii gânditori creștini au surprins caracterul paradoxal și, în ultima instanță, "irecognoscibil" al credinței lor. Kierkegaard renunța la logodnica sa cu speranța că, într-un mod imposibil de imaginat, ea îi va fi restituită. Și când Leon Chestov afirma că adevărata credință implică o singură certitudine: "pentru Dumnezeu totul este cu putință
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
exigent realitatea (veritabil pat procustian de redimensionare a realității), artistul respinge ideea artei ca mimesis, ea însemnând în schimb recreare în funcție de intențiile sale satirice, chiar dacă acest fapt echivalează cu deformarea caricaturală a modelului real, până la gestul anamorfotic, care l face irecognoscibil, dar semnificativ. în acest fel trebuie să înțelegem multiplele anamorfoze , deformări cu sens, la care Cantemir își supune personajele și rearanjează situațiile. Există însă o mare posibilitate ca simțurile să-l înșele, sau chiar să-l trădeze pe artist. “Sensibilizat
Istorie şi anamorfoză în „Istoria ieroglifică” de Dimitrie Cantemir. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1384]
-
un anume timp și loc "în prestigiul sacralității". Eliade mărturisea în legătură cu concepția sa despre fantastic, că își are rădăcinile în teoria sa despre "irecognoscibilitatatea miracolului" sau în credința că, după Întrupare, "transcendentul" se camuflează în lume sau în istorie, devenind "irecognoscibil" ("În Șarpele o atmosferă banală și personaje mediocre se transfigurează treptat. Ceea ce venea de "dincolo", ca și toate imaginile paradisiace de la sfârșitul povestirii - erau deja acolo (s.a.) de la început, dar camuflate în banalitatea de toate zilele și, ca atare, irecognoscibile
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
irecognoscibil" ("În Șarpele o atmosferă banală și personaje mediocre se transfigurează treptat. Ceea ce venea de "dincolo", ca și toate imaginile paradisiace de la sfârșitul povestirii - erau deja acolo (s.a.) de la început, dar camuflate în banalitatea de toate zilele și, ca atare, irecognoscibile"7). Înțelegerea simbolismului latent al universului, accesul la o mitologie demult îngropată reprezintă unul dintre resorturile esențiale ale literaturii fantastice ale lui Eliade, care-i permite individului să participe la procesul de revrăjire a lumii și să încerce o anulare
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
care, în Divina comedie sunt personificări ale grației divine, anticipându-i destinul de nouă Beatrice 8. Despre acest nume, Eliade aduce lămuriri în Memoriile sale, considerându-l o întrupare "a eternului feminin românesc (...) ursit să rămână insensibil, sau, mai exact, irecognoscibil sub fervoarea blândă și cumpătata serenitate care caracterizează toate modurile românești de a fi în lume"9; trimiterea este, după cum afirmă Matei Călinescu, la personajul de basm Ileana Cosânzeana, pe care o relaționează cu sărbătoarea folclorică a Sânzienelor, în derivare
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
semnul egalității între iubire și absolut, eșec izvorât din încercarea disperată (camilpetresciană, similară celei a lui Fred Vasilescu) de a-și apăra identitatea. Aprecierile lui Eliade cu privire la acest personaj feminin, văzut ca o întrupare a unui a etern feminin românesc irecognoscibil, duc la ideea unui mit (recreat) al soarelui și lunii, și, de aceea, proiectat în rândul iubirilor imposibile. Interpretarea este susținută la nivel etimologic, analiza structurii antroponimului și a numelui sărbătorii demonstrează prezența aceluiași radical indo-european *swel- (desemnare a soarelui
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
rolul de a imagina ceea ce este indentat prin sensul ficțiunii, dându-i niște semne. Ideea fundamentală a prozei eliadești, "cheia de boltă a tuturor operelor sale de maturitate" (Virgil Ierunca) este că sacrul este camuflat în profan, că miracolul este irecognoscibil. Miracolul ascuns poate fi descoperit printr-un proces de "trans-semnificare" a obiectelor, proces care le dezvăluie ca hierofanii. Într-un timp al misterului, sacru, obiectele devin hierofanii, "își evocă originea care, în mod obișnuit, nu este transparentă"61. Personajele eliadești
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
de fantastic, care se va instaura de aici înainte definitiv în opera lui Mircea Eliade"185. Dacă la început povestirile fantastice răspund convingerii lui Eliade, formulată în studiul Folclorul ca instrument de cunoștere, în ciclul "idiotului" (caracterizat prin teoria miracolului irecognoscibil, "alunecarea" planurilor temporale, discontinuitatea timpului), apare o nouă tipologie a personajului cu o altă atitudine și un alt mod de a se raporta la lume: "idiotul" din estetica expresionistă, corespunzând unei "noi estetici și unei modalități noi prin care sacrul
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
sacrul camuflat (în cenușiu, vechi etc.), teorie care, după cum recunoaște Eliade, își are rădăcinile "în teoria mea despre "irecognoscibilitatea miracolului" - sau, în general, în credința mea, că, după întrupare, "transcendentul" se camuflează în lume, sau în istorie, și astfel devine irecognoscibil", astfel încât tot ce vine de "dincolo" era, de la început, "acolo", "camuflat în banalitatea de toate zilele și, ca atare, incognoscibile"401. De asemenea, s-a interpretat numele protagonistului în legătură cu tehnica narativă utilizată de Eliade, tehnică în care "mesajul i se
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
în pătura de sus a ierahiei de partid și a celei polițenești 421). Tehnica lor de supraviețuire este camuflajul, caz în care și-au schimbat complet înfățișarea: "această nouă identitate îl ascunde atât de bine, încât Lixandru a devenit absolut irecognoscibil pentru toți acei care n-au fost martorii ambelor identități, și, mai ales, n-au asistat la, i-aș spune metamorfoza tânărului care fusese până atunci, prin 1931-32, în cel care a devenit după această dată"422. Această tehnică le
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
avionul în Rusia. Din spusele autorităților (nr. 1 și nr. 2), Lixandru a dobândit o nouă identitate după 1932, identitate cunoscută doar de Fărâmă, martorul metamorfozei lui Lixandru, identitate care îl ascunde atât de bine, încât Lixandru a devenit "absolut irecognoscibil pentru acei care n-au fost martorii ambelor identități, și, mai ales, n-au asistat la, i-aș spune metamorfoza tânărului care fusese până atunci, prin 1931-1932, în cel care a devenit după această dată. Pentru că, dacă Lixandru a ajuns
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
pentru acei care n-au fost martorii ambelor identități, și, mai ales, n-au asistat la, i-aș spune metamorfoza tânărului care fusese până atunci, prin 1931-1932, în cel care a devenit după această dată. Pentru că, dacă Lixandru a ajuns irecognoscibil pentru toți ceilalți, el poate fi oricine în această țară, poate fi chiar unul dintre oamenii noștri cei mai de seamă care conduc astăzi destinele poporului nostru"454. Cele trei nume califică pătimașele personaje căutătoare ale tainelor lumii subpământene; mitologia
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
William..."568, "William, mai ales William (...) Cred că e William... William, Williams, sau poate Theodor"569. Orice element în legătură cu numele (numărul camerei, recepționerul) se camuflează: "Evident, n-au dispărut propriu-zis, ci s-au ascuns doar, s-au camuflat. Au ajuns irecognoscibile..."570. În interpretare semiotică 571, amnezia omului modern ar corespunde neîmplinirii semiotice, fiind o "semi-cădere" în profan. Neîmplinirea semiotică, un caz deviant propus de povestirea lui Eliade, este cazul în care semnificantul oscilează în mod liber: Adrian își amintește semnificantul
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
pe niște secvențe dintr-un scenariu mitic 683. Anamneza se desfășoară conform unui scenariu inițiatic clasic: moartea simbolică a eroului (tradusă în planul civil ca dispariție din lumea unde Pandele era o celebritate literară) și renașterea sub o identitate nouă, irecognoscibilă 684. Maestrul părăsește romanul și Memoriile și se consacră teatrului, afirmând că de-abia acum își va scrie adevărata operă. Astfel, "grupajul original de piese de teatru" pe care îl proiectează Maestrul Pandele se axează pe "subiecte actuale, chiar foarte
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
situații ale omului. De câte ori dezbracă un costum, actorul se eliberează de un anumit mod de a fi. Au învățat tehnica aceasta de la leronim..."711. În corespondența 712 cu Matei Călinescu, Eliade spune despre actorii din trupa lui Ieronim că sunt irecognoscibili (i-am putea compara cu Lixandru în Pe strada Mântuleasa), dovadă "farsele" pe care le fac Ecaterinei și faptul că trimit din timp în timp "semne": buchetul de trandafiri și biletul adresat lui Eusebiu. Scopul existenței acestei ""societăți invizibile" și
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
și din concepțiile indiene - în Materia reprezentată de Ivan, de doctorul Procopie sau de Arhip corespunde unei treceri a lui Darie, dintr-o lume în alta. Este teoria lui Eliade despre revelarea unor lumi paralele care se alătură teoriei miracolului irecognoscibil. Întrebarea pe care i-o adresează Ivan "cum să recunosc Spiritul dacă e camuflat în Materie, adică, în fond, dacă e irecognoscibil?"853, particularizată: "dar te-aș recunoaște eu întâi, ți-aș face semn, dar nici eu n-am să
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
o lume în alta. Este teoria lui Eliade despre revelarea unor lumi paralele care se alătură teoriei miracolului irecognoscibil. Întrebarea pe care i-o adresează Ivan "cum să recunosc Spiritul dacă e camuflat în Materie, adică, în fond, dacă e irecognoscibil?"853, particularizată: "dar te-aș recunoaște eu întâi, ți-aș face semn, dar nici eu n-am să te recunosc, iar dacă totuși te-aș recunoaște și ți-aș face semn, nu mă vei înțelege"854 se explică prin faptul
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
dar te-aș recunoaște eu întâi, ți-aș face semn, dar nici eu n-am să te recunosc, iar dacă totuși te-aș recunoaște și ți-aș face semn, nu mă vei înțelege"854 se explică prin faptul că "suntem irecognoscibili și față de noi înșine, și unul față de altul..."855. Exemplul lui Ivan îi revelează propria condiție umană, iar omologarea simbolică a lui Procopie și Arhip cu Ivan îi îngăduie regăsirea contextului misterioasei formule "o serie de evidențe mutual contradictorii" în
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
al patrulea, semul specific/viteaz/ din numele personajului, prin ironia intertextuală: "viteazul nostru Egor"; raportarea la celebrul poem rusesc din secolul al XII-lea, despre cneazul Igor Sviatoslavici, anticipează eșecul final al personajului proiectat într-o situație-limită. Conform teoriei sacrului irecognoscibil, personajele își ascund natura în nume de camuflaj: Doftorul (din Pe strada Mântuleasa), Leana (În curte la Dionis) care ispășește o vină tragică ("nu mă cheamă așa. Pentru păcatele mele am ajuns să cânt prin cârciumi și oamenii îmi spun
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
pleacă spre Frontul de Răsărit, de unde se va întoarce în Suedia abia peste un an, asistând, nu știm cum, la sfârșitul războiului. Nici cu Wüst, nici cu Höfler nu va mai păstra vreo legătură, iar Münchenul nu-l va revedea, irecognoscibil după distrugerile războiului, decât în 1957, cu ocazia Congresului Internațional de Orientalistică, alături de Eliade, reunind imaginea aceluiași oraș - „Münchenul pe care l-am cunoscut în tinerețea noastră”2 - sub reflexul îndoit al amintirilor fiecăruia. 6. Anti-Nobel pentru Strindbergtc "6. Anti
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
a mummy / Cîteva vorbe cu o mumie (1845), Poe făcea aluzie la această necesitate de a reînvia oameni din trecut (mumia din nuvelă este astfel resuscitată) pentru a putea avea acces la un adevăr istoric nedistorsionat pînă la a fi irecognoscibil. Jonathan Swift în Gulliver's travels / Călătoriile lui Gulliver (1726), similar, făcea referire în Cartea a III-a la faptul că imaginea noastră despre trecut este una atît de distorsionată, încît uneori personajele istorice numite eroi în realitate nu au
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
producător de cinema (The Last Tycon, 1976), gangster sentimental (Once Upon A Time în America, 1984) ori legendar (The Untouchables, 1987), îndrăgostit ilicit (Falling în Love, 1984) sau răzbunător sadic (Cape Fear, 1991), elegant mefistofel (Angel Heart, 1987) ori monstru irecognoscibil (Marry Shelley^s Frankenstein, 1994), regizor hărțuit politic (Guilty by Suspicion, 1990) sau jucător urmărit de ghinion (Casino, 1995). La eliptica melodie în 17 "silabe" a acestei tradiționale poezii japoneze mai pot fi adăugate încă tot pe atîtea titluri, plus
Clipind în întuneric by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/18171_a_19496]