661 matches
-
început, Vlăduță a stat departe de lumea artei lui Câlția și nu s-a lăsat sedus nici de spectacolul ei cromatic și nici de epica ei cu accente suprarealiste, fantastice și metafizice. Extravertirii lui Câlția, vitalității lui debordante și poftei irepresibile de a sonda inconștientul și visul, Bogdan Vlăduță le-a răspuns cu o imagine ternă, aproape monotonă, chiar și atunci cînd pretextul era figurativ. Se putea observa limpede, încă de la primele sale ieșiri în lume, că gestul tînărului pictor este
Dualismul artiștilor tineri by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10419_a_11744]
-
acel caz de artist, pentru care fragmentarea și ofensiva pe orizontală nu sînt decît o materie primă, piese constitutive într-un enorm proces de sintetizare. Nu forma de exprimare contează aici, nici strategiile și nici limbajul propriu-zis, ci o tensiune irepresibilă care se distribuie pretutindeni cu aceeași energie și cu aceeași lipsă de prejudecăți. Rațional, de o exasperantă luciditate în relație cu exteriorul și cu sine însuși, ludic și grav în același timp, Paul Neagu investește creația artistică și nenumăratele sale
Sculptori români contemporani by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10525_a_11850]
-
generatoare de speranțe, adusă, în plan sonor, prin glasul albatroșilor, de scâncetele argintii ale acestora și de tălăzuirea încurajatoare a valurilor mării. După ce pedalează cu încrâncenare, ca un ciclist solitar în proba de cățărare contracronometru, în a-i spulberă îndoială irepresibila, ajunsă pe culmile neliniștii, a lui Berenger: ,,N-ai să devii niciodată rinocer... N-ai vocație de rinocer!“ -, lui Dudard îi scăpa verdictul: ,,Ești un Don Quijote! O spun pentru binele dumitale, știi asta. Pentru că-i timpul să te liniștești“. Câteva
Primul spectacol Robert Wilson în România: RINOCERII, după Eugen Ionescu [Corola-blog/BlogPost/94243_a_95535]
-
unde sfârșitul unei plăsmuiri înseamnă începutul alteia fiindcă profesorul... Pe nesimțite căzu seara și când nemărginirea plată fu scrisă în întregul ei printr-un efort considerabil îmi îndreptai demonstrația spre labirintul înstelat P.S. Și fiindcă ochii ei verzi mă ademeneau Irepresibil Vino la noapte coasta să-mi frângi vino la noapte acolo unde știi tu...
Poezie by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/4115_a_5440]
-
ecuație etică radicală și sugestivă „- Bravo, nene Anghelache!... - Da! mai bine moartea decât dezonoarea!” după ce, mai înainte, unul „înfierase cu toată asprimea fapta” dezertorului în America. După părerea mea, Anghelache este un delapidator potențial, măcinat în egală măsură de chemarea irepresibilă spre comiterea fraudei și de dorința chinuitoare de a nu-și pierde, făptuind-o, reputația de funcționar „corect” și „cinstit” - echivalentul terestru al simbolicei onoare de castă. În atari condiții, invocarea ca certitudini de către camarazii inocenți tocmai a acestor calități
Anghelache și dublul său by Gelu Negrea () [Corola-journal/Journalistic/13139_a_14464]
-
neglija cantitatea, mai bine zis procentul de licențiozități. Una este să întîlnești o înjurătură grea la fiecare zece pagini, și alta - din două în două rînduri. Am certitudinea că, în al doilea caz, nu este vorba niciodată de o pornire irepresibilă, de un limbaj impus de subiect, ci de o substituire a fondului prin formă. Simțind că nu poate să impresioneze prin ceea ce are de spus, autorul încearcă s-o facă, disperat, prin felul în care o spune. Acest lucru nu
Unde se termină literatura? by Tudor Călin Zarojanu () [Corola-journal/Journalistic/13206_a_14531]
-
acelea ale unei confesiuni existențiale profunde și prelungi. Construcția cromatică, oricît ar părea ea de spontană, se sprijină întotdeauna pe memoria unei rigori analitice, după cum semnul plastic, desenul, modulul definit ca atare, ies din hieratica axiomei grafice, explodează în structuri irepresibile și forțează, pînă la anulare, limitele pînzei. Există în această dorință de organizare și de acoperite a suprafețelor mari, a spațiilor din tablou și de dincolo de ramele sale, o puternică tentație a posesiunii, a supunerii simbolice a realului, a codificării
Artiști în epură by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13310_a_14635]
-
un interval care depășește limitele stricte ale unui secol, în care un destin romantic se confundă, pînă la absorbție, cu amplitutinea mitologică și cu freamătul metafizic al unei opere cvasilegendară și ea, nu s-a bucurat de o atît de irepresibilă și pătimașă chemare spre cunoaștere. Sau, mai exact, spre mijlocirea cunoașterii. Socotit a fi orice, în limitele generoase ale umanului și ale imaginarului, de la țăran frust la mag solitar în furtunile celei mai rafinate civilizații, de la boiangiu/alchimist și cioplitor
Sculptura fără istorie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13286_a_14611]
-
dintr-odată, conștiința de oriental, iar instinctul culpei, al culpei aceluia care a violat interdicția, începe să se manifeste. Paciurea este cel dintîi sculptor român prin care nonfigurativismul se revoltă și frustrarea născută din coliziunea cu mimetismul devine evidentă și irepresibilă. Episoadele acestei revolte, total diferite ca manifestare, sînt în număr de trei, iar ținta lor este una singură: ieșirea din captivitatea modelului realist și emanciparea de sub presiunea figurativului univoc. Într-un anumit fel, Paciurea încearcă, mobilizînd un sentiment răsăritean latent
Sculptura fără istorie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13286_a_14611]
-
lui Sadoveanu vor fi, tot mai mult de acum încolo, resimțite ca învechite pentru cititorul internaut, consumator exclusiv al ficțiunilor timpului său" (p. 10). Răspunsul e totuși neobișnuit de încrezător că opera lui Sadoveanu va prezenta în permanență o atracție irepresibilă nu numai pentru "marginalii lecturii". S-ar putea să aibă dreptate, dacă ne gândim că în literatură nu e absolut necesar să regăsim lumea noastră, ci, tocmai dimpotrivă, uneori avem nevoie să ne proiectăm într-o ficțiune neobișnuită, insolită, cu
Cum iubesc personajele sadoveniene by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12134_a_13459]
-
mai multe tipuri de limbaje teatrale aleargă rotindu-se într-o continuitate strânsă a mișcărilor, reacțiilor, contrastelor de caractere, aleargă disperările Elvirei (Wittinger Gertrůd), zburdălnicia delicioasă a Zerlinei (Hercenik Anna, dulce, dolofănică, senzual candidă în grația cântului), violența unui amor irepresibil pentru ucigașul tatălui ei Donna Anna (Gonzales Monica, mai mult crâncenă decât patetică) , ridicolul întruchipat de Mazetto (Habétler András), Comandorul lovit mortal de o mână înarmată pe care o pândește și o răpește vieții (Kovács Kolos), iubirea fără noroc a
Wagner și Mozart la Opera din Budapesta by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/12164_a_13489]
-
amestec de teamă și de bucurie, de explozie și de prăbușire, de instinct al recluziunii și de vocație a dezmărginirii străbate prin toate compozițiile sale, indiferent de identitatea lor imediată. Temperamentul său, vulcanic și riguros în același, timp se manifestă irepresibil, reconstruiește lumea reală, îi distruge formele episodice și îi transferă esența în realitatea incoruptibilă a limbajului, deposedat de orice sarcină anexă. Gestul mecanic, materia densă, asemenea unei lave încremenite pe versantul craterului, particularizează în plus, prin insemnele unei mari energii
Constantin Cerăceanu și "Premiile Margareta Sterian" by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12167_a_13492]
-
ŤNoroc, dragăť - în timp ce automobilul demara. Iar confruntat, sub ninsoare, cu Manea Mănescu, "și-a smuls căciula de blană de pe cap, prosternîndu-se", apărînd "luminat la față, cu un aer de yoghin în extaz". Prin urmare, mahalaua originară nu se dezmințea. Dorința irepresibilă de-a parveni a "patronului" care depindea de alți "patroni", mult mai puternici, nu putea face uz de mijloace mai rafinate, rezumîndu-se la lingușirea grosieră, la calomnie și intrigă, la tentativa unui mariaj "distins". Numai că ambii poli între care
Evocîndu-l pe Eugen Barbu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12155_a_13480]
-
metoda de vioară". Apreciat sub raportul realizării fabuloase, al unei "halimale brăilene și bărăgănene", aduse "la zi" prin ambiția naratorului actual, "chinuit de-a scrie roman", Fănuș Neagu e, în optica lui Cornel Regman, un talent "mai ales de ordinul irepresibilei nevoi de expresie, de comunicare cu orice preț, dar nu pentru că naratorul ar avea ceva deosebit de spus, ci pentru faptul că facultatea spunerii, servită și de o excelentă memorie anecdotică și a gesturilor, o are dezvoltată într-un chip neobișnuit
Un inconformist: Cornel Regman (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12208_a_13533]
-
închide viața în corsetul dur al instituției, ci echivalentul în epură al istoriei Genezei. De la nașterea formei prin apariția unui punct, de la extensia lui în linie prin mecanismul tainic al mișcării, de la structurarea primei imagini și pînă la tentația ei irepresibilă de a se desprinde și de a se înălța și pînă la enunțurile de tip etico-metafizic sau mesianico-social, gen: Arta reprezintă epoca în formă vizibilă; ea transmite cultura vremurilor noastre, sau Arta propagă ideologia epocii, sau Dominanta culturii este întotdeauna
Din nou despre Hans Mattis-Teutsch by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12764_a_14089]
-
ele plutesc în aer - le simte fîlfîind fără a le sesiza esența". Sau: " Masa simte viața ca ceva serios - nu-i sesizează însă caracterul ei eminamente tragic. - Acesta este rolul individului". Fugosul student se arată prin urmare stăpînit de o irepresibilă intenție de singularizare, care nu are însă un aer artificios, histrionic, ci un caracter de chinuitoare căutare. El se caută prin intermediul unor stări convulsive, de "patimi veșnic nesatisfăcute", dar și de ciocniri gnoseologice, între "sensibilitatea metafizică îndrumată spre recrudescența religioasă
Despre Nae Ionescu și Cioran (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12423_a_13748]
-
ele plutesc în aer - le simte fîlfîind fără a le sesiza esența". Sau: " Masa simte viața ca ceva serios - nu-i sesizează însă caracterul ei eminamente tragic. - Acesta este rolul individului". Fugosul student se arată prin urmare stăpînit de o irepresibilă intenție de singularizare, care nu are însă un aer artificios, histrionic, ci un caracter de chinuitoare căutare. El se caută prin intermediul unor stări convulsive, de "patimi veșnic nesatisfăcute", dar și de ciocniri gnoseologice, între "sensibilitatea metafizică îndrumată spre recrudescența religioasă
Întoarcerea poetei by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/12424_a_13749]
-
închide viața în corsetul dur al instituției, ci echivalentul în epură al istoriei Genezei. De la nașterea formei prin apariția unui punct, de la extensia lui în linie prin mecanismul tainic al mișcării, de la structurarea primei imagini și pînă la tentația ei irepresibilă de a se desprinde și de a se înălța și pînă la enunțurile de tip etico-metafizic sau mesianico-social, gen: Arta reprezintă epoca în formă vizibilă; ea transmite cultura vremurilor noastre sau Arta propagă ideologia epocii sau Dominanta culturii este întotdeauna
Ultimul Mattis Teutsch by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12435_a_13760]
-
și întinerit. Umanistul de altădată, acela care dezavua radical naturalismul spre a se concentra doar asupra omului pur, fără istorie și fără context, sfîrșește acum apoteotic, printr-o amplă demonstrație antropocentrică. Omul lui Mattis Teutsch acoperă, finalmente, totul, cu o irepresibilă putere de generare și difuziune. El se naște aici, prin deliberări estetice, din coduri culturale și dintr-un profund angajament moral, și se difuzează mistic în toate universurile imaginabile, ca o dovadă absolută că doar creația artistică garantează o existență
Ultimul Mattis Teutsch by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12435_a_13760]
-
căutării limbii perfecte. De la Căutarea limbii perfecte la Limba păsărilor (și, mai departe, spre...îngeri), nu mi se pare deloc întîmplător că reflecții majore, ale ultimelor decenii, asupra acestei problematici, s-au oprit la atari produse culturale izvorîte dintr-o irepresibilă conștiință a imperfecțiunii și a eșecului. Formele artei, ale oricărei arte, ca și funcțiile ,terapeutice" ale oricărei narațiuni, sunt astfel de explicat ca reflexe compensative, particulare, ale unei conștiințe a eșecului asumat. Pentru că, dincolo de fascinația și de infinitul narativ al
În librăriile pariziene - Un succes pe tema eșecului by Ioana Bot () [Corola-journal/Journalistic/11417_a_12742]
-
integral, scriindu-l de la cap la coadă. Așadar, în loc să fi dat uitării cartea, considerînd-o o încercare neizbutită a tinereții, Yourcenar, urmărită parcă de spectrul neîmplinirii ei, a preferat să se aplece din nou asupra ei restaurînd-o din temelii. Această tendință irepresibilă de a umple fisurile unui roman și de a remedia defectele unei narațiuni - însușire al cărei nume propriu-zis este perfecționismul livresc - este semnul clar al clasicismului lui Yourcenar. Și tocmai de aceea, prin Yourcenar, forma clasică a scrisului francez a
Scrisul Margueritei Yourcenar by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11443_a_12768]
-
prezente în aceeași măsură și se manifestă la fel de puternic. În al doilea rînd, în cîmpul fragil al culorii, oricît ar părea de paradoxal, vocația unui decorativism amplu și fascinația pentru ritmurile care susțin adevărate construcții simfonice sunt contrapunctate prin tensiunile irepresibile pe care le generează fie dinamica liniei, fie nenumăratele contraste, de la cele statice, de cantitate, si pînă la impulsivitatea complementarelor. Și, finalmente, în al treilea rînd, această pictură, care se complică proporțional cu intensitatea privirii, se dezvăluie ca o continuă
Despre percepția feminității by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11548_a_12873]
-
fost îndreptate mai curînd către Grădina Raiului și către marea milă a Creatorului, omul s-a înfățișat gol, armonios și strălucitor asemenea chipului și înfățișării Întîiului său Model, pe cînd în momentele încărcate de realism și pline de acea vitalitate irepresibilă a gregarității de toate felurile, cînd mersul la notar sau la fisc era mai important decît privirea spre cer, omul s-a prezentat îmbrăcat cu multă grijă și, de bună seamă, foarte atent la detaliile care nu i-ar fi
Despre percepția feminității by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11548_a_12873]
-
critica începe de la pagina 104, din scrisoarea intitulată, semnificativ, Dor de dinozauri. Calificarea societății românești lăsate în urmă e substituită prin observații critice asupra noului mediu, iar balcanismul (un cuvânt conotat peiorativ) e tot mai frecvent privit cu o ascendentă, irepresibilă nostalgie. Batonul cu proteine, un simbol al eficienței americane, se vede concurat, în sistemul de valori culinare al personajului nostru, de borșul cu zară, o emblemă identitară a cărei amintire, în Seattle, îi lasă gura apă. Treptat, cei doi tineri
America, America... by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11599_a_12924]
-
profunde a artistei, generozității ei senzoriale și unei anumite lăcomii de a cuprinde și de a spune totul, decît acest spațiu închis, decît această lume captivă care conține în sine atît geometria suficientă a finitului, cît și vehemența negației și irepresibila aspirație eliberatoare. Din punct de vedere formal, interiorul îi oferă artistei nenumărate posibilități de a diferenția entități, obiecte, substanțe, densități, tonuri, saturații, din punct de vedere psihologic îi oferă șansa luptei cu limita, cu determinarea și cu expresia deja constituită
Horia Bernea and Ioana Bătrânu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11706_a_13031]