216 matches
-
scotoceau încă printre lucruri și păreau mirați, mirați și scârbiți, dacă vreți, de cât de puțin avut era acest călător pe care îl jefuiau.” (Ștefan Agopian, Tobit.) „Înainte să se construiască blocul de vizavi și totul să devină ecranat și irespirabil, priveam nopți întregi Bucureștiul de la tripla fereastră panoramică a camerei mele din Ștefan cel Mare. Fereastra reflecta de obicei mobilierul sărac al încăperii, un dormitor de lemn gălbui, o toaletă de oglindă, câteva plante, aloe și asparagus, în ghivece de
Începuturi de roman by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2709_a_4034]
-
2011). Pe acesta, Alex Goldiș l-a expediat în termeni duri. La celălalt pol, Bogdan-Alexandru Stănescu, C. Rogozanu, Marius Chivu, Paul Cernat și chiar Daniel Cristea-Enache (în genere foarte conservator) l-au privit ca pe o revelație în poezia deja irespirabilă a „milenariștilor” de toate orientările. Raliindu-mă eu însumi acestei din urmă direcții, am crezut, la momentul respectiv, că mărul discordiei îl reprezintă „transferul” lui Chiva dintr-o tabără „democratică” într-una extrem de impermeabilă, de elitară, de teritorialistă. Să fim
Nord și Sud by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2711_a_4036]
-
în sine nu s-a schimbat prea mult: sus e sală de concerte live și două lounge-uri, numite sugestiv MusikHall, SkulptureHall și FilmHall, iar jos a rămas clubul întunecos, acum pe stil junk, cu vopsele fosforescente psihedelice și aer la fel de irespirabil. Din fericire, și prețurile la băutură au rămas cam la fel, intrarea la o seară fără evenimente e tot 10 lei, așa că dacă mai respecți și dress code-ul foarte stufos, îți poți asigura o seară cel puțin interesantă.
Aceeaşi Mărie cu altă pălărie [Corola-blog/BlogPost/99890_a_101182]
-
a spus Blandiana. Poeta a abordat apoi și subiectul căsătoriilor între persoane de același sex, coroborat cu lipsa nașterii de prunci, ca pași ai procesului de distrugere a familiei. „Coeziunea familiară era privită ca un potențial oponent în cele mai irespirabile perioade ale represiunii ,pentru că retragerea în interiorul familiei, ca în ultima redută împotriva nebuniei, a fost cea mai generală formă de rezistență, pasivă, dar de neînfrânt. Cu atât mai tulburător apare azi felul în care moleșirea, obosirea unei societăți prea bine
Discurs teribil al Anei Blandiana [Corola-blog/BlogPost/93600_a_94892]
-
avut nenorocul s-o practice. Și cui îi vine ușor să recunoască că va împărtăși soarta unei îndeletniciri de care a făcut greșeala să se îndrăgostească în tinerețe? După ce ți-ai cheltuit ani din viață învățînd limbi clasice și terminologii irespirabile, după ce ai întocmit catastife de etimologii și ai parcurs bibliogafii exhaustive, după ce, într-un cuvînt, te-ai îndopat cu erudiție filologică și te-ai antrenat în arta acrobației conceptuale, cum să ai acum tăria să recunoști că filozofia a ajuns
Surîsul centaurului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8257_a_9582]
-
opțiune etică (J1, 212), ca o condiție spre a-și prezerva sufletul de climatul de degradare generală din România (J3, 30). Când a ajuns la limita dezgustului, D. Flămând și-a lăsat în urmă țara pentru că simțea că atmosfera devenise irespirabilă și era scârbit de lașitatea colectivă de acolo (mi-am dat seama că a trăi în România devine o vinovată complicitate cu sistemul - interviu cu Gabriela Adameșteanu). Convins că regimul comunist era instalat pentru veșnicie și, M. Vișniec a vrut
Exilații despre exil by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/7764_a_9089]
-
în snoabe reculegeri de paradă, Putna e un loc binecuvîntat. Un liman al primenirii atîrnat în colț de hartă nordică. Chiar și drumul pînă acolo, lung, cotit și îngust, seamănă cu un culoar al curățirii lăuntrice. Cei înnebuniți de etuva irespirabilă a cvartalelor simt, de cum au trecut de Rădăuți, că ceva în starea lor de spirit de schimbă. Otrava psihică a viesparului urban se stinge și, pe încetul, o seninătate prevenitoare le încarcă ochiul. Nu am văzut niciodată oameni certîndu-se la
Colocviul de la Putna by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6923_a_8248]
-
Sistemului nostru Solar, Pămăntul este singurul care are viață. Celelalte planete: Venus, Saturn, Jupiter, Mercur, Uranus, Pluton, Marte nu au condiții de viață; au temperaturi foarte mari, de plus sau minus și dacă au atmosferă ori este foarte rarefiată ori irespirabilă pentru om. Poate Marte a avut căndva condiții și viață în stadiu embrionar dar un mare cataclism vulcanic i-a schimbat axa de rotație băgăndu-l într-o beznă totală și o iarnă fără sfărșit de peste 120 de grade minus. Dar
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
de un lucru durabil. La noi, prea puțini au fost preocupați de trănicia democrației, a libertății fundamentale, a scoaterii la lumină a adevărului. Măcar să știm, să ne delimităm cumva unii de ceilalți, să exersăm, împreună, pașii bunului simț. Altfel, este irespirabil și tot mai greu tolerabil. Nu cred că au dreptul, în continuare, să pună în pericol libertatea noastră. Aceea profundă. Pentru asta s-a murit! Și de asta nu putem să stăm, iarăși, cu mîinile în sîn. Protestele noastre înseamnă
Istoria în impas by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8803_a_10128]
-
pur teoretic al intelectualității, al faimoasei intelligentsii pariziene pentru care antisovietism înseamnă anticomunism și anticomunism înseamnă fascism. Aceste echivalări jenante, dar atât de comode pentru stângiștii aflați la o distanță asigurătoare de epicentrul socialismului real, creează o atmosferă morală aproape irespirabilă. Pe lângă sunetul mat al adevărului său, Dumitru Țepeneag trebuie să se obișnuiască și cu aplombul ziarelor franțuzești de stânga, și cu calificativele distribuite de acestea celor câțiva eretici estici (Ionesco, de pildă, nu este altceva decât un reacționar și tot
Imposibila întoarcere (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8862_a_10187]
-
noi fie vorba. În toți anii respectivi, noi am scris prea puțin. Inclusiv Nichita Stănescu a scris prea puțin. Pentru că, de fapt, am scris prea mult față de cît se putea. Uneori, mă întreb cum de-am reușit să scriem. Atmosfera irespirabilă, de gaze toxice, care era atmosfera socială din România, practic, ar fi făcut imposibil orice vis de evadare în ficțiune. Lumea își imaginează, zice: "Dimpotrivă, trebuie să evadezi în ficțiune, tocmai ca să scapi de apăsarea lumii concrete". Or, nici vorbă
Dinu Flămând "Când elimini vanitatea, poți să exiști în scris" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9234_a_10559]
-
luminează deloc memoria". Deteriorat de mediul înconjurător, de calculele geo-strategice prin care tradiția locală este amputată ori distorsionată, după caz, artistul caută, cu o rece disperare, "ceva prin care să pătrundă miracolul". "La tine totul e tristețe și suferință/ ești irespirabil", îi spune un bătrân poet chinuit de insomnii, iar prietenul monegasc îi pune, într-o scrisoare, cam același diagnostic: "ți-ai făcut din angoasă și durere/ un cifru de existență ("nenoroc de existență"/ cum subliniezi cu aldine)/ iar singurătatea ta
Omul deteriorat by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9350_a_10675]
-
drumul spre Pishin, un loc ușor de reperat după miros. La amiază eram deja la treabă, în centrul unei văi înconjurate de munți golași, pe un câmp acoperit cu gunoaie negre și presărat cu cioburi scânteietoare. Valuri enorme de aer irespirabil, regulate ca respirația unui om adormit, urcau în soare vibrând și făcând să tremure orizontul. O turmă de măgari năpârliți tropăiau, scotoceau cu botul ori se tăvăleau în gunoaie cu zbierete sfâșietoare. Singur în mijlocul acestei pestilențe, un bătrân gol-goluț cernea
Nicolas Bouvier L'usage du monde by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/9507_a_10832]
-
succes, iar prin ricoșeu întregul PSD, apreciind că "s-a depășit orice limită presupusă de cutumele politice și chiar de bunul simț". Suntem în an electoral, cu mai puțin de 5 luni înainte de alegerile prezidențiale, iar atmosfera politică a devenit irespirabilă. Știm, din experiența campaniilor trecute, că printre argumentele preferate de unii politicieni de la noi se numără calomniile, insultele, colportarea unor neadevăruri sau chiar înscenările. De această dată însă, deși campania oficială nici nu a început, lucrurile au mers mult prea
Gabi Firea, despre "atacul abject" la adresa Olguței Vasilescu: S-a depășit orice limită by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/81753_a_83078]
-
succes, iar prin ricoșeu întregul PSD, apreciind că "s-a depășit orice limită presupusă de cutumele politice și chiar de bunul simț". Suntem în an electoral, cu mai puțin de 5 luni înainte de alegerile prezidențiale, iar atmosfera politică a devenit irespirabilă. Știm, din experiența campaniilor trecute, că printre argumentele preferate de unii politicieni de la noi se numără calomniile, insultele, colportarea unor neadevăruri sau chiar înscenările. De această dată însă, deși campania oficială nici nu a început, lucrurile au mers mult prea
Gabi Firea, despre "atacul abject" la adresa Olguței Vasilescu: S-a depășit orice limită by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/81751_a_83076]
-
ridicându-se cu grație pe vârfuri. Am trecut pe lângă ei și o emoție bizară, necunoscută, a pus stăpânire pe Întreaga-mi făptură. N-am rezistat să nu privesc Înapoi. M-a cuprins un vertij cumplit și aerul din jurul meu devenise irespirabil. „Atâtea trăsături cunoscute!” Semăna atât de izbitor cu... Undeva, În umbra unei sălcii, vântul jelea o amintire... 29 nov. 2012 Întâlnirea (6 ianuarie 2003) A fost o noapte agitată, plină de frământări, Întrebări...după câteva zile În care sufletul nostru
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
de când nu mai poate face plajă în pielea goală în curtea lor din centrul orașului. Aluneca pe străzi ca râma prin mâluri aluvionare. Îi era lene, lehamite, îi venea să se așeze pe jos, în mijlocul străzii. Nu numai aerul era irespirabil, ci și oamenii deveniseră irespirabili. Se uita la ei și îi vedea cât sunt de urâți. S-a scurs toată vlaga din ei, se mișcau ca niște găini bete, mișunau de colo-colo fără rost. Se grăbea spre casă, acolo închidea
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
plajă în pielea goală în curtea lor din centrul orașului. Aluneca pe străzi ca râma prin mâluri aluvionare. Îi era lene, lehamite, îi venea să se așeze pe jos, în mijlocul străzii. Nu numai aerul era irespirabil, ci și oamenii deveniseră irespirabili. Se uita la ei și îi vedea cât sunt de urâți. S-a scurs toată vlaga din ei, se mișcau ca niște găini bete, mișunau de colo-colo fără rost. Se grăbea spre casă, acolo închidea ușa cu repezeală, să nu
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
că timpul era și prietenul său, iar șansa pe care o avea trebuia consumată până la capăt... De câteva zile, soarele incendia orașul, chinuindu-l cu dogoarea sa. Aruncate spre Înălțimi, clădirile uriașe erau copleșite În Încremenirea lor de fierbințeala aerului irespirabil. Doar curgerea necontenită a cârdurilor de mașini pe autostrăzile și bulevardele metropolei te asigurau că viața e posibilă Încă. Undeva, Într-un building Înalt, la etajul al 19 lea, el vopsea interiorul unui spațiu comercial, Încercând să reziste potopului de
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
fusese mai mult o exagerare, cumva și un joc al imaginației mele bolnave, de care eram acuzat uneori. Lumina băltea Întunecat prin fereastra Îngustă (becul, spart, nu mai fusese schimbat) și, când am Împins ușa, m-a izbit aerul gros, irespirabil, lemnificat În mirosuri puturoase. Distingeam firele vinișoarelor cafenii, care se Împânziseră pretutindeni asemenea nervurilor vegetale. Un motan negru, Înfiorător, mi se strecură brusc printre picioare, dispărând În viteză prin gura știrbită a gheului. De acolo, dinspre subsol, venea o lumină
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
jos și-mi trăgea cu vârful bocancului drept În burtă și băieții se distrau urmărindu-mă cum țipam ca un apucat mai mult de spaimă și de ciudă decât de durere. Fumul se Întețise cumplit, iar aerul din bar devenise irespirabil. O chelneriță cu o fustiță ca o batistă, ce Împrăștia un miros insuportabil de parfum ieftin trecu prin dreptul meu. Mi-a surâs „profesional”, dar și eu am privit-o țintă, ca pe... ceea ce și cred că era. Lângă colțul
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
autobuz rablagit. Cei 40 de kilometri erau străbătuți cam În două ore și jumătate, cu opriri bruște, hurducături și Înjurături repetate din partea șoferului. Cu cât se apropia mai mult de oraș, cu atât se aglomera mai mult și aerul devenea irespirabil. După amiaza, făceam cale Întoarsă cu același autobuz.. În cei patru ani de liceu, nu s-a Întâmplat niciodată, nici măcar iarna, când ningea viscolit, ca, această huidumă străveche făcută parcă anume să te lase definitiv undeva pe drum, dându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Încă o misterioasă armonie și eleganță, Într-o infinită varietate stiluri, sunt stânjenite de construcțiile noi, urâte. Din nefericire, ghetourile nu-și mai au locul lor periferic, ele Înfloresc ca mucegaiul, pătând ființa urbei și răspândind un aer dureros și irespirabil de mizerie. Antoniu Își iubește orașul. S-a născut aici, a copilărit aici, s-a maturizat și va muri aici. Este legat ombilical de el, ca un făt de pântecele matern. N-a conceput niciodată că ar putea trăi altundeva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
senin din vreun cotlon neștiut al bibliotecii sau poate să fi fost o simplă nălucire (lumina veiozei? chipul împietrit al lui Filip? un bec pâlpâind din ce în ce mai stins pe scara blocului?), țin minte că abia mă mai distingeam prin aburul acela irespirabil, încremenisem pe un fotoliu roșu, îmi vedeam de undeva de la înălțimea tavanului doar creștetul capului, respiram, eram dintr-odată doi: unul sus, plutind, celălalt jos, pierdut, înspăimântat, copleșit, bâjbâind prin ceață, neînțelegând o groază de lucruri (încruntarea lui tata, explozia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
este lent condamnat la o lentă moarte spirituală. Negativitatea a dispărut, tehnologia puterii a ajuns la forme de o macabră perfecțiune. Despotul absolut, anonim și periculos, o divinitate tribală însetată de glorie, este simbolul înspăimântător al uniformizării totalitare. În spațiul irespirabil al stalinismului și-a găsit George Orwell sursa capitală de inspirație. [...] Orwell a detestat organic totalitarismul în oricare dintre ipostazele sale. Ca nimeni altul, el a știut să surprindă ipocrizia nesfârșită a discursului totalitar, cinismul ca resursă esențială a acelor
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]