49 matches
-
acestor mijloace (explicabilă în scris) constituie, după Crisytal, cauza faptului că multe interacțiuni electronice de tipul "conversațiilor scrise" par abrupte, brutale, chiar conflictuale. Printre tendințele explicite, aproape programatice, ale scrisului în Internet, editorii unei reviste on-line citați de Crystal introduc ireverența față de reguli și convenții și "anticiparea viitorului" evoluției lingvistice (acceptarea și introducerea de neologisme, simplificarea ortografiei, evitarea majusculelor, contopirea compuselor). Neologismele - în engleză - sînt produse mai ales prin compunere (mousepad, webcam), adesea cu ajutorul unor elemente specifice (cyber-, -bot) dar și
Cîteva observații lingvistice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15113_a_16438]
-
amoralism cinic, posibil tot un rod al totalitarismului, sublimat, trecut prin retortele unei intelectualizări care în unele medii academice occidentale are aerul unui "joc cu mărgelele de sticlă", însă care într-o țară ex-comunistă poate revolta. Un aer de incredibilă ireverență, o impertinență nici măcar cu toate prilejurile sofisticată străbate aceste pagini cu pretenția de "obiectivitate". E ca și cum un tînăr rubicond și robust l-ar trînti pe un om suferind, învinuindu-l de faptul că e suferind... Nu vom lua în discuție
O carte bizară by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7619_a_8944]
-
melancolie a descendenței". Aceasta se descompune într-un adevărat "spectru de nuanțe retorice", "atribuite în anumite texte personajelor, transferate, în altele, instanței auctoriale și, deci, convertite în conștiință estetică". Autoritatea ascendenței literare e acceptată cu resemnare sau naște revolta; prilejuiește ireverența, ironia și maliția ori cultul modelelor, devine obiect al parodiei sau, dimpotrivă, al reluării pioase. Ea este privită ca motiv de orgoliu, atestînd noblețea spiritului și apartenența la vița aristocratică a literelor, ori provoacă frustrarea și resentimentul față de modelul tiranic
O reeditare by Fernanda Osman () [Corola-journal/Journalistic/16535_a_17860]
-
inclusiv gramatical, că lucrurile nu sunt fixate, predictibil, în categorii distincte: majore și minore, centrale și marginale, importante și periferice. Dacă insignifiantul Porcec e dat cu literă mare, a numelui propriu, atotputernicul Dumnezeu apare frecvent cu literă mică. Dincoace de ireverența metafizică, descoperim însă o religiozitate tulbure, rusească, făcând să tremure mâinile și picioarele defăimătorului: „la treizeci și șase, am învățat să mă rog. am făcut rost cu chiu cu vai/ de un dumnezeu al meu, o păpușă din gumă, ferfenițită
Răul nemuritor by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/2456_a_3781]
-
și amar. Sunt texte atât de agreabile, încât nu te poți abține să le citești pe toate, admirându-le rotunjimea fiecăruia, stilul curat, exersat, cu nerv, fără minusuri, și toate apocalipsele și mântuirile lui de confetti. îmi place mai ales ireverența prozatorului, îndrăzneala lui de a-i băga în aceeași oală și pe călugări și pe păcătoși, toți pradă acelorași slăbiciuni lumești. De altfel Cătălin Mihuleac descinde din Creangă, cu umorul hâtru și culoarea locală a toponimelor, încât s-ar zice
Iași by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15149_a_16474]
-
care înalță osanale miturilor de parcă această poziție cu capul în beznă ar fi culmea comprehensibilității. Teama de a citi cărțile mitologizaților în noul context, mult mai competitiv, ca și teama de a citi cărțile îndreptățiților competitori sînt, amîndouă, expresia profundei ireverențe față de Cultura Română". Funcționează încă două liste de poeți, ca pe vremuri: unii neoficiali, considerați valoroși doar în intimitate, în atenansele edificiului literar, alții oficializați din răsputeri, pînă a căpăta o extensie mitologică: Se creează astfel impresia că n-a
O antologie recuperatoare (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16049_a_17374]
-
ori cele de la Valea Vinului, anii sibieni nu i-au stimulat niciodată lui Blaga evocări stăruitoare. Uneori pomenea, ce-i drept, de burgul medieval, dar în împrejurări în care zgîndărirea jarului mocnit din parte-mi ar fi putut să însemne ireverență". De ce oare? Cercul Literar a publicat în ziarul Viața, condus de Liviu Re-breanu, în 1943, faimosul său Manifest, redactat de I. Negoițescu, care, adresat lui E. Lovinescu, susținea primatul esteticului și nevoia disocierii valorii estetice de celelalte, blamînd "acel spirit
Printre amintiri (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8331_a_9656]
-
cu titlu de concluzie portretul, strecurat în articolul fereastră pe care o elevă cu un ușor aer de Lolita i-l face tînărului (pe atunci) profesor: "Tot ce-i trece prin cap aruncă pe fereastră." Dacă mi se permite această ireverență, ar fi și o bună re-definiție pentru ingeniosul netemperat bardadrac.
BARDADRAC,un pic din toate by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10359_a_11684]
-
tocmai așa. Dacă povestirea s-ar reduce numai la psihologic și alternanță de planuri, probabil nu ne-am amuza prea tare. Dar analiza psihologică e mai curînd dinamitată, luată întrucîtva în derîdere la nivel de frază și cuvînt. O anume ireverență față de imagini serioase face textul spumos și agreabil. Poanta povestirii e un fel de "final neașteptat" ce, fără a fi spectaculos, pariază pe surpriză. Sarea pămîntului îi aduce față în față pe Regina Marii Britanii și pe Nenea Zaharia, fost miner
Călătorie cu un trabant australian by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14004_a_15329]
-
să-mi facă odaia mai plăcută, exclamă deodată, sărind de pe scaun: - Uite și coana Anica!Coana Anica era portretul lui Arthur Schopenhauer, adus de mine și atârnat pe perete în dosul mesei-birou. M-am simțit puțin vexat de frivola ei ireverență față de maestru. Dar asemănarea lui cu coana Anica mi se păru atât de izbitoare, și însuflețirea Adelei de descoperirea ei o făcea atât de frumoasă, încît am trădat pe maestru fără nici o remușcare. Și l-am trădat chiar și atunci când
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
singurătății umane încă o fațetă. Aceeași duplicitate favorizează însemnările lui Maslennikov, construcția unui spațiu propriu în care carența existențială a eroului este valorificată și depășită printr-un examen de sine și de situații care, prin cruzimea inciziei și prin cultivarea ireverenței la adresa sentimentalității umane, egalează „ironia crudă“ lermontoviană din Un erou al timpului nostru. În tradiția acestui clasic al literaturii ruse și universale, Romanul cocainei pare a spune și el că „istoria unui suflet omenesc e mai interesantă și mai pilduitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
configurația căreia puteți găsi mai multe văzând și DVD-ul din 2003 - Hellbilly Deluxe. Extrema percutanță proprie acestui stil de rock este etichetată cam grăbit heavy-metal. Dar asta ține, nu-i așa, de criteriile marketingului. În fond, orice gest de ireverență la adresa „sistemului“ nu-și are rostul, dacă nimeni nu aderă prin cumpărare și rumegare. Personal nu sunt un mare amator sau consumator frecvent al producțiilor de gen. Îmi place doar expresia muzicală. Ritmul trepidant și dinamica sufocantă îmi reglează metabolismul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
din căști, șoptită de o voce feminină, aproape ritualic și neliniștitoră. Apoi Gianni Schicchi (opera lui Pucciniă pusă în scenă de Silviu Purcărete, cu aceeași trupă de actori deveniți acum și cântăreți, uneori străluciți, de operă. Opulent și plin de ireverență și autoironie, Gianni Schicchi coboară direct din burlescul și fantezia mai vechii Cumnate a lui Pantagruel. Unchiul Vania și Woyzeck - două spectacole la care biletele s-au epuizat Celelalte spectacole românești au fost mai degrabă dezamăgiri. Operei de trei parale
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]
-
ani, am fost un discipol care și-a ales greșit Magistrul, că între cei doi trebuia să existe o potrivire și, artistic vorbind, între noi nu există această potrivire, că atunci mă așezasem în iubire și acum am trecut la ireverență. Eu, dragule? Asta nu se poate, măi fato, Discipolul se așază în iubire, că d-aia-i Discipol! Tu nu poți să mă întreci ca actor, eu aș vrea, aș arăta cu asta că sunt mare profesor, dar nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
dreaptă și Don Quijotte (ibid., pp. 62-65): „Ceea ce apropie pe dl Jacques G. Costin de nefericitul său înaintaș este doar un principiu de poezie și vervă imaginativă, derivat la Urmuz în fantast și satiră, la dl Jacques G. Costin în ireverență grațioasă și în comentarii la adresa academicului, mai exact a didacticului. Dacă și la unul, și la altul avem de a face cu o lume arbitrară, cu o lume în răspăr, timbrul pe care-l trezesc în sufletul lectorului este diferit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
care o adopta budismul pe măsură ce evolua . Numită chan în limba chineză, această formă sinologică de budism a fost împrumutată la început de Coreea, apoi de Japonia, unde este cunoscută sub numele de zen. Elementele familiare din Zen cum ar fi ireverența față de ritual, învățarea nonverbală, iluminarea personală imediată (satori), ghicitorile filozofice (koan), liniștea și umorul ironic, toate acestea poartă amprenta taoismului chinez. Ca epigoni ai lui Zhuang Zi, au apărut o serie de înțelepți taoiști excentrici, cum nu a mai văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
datorată civilizației elenistice, care pierdea tot mai mult din profunzime și interioritate. Asupra tendințelor la fel de negative care, disprețuind convingerile și formele de cult ale religiilor antice nu făceau decât să diminueze respectul față de factorul religios, au avut o anumită influență ireverența și critica impertinentă a divinităților foarte accentuată în acea vreme. Ironia batjocoritoare cu care mediile intelectuale au primit predica sfântului Apostol Paul la Atena (Fap 17, 15-22), ne arată cu claritate ce atitudini psihologice au trebuit să înfrunte aici misionarii
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Zenon, deja suspectat de practici sodomiste cu tânărul și chipeșul călugăr. Acum autoritățile se îndreaptă spre Zenon și vina sa de a manifesta simpatie față de tinerii petrecăreți sprijinindu-și argumentele împotriva lui pe scrierile sale blasfemiatoare care fuseseră arse pentru ireverență. Sunt elaborate douăzeci și patru de capete de acuzare. Zenon apare în fața Tribunalului Extraordinar apărându-se rațional și științific, dar fără folos. Singura scăpare era să retracteze și să se dezică: să renunțe la tot ce crezuse și scrisese. El refuză să
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
Iată o posibilitate inteligentă de a face concurență modelului standard, anglo-saxon, după părerea multor dâmbovițeni, cam anost. Marele bucătar Ferran Adrià a ironizat creativ celebra tortilla spaniolă adăugând, printre ingrediente, chipsuri procesate industrial în locul cartofilor. Avem, în sugestia precedentă, aceeași ireverență față de model, una care nu încearcă să fie distructivă față de rețeta-mamă, ci doar jucăușă în raport cu glaciațiunea neproductivă a fidelității orbești. Al doilea exemplu poate părea mult mai excentric decât este gustul preparatului în sine: chipsuri de sfeclă murată. Pierre Gagnaire
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
parade și procesiuni, el permite străpungerea granițelor dintre clase și stări sociale, genuri, rase, etnii și cartiere ale orașelor. (M.C. Riggio, 2003, vol. I, p. 226) Într-o definiție sumară, carnavalul este o perioadă de evenimente populare festive, Încărcate de ireverență, joc și exces de mâncare, băutură, sex, totul culminând În două sau trei zile de procesiuni stradale masive ale unor indivizi sau grupuri de indivizi mascați, care cântă melodii zgomotoase și care dansează extatic pe această muzică. (A. Cohen, 1993
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
În Întregime comemorat), din rațiuni didactice le vom aborda separat. Sărbătorile politicetc "Sărbătorile politice" Aceste manifestări rituale se dezvoltă Între doi poli, cel al politicului, implicând controlul, etalarea puterii și solemnitatea, și cel al sărbătorescului, implicând libertatea, etalarea emancipării și ireverența. Prima dimensiune este subliniată de ideea de celebrare. Aceasta presupune ...un eveniment solemn, ocazional sau periodic, având ca scop să onoreze, să recompenseze sau să ridice În slăvi În mod public o persoană demnă de a fi aclamată sau să
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
a unei deplasări pe verticala valorilor într-un dublu sens: atât în direcția minimalizării, a bagatelizării celor consfințite prin acord colectiv, cât și în direcția opusă, a supradeterminării, a acordării unei importanțe dispropoționate insignifiantului, banalului, nonvalorii. Acest dublu demers presupune ireverență, insubordonare, nonconformism, sfidare, elemente care fac explicabilă reacția anticomică ieșită firesc în cadrul structurilor sociale bazate pe dogmatism, pe îngrădire a libertății spiritului, pe supunerea oarbă în fața unor norme tiranice. Titanismul creatorului de comic a fost un aspect frecvent invocat de
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
din perceperea distorsionată a "tragediei limbajului"100, ilustrată printr-o ingenioasă mise en abyme a noncomunicării. Se știe, din mărturisirile adunate în celebrele Note și contranote, că Eugen Ionescu a început să scrie teatru pentru că îl detesta profund. Aversiune, dispreț, ireverență suficiente motive pentru ca piesa ce va marca debutul unei cariere dramatice de mare prestigiu să ilustreze o intenție parodică. S-ar zice că, după ce critica literară fusese victima unei desconsiderări echivalente demitizării în deconcertantul și vehementul Nu, venise rândul literaturii
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
hangiu." Totuși Jarry se îndepărtează radical de simboliști, tratând scena ca pe un loc abstract, și nu ca pe un spațiu oniric, unde convențiile sunt afișate în mod ostentativ. "Acțiunea se petrece în Polonia, adică Nicăieri"17, clamează el, cu ireverența-i caracteristică, în Discursul din 10 decembrie 1896 la Ubu-Rege. Pentru regia piesei, în care schimbările de loc sunt frecvente, el preconizează folosirea pancartelor, la care se recurgea uneori pe scena Misterelor sau în epoca elisabetană. "Adoptarea unui singur decor
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]