148 matches
-
o culoare mai Închisă decât blondul tutelar. Ca să fiu sincer, biata Vera avea mare nevoie de-o baie și de-o revopsire. Demiurgul era un om tare răzbunător și misogin. În câteva minute, În albul de sub noi au apărut câteva irizații fine, ca și cum ne-am fi aflat pe o pojghiță de gheață care se fisura. Acestea au prins treptat culoare, transformându-se Într-un fel de cârcei de culoarea șofranului, care se Încârligau și se Întindeau peste tot. — Vera, privește! A
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
d-șoara Wilms, vinerea trecută - În afară de dvs. , desigur. I-am explicat că din cauza mahmurelii, poate, vizita mea la Fundație de sâmbăta trecută mi se părea un coșmar. Dar informațiile primite mi le aminteam perfect; după cum o demonstra și tentativa mea cu irizația. Dacă Inspectorul dorea, puteam să-i explic tot. Pentru a mai ordona relatarea mea, am Început să-i povestesc despre persoana care mai Întâi s-a numit Dorothea, apoi Dora. Și de data aceasta, n-am mai ascuns nimic care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
ce s-a Întâmplat În apartamentul prietenei dvs. - compatriotul dvs. - este mort. Începeam să Înțeleg de ce era considerată Manetti geniul orașului. Soluția propusă de ea era mai Îndrăzneață, mai pătrunzătoare, mult mai plină de imaginație decât tentativa mea eșuată cu irizația. Astfel, ceea ce se Întâmplase - sau, dimpotrivă, ce nu se Întâmplase - pe Otto-Ludwig-Straße nu trebuia divulgat. Wickert n-ar fi capabil să invoce paragraful 168, și așa eram scutit și de explicații neplăcute despre ce căutasem În șifonierul Dorei. — Singura piedică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
o nouă viață; eu, neavând altă soluție, aveam de gând să mă-ntorc la vechile mele deprinderi. La sfârșit, stingându-și țigara pe marginea unei scrumiere, Îmi mai ceru o ultimă favoare. Acum e deja duminică noaptea, și Îmi termin irizația În câteva clipe. Mă tem că perspectiva mea va rămâne cam distorsionată, dar am Încredere că mințile limpezi Îmi vor Înțelege motivul. În dimineața aceasta, săltându-mi bicicleta pe pavaj, am simțit că aerul e Închis și umed. Jumătate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
încă un șuvoi de sânge. Încă un parazit sfârtecat. Încă un gândac de bucătărie mutilat. Și privirea lui Helen se ridică de la sângele lui Stridie către sturzii care se învârt deasupra noastră; cad unul câte unul. Penele negre scânteiază în irizații albastre. Ochii lor negri nu mai sunt decât niște mărgele împietrite. Stridie își ține fața în palmele pline de sânge. Helen privește în adâncul cerului, iar trupurile negre și lucioase șuieră în cădere și se rostogolesc în jurul nostru pe ciment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
și dădu o raită printr-un Asgard fictiv, de unde proveneau probabil acele denumiri atât de iubite de departamentele de marketing ale distileriilor din East Midlands. Din această clasă, Carol alese cutii verzi de Odin, doze portocalii de Wotan, sticle cu irizații mov de Brunhilde Brew, o sticlă de plastic de Loki Lager și, bineînțeles, o mulțime de beri Lamot. Totalul depășea o sută de lire. Cealaltă Carol bătu totul în casa de marcat, iar dispozitivul automat de imprimat scoase, clănțănind, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Titanic (PIM, Iași, 2008), arată până unde poate duce ambiția în absența spiritului critic. Foarte rare sunt în acest volum aforismele care meritau aduse la cunoștința publicului. Ele atrag prin umorul de idei, prin câte un paradox sau printr-o irizație de poezie: „Au dispărut canibalii. Nu mai suntem deci interesanți nici sub aspect gastronomic.“ ‹ „S-ar fi cuvenit ca stomacul să fie rezistent la foame, nu creierul.“ „Cunoașterea este jar, creația flacără.“ „În istoria oricărei iubiri există un balcon ca
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
palmă /... / i-aș cădea în genunchi.“ „Fiecare om sărută zilnic o masă / fără care n ar mai fi om.“ „Fiecare salcâm / Înfipt în umerii mei / Respiră un basm“ etc. Foarte rar autorul face să apară în acest panopticum câte o irizație de poezie: „Cu o batistă de fluturi / Am șters gârla / De lacrimile / Primei copilării.“ Când se întâmplă însă așa, avem, din nefericire, prilejul să constatăm că el este adeptul unei poezii romanțioase, căzute de multă vreme în desuetudine. Poate tocmai
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
epuizată, pe un țărm necunoscut. După un timp indefinit, se regăsește într-un univers straniu, în care se simte ca și debarasată de suferințele nevolnice ale corpului ei fizic. Universul în care se găsește nu este nici sumbru, nici înfricoșător. Irizații albastre, dar mai blânde, mai estompate ca fulgerele dinaintea furtunii, străbat această nemărginire și nici o bubuitură de tunet nu le urmează. În schimb, Dora percepe o zumzăială ca de albine care crește și descrește în intensitate. Un ușor parfum de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
și parfum proaspăt. Se pare că noua formă a Dorei are capacitatea de a percepe prezențe și mesaje transmise de celelalte făpturi diafane care străbat acest univers necunoscut. Simte o vibrație intensă atunci când o formă bordată de un nimb cu irizații violet își oprește plutirea, se apropie și o atinge ușor. Locul contactului devine cald, din ce în ce mai cald. Dora percepe un mesaj, din care deslușește : Sunt..., sunt Mino... sunt Minodora..." "Nu cunosc nici o Minodora... decât poate cea din vis..." gândește Dora și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
noua sa formă ?) are nevoie de odihnă după repetatul drum dus-întors pe care l-a făcut. Ființa înveșmântată în cămașa alburie este într-o stare de amorțeală și încă nu și-a reluat capacitatea de gândire. Nu mai percepe minunatele irizații albastre din neantul transparent. Nu percepe că forma bordată de violet și-a schimbat irizațiile înspre culoarea roșie. Spiritul devenit roșu, spiritul acelei misterioase Minodora este mânios. Se zbate, vibrează și o îmbrățișează pe Dora într-un cerc arzător. Încearcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
făcut. Ființa înveșmântată în cămașa alburie este într-o stare de amorțeală și încă nu și-a reluat capacitatea de gândire. Nu mai percepe minunatele irizații albastre din neantul transparent. Nu percepe că forma bordată de violet și-a schimbat irizațiile înspre culoarea roșie. Spiritul devenit roșu, spiritul acelei misterioase Minodora este mânios. Se zbate, vibrează și o îmbrățișează pe Dora într-un cerc arzător. Încearcă să redea gândire formei flasce ca o mică băltoacă transparentă cum a devenit Dora după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
să vadă mai întâi..." "Dora ! Ai dormit destul... Vino cu mine... Sunt eu, Minodora..." Când începe să perceapă din nou universul în care se regăsește, Dora simte că ceva s-a schimbat față de cel pe care îl mai percepuse odată. Irizațiile de fulgere albastre au devenit un firmament pe care strălucesc puzderie de sori care au chipuri de oameni, asemănătoare cu cele din desenele făcute de copii. Unul din sori emite o lumină orbitoare. Pe undeva, între firmament și sori trec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
dejun luat în tihnă pe terasă... Tufele de liliac pe care Dora le-a răsădit și care au înflorit pentru prima oară în anul ăsta... Și iasomia, desigur că o să înflorească la primăvară... Iar trandafirii... cei de culoare aurie cu irizații roșii... Roșu..." Imaginea culorii îi schimbă pe loc cursul gândurilor frumoase. Gheara necruțătoare a angoasei pune iar stăpânire pe el. "Sânge... Oare a pierdut mult sânge ? Oare a fost necesară o transfuzie ? Și durerea ? Cum a suportat durerea ? Cât mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
vitrină, unde păliră brusc, ca și cum nimic nu ar mai fi putut străluci în încăpere dacă obrajii ei erau înroșiți și ochii îi înotau, parcă, în lacrimi, somptuoase jeleuri de anko închise la culoare. Până mai înainte explodaseră în carnea lor irizații aurii ca niște grăunțe înflorite din jad. Și, într-adevăr, obrajii ei erau înroșiți ca niciodată, mâinile i se frângeau, întreaga-i făptură, atât de fragedă în ciuda unor ușoare rotunjimi care nu făceau decât să îi dea și mai mult
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
dreaptă, care tocmai a încheiat de redactat o frază demnă de interes. Între numeroasele exemple, unul e din cale-afară de frapant. După ce, preț de aproape 70 de pagini (ca să nu mai spun de copertă), Chioaru exaltă cu toate puterile orice irizație artistică (am citat deja două asemenea pasaje), dintr-o dată găsește de cuviință să se amuze complice de o simpatică butadă a lui Al. Cistelecan. Care butadă, de-ar fi adevărată, praful și pulberea (simbolice, desigur) s-ar alege de toată
Bulina roșie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6820_a_8145]
-
independent de judecata lor de valoare. Istoria a fost admirată cu argumente false, după cum a fost amendată conform principiilor unei logici în cel mai bun caz sofistice. Faptul mă îngrijorează nu atât prin prezența nefastă în discursul analitic a unor irizații umorale (foarte bine sesizată de C. Rogozanu într-un articol recent), cât prin falimentul iluziei că avem în domeniul beletristicii o piață funcțională de idei. Fiindcă e, dacă nu normal, măcar uzual ca scriitorii - și prin extensie comentatorii - să reacționeze
Câteva prejudecăți by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7491_a_8816]
-
Pe spatele statuetei inscripționat Aug Moreau, pe postament o plăcuță pe care scrie: «Premier Frisson par A. Moreau». Stare de conservare bună. b. Amforă bronz (?) patinat marmură H = 45 cm. Corpul este fixat pe un postament de marmură albă cu irizații, fixat pe 4 picioare metalice. Are 2 anse, decor în relief, ghirlande de flori, 2 medalioane care redau fiecare un scut, o sabie și o armură. Stare de conservare bună. c. Amforă bronz (?) patinat marmură. H = 45 cm. Corpul este
RECTIFICARE nr. 1.576 din 28 decembrie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/265573]
-
decor în relief, ghirlande de flori, 2 medalioane care redau fiecare un scut, o sabie și o armură. Stare de conservare bună. c. Amforă bronz (?) patinat marmură. H = 45 cm. Corpul este fixat pe un postament de marmură albă cu irizații, fixat pe 4 picioare metalice. Are 2 anse, decor în relief, ghirlande de flori, 2 medalioane care redau fiecare un scut, o sabie și o armură. Stare de conservare bună. (Etaj salon mare) 10.200 5.500,00 O.U.G. 32/2002 2835 R.A.-A.P.P.S. RO
RECTIFICARE nr. 1.576 din 28 decembrie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/265573]
-
intră în condiționările lui latente. „Pasărea sfîntă" - pentru a folosi denominația omagială a lui Blaga, nu așteaptă aici să țîșnească brâncușian în spațiu, vectorial strălucitoare, ea are curajul răbdător să vină pe sol, aspru cioplită în piatră, fară luciu și irizații, aptă a reprezenta mai degrabă o pogorîre a Sfîntului Duh. Astfel a marcat, chiar pe coperta unui nobil catalog, expoziția românească de intense conținuturi spirituale, Una Bisanzio latina, deschisă la Roma, într-o sală venerabilă, cu participarea unor înalte fețe
Gorduz - „Deasupra celor trei dimensiuni“ by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/6233_a_7558]
-
ființei, având drept țintă buna orientare și conduită în viață. Andrei Pleșu interoghează adevărul parabolelor christice cu o privire proaspătă, cu o percepție mobilizată de interesul metafizic față de tensiunea morală și religioasă a acestor narațiuni minimale din care se deslușesc irizațiile unei transcendențe eliberatoare: „Cui vorbește Iisus? Am constatat că discursul său nu exclude pe nimeni, că vizează, în final, o «descoperire» globală, fără discriminare, dar că ceea ce nu poate (respectiv nu vrea) să facă e să siluiască libertatea auditorilor săi
Adevărul ca parabolă by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3448_a_4773]
-
-i silești/și pe ei himenopteric să se și vadă atră- gîndu-se unii pe alții/.../și eu nimicul nimicului întru Tine plutesc și fără Tine/ Te laud din înlănțuiri de sfîrșituri” (imnul 147). Nu lipsesc inserturile vizuale delicate ca niște irizații ale textului: „albinele-s roiuri stîncoase acul luminii/viu le străpunge și zborul amnezic le-ncarcă de miere”. O asemenea poezie trece dincolo de postmodernism, nu rămîne dincoace de el. La o privire atentă, fiecare imn component își dezvăluie o „temă
Poezia ca bio-Biblio-grafie by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3508_a_4833]
-
iarăși, o pauză fizică acum, ceva mai lungă. Pe urmă abia, țeapăn, politicos, solemn, prezentam pachetul mirific, mîndru de îndemînarea mea pragmatică de profesionist sadea, și-l încredințam eroic solicitantei, solicitantului. Și-atunci emoția amîndurora devenea vizibilă, scutura de-amăgiri irizațiile subțiri, întinse la maximum în stratosfera prăfuită cochet a prăvăliei umile. Perdeaua de ciucuri de cristale informe de la ușă se clătina ușurel, declanșînd muzici îndrăgostite de ron-ronul motanilor aciuați prin colțuri - prietenii mei somnolînd fecund, îmbietori la meditație... Îmi meritam
Reapariția Empampei by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/16279_a_17604]
-
scoarță cerebrală,/ Întoarsă din lăuntru în afară" etc. Versurile Mirei Lupeanu sunt în egală măsură document existențial și operă livrescă, ilustrând o asimilare integrală a culturii, o transformare a culturii în fapt de viață. Se pot identifica, în cuprinsul lor, irizații ale folclorului, ale basmelor lui Ion Creangă, ale poveștilor din O mie și una de nopți. Mitologia greacă se amestecă, în aceste versuri, cu mitologiile orientale. Se poate identifica, de asemenea, un eminescianism filtrat, o trăire a eminescianismului ca amintire
A fost o data o poeta by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/10153_a_11478]
-
evoluție de acum 100 de ani. Acesta era, de fapt, simptomul trist al unei încremeniri culturale și identitare basarabene din care se ieșea decât cu răbdare și bunăvoință. Această piesă e scrisă în cea mai curată manieră romantică, cu vagi irizații simbolice (soarele care nu mai apune și când apune cheamă moartea, așa ca în Miorița). A doua piesă este însă un pas înainte. La Veneția este cu totul altfel e scrisă în 1989, personajele au nume aparent arbitrar alese, emit
LECTURI LA ZI by Iulia Alexa () [Corola-journal/Imaginative/13657_a_14982]