106 matches
-
suferințele" (E. H. Langlois, Mémoires sur la peinture sur verre et sur quelques vitraux remaquables des églises de Rouen, 1823). 340 G. Huet, "Saint Julien l'Hospitalier", în Mercure de France, t. 104, nr. 385, iulie 1913, p. 57. 341 Ironizarea miraculosului supranatural reflectă ruptura cu estetica romantică după Karl Alfred Blüher. 342 Se amuză să vadă că cele "trei povești sunt recomandate în catalogul unei librării catolice" (21 august 1877). "Când vă spun că mă întorc la Părintele Bisericii" (Doamnei
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
de emisie a unor false ierarhii, cât și cealaltă absolutizare, inversă, a negației estetizante, venită dintr-o așa-zisă situare sub specie aeternitatis. Totodată, punerea în acord a analizei estetice cu dialectica istorică exclude spiritul minor al polemismului, persiflării sau ironizării facile, instrumente adecvate probabil publicisticii angajate într-o bătălie de zi cu zi, dar niciodată recomandabile într-o construcție a unui tablou de epocă, unde preeminenți sunt factorii de adâncime, nu fenomenele de suprafață, lesne supuse luărilor în răspăr. În
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289682_a_291011]
-
e autentic franceză și Parisul a lansat-o în lume în numele ideologiei libertare a revoluției. Exaltarea amorului liber, divinizarea cocotei în poesie, monopolul înspăimântător al adulterului în roman și în piesele de teatru, nudul libidinos și scenele obscene în plastică, ironizarea caustică și batjocorirea perversă a tot ce e sacru în religie și în patrie, disprețul nimicitor față de țărănime, toate culminând în filosofia demonică a pederastiei, care umple cărțile lui Andre Gide și ale lui Marcel Proust, acestea nu sunt lucruri
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
fizic ori psihic sau un disconfort persoanei, sentimentelor sau bunurilor ei. Sub eticheta „violență" descoperim o diversitate de forme de conduită, care descriu, sub aspectul intensității, o linie continuă: la intensitatea cea mai mică, violența presupune confruntarea vizuală, poreclirea, tachinarea, ironizarea, imitarea în scop denigrator; refuzul de a acorda ajutor, bruscarea, lovirea cu diverse obiecte, pălmuirea, împingerea, aruncarea, înjunghierea și împușcarea sunt forme de intensitate crescută ale violenței. În funcței de planul de manifestare a atacului, corelat cu tipul de prejudiciu
ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
Herbert Marcuse, doctrinarul revoltei tineretului din 1968. Însă moartea veritabilă a artei, spun postmoderniștii, este legată de sfârșitul metafizicii. Muzeul de valori trebuie închis, căci criteriul devine acum "capacitatea operei de a-și pune în discuție propriul ei statut", "ca ironizare a genurilor literare, ca rescriere, ca poetică a citațiunii, ca utilizare a fotografiei înțeleasă nu ca mijloc de realizare de efecte formale, ci în purul si simplul ei semnificat de duplicat"93. De aceea, arta postmodernistă cere o explozie de
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
cu mirare: Doamne, boierule, după cât de bune bucate ai mâncat, eu cred că și căcatul dumitate este bun. Eu aș da doi căcați de ai mei pe unul de-a dumitate, să-i mănânci. Deși era atât de sarcastic în ironizările sale, tata era un om foarte muncitor și bun la suflet, milostiv. Toată vara noi nu-l vedeam nici seara că se culcă, nici dimineața să se scoală. Nu dormea niciodată mai mult de două sau trei ore pe noapte
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
referiri la limbaj: ca tehnică a înșelării (a vrăji, a cobzi, a cobzări, a iordăni, a duce cu papagalul, a băga texte), ca act condamnabil de denunțare (a sifona, a prădui, a cînta, a sufla, a ciripi), ca practică a ironizării (a face caterincă, a face caragață, a lua la mișto...)."61 Comunicarea argotică izbucnește așadar spontan, afirmîndu-se dintr-o necesitate de apărare, de avertizare, de diversiune sau de divertisment. Pentru George Astaloș, "argoul este reflexul nesupunerii, este un act nemărturisit
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
a. Râsul Este manifestarea expresivă a unei stări agreabile de spirit pe care o Încearcă o persoană. El este expresia bunei dispoziții, dar și a unei reacții față de o situație comică. Râsul este cel care subliniază lipsa de valoare, prin ironizarea unei persoane sau a unei situații. Prin natura sa emoțional-afectivă de manifestare a bucuriei, râsul este forma de expresie care se opune plânsului. Pentru E. Goncourt, „râsul este sunetul spiritului”. El nu poate fi Înțeles decât plasat Într-un context
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
asociații, să le combine și să ajungă, pe această cale, la idei superioare celor inițiale, la un nou produs; 4. în cadrul discuției, subiecții sunt încurajați permanent, indiferent de valoarea intervenției lor; nicio idee, nicio soluție nu trebuie să fie înlăturată. Ironizarea neștiinței sau a greșelilor sunt total nefavorabile unui proces de creație; 5. evaluarea și selecția ideilor emise și a soluțiilor propuse sunt lăsate pe mai târziu ( peste o zi, peste două zile) și se face de către profesor sau împreună cu participanții
Activit??i didactice desf??urate in gr?dini?? ?n scopul ?nsu?irii no?iunii de num?r natural by Gu?u Mihaela. Pasat Ionel-Marius () [Corola-publishinghouse/Science/83651_a_84976]
-
-i viața. Manuela Miga șarpele și râul merg alături șerpuind Iulian Dămăcuș Gluma este evidentă, dar structura poemului este prea subțire și poemul nu are adîncime. Tot ca jocuri de cuvinte sînt atestate și poeme În care se urmărește o ironizare prin apropouri Într-un fel de cascadă: Înot-apă-baie-baie de soare sau aluzii la recuzita unei specializări militare. lecții de Înot - pentru Început face doar băi de soare Virginia Popescu infanteristul venit În permisie - ea, goală pușcă Florin Grigoriu Uneori e
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
Un narator la persoana întîi care încearcă un lucru asemănător periclitează baza ficțională a propriei poziții. Din moment ce el însuși este parte a lumii ficționale, o ființă întrupată în lumea personajelor, orice încercare de a schimba realitatea narată este echivalentă cu ironizarea fundamentului propriei existențe. Paradoxul acestei situații pare să-i stimuleze pe autorii moderni care, în spiritul lui Vonnegut, preferă să meargă în răspăr față de practica acceptată a narațiunii. Schimbarea referinței în exclamația naratorului la persoana întîi din romanul Abatorul cinci
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
perspectivei personale interne a personajului ficțional. Aceste schimbări sugerează o subtilă reflectorizare a procesului narativ, în care conștiința unui mediu auctorial se extinde asupra conștiinței unui mediu personal, părintele Conmee. Efectele sînt atît un fel de imitare, cît și o ironizare a situației narative. Atitudinea mediului auctorial e asimilată aproape complet de un mediu personal, ale cărui percepții, gînduri și sentimente sînt de asemenea preluate în mare parte. Apoi, brusc, expune discrepanța dintre cele două perspective prin intermediul unei verbalizări neobișnuite sau
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
vedere al naratorului la persoana întîi. Un număr de convenții, precum trasul cu urechea și autocontemplarea eului narator în oglindă 492, sînt folosite de obicei pentru a evita asemenea dificultăți. Dar ceea ce poate fi un mijloc artistic de perspectivizare și ironizare pe scenă, cum se întîmplă în Love's Labour's Lost, este aproape întotdeauna o soluție stranie în roman. Oricum, scena de tip trasul cu urechea sau privitul prin gaura cheii a avut întotdeauna o anumită popularitate în romanul la
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
86-89, 96, 100, 113-114, 125-126, 129, 219-221, 226, 231, 268, 270, 283, 302, 307, 330 ca trăsătură generică a narațiunii, 18, 25-83 deplină, 65 grad redus de, 57 gradul zero al, 51-83 în romanul popular, 28 și opoziția mod ironie, ironizare, 40, 66, 78, 135, 163, 168, 258, 265, 267, 285-286, 293, 304, 312, 314, 324, 327 început narativ, 243-244, 247-250, 252-253, 281 deschis, 248 dialogul ca început narativ, 242 emic-etic, 248-250, 255 personal, 250 și final narativ, 66, 248 Konzeptionsmonolog
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
surclasează, pe termen nedefinit, modelul. Așa este, de pildă, Don Quijote, roman ce se bazează pe și polemizează cu artificialitatea codului de comportament cavaleresc și al romanelor care l-au colportat. Fără a-și mai restricționa zona de interes la imitarea/ ironizarea/ satirizarea anumitor modele, în secolul XX parodia reflectă modul în care se ajunge la construirea noilor stiluri narative și, nu o dată, concură la diseminarea spre cititori a punctului de vedere autoreferențiale. Metaficțiunile se bucură de o atenție sporită în prezent
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
pp. 39-40. 163Cf. Eugen Cizek, în op. cit., p. 215. 164 "În special a satirei întâia și a prologului ei", cf. Cizek, E., op. cit., p. 49. Deși satira lui Persius conținea o formulă specifică de autoadresare și o modalitate incomodă de ironizare a cititorului (fiind, de altfel, adresată prin titlu chiar Cititorului său), parodia atribuită lui Agamemnon capătă accente didacticiste, "îndulcind" înțepătoarele trimiteri ale lui Persius ("Neliniști ale lumii, sărmane vorbe goale,/ Nu-și pierde nimeni timpul cu scrierile tale!/( Ce fel
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
a tăcerii“ - Ihab Hassan), eclectismul rafinat, care presupune codificarea mul ti plă/hipercodificarea și recuperarea trecutului, dintro perspectivă ironic nostalgică, ludică etc. Rescrierea majorității temelor (chiar și a celor cu deschidere spre tragic sau metafizic) în registru minor, prin parodiere, ironizare, pastișă, prin „traducere“ în regimul derizoriului, prin parafrazare, colaj sau aluzie culturală. Relativizarea și fragmentarea textului, cultivarea formelor deschise, recursul la colaje și marcaje textuale care permit lectorului să participe la construcția textuală și la procesul de semnificare. Paradigma poetică
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
retorică, ironia, spre deosebire de metaforă și de metonimie, este unul dintre tropii care indică o atitudine enunțiativă și mai puțin de caracterizare a referentului, încît devine un aspect al antifrazei. Acest lucru nu este posibil decît dacă enunțarea furnizează indici de ironizare, prin conținutul ei sau prin alte mijloace (în vorbire prin intonație sau prin mimică, iar în scris prin puncte de suspensie ori redare în italice). Cuvîntul grecesc de la baza termenului ironie semnifica "întrebare", căci faptul de a întreba, simulînd ignoranța
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
-mi distreze întristarea când mă înșeli”. Curând, sintaxa începe să se deterioreze, făcând loc elipselor și juxtapunerilor, iar versurile tind să devină entități independente în cadrul unui poem. Ț. pare conștient însă că numai din înregistrarea nuda a banalității și din ironizarea convențiilor literare nu se poate face poezie. Textul include când și când surprize lirice, imagini rare și inspirate, în jurul cărora se organizează ansamblul prozaic al poeziei: „Sufletul meu e un zidar care se întoarce de la lucru”, „Amintirile cu miros de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290319_a_291648]
-
acumulării "inocente" de detalii care subminează seriozitatea textului. Proiectarea în trecut se produce și aici ca și cum prezentul e lipsit de consistență și singura realitate despre care se poate vorbi e aceea a unui trecut al dezamăgirii, al banalului. Demitizarea presupune ironizarea tragediilor literaturii, "liceanul cu coșuri și elanuri pesimiste", ironie la adresa elanurilor și tragediilor adolescentine, dar și a literaturii care le exaltă ("se uita la cer și concepea cine știe ce poezie banală"). Textul în sine, prin introducerea elementelor universului comun, banal, se
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
întâlni într-un fluviu ascuns/ zvâcnind unul într-altul, curgând spre lumină". Ceea ce l-ar deosebi pe Tonegaru de alți constructori de poeme ekphrastice este tocmai faptul că la el apar în paralel atât tipul acesta de poem, cât și ironizarea lui, parodia. Totul se proiectează în universul cotidian, pierzându-și aura de mister. Tabloul se constituie din imbricări, tehnica este a colajului: "Mai era un profet al mașinii de cusut/ însă Cain din limuzină/ l-a străpuns cu lancea în
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
posibil șocant e integrat cu naturalețe: "departe mahalalele atârnate de oraș/ lătrau un prinț sau o umbră care a oftat". Retorica incertitudinii e și ea prezentă în aceste oscilații în definirea tabloului, reafirmându-se astfel inconsistența lumii. Aceeași tehnică a ironizării se regăsește și în Moment solemn. Se creează întâi un spațiu nedefinit, "undeva în China Meridională". Neprecizarea coordonatelor duce la anularea limitelor dintre ficțional și nonficțional. Totul e proiectat într-un fel de mitologie personală în care binele și răul
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Deocamdată Inspectoratul pentru Cultură nu cunoaște conținutul lucrării - mi-a cerut manuscrisul 224. Sunt gata să-l expediez de urgență - numai să mi-l ceară. Încă o dată Îți mulțumesc și-ți rămân Îndatorat. Amândurora vă doresc sănătate. M. Niculăiasa 223 Ironizarea unui cuvânt folosit pe toate drumurile, până la completa degradare. Omul de condei și intelectualul cu școală veche cunoștea, de bună seamă, ortografierea corectă. 224 O cerere vagă, fără termen. De aceea Învățătorul din Lămășeni scrie În continuare: „numai să mi
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
apare atunci când interactanții percep scopuri incompatibile, contrare. Se manifestă prin strategii interacționale ale diferențierii și distanțării interlocutorilor, ale negării și exagerării afectelor negative, ale afirmării propriei identități prin negarea identității celuilalt. Apar frecvent acte de vorbire precum acuzație, reproș, amenințare, ironizare; negații frecvente și cuantificatori universali (niciodată, deloc, toată lumea, mereu); injurii, apelative injurioase, invective; limbaj excesiv formal sau excesiv informal; repetiții, reveniri la subiect, șabloane, exagerări. 3.5. Situația de comunicare Indivizii interacționează cu semenii lor în diverse situații de comunicare
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
ales ca atacuri la imaginea publică a interlocutorului și au o mare încărcătură emoțională, care face ca expresia să fie directă, frustă. Antifraza este o strategie frecventă, prin care cuvintele spun exact opusul a ceea ce se intenționează să se transmită (ironizarea, folosirea apelativelor de intimitate în locul celor de distanțare, evocarea unei situații potențiale antitetice - Și eu nu te-am ajutat, nu?; Tu n-ai nicio vină, deci?; Așa sunt eu, mai prost; Sunt eu nebun, atunci). Dintre stilurile de conflict, cele
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]