119 matches
-
Rivière, care se va căsători cu sora sa mai mică, Isabelle, în 1909. Împreună cu Rivière se lansează în discuții asupra problemelor de actualiatate în literatură, muzică și pictură, fiind printre primii care descoperă la unii scriitori tineri - încă neînțeleși și ironizați - pe aceia care aveau să devină marile nume ale perioadei ce va urma: Paul Claudel, Charles Péguy, Paul Valéry. În 1907 întrerupe studiile pentru a-și satisface serviciul militar. Publică câteva poezii, eseuri și povestiri (reunite mai târziu sub titlul
Alain-Fournier () [Corola-website/Science/298958_a_300287]
-
românească, atunci capodoperele vor continua să rezulte din folclorul propriu și al vecinilor nemijlociți, cu slabe semne în acest sens, deoarece astăzi primează fascinația sunetelor, cuvintelor și culorilor tari, violente, producătoare de transe psihice. Limbajul și terminologia filosofică sunt aspru ironizate și abandonate. Exprimările directe și spontane ale gândurilor și intuițiilor reflexive de moment le-au luat peste tot locul. Spre deosebire de trecutul apropiat, când Noica publica filosofie concepută în afara spațiului universitar și alături de filosofia oficială a timpului, când Steinhardt consemna în
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
ales de accidente și crime. Acestea sunt și mai mult întărite de multiplele suspiciuni și mai rarele confirmări sau condamnări ale corupției și corupților sau ale „colaboraționismului” cu forțele represive ale regimului comunist. „Spațiul mioritic” este una dintre expresiile intens ironizate și folosite în contexte derogatorii sau pentru a contrasta cu realitățile mizere din comunitățile sărace sau uitate de istorie. România informală aproape că a devenit sinonimă cu neîmplinirea și rămânerea în urmă, cu abandonarea cronică a bunurilor colective și cu
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
mai sus citați vor fi iarăși victime. Tot "ceilalți" sunt acuzați că nu s-au opus crimelor regimului trecut. Dar minoritarii sexuali ce au putut să facă? Au fugit sau au devenit, de nevoie, informatori. Sunt apoi mai mult decât ironizate, chiar batjocorite cultura si credința "celorlalți". Dragi minoritari, fiți toleranți! Acceptați diversitatea! Și dacă considerați că "există o vreme a ieșitului în stradă cu curul gol" o puteți face fără probleme, dar nu cred deloc că asta este soluția. Tocmai
Amprenta - al treilea episod - by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/8318_a_9643]
-
de Bismarck", despre care "Romînul" credea că n-o să afle români îndestul de denaturați ca să-l secundeze în planurile sale. Ce s-au ales azi din acele acuzații nedemne, de rea-credință, adevărată spumă a turbării patrioților nepuși în slujbă? Nimic! Ironizatul ministru-baron al cabinetului conservator, d. V. Boerescu, continuă - pentru a vorbi limba "Romînului" - a arunca corpul sângerând al României, de astă dată la picioarele d-lui de Haymerle, iar M. Sa Domnul e, în timpul discursului lui Gambetta ținut la Cherbourg
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
Ștefănescu) constituie o experiență ieșită din comun, restabilirea "vaselor comunicante" fiind un proces mult mai anevoios și mai complicat decât părea imediat după 1989. Lucrurile reintră, așadar, în ordinea lor firească. După Podurile de Flori, metafora dată uitării și chiar ironizată, Prutul și-a urmat cursul, purtând ape când mai limpezi, când mai tulburi, în care aspiranți la gloria literelor, din cea mai variată și "bogată" gamă, s-au apucat de pescuit. Cei mai iuți de picior s-au repezit voinicește
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
era stăpân, nu iubit. Femeia era educată în spiritul supunerii, al obedienței totale față de acesta. Instituția căsătoriei nu este condamnată în Decameronul sau în Povestirile din Canterbury, așa cum făceau scriitorii misogami, percepându o ca pe un purgatoriu, însă uneori este ironizată sau parodiată. Personajele masculine sunt definite prin avere, statut social și ocupație, cele feminine se materializează ca prezențe prin relațiile cu sexul opus și prin căsătorie. Din păcate, personajul feminin nu are un statut social bine definit decât în cadrul mariajului
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
Cupidon, îi oferă un poem al cărui efect se opune așteptărilor cerute de zeul tiran. Poemul dorește să respingă o percepție eronată a femeii în epocă, înfățișată doar ca victimă a iubirii și a trădării masculine. Personajele masculine sunt la fel de ironizate, sunt caracterizate drept „fățarnici”708. Asistăm la o feminizare a lor, pentru a le spori ridicolul, acționează precum femeile, de aceea sunt tratați ca atare: „Legenda femeilor cinstite a fost gândită ca un poem despre bărbați, nu despre femei, și
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
între sexe pot fi astfel privite într o lumină mult mai blândă, mai firească, de fapt normală, antagonismul atât de mult cultivat fiind eludat. Femeia se face demnă de respectul masculin, nu doar în spațiul conjugal, nu mai este permanent ironizată.780 și chiar dacă nu apar defecte, subtil inserate sau deduse, ale acestei donna angelicata, perfecțiunea ei este prea puțin credibilă uman vorbind, rămâne o voce a unei noi ideologii: aceea a dezrobirii femeilor de sub tirania concepțiilor misogine medievale. Prudenția a
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
456. 232 evidenția aspirația umană permanentă spre perfecțiune, opunându-se maleficului unei lumi din ce în ce mai desacralizate și mai laice. Dar aceste personaje feminine, din păcate, așa cum am încercat să demonstrăm, în zorii Renașterii, nu mai sunt credibile, ba, mai mult, devin ironizate sau demistificate. Giovanni Boccaccio și Geoffrey Chaucer au marele merit de a putea trece mereu de la un stil grav, solemn spre unul simplu, umoristic sau ironic 868 , uneori cele două registre coexistând. Nuvelele din Decameronul sau povestirile din opera scriitorului
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
posibile de critică: cea care se constituie ca o concretizare a "vocii interioare", abandonând rigurozitatea unui sistem coerent de principii și cea care, dimpotrivă, presupune subsumarea la o "autoritate exterioară" percepută drept o structură cu rol legiuitor. Adepții impresionismului romantic, ironizați aici de Eliot, nu văd în raportarea la această Autoritate Exterioară decât un simplu conformism, preferând subiectivismul și originalitatea Vocii Interioare, pe care Eliot o numește însă "moftangism protestatar". În acest sens, se observă aici, mai mult decât în alte
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
atitudinile de evitare și opoziție. S-a constatat că balanța laudei și dojanei, așa cum este estimată ea de elevi, înclină mereu în favoarea celei din urmă, mai ales în munca cu elevii slabi și mediocri. Se știe că „elevii sistematic blamați, ironizați, sancționați, devin treptat nemulțumiți de viața școlară, fac totul din obligație, din dorința de a evita sancțiunile” (Cucoș, 1998, p. 310). Absența feed-back-ului sau prezența doar a unui feed-back negativ face ca activitățile școlare să devină demoralizante atunci când elevul este
Prevenirea și combaterea efectelor negative ale frustrării în relația profesor-elev by Preda Constanța () [Corola-publishinghouse/Science/91511_a_92350]
-
în puterea care-i dă ordin, el își exaltă propria impunitate."92 Cei care îi recrutează mizează pe lipsa de cultură și de instrucție și pe nivelul social inferior din care provin. Cadrele rasate și culte constituie o minoritate deseori ironizată. Componentele psihologice esențiale în reușita unui botez al cadrelor sînt93: 1. capacitatea de a dezumaniza deținutul; 2. habitudinea cruzimii (neutralitatea pudorii, ororii, scîrbei, rușinii ca reacții etice); 3. obediența de robot asumată ca virtute (el nu trebuie să gîndească, ci
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
fost cercetător la Institutul de Studii Avansate Princeton. A primit titlul de cetățean de onoare al orașului Edinburgh și a vizitat Universitatea Liberă din Berlin aproape în fiecare an, în calitate de consilier. Pe oriunde trecea era, în egală măsură, admirat și ironizat. S-a stins din viață pe 11 iunie 1967, totuși în glorie. A fost însă copleșit de onoruri: Premiul pentru contribuții științifice deosebite al Asociației Psihologice Americane, organizație al cărei președinte a și fost în 1959; Medalia de Merit a
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
capăt, dar până la urmă tot scapi. Evadezi subtil de sub povara Timpului și a Istoriei. Totul se poate termina cu bine. Or, românii par a nu avea această apetență pentru soteriologia gnostică. Suprasaturarea de bine poate fi suspectă. Prin urmare este ironizată. ,, Dacă totul a ieșit bine, înseamnă că ai greșit undeva...". Nici n-are cum să ne iasă totul bine din moment ce politica (și nu numai) este definită de credința că ,, Nicio faptă bună nu scapă nepedepsită...(în ședință de partid, aș
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
intertextual, deși sub forma povestirii în povestire, funcționând ca simple preluări ale povestirilor mileziene (fabulae milesiae), altele sub forma narației în devenire care își transformă naratorul (îl numim aici pe Encolpius) în coparticipant la acțiune, deseori chiar în "nefericit" și ironizat protagonist al acesteia. Însăși formula de introducere în scenă a pățaniilor este parodică. Glisând cu ușurință din sfera literaturii grecești în cea a literaturii latine, Petronius preia rețeta din Eneida vergiliană și o folosește cu un alt sens, pentru a
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
aceeași linie a deturnării clișeelor, a respingerii acestora. Poezia sentimentală a clarului de lună pare să fie de departe favorită în refacerile parodice. Ei i se opune o imagine a lunii dezmățate. Inclusiv imaginea lumii ca spectacol este reluată și ironizată, e poate aici ceva din spiritul postmodern, "Luna, obeză și colerică, se dezbrăca pentru noapte./ Părea că se ține acolo un dialog cu calmă disperare;/ îmi venea să strig ca de la galerie:/ - Mai tare, pentru Dumnezeu, mai tare!..." Aspectul de
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Emmei Bovary provine din încrederea că fericirea există altundeva. Amantul, care se definește prin opoziție cu soțul (care reprezintă intolerabilul), este cel care permite accesul la acest altundeva mitic. Răpirea, visata conform schemelor românești, este soluția-miracol. Utopia acestui vis este ironizata de Flaubert. 328 "Toute la vieille poésie des enlèvements nocturnes, des chaises de poste, des auberges, toutes leș charmantes aventures des livres lui passèrent d'un coup dans l'esprit comme un songe enchanteur prêt à se réaliser. Elle répéta
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
trebuia să se facă schimbare, alegerile din 1875 erau sortite să fie numai semnalul. Era întâiul asalt respins de puterea guvernului oligarhic, dar asalt destul de puternic pentru ca forțele învingătoare să rămâie rănite și definitiv atinse.20 anul 1875 245 civică - ironizată, în parte pe nedrept, de Caragiale - era menită să privegheze la „paza ordinei“ în orașe și să asigure securitatea acestora în timp de război; în anii respectivi - aflându-se sub influența directă a liberalilor, care impuseseră crearea ei - garda orășenească
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
estompate discret, nu sar în ochi. Față de Camil Petrescu însă, „tânăr scriitor vioi, inteligent, cu siguranță mai mult dramaturg decât poet”, nici o reticență; dimpotrivă, penița muiată în acid tare îngroașă, divulgă și zdrobește orgoliul omului, văzut ca o infirmitate, dezarticulat, ironizat, persiflat prin reducere la absurd. Deasupra altor schițe de portret e prinsă câte o tăbliță explicativă, traducând simpatia sau prețuirea. Astfel, Dan Petrașincu, Ieronim Șerbu și Horia Liman sunt „discobolii”, iar Mihail Celarianu „seraful pogorât printre oameni”. Delimitându-se, memorialistul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287856_a_289185]
-
lojilor și confreriilor secrete care aderaseră la masonerie din întreaga lume. Eu cred că abia acum s-a încheiat agonia filosofiei pansofice din Consultatio catholica. Realizarea visului comenian fusese până în 1717 doar amânată din cauza vremurilor tulburi. Proiectul pansofic fusese fie ironizat, fie doar trecut sub tăcere. Cred că, după dezastrul din 1656 de la Leszno, cei mai mulți rozicrucieni și frați boemieni aderaseră la Francmasonerie, fie în loji olandeze, fie în loji engleze. La acea dată, Francmasoneria speculativă nu era suficient de puternică și
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
constituie "noduri ale realității dedublate și, în dialectica dublului, maniere ironice de expresie". Vorbind despre retorica eminesciană, Sebastian Drăgulănescu e de părere că "atitudinea cinică în scrisul eminescian" a produs cel mai adesea o confuzie de ordin artistic/retoric între "ironizat și ironist". În privința publicisticii eminesciene, consideră că se impune faptul că "adevărul" e un "motor intern al ironiei"; când publicistul afirmă că "ținta ironiei sale nu o constituie "onorabilii confrați" de la "Românul"", îi avertizează pe cititori care "cred astfel", asupra
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
distinctă, bogată, merituoasă din multe punct de vedere, „prieten de bază”, al meu și al lui Nichita sau Cezar, În anii noștri dificili, nu numai de formație, dar și de luptă pentru reinstalarea adevăratelor criterii de valorizare În literatură - luptă ironizată de tinerii de azi, talentați sau nu, cărora li se pare că esteticul e o valoare perimată sau că În estetic primează „autenticul”, imitând, În cheie minoră și nu rareori trivială, „revolta” sau moda anilor douăzeci din Franța, prin André
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
eu și ea) relațiile noastre sînt caste, și asta - de ce n-aș recunoaște-o? - datorită felului său sobru de a se purta (cu un supliment de gravitate în prezența mea). Nici nu știu cum să privesc lucrurile: să mă consider flatat sau ironizat? Dna B. e o femeie inteligentă, chiar strălucitoare în anumite momente, cu stil. Însă frumusețea ei e un fenomen care se ivește rar și nu e observabil de către oricine. Faptul că îi place societatea bărbaților mai mult decît cea a
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
reviste: Viața Românească, Gazeta literară și Tânărul scriitor, adăpostite în același imobil de pe Ana Ipătescu (azi ambasada Libiei parcăă, un centralism extrem care a sufocat, cu adevărat, decenii la rând creația din larga și variata provincie românească literară -, dar și ironizați, gros adeseori, de colegi, mai tineri sau mai în vârstă, ce ne credeau sau „rupți de realitate”, sau „reacționari” de-a dreptul. Eram, într-adevăr, și una, și alta, eram tineri, adică și în spirit, curajoși pe jumătate și cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]