55 matches
-
sau pur și simplu ignorat : dacă discutarea canonului este anevoioasă în cazul Literaturii, atunci, în cazul Cinemaului, ea este pur și simplu accidentală ! Al doilea obstacol ține de momentul mult prea recent (circa 4-5 ani) în care am asistat la irumperea și impunerea unui posibil nou cinematograf românesc făcut de tineri (de la Cristi Puiu la Cristi Mungiu). Chiar dacă, să zicem, câteva dintre cele mai bune filme românești din toate timpurile (Balanța lui Pintilie, E pericoloso sporgersi al lui Nae Caranfil sau
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
tentațiile visului și ale mitului, convertite critic în formula realismului magic, care îmbină adevărul crud cu suflul poeziei. Folclorul indigen favorizează la Asturias aplecarea spre mitologicul local de origine maya, prozatorul preluând și de la suprarealiști imaginea dislocată, fervoarea metaforică și irumperea în subconștient și oniric, iar de la Dostoievski priza la suferință și descrierea situațiilor-limită. Mai pronunțat înnoitoare sunt intențiile volumului Literatura hispano-americană în lumină sistemică (1979), care are o dublă finalitate: cuprinderea întregii arii a literaturilor din America Latină și investigarea lor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287224_a_288553]
-
Ceea ce povestesc eu, declară Nietzsche în prefața lucrării «Voința de putere», este istoria următoarelor două secole. Descriu ceea ce vine, ceea ce nu mai poate să vină altfel: irumperea nihilismului.” Heidegger este întăiul mare spirit care traduce nihilismul prefigurat de Nietzsche printr-un mediu al absenței și al necunoașterii lui Dumnezeu. Felul în care Heidegger înțelege spusele lui Nietzsche despre “moartea lui Dumnezeu” presupune constatarea unui fapt de o
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Marius Robu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2290]
-
din opera omonimă a lui Mozart în viziunea lui Kierkegaard etc. Familiarizat cu dificilele dar revelatoriile, plasticele concepte ale autorului lucrării "Sein und Zeit", Gabriel Liiceanu sistematizează preceptele fenomenologiei iubirii trăite de cei doi amanți, după cum urmează: 1) iubirea ca "irumpere" în viața obișnuită a ceva ne-obișnuit și căruia nu i te poți opune (das Damonische); 2) iubirea ca "posibilitatea cea mai bogată a ființei umane", de vreme ce iubirea e spovedanie, povară, dar și dăruire (vezi pilda de adorație întrupată de
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
mitică: miniaturii pastorale îi urmează expulzarea din spațiul protector: maturizarea, școala, și finalmente războiul fiind semnele unei graduale instaurări a vârstei de fier. Casa bunicilor nu poate supraviețui unei ciclicități mitice. Melancolia finalului trimite către această conștiință a inevitabilității declinului - irumperea în ultima secvență a persoanei întâi plasează întreaga arhitectură textuală în armătura memoriei. Scrisul se legitimează, finalmente, ca modalitate de salvare a unui timp cristalizându-se în imagini. Tentativa lui Ionel Teodoreanu e de a descoperi echilibrul centrului pierdut: "Trecu
Vă place Ionel Teodoreanu? by Ioan Stanomir () [Corola-journal/Journalistic/17334_a_18659]
-
interesant cu cât îndreptându-se spre sfârșitul carierei sale, regizorul reia una din temele care se regăsește de-a lungul filmografiei sale magistral ilustrată în Les Amants (1958), filmul care l-a consacrat bruscând conformismul burghez al epocii printr-o irumpere a pasiunii pe marele ecran fără teatralitatea larmoyantă cu care era înconjurat subiectul. Revizitându-l este mai greu de înțeles impactul pe care l-au avut câteva scene din film atunci; într-un fel regizorul reia tema pasiunii pe un alt
Marți, oamenii sunt sparți, miercuri, oamenii sunt cercuri by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7393_a_8718]
-
Sora!), cu „taxiduri” și expediții care-l duc pînă în Războiul Crimeii, reconstituite cu migală documentară și desprinse parcă din scrisorile lui Ion Ghica. Uneori, parcă, suferind de excesul subtilității... Arhitectura compozițională e, repet, lacunară, cu rupturi de nivel și irumperi fantasmatice ale trecutului în prezent (excepțională vedenia inopinată din copilăria sibiană a Maiei, cu apariția unui bătrîn asemănător defunctului Capșa!). Din loc în loc, capitole jucate vag sapiențial, ezoteric, un fel de meditații poematice, trimit către o metafizică a simțurilor (Meditația
Misterele „Universalului” by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3958_a_5283]
-
Revolta nu întârzie să apară, primele semne venind dinspre poeții „Stelei”, revista condusă de A.E. Baconsky, „el însuși un proletcultist în primii ani ai publicației”. Repunerea în circulație a marilor interbelici și traducerile masive din literatura universală fac posibilă irumperea generației ’60. Nichita Stănescu, Marin Sorescu, Ana Blandiana, Ioan Alexandru, Cezar Baltag, Adrian Păunescu, Ileana Mălăncioiu, Gabriela Melinescu, Constanța Buzea, Mircea Ivănescu, Ion Pop ș.a. au în comun „conștiința tare a preeminenței esteticului, a nonreferențialității limbajului poetic, cultul metaforei și
Antologie de poezie română contemporană în limba spaniolă Miniaturas de tiempos venideros by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/3147_a_4472]
-
vremii sunt agravate de insistenta, obsesiva subversivitate cu resorturi iredentiste a „prietenilor” României. Deși viața pare să curgă tihnit, să-și vadă de măruntele sale izbânzi și poticneli, se insinuează tensiunea, spaima. Când și când, neanunțat anume, cu o stranie irumpere cu impact subliminal, de o discreție înfricoșătoare, trece pe deasupra descrierilor demonul. Filele se parcurg cu alertețe frisonantă, sub teroare. În contrapunct, traversează spațiul-timpul trilogiei cei doi bătrâni în alb, concentrând în repezi tușe mitice povestea apartenenței și adevărul celor amenințați
O amplă frescă transilvană by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4779_a_6104]
-
Hakansson a întrebat publicul de ce a râs și cum de s-a instalat între spectatori o bună atmosferă de comunicabilitate. Răspunsurile au fost aproape unanime: adevărurile cotidiene au fost exprimate altfel decât în limbajul social apăsat de clișee printr-o irumpere a iraționalității în raționalitatea stagnantă. Am plecat gândindu-mă la adevărul spuselor lui Shakespeare care (în Coriolanus, II) vorbește despre faptul că praful istoriei și al obișnuinței trebuie mereu măturat. Trebuie să facem curat tot timpul în casa noastră și
Absurdul ca un catharsis by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/9696_a_11021]
-
din senin a stolului/ de păsări argintii, pe bolta de pâclă și agat?" (Acum douăzeci și cinci de ani), ori "Deodată, din senin, nouă, unsprezece păsări albe,/ înotând sub bolta surpată-n pământ, spintecând-o cu niște solzi șuierători de cometă..." (Lumină). Irumperea altei dimensiuni în contingenîă este semnalată nu printr-un limbaj diferit de cel utilizat până atunci, ci printr-o schimbare de registru imagistic, printr-o sublimare și relativizare a cadrului. Onorizarea acestuia și conotarea sa cu discrete sansuri parabolice sunt
Desprinderea de sine by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/8967_a_10292]
-
cum ar fi cea a lui Peter Bichsel care crede, desigur sub forma unor speculații, că Aglaja și-a creat propriul ei univers, o lume de basme... că și-a țesut un cocon care s-o protejeze și că odată cu irumperea ei în lumea literaturii, în spațiul public, acest cocon s-a destrămat, că scrisul, singurătatea scrisului ar fi ucis-o, ceea ce este posibil. În fond, scrisul poate duce și spre moarte, nu întîmplător, atîția scriitori s-au sinucis... Toate acestea
Cu Ludwig Metzger, autorul filmului Aici cerul despre Aglaja Veteranyi by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13225_a_14550]
-
prins de el ca un gândac pe un dop de pluta într-un insectar, continuăm seară de seară să mă duc la spectacole." (Pag.362) Korotkov din Diavoliada e o altă natură labila, cedând sub presiunea unui real copleșit de irumperea fantasticului. Juxtapunerea gogoliană de elemente anodine și proiecții fabuloase minează coerentă interioară a funcționarului de la întreprinderea de produs chibrituri. Diavolul va apărea, deloc întâmplător, în ipostaza unui birocrat intransigent, Kalsoner, ce va proba o capacitate ieșită din comun de a
Prăbusirea casei Kalabuhov by Ioan Stanomir () [Corola-journal/Journalistic/17924_a_19249]
-
de gol temporal, ca o pasăre ieșind silențios și totuși neașteptat, printr-o fereastră deschisă întâmplător de o bezmetică pală de vânt. Adesea, și lucrările de tip improvizatoric pot sugera o expresie onirică, câtă vreme nu se ancorează pe spontane irumperi de virtuozitate, tinzând astfel către expresia evenimentului. Din punct de vedere componistic, a nota o atare muzică presupune prin sine un efort de virtuozitate, căruia nu mulți îi rezistă. De regulă, improvizația este conceptibilă ca un fel de mișcare liberă
Raporturi ale g?ndirii componistic-muzicale by George Balint () [Corola-journal/Journalistic/83161_a_84486]
-
să-mi fac publice bucuriile estetice din ultima vreme. Ele încep cu eleganta, boiereasca etalare de sine care este Amor intellectualis, romanul de formare a personalității acestui rafinat degustător de psihologii (și situații) alambicate: Ion Vianu. Poate cea mai spectaculoasă irumpere - dinspre interbelic - în lumea literelor noastre, de vreo 15 ani încoace, după cum îmi tot spune(a) Tania Radu, iar eu, nătâng și răzbunător, ezitam s-o cred. (De ce răzbunător? Ion Vianu, căruia i-am recenzat cu însuflețire în 1994 „amintirile
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
va ajunge niciodată la fata dorită deși îi despart câteva trepte... Scenele din Trompete după-amiază (canicula unei după-amieze de vară) și Pana de lumină (semiobscuritatea din cameră) au acea lentoare bizară care dilată timpul și pare să anunțe o bizară irumpere. Capodopera volumului este nuvela care i-a și dat titlul la apariția din 1968, Duminica muților, povestea nostalgică, în flash-back, plină de tandrețe și de umor a adulterului dintre un desenator tehnic și o fostă acrobată de circ. Acesta este
Cu prozele curate by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12021_a_13346]
-
interesat de sine, să simțim că, deodată, ne putem lărgi, ne putem smulge, acaparați de o putere mai mare, mai încăpătoare - și această stare, în care demonul nostru interior devine mai puternic decât interiorul nostru ne-demonizat și inert, această irumpere în noi a ceva care ne aruncă, pe dinăuntru, în afară și dincolo de noi înșine, merită să fie numită demonică; trebuie să recunoaștem dreptul și nevoia și aspirația de a ne lăsa conduși în mod superior de un demon, oricum
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
care până acum fusese împiedecați prin oastea ce sta la mijloc, a lui Musa. Musa se ținea de pașii contrariului său, se încurca numai în harțe mici, evitând orice bătălie mai mare, dar, cu toată apărarea, nu putu să oprească irumperea trupelor inamice prin trecătorile Balcanilor și trecerea lor în șesul sârbesc. Aci se împreunară cu Mohamed nu numai craiul Serbiei, Ștefan, ci și alți pași și bei turcești, iar mai cu samă Nestorul lor, Ewrenos beg de la Ienigewardar a fost
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
dramatici. Compară De republ., 10, pag. 595. El numără dar la lărgirile superflue a unui stat pe poeții, pe rapsozii, pe actorii, pe danțatorii, De republ., 2, pag. 373. Întrucât voia dar Plato prin republica sa a fi stavilă la irumperea corupțiunei și de-a rechema la simplitate veche a moravurilor, trebuia să esileze tot așa orce iritațiune pasionată ce putea influința asupra sufletului, precum și destinațiunea de la sine la o activitate a vieței. Pentru că răul în genere a ieșit din subiectivitatea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
surpă asemeni unei statui în granițele formei. În tragicul antic este exaltată limita, în cel modern, depășirea. Din toată galeria eroilor antici, Prometeu pare să fie singura abatere de la regula limitei și, de aceea, singura apariție stranie, un soi de irumpere a modernului pe scena antică, fapt care, de altfel, și explică posteritatea modernă a eroului, de la Goethe până la Shelley și Spitteler. Prometeu funcționează cu adevărat ca agent al depășirii, ca unul care vrea să mute din loc limita umanului, și
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
procesul existenței zilnice ca să Înghită altceva decât hrană predigerată. Cu doi cenți, votantul Își cumpără ideile politice, prejudecățile, o filosofie. După un an apare o orientare politică nouă sau o schimbare a acționarilor ziarului. Consecința: iar confuzie, iar contradicții, o irumpere bruscă de idei noi, rodarea lor, distilarea lor, reacțiile Împotriva lor... S-a oprit, dar numai ca să-și tragă răsuflarea. - Iată de ce am jurat să nu mai pun condeiul pe hârtie până când ideile mi se clarifică ori Îmi zboară din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
orizontul evenimentelor epocale dintre 1789 și 1793, echivalentul primei operații deconstrucționiste istorice ale cărei consecințe, În Franța, mai apar Încă și astăzi. Ceea ce numim postodernitate este una dintre ele : ideea imposibilității Revoluției și Încercarea de a umple locul gol rezervat irumperii unei sacralități așa-zicînd imanente - cu ceva. Antimodernitatea este replica franceză la postmodernitate, venită tîrziu, ce-i drept, dar articulat formulată. Discursul francez despre literatură este unul despre Occidentul contemporan, este unul despre noi. Iar literatura franceză ilustrată În acest volum
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
înfiripă două idile estivale: a unui câine cu o vulpe și a domnului Charles, proprietarul pădurii, cu nevasta slugii sale. Descoperind situațiile, sluga împușcă vulpea, iar consoartei îi aplică, pedagogic, cuvenita corecție corporală. Valoarea de capodoperă e dată de poezia irumperii forțelor oarbe, irepresibile ale firii. În cealaltă narațiune, spre a face imposibilă o plănuită pescuire cu dinamita, un pescar ce se crede coborâtor din moruni, paznic al unui „ochean de apă” îngrădit, rupe într-o noapte zăgazul și, luat în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
tradiția literară franceză, undeva între perfecțiunea clasică, moștenitoare a "stilului frumos" și tensiunea creatoare, impregnată cu elemente alogene difuze. De aci, o tratare diferită a spațiului, a timpului, a personajelor, a faptelor și mai ales a cuvintelor care le desemnează. Irumperea, în țesutul narativ, al substratului etnolingvistic conduce la opere complexe, ce se înscriu în tradiția dialogismului bakhtian, caracteristic discursului romanesc. Altfel spus, discursul romanesc este locul de întîlnire și de interacțiune a genurilor vii și multiple, ceea ce face că "romanul
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
ne dăm seama, cei doi scriitori îl urmează pe Kundera în al său elogiu al lentorii; o carte, spune Houellebecq (în Interventions) "nu poate fi apreciată decît încet"; o iubire nu reușește pe deplin decît în legendă, această formă de irumpere a eternității în timpul cuvintelor, gîndește Orsenna. Brutală sau fantezistă, iată rezistența la degradarea ambiantă. Și atunci, mai avem vreo șansă de a sparge acest coșmar cuantic în care ne oglindim? Se pare că da, spune Houellebecq, căci "îndată ce iubim, suntem
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]