65 matches
-
condiția nedesăvârșirii. Unul singur, și ar arunca raiul în aer. Contingența - oazele de arbitrar în deșertul Necesității - nu e sesizabilă de formele rațiunii decât prin intervenția de mobilitate pe care-o introduce neastâmpărul paradoxului. Ce-i el dacă nu o irupție demoniacă în rațiune, o transfuzie de sânge în Logică și o suferință a formelor? Semnul hotărâtor că misticii n-au rezolvat nimic, dar au înțeles totul? Avalanșa de paradoxe în preajma lui Dumnezeu, spre a se ușura de teama neînțelesului. Mistica
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
înșelăciune, atinsă de existență. Din tot ce se oferă simțirii, iubirea este un minim de vid, la care nu putem renunța fără să deschidem brațele golului firesc, banal și veșnic. Fiind maximum de viață și de moarte, iubirea constituie o irupție de intensitate în vid. Și orice intensitate este o suferință a vidului. Chinul dragostei - l-am suporta noi oare de n-ar fi el o armă în contra plictiselii cosmice, a putregaiului imanent? Sau am luneca noi pe moarte cu încîntare
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
într-un imn de agonie. Scobor sau urc spre povârnișurile firii? Un animal care a văzut viața și care vrea încă să trăiască: omul. Drama lui se epuizează în această îndîrjire. Într-o inimă în care s-a așezat nimicul, irupția dragostei e atât de nespus de sfâșietoare fiindcă ea nu găsește nici un teren de înflorire. De ar fi să cucerești numai femeia, ce ușor ar fi! Dar să desțelenești propriul neant, să te înstăpînești cu greu în vrăjmășia sufletului tău
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
hărțuit între îndoială și delir? Lirismul este maximum de eroare prin care ne putem apăra de urmările lucidității și ale cunoașterii. A nu face deosebire între drama cărnii și a gândului... A fi introdus sângele în logică... Scârba de lume: irupția urii în urât. În vagul plictiselii se introduce astfel calitatea religioasă a negației. Viața-mi pare o mânăstire unde te-ai refugia ca să uiți pe Dumnezeu și ale cărei cruci ar străpunge nimicul cerului. După ce sufletul a filtrat pe Dumnezeu
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
elibereze de propriul lor blestem. Va scoate cineva România din ea însăși? Va ieși ea din sine? Lipsește devenirii României un sens ascendent. Schema formală a soartei noastre este orizontala. Ne-am târât în vreme. Popoarele fericite ale Pământului sânt irupții și de aceea soarta lor trezește implicit reprezentarea verticalei. Goticul este stilul ascendenței, al elanului vertiginos, dar orientat, al devenirii transcendente. O individualitate se determină după elementele gotice din suflet. Predominarea lor caracterizează pregnanța ei. Elanul unei culturi exprimă prezența
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
injustiției sociale și economice se mai poate repara, fie prin schimbarea sistemului, fie prin realizarea politicii de cuceriri, pe cânt efortul de integrare în ritmul marilor puteri este mai dificil, deoarece mărirea națională nu este un refren istoric, ci o irupție rară. Împotriva acelora care ar susține că industrializarea răpește unui popor caracterul lui specific, trebuie opus cazul extrem de semnificativ al Japoniei, care totdeauna a reprezentat o cultură a grației, continuată în aceleași nuanțe în faza ei actuală de evoluție. Este
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
că în această perioadă care începe înainte de primul război mondial și se continuă încă s-au petrecut multe evenimente care schimbă radical gîndirea și practica politică. Faptul că schimbarea ar fi marcată de apariția gîndirii mitice este un avatar al irupției maselor în istorie lucru prevăzut de psihologia mulțimilor. Ea nu s-a limitat la a constata faptele. Este știut că o știință trebuie să descrie fenomenele, să le caute cauzele, să prevadă efectele. Dar trebuie și să schițeze metodele unei
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
Eliade alege voit indivizi simpli (Gavrilescu, Iancu Gore) pentru a releva În ei o realitate spirituală profundă. Ei sunt, după Eugen Simion, „caii răpciugoși În care se ascunde sufletul nobil al sacrului” (/140). În ambele cicluri e vorba de o irupție a fantasticului În cotidian, dar personajele și atitudinea lor față de ceea ce li se Întâmplă se schimbă complet. ciclul „spectacolului și al criptografiei” (/255). În curte la Dionis, Uniforme de general, Les trois Graces, Tinerețe fără de tinerețe, etc., care ne confruntă
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
gândirea creației cu riscul (pozitiv) al unei dezordini care "sparge" ordinea socială, normele și constrângerile ei și, prin spontaneitate, transformă inventivitatea în act. "Harul" charismatic al creatorului se traduce prin gratuitatea gestului său și a operei pe care o realizează. Irupția creatorului înseamnă că progresul în artă este purtat de un spirit de avangardă, ca atonalismul în muzică din anii 1910 și 1920, cu Arnold Schoenberg. Căutând să rezolve antinomiile dintre valorile transcendente și realitățile imanente, Weber amintește în mai multe
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
Detienne. Memoria lor nu este una cantitativă, ci transcendentă și esențială. E omnisciența de tip divinatoriu. Iată de ce poezia, ca dar al Muzelor, era singura capabilă să transmită mesajul acestor adevăruri esențiale. „Prin funcția sa profetică, divinația reprezintă, așadar, o irupție a permanenței și a omniscienței divine În curgerea schimbătoare a existenței umane.” 1 Oracolul, În cazul nostru oracolul zeului Apollo, are puterea de a prevesti viitorul, de a-l dezvălui cu aceeași limpezime pe care o regăsim În sfaturile practice
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
impus ca dominantă asupra întregului veac, la scară continentală. Prefacerile multiple, de natură economică, socială, demografică și spirituală, care au însoțit și ilustrat tranziția de la iluminism la romantism, pe fundalul politic european al "despotismului luminat", au avut ca efect și "irupția" Principatelor Române în sfera națiunilor civilizate, antrenând prin aceasta mutații specifice în ansamblul organismului social, ca și în psihologia indivizilor. Direcția antifeudală a efortului regenerativ, deșteptarea, amploarea și generalizarea conștiinței naționale pretutindeni în spațiul românesc, alături de ispita sau mirajul occidentului
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
în continuarea celor două "fresce sociale de tehnică naturalistă" (Culianu, 1998: 230), Întoarcerea din Rai și Huliganii, apărute cu doi, respectiv un an mai devreme. O frază a lui Florin Țurcanu rezumă cu mare abilitate subiectul romanului: "Domnișoara Christina descrie irupția terifiantă în realitatea cotidiană a unui univers paralel și fantastic, evocat de mitologia și credințele țăranilor români" (2007: 333). Și mai interesant este faptul că acești "țărani" sunt doar fermentul întregii drame, ce are în centru, concret, figura unei aristocrate
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
externă. Creștinismul era cel care refuza să se lase închis în Europa, atît de departe de locul său de baștină. El a fost nevoit ulterior să cedeze Bizanțul și Balcanii cotropitorilor turci (secolul al XV-lea). În acest moment chiar, irupția Epocii Moderne avea să șteargă identitatea dintre Europa și creștinism: aceasta va lăsa cale liberă creștinismului în America și gîndirii laice în Europa. Prin urmare, numai Europa medievală poate fi identificată cu creștinătatea. Au existat fără îndoială, sub formă capilară
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
de tradiție, în secolul al XII-lea, arta răsăriteană avea să cunoască însă și unele noutăți iconografice în ceea ce privește reprezentarea vizuală a sacrului, inovații ce constau în stabilirea principalelor subiecte teofanice și în ceea ce François Bœspflug avea să numească generic prin "irupția pateticului"392, referindu-se la acele teme inspirate de ciclul patimilor lui Hristos. Acest ultim moment avea să marcheze trecerea de la un sistem imagistic ce urmărea glorificarea lui Hristos prezentându-L ca atare -, la o formulă creatoare nouă, prin care
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
cerșetori din secolul al XIII-lea se folosesc de imagine și câștigă. Franciscanii și dominicanii remobilizează creștinătatea. Toate marile tulburări populare din istoria Occidentului de la Cruciade până la Revoluție se prezintă ca niște deflagrații iconografice. Revoluții ale imaginii și prin imagine. Irupții mai mult sau mai puțin incontrolabile. Revoluția franceză e însoțită de o jerbă, un potop de producții spontane afișe, gravuri în acvaforte, caricaturi, ceramică, decoruri, acuarele, cărți de joc; dar guvernul face apel și la David și confrații lui. În
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
speculativă. Dar, cum nimic nu e hotărât dinainte, pentru a te converti și a converti a adera la o ipoteză -, trebuie să convingi. Și deci să seduci. Congregatia de propaganda fide este o inovație în istoria religiei: la fel de extravagantă ca irupția unei arii într-o melopee sau a unei turbine pe un curs de apă. Până la creștinism, doctrina preceda propagarea și exista independent de ea. Odată cu el, propaganda devine condiția și motorul doctrinei, nu invers. Medium is message, în asta constă
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
cel mic. Sunt de-ajuns un laringe sau o imprimantă pentru a articula sau publica un discurs, dar pentru a propune o imagine electronică milioanelor de telespectatori (sau un afiș în cvadricromie trecătorilor), e nevoie în primul rând de capitaluri. Irupția simultană a banilor în imagine și a imaginii în persuasiunea colectivă contribuie la restrângerea spațiului public, reduce mai mult egalitatea de drept la inegalitățile de fapt și le rezervă celor mai avuți funcțiile de conducere. Actul de persuasiune se analizează
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
i-o permite. Acțiunea în care evenimentele se înlănțuie după regula verosimilului și necesarului pare singura susceptibilă să câștige adeziunea publicului. Pe lângă asta, eficacitatea efectului de surpriză (thaumaston) este de netăgăduit. Evenimentul care se produce "împotriva oricărei așteptări", creează, prin irupția unei iraționalități, o puternică emoție. "Reprezentația are drept obiect (...) niște evenimente care inspiră spaimă și milă, emoții deosebit de puternice când o înlănțuire cauzală de evenimente se produce împotriva oricărei așteptări; surpriza va fi atunci mai puternică decât dacă ele s-
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
urmărit, să-și poată vedea mai departe de propriul drum utilitar, astfel încât, la un moment dat, nici nu ar mai avea nevoie a-și mai aminti de cartea sau de noianul de cărți din raftul vizat; există însă și cărți-vortex, irupții/absorbții discursive, emisii vulcanice și maelstromuri care-l invadează și totodată-l sorb pe cititor, și-l apropriază, dar pe care și cititorul le devorează la propriu, le „mănâncă“, după cum spune Unamuno, și le metabolizează, le transformă în propria-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
denumire, importantă doar pentru istorici, desemnează nu atît un teritoriu sau o comunitate unificată mental ci, mai ales, spațiul celor trei foste provincii romane, Tarasconul, Bétique și Lusitania. Pe de altă parte, in-vazia musulmană nu trebuie interpretată nici ca o irupție ma-sivă de elemente arabe sau berbere, nici ca un fenomen de islamizare sistematică ce tinde la o diferențiere socio-culturală distinctă între prelungirea europeană a Imperiului musulman și o Spanie a regatelor creștine. Berberii stabiliți aici în secolul al VIII
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
20. Invadatorii se sedentarizează, practică agricultura, dezvoltă o civilizație urbană. Timp de mai multe secole, alți emigranți se infiltrează în regiune și schimburile cu țările vecine, mai ales cu Egiptul, se înmulțesc. Către ~ 2200 civilizația bronzului vechi este ruinată de irupția unei noi populații semitice, amoriții, războinici seminomazi, agricultori cu intermitență, dar mai ales păstori. Acest sfârșit al unei civilizații constituie totuși începutul unei noi ere. Invadarea Siriei și a Palestinei de către amoriți (MAR. TU în sumeriană, Amurru în akkadiană) nu
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
atât de violent detestată de către profeți. 38 Cf. J. Lindblom, op. Cit., pp. 29 sq., 85 sq. Și G. Fohrer, op. Cit., pp. 225 sq., care citează alte exemple din Babilon și Asiria. Capitolul VIII RELIGIA INDO-EUROPENILOR. ZEII VEDICI 61. Protoistoria indo-europenilor Irupția indo-europenilor în istorie este marcată prin îngrozitoare distrugeri, între ~ 2300 și ~ 1900, în Grecia, în Asia Mică, în Mesopotamia, numeroase cetăți sunt prădate și incendiate; Troia către ~ 2300, Beycesultan, Tarsus și vreo trei sute de orașe și aglomerări în Anatolia. Documentele
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
și oameni. Apoi, răpind focul, el 1-a scos din fire pe Zeus și a stârnit astfel intervenția Pandorei, adică apariția femeii și, prin urmare, răspândirea a tot felul de griji, tribulații și nenorociri. Pentru Hesiod, mitul lui Prometeu explică irupția "răului" în lume; în fond, "răul" reprezintă răzbunarea lui Zeus19. Dar această viziune pesimistă asupra istoriei umane, a cărei condamnare e decisă în urma șireteniei unui Titan, nu s-a impus de o manieră definitivă. Pentru Eschil, care substituie mitului vârstei
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
ritmică alertă și discontinuă, cu treceri bruște de la o stare la alta, cu fracturi și excese imprevizibile. Deși le vedem sau le întâlnim în chip frecvent, au puterea să ne șocheze în continuare. Cum anume procedează Nicu Gavriluță în fața acestor irupții frecvente și neașteptate ale vieții cotidiene? Bine cunoscut în spațiul cercetărilor de sociologie și antropologie, autorul ne propune o manieră nouă de a discuta despre ceea ce ar fi propriu astăzi vieții noastre sociale. Ca și cum ar lua o necesară distanță față de
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
personajului care vorbește întruna, generând imagini sau mituri (Zaharia Fărâmă)189. Culianu consideră că trecerea de la ciclul "idiotului" la cel al "spectacolului" o face În curte la Dionis și că în acest din urmă ciclu, fantasticul nu mai înseamnă o "irupție în cotidian", ci este relaționat cu știința modernă și criptografia, criptograful (în rol de polițist) având un rol decisiv, deoarece "creează mitul, stabilind existența unei enigme"190. În analiza lui E. Simion, nuvelele scrise între 1945 și 1959 (în ordinea
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]